Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1728/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1560/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1728/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.87/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr.60A/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17 noiembrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la 24 noiembrie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința civilă nr. 87/23.03.2009 Judecătoria Alexandriaa condamnat pe inculpata în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 81-83 Cod penal.
A interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b și c Cod penal în condițiile art. 71 alin.5 Cod penal.
In baza art. 346.C.P.P. a admis acțiunea civilă în parte și a obligat inculpata către ANAF-DGFP T la plata sumei de 359.221 lei.
În baza art. 191 alin.l a C.P.P. obligat inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpata, administrator al SC SRL nu a evidențiat contabilitate veniturile obținute, sustrăgîndu-se cu intenție de la plata TVA și impozite, încă din anul 2002.
Societatea a avut ca obiect de activitate principal comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor feroase și neferoase, asociați fiind inculpata și martorul, de administrare ocupându-se numai inculpata.
Cu prilejul inspecției fiscale s-a constatat că SC SRL datorează bugetului de stat TVA în valoare de 1.428.498.772 lei, impozit pe venitul microîntreprinderilor în valoare de 43.656.585 lei pe baza a 25 facturi fiscale pentru anul 2002 prin care SC SRL a livrat materiale feroase și neferoase la diferiți beneficiari iar, pentru diferența de facturi fiscale aprovizionate în anul 2002, prin estimare conform art. 65 al. 1 din OG nr. 92/2003. De asemenea s-a constatat că SC SRL nu a evidențiat în contabilitate un număr de 25 facturi fiscale.
In cursul urmăririi penale inculpata a refuzat să prezinte evidența contabilă a societății pentru efectuarea controlului fiscal.
Faptele inculpatei care în calitate de administrator al SC SRL, în anul 2002 nu a înregistrat în contabilitate un număr de 25 facturi fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 43.656.585 lei impozit pe veniturile microîntreprinderilor și TVA în valoare de 552.893.407 lei, este prev. de art. 9 alin.l lit. b din Legea 241/2005 și este dovedită cu actele de sesizare, proces verbal de inspecție fiscală, facturi fiscale, declarații martori declarațiile inculpatei.
La individualizarea pedepsei potrivit art. 72 și art.52 Cod penal, s-a apreciat că în raport de pericolul social al faptei, de persoana inculpatei care nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, dar a recunoscut parțial faptele la instanța de fond (59) este suficientă condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii în condițiile suspendării condiționate a executării.
Cu privire la latura civilă s-a considerat că ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 351.221 lei compusă din TVA, impozit, penalități și dobînzi, astfel că inculpata a fost obligată la plata acestei sume, conform art. 998 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpata și partea civilă.
In apelul inculpatei s-a criticat sentința considerând că se impunea o pedeapsă sub minim, apreciind că absența sa de la urmărirea penală se datorează faptului că a fost plecată de la domiciliu din comuna, județul T la fiul ei în B și suferind internări medicale în B și B pentru afecțiuni ale ficatului.
Și prejudiciul la care a fost obligată către partea civilă îl consideră exagerat și nedovedit.
Partea civilă ANAF-DGFP T critică sentința pe motivul neacordării majorărilor de întârziere aferente sumei fixate, până la data stingerii integrale a obligației.
Apelurile au fost examinate potrivit art. 371.p Cod Penal, astfel:
Potrivit art. 119 alin.l din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
In consecință, în baza art. 998-999 cod civil inculpata trebuia obligată și la plata majorărilor aferente debitului către partea civilă, prejudiciul neacoperit fiind datorat până la plata efectivă, integrală.
Cât privește cuantumul sumei datorate, inculpata nu 1-a contestat niciodată în fața instanței de fond, nu a propus probe în apel pentru a dovedi că suma este mai mică decât cea invocată de partea civilă, astfel încât apelul său pe acest temei a fost respins.
Și pedeapsa a fost corect individualizată, criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal fiind respectate.
In mod corect prima instanță a reținut că inculpata a lipsit nejustificat la urmărirea penală, ea având obligația de a înștiința organele judiciare despre schimbarea - fie și temporară a adresei sale, în vederea citării, potrivit art. 177 alin. 1-3.
C.P.P.Prin decizia penală nr.60/A din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de apelanta parte civilă Statul Român prin ANAF-DGFP T împotriva sentinței penale nr. 87 din 23 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria pe care o desființează în parte și rejudecând:
A fost obligată inculpata la plata către partea civilă Statul Român-ANAF-DGFP T la plata sumei de 359.221 lei cu majorări de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva aceleași sentințe.
A fost obligată apelanta să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata fără a fi motivat.
Examinând recursul declaratde inculpată prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859pct.14 Cod proc. pen. cât și din oficiu, în limitele. de art.385 alin.3 Cod proc. pen. Curtea constată că recursul este fondat:
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate, respectiv că inculpata care în calitate de administrator al SC "" SRL, în anul 2002 nu a înregistrat în contabilitate un număr de 25 facturi fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 43.656.585 lei impozit pe veniturile microîntreprinderilor și TVA în valoare de 552.893.407 lei.
Situația reținută reiese din procesul-verbal nr.446/02.02.2005 încheiat de T, raportul de inspecție fiscală, copiile facturilor fiscale, declarația martorului, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatei.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că fapta astfel cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin.l lit. b din Legea 241/2005.
Referitor la pedeapsa aplicată de către Judecătoria Alexandria Curtea constată că acesta a făcut în mod judicios aplicarea dispozițiilor art.72 Cod pen. privitoare la criteriile generale de individualizare aplicându-i o pedeapsă orientată spre minimul special. Curtea apreciază că, față de modalitatea de săvârșire, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, prejudiciul cauzat (într-un cuantum ridicat), atitudinea avută de inculpată anterior săvârșirii faptei, dar și în cursul procesului penal, pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestei, aplicată inculpatei este de natură să conducă la reeducarea sa și prevenirea săvârșirii de alte asemenea fapte în viitor.
În ceea ce privește însă latura civilă, Curtea va analiza cauza având în vedere că motivele de apel vizau și latura civilă, iar inculpata nu s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a-l susține și luând în considerare dispozițiile art.3859alin.1 pct.18, alin.2 și 3 Cod proc. pen.
Referitor la această chestiune, se constată că în mod greșit a fost obligată inculpata, de către instanțele de fond și apel la plata sumei de 359.221 lei (cu sau fără majorări de întârziere) având în vedere că pentru debitul stabilit în sarcina acesteia s-a emisdecizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscalănr.2/08.02.2005,respectiv pentru sumele de 15.643 lei - impozit venit microîntreprinderi, 198.148 lei, 114.033 lei - dobânzi și majorări și 29.897 lei - penalități și penalități de întârziere, decizie ce i-a fost comunicată inculpatei la data de 25.02.2005, astfel cum reiese din copia dovezii de expediere cu confirmare de primire.
În acesta condiții decizia sus-amintită reprezintătitlu de creanță care a devenit titlu executoriu, prin neatacarea sa în termenul legal.
De asemenea, în suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă au fost incluse și cele două amenzi ce au fost aplicate societății comerciale reprezentate de către inculpată prin actul de control, respectiv amenda de 1.000 și 500 lei, sume cu privire la care nu se poate considera că ar constitui un prejudiciu, acestea având un alt regim juridic, actul administrativ prin care au fost aplicate constituind, de asemenea, titlu executoriu în condițiile legii.
Față de acestea, Curtea constată că este inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă, având ca obiect sumele prezentate, întrucât există titluri executorii emise pentru acestea și nu s-ar mai putea obține încă un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească.
În baza art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpată, va casa în parte sentința și în totalitate decizia și rejudecând, va respinge acțiunea civilă ca inadmisibilă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 87/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Alexandria și a deciziei penale nr.60/A din 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
Casează în parte sentința și în totalitate decizia și, rejudecând în fond:
Respinge acțiunea civilă, ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu - 200 lei - se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. dna. jud.
promovată la ÎCCJ, semnează
Președintele de secție
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.01.2010
- jud-:;
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
