Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1726/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2704/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1726/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, -, împotriva încheierii de ședință din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenții inculpații, -, în stare de arest asistați de avocat ales, avocat ales împuternicire avocațială nr.-/24.11.2009, avocat ales împuternicire avocațială nr.45342/24.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților inculpați, -, avocat ales, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 30 noiembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că instanța tribunalului Bucureștia verificat existența temeiurilor, dacă acestea se mențin sau nu și dacă mai impun menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, în opinia apărării temeiurile nu au existat nici la momentul luării măsurii arestării preventive, iar temeiuri noi nu au fost evidențiate pentru a se dispune menținerea măsurii preventive, în continuare.
Menționează că tribunalul reține existența în temeiurilor prev. de art.143,146,148 p Cod Penal, considerându-se că există probe certe că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.
Precizează că în sarcina inculpaților s-a reținut că ar fi folosit la aplicarea loviturilor asupra victimei, obiecte contondente, respectiv sabie, furcă, de bassball or din multitudine de obiecte enumerate se poate trage concluzia că fiecare din inculpați ar f avut în mâini mai multe obiecte, decât unul singur, obiectele depășesc numărul inculpaților.
Arată că din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și a celui administrat în cursul cercetării judecătorești, consideră că la acest moment în care se cunosc mai bine împrejurările exacte ale comiterii faptei, indiciile inițiale nu se mai mențin și mai mult există contradicții flagrante între declarațiile acelorași persoane.
Martorul, persoană cu identitate protejată declară că cel puțin doi dintre inculpați nu a fost de față de incident, respectiv inculpații, aspect care se coroborează cu declarațiile inculpaților. Restul martorilor audiați în cauză sunt rude de gradul I sau II cu victima, declarațiile acestora apreciindu-le ca fiind subiective.
Se mai reține existența unor procese verbale privind tratarea substanței ferontrace-irontrace vizualizer, care are rolul de a evidenția asupra inculpaților dacă aceștia au deținut obiecte contondente metalice, or această tratare a avut loc după ce inculpaților le-au fost puse cătușe la mâini astfel că proba a ieșit pozitivă, consideră că această probă nu poate fi reținută dat fiind că nu a fost efectuată imediat după incident, ci la aproape 24 de ore de la producerea acestuia, când inculpații au fost duși la sediul poliției capitalei.
În ceea ce privește raportul medical de autopsie din cuprinsul acestuia rezultă că decesul a survenit ca urmare a aplicării unei singure lovituri la nivelul feței, care a produs fractură de piramidă nazală și înfundare de os, victima decedând, în timpul transportului cu salvarea ca urmare a înecării cu lichid sanguin. Totodată arată că în raportul medico-legal, medicul a reținut în afara loviturii la față, a 4 urme violacee care pot fi considerate ca și violențe asupra corpului, or în această situație cum se poate susține că victima a fost lovită în mod repetat cu diferite obiecte contondente.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică acesta trebuie a fi raportat la persoana inculpatului nu la cel al faptei comise, astfel cum însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, consideră că trebuie a fi analizat comportamentul inculpaților. Mai mult consideră că nu există nici un fel de probe din care să se tragă concluzia că inculpații ar mai putea fi cercetați în viitor pentru fapte de aceeași natură.
Menționează că în cauză mai sunt de audiat un martori propus de inculpați și fiul victimei care de 3 termene nu se prezintă sau se prezintă fără a avea acte de identitate și depunerea de acte în circumstanțiere, astfel că inculpații nu ar avea cum a zădărnicii bunul mers al procesului penal.
Precizează că în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt evidențiate existența de urme de gloanțe din pistoalele victimei și al unuia din însoțitori, ceea ce contrazice reținerile instanței în sensul că victima s-a prezentat la poarta inculpaților neînarmată și după o discuție aceștia i-au aplicat numeroase lovituri. Consideră că procesul verbal de cercetare la fața locului se coroborează cu declarațiile unor martori care nu sunt rude cu victima, precum și cu declarațiile inculpaților.
Mai mult la pagina 40 dosar de urmărire penală se află un înscris în care se arată că s-a ridicat un de la, fratele victimei, care l-a însoțit când acesta s-a deplasat la domiciliul inculpaților și. De asemenea se arată că la poarta imobilului în care locuiau inculpați se afla un autoturism carosat, în care în partea din spate s-a găsit înfipt un topor, or nu se poate reține că inculpații ar fi făcut așa ceva, asupra propriului vehicul.
Consideră că indiciile prev. de art.143, 148 lit. f Cod procedură penală, nu mai pot fi reținute a se menține și a impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În ceea ce privește indiciile prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală, consideră că în acest moment inculpații nu mai au posibilitatea de a influența bunul mers la procesului penal, martori sau alte persoane implicate în acest incident.
Precizează că la momentul luării primei declarații inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei,fiindu-i teamă, ulterior în fața instanței Curții de Apel Bucureștia recunoscut că văzându-și tatăl plin de sânge, căzut jos a aplicat victimei o lovitură cu toporul.
Consideră că instanța nu a avut în vedere loviturile ce s-au descoperit pe corpurile inculpaților, ca urmare a controlului făcut la sediul poliției. Menționează că inculpatul prezintă plagă la nivelul capului, prezintă urme de lovituri, prezintă urmele unei lovituri cu o cărămidă ce i-a fost aruncată în momentul ieșirii din curte, iar nu prezintă nici un fel de urmă de lovituri dat fiind că nu a fost la locul incidentului, existând martori în acest sens.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale inculpaților, astfel are familie, 5 copii, avea un loc de muncă, lucrează de 25 de ani în același loc, era necunoscut cu antecedente penale, are familie, are 6 copii, familie, avea un loc de muncă, are 5 copii minori, lucra, era necunoscut cu antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, dat fiind că apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce- privește pe inculpați, casarea încheierii de ședință și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
Apărătorul recurenților inculpați, -, avocat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 30 octombrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că instanța tribunalului Bucureștia făcut o confuzie între pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei atât timp cât instanța motivează că pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit de modalitatea în care aceștia au acționat și de gravitatea generică a faptei.
Rudele victimei, inițial au susținut că incidentul s-a constituit într-o mare încăierare, ulterior în fata instanței au declarat că acesta s-a petrecut fulgerător, deci în cu totul alt fel decât s-a reținut în rechizitoriu.
Avându-se în vedere faptele ce li se impută, inculpaților li s-au reținut la data luării măsurii arestării preventive, temeiurile prev. de art.148 lit.b și f p Cod Penal, în sensul că ar fi încercat a împiedica aflarea adevărului prin pasarea responsabilității comiterii faptei față de o terță persoană fără discernământ.
Ulterior părțile au revenit și au dat declarații complete, inculpatul fiind cel care a recunoscut comiterea faptelor în sensul că a aplicat o lovitură părții vătămate dat fiind că și-a văzut tatăl, căzut la pământ, plin de sânge, considerente pentru care apreciază că temeiul privind zădărnicirea aflării adevărului nu se mai menține în această fază procesuală.
Apreciază că în acest moment s-a creionat o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul București, la dosar existând două seturi de declarații ale familiei victimei și ale celorlalți participanți la incident.
Consideră că urmare a audierii tuturor martorilor se va lămurii situația de fapt.
Consideră că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați și apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi mai eficientă și și-ar atinge scopul acela de a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Menționează că instanța trebuie să aibă în vedere și prev.art.5 din O, în sensul că măsura arestării preventive nu poate fi luată decât în cazul în care celelalte măsuri restrictive de libertate nu își ating scopul.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune judecarea inculpaților în stare de libertate, în subsidiar menționează că dacă instanța va aprecia necesar a fi luată o măsura preventivă, consideră că se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurenților inculpați, -, avocat, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile colegilor săi și solicită cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Consideră că încheierea de ședință pronunțată în data de 30 octombrie 2009 este legală și temeinică.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143, art.148 lit.b și f C.P.P. și art.143 Cod procedură penală, se mențin în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea de săvârșire a acestora precum și față de urmările produse.
Arată că inculpații prezintă în continuare pericol în raport de gravitatea faptei comis și mai mult menționează că din probele administrate în cauza în special, declarațiile martorilor reiese că inculpații au lovit victima cu mai multe obiecte contondente, provocându-i decesul la scurt timp după altercație.
Totodată menționează că inculpații au provocat scandal public și au tulburat grav liniștea, acestea fiind elemente care evidențiază periculozitatea de care inculpații dau dovada, considerente pentru care apreciază că se impune menținerea acestora în stare de arest.
Menționează că există suficiente indicii că inculpații încearcă zădărirea aflării adevărului prin influențarea unor martori.
Consideră că declarațiile martorilor se coroborează, cu examinarea palmelor inculpaților iar nu a încheieturilor mâinilor acestora, cu constatarea medico-legală, cu recunoașterea de către persoanele care au participat la săvârșirea faptei, numărul autorilor faptei consideră că inculpații aflați în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul recurenților inculpați, -, avocat ales, având cuvântul în replică, solicită a se avea în vedere că însuși Ministerul Public recunoaște că a existat un număr mare de participanți iar din probele administrate la dosar reiese că cei mai mulți participanți nu au fost din partea inculpaților, ci din partea victimei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a lovit partea vătămată dat fiind că și-a văzut tatăl plin de sânge și a sărit în ajutorul acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a fost provocat de familia victimei. Solicită a fi cercetat în stare de libertate, arată că are 4 copii, este singurul întreținător al familiei și este necunoscut cu antecedente penale.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că este necunoscut cu antecedente penale, are 6 copii și este singurul întreținător al familiei. Menționează că este ținut în arest în baza declarațiilor rudelor victimei. Precizează că nu se afla la locul altercației ci în cu totul alt loc.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut nici o participare, nu a fost la locul altercației și solicită a fi cercetat în stare de libertate. Arată că se află în arest pe baza declarațiilor date de rudele victimei.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați
A reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.174-175 lit.i Cod penal și art.321 alin.1 și 2 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 14.06.2008, inculpații au lovit-o pe victima cu mai multe corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, de bassebal, furcă, bară metalică) a fost lovit în mod repetat, provocându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, acțiunile inculpaților săvârșite în stradă tulburând, de asemenea grav liniștea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
În mod corect instanța constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, și anume infr.prev.de art.174-715 lit.i Cod penal și art. art.321 alin.1 și 2 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în inculpații au lovit victima cu mai multe corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, de bassebal, furcă, bară metalică) a fost lovit în mod repetat, provocându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, acțiunile inculpaților săvârșite în stradă tulburând, de asemenea grav liniștea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpați, modalitatea concretă în care aceștia au acționat, inculpații antrenând mai multe persoane în desfășurarea conflictului, punând în pericol efectiv viața și integritatea fizică a celor care erau de față. De asemenea, trebuie avut în vedere sentimentul de insecuritate și teamă pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, elemente certe ce denotă periculozitatea și impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. dna. jud.
promovată la ÎCCJ semnează
președintele completului.
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.01.2010
08 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
