Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 181/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 181/
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta SRL A împotriva sentinței penale nr. 328 din 8.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește petenta recurentă, pentru care se prezintă avocat din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat susține recursul petentei astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, hotărârea fiind nelegală și netemeinică. Arată că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă față de prejudiciul produs și recunoscut de inculpat, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă fără nici un echivoc vinovăția lui și gradul ridicat de pericol social al faptelor penale reținute în sarcina sa.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de petentă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, motivată și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 328 din 8.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă plângerea formulată de petenta SC SRL A, împotriva ordonanței din 07.05.2009 dată de procuror în dosar nr. 219/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și a rezoluției din 29.05.2009 dată de prim-procurorul adjunct în dosar nr. 265/II/2/2009 al aceluiași parchet. menținut ordonanța și rezoluția atacată. Petenta a fost obligată la plata către stat a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 18.08.2009, petenta SC SRL a formulat plângere împotriva rezoluției din 29.05.2009 din dosar nr. 219/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad solicitând desființarea rezoluției atacate și trimiterea în judecată a învinuitului.
În motivare s-a arătat că prin două procuri speciale nr. 1771/27.11.2006, respectiv nr. 6233/08.11.2006 societatea SC SRL l-a mandatat pe numitul să cumpere imobile în numele și pentru societate, sens în care în perioada 29.11.2006-31.12.2006 a ridicat din contul societății suma totală de 22.079,09 Euro, respectiv suma de 17.919,17 Euro cu titlu de avans spre decontare; în perioada 01.2007-04.2007, în aceeași calitate și în același mod, a ridicat suma de 20.000 Euro fără să îi deconteze; în aceeași perioadă 01.2007-04.2007 mai ridicat și suma de 65.200 lei, pe care nu i-a justificat în nici un fel.
Petenta a susținut că făptuitorul a săvârșit infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar soluția procurorului motivată cu aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală este surprinzătoare.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 215 și 290 s-a arătat că în încercarea de justificare a banilor cheltuiți, făptuitorul a comunicat societății o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată de către el, în virtutea calității sale de mandatar, în numele și pentru societate cu promitentul vânzător, autentificată sub nr. 375/27.02.2007 la BNP, a unui imobil situat în A, în suprafață de 24900 mp, înscris în CF 71173 nedefinitivă A cu nr. top. Sub AI.3:328.2465/4 nr. cadastral 8567.
S-a constatat că la momentul semnării respectivei promisiuni, promitentul vânzător era decedat, iar încheierea de autentificare nu aparținea respectivului înscris, fiind adăugat doar în mod nelegal de către făptuitor, pentru a-i acorda înscrisului respectiv prezumția valabilității și a autenticității. S-a arătat că este evidentă săvârșirea acestei infracțiuni de către făptuitor, care a dorit inducerea petentei în eroare cu privire la modul în care a cheltuit banii ridicați din contul societății, urmărind stingerea pretențiilor societății față de el.
Prin sentința penală nr. 1810/13.10.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 42 Cod procedură penală s-a declinat soluționarea plângerii formulate de petenta SC SRL, la Tribunalul Arad.
Judecătoria Arada reținut că art. 27 Cod procedură penală stabilește că este de competența materială a tribunalului judecarea infracțiunii prev. de art. 215 al. 5 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la data de 23.11.2007 petenta SC SRL a solicitat începerea urmăririi penale și cercetarea numitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal, art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, art. 290 Cod penal, motivat cu aceea că, făptuitorul în baza a două procuri speciale a ridicat din conturile societății sume de bani cu titlu de avans, astfel: în perioada 29.11.2006-31.12.2006 a ridicat din contul societății suma totală de 22.079,09 Euro, respectiv suma de 17.919,17 Euro cu titlu de avans spre decontare; în perioada 01.2007-04.2007, în aceeași calitate și în același mod, a ridicat suma de 20.000 Euro fără să îi deconteze; în aceeași perioadă 01.2007-04.2007 mai ridicat și suma de 65.200 lei, pe care nu i-a justificat în nici un fel. Se mai arată că, în încercarea de justificare a sumelor de bani ridicate făptuitorul a prezentat reprezentanților societății o promisiune de vânzare legat de care s-a dovedit că la momentul semnării respectivei promisiuni promitenta vânzătoare era decedată, iar încheierea de autentificare nu aparținea respectivului înscris, fiind adăugat doar, în mod nelegal, de către făptuitor pentru a-i acorda înscrisului respectiv prezumția valabilității și a autenticității.
Prin ordonanța din 07.05.2009 dată de procuror în dosar nr. 219/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a învinuitului și aplicarea față de acesta a amenzii de 1000 lei.
S-a reținut că prin rezoluția din 02.04.2008 s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului - deoarece, în calitate de împuternicit al SC SRL A, reprezentată de numitul, a ridicat din contul societății sumele de 42.450 euro și 65.200 lei, fără ca ulterior să depună documente justificative pentru aceste sume, faptă prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal (încadrare juridică schimbată ulterior prin ordonanța din 04.06.2008, în art. 215 al. 1,3,5 Cod penal).
Prin rezoluția din 14.04.2009 a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva învinuitului și pentru faptul că în cursul anului 2007 falsificat promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între și partea vătămată SC SRL, reprezentată chiar de învinuit, promisiune autentificată printr-o încheiere notarială, și a falsificat și această încheiere de autentificare. Ulterior, a folosit ambele înscrisuri falsificate, prezentându-le ca acte autentice patronului societății - parte vătămată, cu scopul de a justifica ridicarea sumei de 10.000 euro din contul societății, pe care a ridicat-o în alt scop decât cel pentru care fusese împuternicit, prin două procuri speciale, de către patronul societății - parte vătămată, faptă prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Au mai fost efectuate acte premergătoare față de învinuit, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal.
Procurorul a apreciat că în cauză sunt aplicabile prev. art. 10 lit.1Cod procedură penală deoarece fapta săvârșită de învinuit și prev. de art. 20 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-au avut în vedere, persoana și conduita învinuitului, care are patru copii minori, a recunoscut fapta comisă și a declarat că o regretă.
În privința infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,3,5 Cod penal, din cercetările efectuate în cauză nu rezultă vreun indiciu că învinuitul ar fi indus în eroare societatea - parte vătămată sau pe reprezentantul acesteia, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust. DE asemenea, nu rezultă că învinuitul ar fi indus sau menținut în eroare societatea - parte vătămată sau pe reprezentantul acesteia, cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Pentru aceste motive, s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal.
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Prin rezoluția din 29.05.2009 dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad în dosar nr. 265/II/2/2009 s-a dispus respingerea plângerii petentei ca nefondată.
Prim-procurorul adjunct a apreciat a fiind legală ordonanța atacată. Astfel, s-a apreciat că în moc corect procurorul a reținut că fapta învinuitului nu este prevăzută de legea penală, nici ca abuz de încredere și nici ca înșelăciune, căci neexecutarea culpabilă a obligațiilor pe care și le-a asumat în calitate de mandatar ar putea antrena numai răspunderea sa (civilă) contractuală, în temeiul contractului de mandat. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că infracțiunea nu este una de rezultat de prejudiciu, așa încât nu a generat producerea unei conduite care nu intră în sfera ilicitului penal.
Analizând soluțiile procurorului, respectiv prim-procurorului, tribunalul a apreciat că acestea sunt legale.
Astfel,s-a reținut în fapt că învinuitul, în calitate de împuternicit al SC " " SRL, a ridicat din conturile societății sumele de 42.450 Euro și 65.200 lei, uzând de dreptul său de a dispune de banii societății în vederea achiziționării de imobile, sume nejustificate prin documente corespunzătoare pe care a refuzat de altfel să le restituie, faptă pentru care s-a început urmărirea penală, în data de 02.04.2008, calificată în prevederile art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, încadrare juridică schimbată ulterior, la 04.06.2008, în art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal. În încercarea de a justifica o parte din banii cheltuiți, învinuitul a prezentat o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată între învinuit în calitate de mandatar și promitentul vânzător autentificată sub nr. 375/27.02.2007 cu privire la imobilul situat în A, înscris în CF 71173 nedefinitivă. Cu ocazia verificărilor efectuate de către petentă s-a constatat că această promisiune de vânzare-cumpărare nu era valabilă, la momentul semnării respectivei promisiuni promitenta vânzătoare era decedată, iar încheierea de autentificare nu aparținea respectivului înscris, fiind adăugat doar, în mod nelegal, de către făptuitor pentru a-i acorda înscrisului respectiv prezumția valabilității și a autenticității.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că faptele reclamate de către petentă nu pot fi calificate ca abuz de încredere și înșelăciune deoarece fapta mandatarului care în executarea obligațiilor ce-i revin conform contractului de mandant și anume obligația de a socoteală cu privire la sumele de bani cuvenite mandantului este de natură civilă. Astfel, în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1,3,5 Cod penal, respectiv neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal, cu aceea că fapta nu este prevăzută de legea penală.
În privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut că soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este justificată de faptul că această infracțiune nu a produs o pagubă în patrimoniul societății, ci a constituit doar o încercare a învinuitului de a justifica sumele de bani ridicate anterior din contul societății. De asemenea, această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și raportat la atitudinea învinuitului, respectiv recunoașterea faptei și regretul manifestat de acesta.
Împotriva sentinței penale nr. 328/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, petenta " " SRL susținând că soluția dată de organul de urmărire penală și confirmată de instanța de judecată este nelegală.
În motivarea recursului, petenta a invocat dispozițiile art. 3859pct. 9 și 10.C.P.P. susținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în sensul art. 354 și următoarele C.P.P. respectiv că prima instanță nu a făcut o analiză proprie a probelor administrate în faza de urmărire penală, ci s-a mulțumit să redea poziția petentei și a procurorului; precum și că prima instanță nu a făcut o interpretare și apreciere proprie elementelor constitutive ale infracțiunilor prin prisma stării de fapt rezultate din probele administrate în faza de urmărire penală. Totodată, petenta a reluat motivele expuse în plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. 6059/P/2007 și în plângerea formulată în fața Tribunalului Arad, susținând că nici procurorul și nici instanța de judecată nu au analizat și apreciat conduita învinuitului prin prisma complexului relațional existent între părți, nu au interpretat gravitatea conduitei acestuia și prin filtrul faptului că învinuitul a indus petentei, în mod intenționat și în scopul săvârșirii acestor fapte, o stare de mare încredere, care să permită ulterior să i se pună la dispoziție sume mari de bani. În același context, s-a arătat că este nelegală și soluția privind fapta de înșelăciune, în sensul că procurorul a apreciat că nici această faptă nu este prevăzută de legea penală întrucât, chiar dacă fapta se circumscrie executării unui contract, aceasta are totuși, caracter penal, existând, evident elementul subiectiv al vinovăției, scopul și dorința învinuitului fiind aceea de a înșela petenta prin conduita sa și prin înscrisurile falsificate. Pe de altă parte, s-a învederat că simpla regretare de către făptuitor nu poate să constituie "o scuză" care "repară" greșeala acestuia, infracțiunea pierzându-și astfel pericolul social; că este important ca organul de urmărire penală să aprecieze întregul ansamblu probator și să caracterizeze conduita infracțională a făptuitorului nu după regretul manifestat de acesta în faza de urmărire penală, ci ca urmare a rezoluției infracționale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de petentă și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând cuprinsul sentinței penale recurate, instanța constată că în cauză nu este incidente cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 9.C.P.P. privind nemotivare hotărârii. Astfel, plângerea formulată în temeiul art. 2781.C.P.P. învestește instanța cu controlul temeiniciei și legalității rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată, în raport cu actele premergătoare sau, după caz, actele de urmărire penală efectuate în cauză. Prin urmare, instanța de judecată este obligată să verifice dacă cercetarea/urmărirea penală este completă și dacă soluția procurorului corespunde stării de fapt și de drept relevată de probatoriu. În motivele de recurs, petenta a arătat că prima instanță s-a limitat la expunerea susținerilor acesteia și procurorului, fără a efectua propria analiză, ceea ce nu corespunde realității. Chiar dacă motivarea sentinței penale nr. 328/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad nu este amplă, nu se poate reține că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția întrucât prima instanță a relevat considerentele pentru care a apreciat că soluțiile procurorului și prim-procurorului sunt legale.
În ce privește incidența dispozițiilor art. 3859alin. 1 pct. 10.C.P.P. care reglementează situația în care "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului", nici acesta nu se regăsește în cauză. Astfel, se constată că Tribunalul Arada analizat toate infracțiunile imputate intimatului și soluțiile date de procuror în raport cu acestea, nefiind formulate cereri asupra cărora să nu se fi pronunțat. În ce privește probele administrate, a fost apreciată ca temeinică și legală evaluarea efectuată de procuror, în contextul în care soluția de scoatere de sub urmărire penală/neîncepere a urmăririi penale și plângerea petentei vizează aspectele de drept și interpretarea pericolului social.
În mod corect, s-a reținut în fapt că prin procura specială nr. 6233/08.11.2006 autentificată de Biroul Notarial Public (filele 20-21 dosar nr. 6059/P/2007), intimatul a fost împuternicit de administratorul petentei SC " " SRL să deschidă conturi în lei și valută la. Sucursala A, să efectueze operațiuni bancare de orice fel, în și din conturile deschise pe numele societății, fără limită de sumă și să ridice extrasele de cont. Prin procura nr. 1771/27.11.2006 autentificată de Biroul Notarial (fila 22 dosar nr. 6059/P/2007), petenta l-a împuternicit pe intimat să cumpere imobile (terenuri intravilane sau extravilane, case, apartamente) situate pe teritoriul României. În baza acestor procuri speciale, intimatul a ridicat din conturile petentei SC " " SRL mai multe sume de bani pe care le folosea pentru a cumpăra imobile, dar nu a putut justifica ridicarea sumelor de 59.998,26 euro și 65.200 lei.
În declarația dată de intimat în cursul urmăririi penale (fila 89 verso dosar nr. 6059/P/2007), acesta recunoaște că a ridicat bani din conturile societății, estimați la cel mult 40.000 euro, semnând ordine de plată pentru plăți ori cheltuieli curente. Cu aceeași ocazie, intimatul a declarat că "cheltuirea acestor bani nu poate fi justificată cu acte, deși au fost folosiți în interesul firmei, fiind vorba de diferențe de curs valutar ori transporturi" și că este de acord cu restituirea sumei până cel mult într-un an de zile; că nu cunoaște de unde provine diferența de bani solicitată de petentă și nu a avut intenția de a crea "acest prejudiciu recunoscut".
În speță, raporturile dintre petentă și intimat sunt cele determinate de contractul de mandat. Sub acest aspect, relevante sunt dispozițiile art. 1541.civ. potrivit căruia: "Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului" și art. 1544.civ. conform căruia: "Mandatarul este dator a plăti dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său, din ziua întrebuințării lor; iar dobânzile sumelor rămase din ziua când i s-au cerut acele sume".
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, instanța apreciază că ceea ce diferențiază infracțiunea de înșelăciune reglementată de art. 215 alin. 3.Cod Penal de un litigiu de natură civilă decurgând din executarea defectuoasă a contractului de mandat este intenția cu care a acționat intimatul la momentul încheierii/executării contractului, respectiv trebuie să existe o intenție frauduloasă. În speță, o asemenea intenție nu este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, intimatul susținând că, deși nu are acte justificative, sumele au fost cheltuite în interesul petentei, arătându-se de acord să le restituie. Mai trebuie avut în vedere că înscrisul fals prezentat de intimat reprezentantului petentei este ulterior atât datei încheierii contractului de mandat, dar și executării acestuia, neputând fi avut în vedere ca singurul element care să conducă la concluzia unei intenții frauduloase. Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3.Cod Penal, constituie infracțiunea de înșelăciune "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate". Din aceste prevederi rezultă că inducerea sau menținerea în eroare trebuie să fie anterioară sau concomitentă încheierii sau executării contractului și să constituie motivul/cauza pentru care s-a încheiat/executat acesta, ceea ce nu este situația în speță. Prin urmare, în mod corect organele de urmărire penală a constatat că ne aflăm în prezența unei litigiu de natură civilă și au dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 3, 5.în Cod Penal temeiul art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b
C.P.P.Aceleași aspecte urmează a fi reținute și în ce privește infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213.Cod Penal imputată intimatului. Astfel, în speță nu există un refuz de restituire a sumelor ce nu pot fi justificate de intimat în interesul petentei, iar utilizarea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziție de aceasta în alte scopuri decât cele reglementate de contractul de mandat se circumscrie ipotezei reglementate de art. 1544.civ., ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 lit. b
C.P.P.În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, în mod corect s-a stabilit că în cursul anului 2007 intimatul a falsificat promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între și petenta SC " " SRL și încheierea de autentificare, pe care le-a prezentat patronului societății pentru a justifica ridicarea sumei de 10.000 euro din contul acesteia. Prin rezoluțiile contestate s-a făcut o corectă evaluare a pericolului social al faptei, cu consecința scoaterii de sub urmărire penală în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit.1raportat C.P.P. la art. 181și art. 91.Cod Penal Astfel, în conformitate cu prevederile art. 181din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului. aceste elemente, în mod întemeiat s-a reținut că intimatul a recunoscut și regretat fapta, că are patru copii minori în întreținere, că fapta nu a produs prejudicii în patrimoniul firmei, ci a constituit o încercare a intimatului de a justifica sume de bani ridicate anterior din contul societății. În completare, instanța constată că aceste înscrisuri au fost utilizate numai în raporturile dintre intimat și reprezentantul petentei, neafectând alte persoane, nefiind utilizat în raporturile cu autoritățile statului (oficiul de cadastru).
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că sentința recurată este temeinică și legală, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de petenta" " SRL împotriva sentinței penale nr.328/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a petentei în declararea unei căi de atac nefondate, o va obliga la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge recursul declarat de petenta SRL A împotriva sentinței penale nr. 328 din 8.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.02.2010
Tehnored./2 ex./01.03.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 181/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge recursul declarat de petenta SRL A împotriva sentinței penale nr. 328 din 8.12.2009, pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
