Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1729/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1914/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1729/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.116/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și a deciziei penale nr.111A/17.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, în dosar nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10 noiembrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 17 noiembrie 2009 și 24 noiembrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 116/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85, alin. ( 4) din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37, lit. a Cod penal și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37, lit. a Cod penal.
În baza art. 33-34 Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 428/09.06.2006 a Judecătoriei Urziceni și a dispus, în final, ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a, teza a Ii-a și b Cod penal.
A obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 28 ianuarie 2008 inculpatul a fost surprins conducând pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat în România și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul a recunoscut faptele la urmărirea penală, dar nu a fost audiat nici de către instanța de fond și nici de cea de apel pentru că, după solicitarea unui termen pentru lipsă de apărare, nu s-a mai prezentat.
În sentință s-au făcut referiri la probele administrate în cauză și la criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, inculpatul, care a criticat sentința sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, acestea fiind prea mari în opinia sa.
Solicită admiterea apelului și reducerea pedepselor în raport de circumstanțele reale și personale.
Prin decizia penală nr. 111/A/17.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- n baza art. 379, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondat apelul inculpatului pe care l-a obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul, examinând sentința atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate oral cum și din oficiu, conform art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, a constatat apelul ca nefondat pentru următoarele considerațiuni:
Prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt cu încadrarea juridică corespunzătoare și a apreciat în mod judicios vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Și cât privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut o atitudine justă, pedepsele aplicate, prin cuantum și modalitatea de executare, respectând toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Din probele dosarului a rezultat că la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost judecat în prezenta cauză inculpatul se afla în starea de recidivă prevăzută de art. 37, lit. a Cod penal, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 428/09.06.2006 a Judecătoriei Urziceni la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pentru fapte similare.
În aceste circumstanțe la 28.01.2008 este surprins de organele de poliție, în localitatea, la volanul unui autoturism neînmatriculat și fără a poseda permis de conducere.
Este invitat la sediul poliției locale, dar refuză, se urcă la volanul mașinii și reușește să scape de urmărirea agenților datorită performanțelor superioare ale autoturismului pe care îl conducea.
De asemenea, pe parcursul procesului penal, prin refuzul de a se prezenta și a da declarații în fața judecătorului, inculpatul a demonstrat că nu a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite și că suspendarea executării dispusă anterior ca o măsură de clemență, nu și-a atins scopul.
De aceea, tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special, reflectă atât gradul de pericol social al faptelor cât și persoana infractorului, fiind just individualizate și, prin executare în regim de detenție, pot conduce la reeducarea inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut, atât personal cât și prin apărătorii săi aleși, că nu a dat nicio declarație pe parcursul urmăririi penale, că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și că semnăturile care apar pe declarațiile aflate în dosarul de urmărire penală nu îi aparțin. A arătat inculpatul că nu este școlarizat și nu știe să se semneze, aplicând amprenta digitală când este cazul or, pe declarațiile din dosar apare o semnătură, diferită de la o declarație la alta și care aparține unei persoane instruite iar în dosar nu există niciun proces-verbal în care să se consemneze că nu știe carte.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și restituirea cauzei la procuror în baza art. 332. pr. pen. pentru refacerea materialului de urmărire penală, fără a indica vreunul din cazurile de casare prevăzute de lege.
Motivele de recurs nu au fost formulate în scris și nu au fost depuse în termenul prevăzut de art. 385/10 alin.2 pr. pen. astfel că, potrivit art. 385/10 alin.2/1 pr. pen. Curtea va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin.3 pr. pen pot fi analizate din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate de inculpat Curtea constată că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct.1-7, 10,13,14,19 și 20 și nici în cele prevăzute de art. 11,12,15,17,18 după cum, de altfel, nu pot fi încadrate în niciunul dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de lege.
Curtea constată că în dosarul de urmărire penală se află două declarații ale inculpatului, ambele consemnate în prezența tatălui acestuia și sunt semnate atât de tată, cât și de inculpat.
Este adevărat că nu a fost încheiat un proces-verbal în care să se consemneze că inculpatul nu știe carte dar în finalul declarației de la filele 16-17 din dosarul de urmărire penală se menționaeză: "Atât declar, susțin și semnez în prezența tatălui meu care a citit declarația și cele consemnate corespund adevărului, întrucât " nu știu carte".Și procurorul reține în cuprinsul rechizitoriului: "având în vedere nivelul de instrucție școlară a celui cercetat a fost prezent, tatăl său" (fila 42 dosar urmărire penală).
De asemenea, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală este semnat în prezența apărătorului ales al inculpatului, avocat (împuternicire avocațială nr.80 din 05.05.2008, fila 38 dosar urmărire penală), ceea ce face extrem de îndoielnică afirmația inculpatului că semnătura de pe acest act nu îi aparține.
Contrar afirmațiilor inculpatului, Curtea observă că semnăturile care apar la rubrica învinuit/inculpat atât pe declarații cât și pe procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală sunt aproape identice și sunt realizate, în mod evident, de o persoană cu un grad redus de instruire școlară. În declarația de la filele 16-17 dosar urmărire penală ca și în dispozitivul rechizitoriului se menționează că inculpatul are 4 clase, situație în care este puțin credibil că acesta nu ar fi putut executa nici măcar cele câteva linii care compun semnăturile din dosar.
Curtea mai remarcă faptul că până în faza de recurs inculpatul nu a invocat niciun moment neascultarea sa de către organele de urmărire penală. În fața primei instanțe inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă prevăzută de lege, arătând că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, le-a recunoscut și regretat (a se vedea concluziile orale cuprinse în încheierea de amânare a pronunțării) iar în apel, prin apărătorul din oficiu, a solicitat redozarea pedepsei.
Susținând că în realitate nu a fost ascultat niciodată de organele de urmărire penală, că declarațiile aflate în dosarul de urmărire penală sub numele său nu îi aparțin și că semnăturile aplicate pe aceste declarații nu sunt executate de el, inculpatul pretinde, fără să afirme explicit, că organele de urmărire penală ar fi comis infracțiunile de fals intelectual și material cu ocazia instrumentării cauzei sale, aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanță în acest cadru procesual, inculpatul având la îndemnă alte căi legale de care acesta nu a uzat, deși a trecut mai mult de 1 an și J de la terminarea urmăririi penale.
Curtea are serioase rezerve în ceea ce privește realitatea susținerilor făcute de inculpat întrucât, pe de o parte, așa cum am arătat, declarațiile au fost consemnate în prezența tatălui inculpatului sau al apărătorului său ales și poartă semnătura acestora, astfel că este exclus ca o altă persoană și nu inculpatul să fi făcut declarațiile respective iar, pe de altă parte, inculpatul nu a pus în discuție niciun moment efectuarea unei expertize grafologice a semnăturilor contestate, solicitând numai restituirea cauzei la procuror tinzând, astfel, la o tergiversare a judecății, care să întârzie momentul executării pedepsei.
Având în vedere că în declarația făcută în recurs ca și în ultimul cuvânt din dezbaterile asupra recursului inculpatul a contestat săvârșirea faptei, arătând că nu a avut în proprietate un autoturism marca BMW, un asemenea autoturism având fratele său, Curtea va analiza recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.18 pr. pen.
Sub acest aspect, Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul probelor și cele reținute de către instanță iar soluția de condamnare este rezultatul evaluării întregului material probator administrat din care rezultă, fără niciun dubiu, că inculpatul este persoana care s-a aflat în ziua de 28 ianuarie 2008 la volanul autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare ES-ER 7788 pe care l-a condus pe drumurile publice fără să aibă permis de conducere și în condițiile în care trecuseră 90 de zile de la introducerea în țară a autoturismului și nu fusese înmatriculat în România fapte prevăzute și pedepsite de art. 86 alin.1 și art. 85 alin.4 din OUG nr.195/2002.
Organele de urmărire penală au reținut că autoturismul condus de inculpat nu era proprietatea sa și că aparținea fratelui acestuia, ceea ce concordă pe deplin cu afirmațiile constante ale inculpatului, inclusiv cu cele făcute în fața instanței de recurs.
Persoana oprită în trafic nu a prezentat niciun act de identitate dar a fost recunoscută ca fiind inculpatul, fără nicio ezitare, de către agenții de poliție din cadrul postului de poliție al comunei în care își are domiciliu inculpatul precum și de martorul cu identitate protejată " "care l-a observat pe inculpat în momentul în care a coborât pentru a discuta cu agenții de poliție și care a declarat că îl cunoaște pentru că "venea des în fața liceului din. și cu această mașină și cu altă mașină" (fila 87 dosar fond).
De asemenea, în declarațiile date în faza de urmărire penală, care au valoare probantă conform art. 69. pr.pen în măsura în care se coroborează cu toate celelalte probe administrate în cauză și pe care instanța nu le poate înlătura întrucât nu s-a stabilit până la acest moment că ar fi false, inculpatul recunoaște fără rezervă săvârșirea faptelor, arătând că a luat autoturismul proprietatea fratelui său fără știrea acestuia și l-a condus pe raza comunei fără să posede permis de conducere.
Prin urmare, Curtea apreciază că în cauza de față nu se pune problema unei erori grave de fapt care să fi avut drept consecință condamnarea pe nedrept a inculpatului.
Curtea mai constată că încadrarea juridică dată fiecărei fapte este corectă și că pedepsele aplicate sunt orientate spre limita minimă prevăzută de norma de incriminare, în condițiile în care s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie, atrasă de o condamnare pentru același gen de fapte (conducere fără permis). Pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare este consecința revocării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, astfel că executarea în regim de detenție este singura modalitate posibilă de executare a pedepsei aplicată în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.pen Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 116/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și a deciziei penale 111/A din 17.07.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-11.12.2009
12 Ianuarie 2010
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Viorica
