Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 216
Ședința publică din 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,CNP -, domiciliat în mun. S,-, județul S, împotriva deciziei penale nr. 99 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat ales, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar au fost depuse relațiile solicitate de la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.
Avocat pentru inculpat arată că prin relațiile solicitate se confirmă adresa indicată la termenul anterior și precizează că acesta nu este prezent în instanță întrucât este plecat în Franța, la fiica sa. Depune la dosar o adresă de pe site-ul Inspectoratului pentru Situații de Urgență din care reiese că inculpatul a deținut funcția de șef al acestui inspectorat în perioada anilor 1990 - 2005. Deosebit de aceasta, arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de probe de formulat și excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, precizând că înțelege să critice hotărârea atacată numai sub aspectul legat de modalitatea concretă de executare a pedepsei. Inculpatul a avut un comportament ireproșabil, este ofițer de carieră (colonel trecut în rezervă), a deținut funcția de șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență pe o perioadă îndelungată și față de lipsa antecedentelor penale, apreciază că o pedeapsă privativă de libertate ar avea un impact negativ asupra sa.
Avându-se în vedere circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită, solicită admiterea recursului, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării ei.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, în sensul că pedeapsa aplicată este de până la 3 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, privare care ar avea consecințe necorespunzătoare asupra acestuia și nu ar fi de natură să conducă la reeducarea sa. Consideră că această soluție se impune și prin prisma datelor personale ale inculpatului, activității desfășurate de către acesta, precum și poziției sale procesuale.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului în sensul aplicării art. 81 Cod penal.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 578 din 18.11.2008 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 87 alin. 1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a - II- și b cu titlu de pedeapsă accesorie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 22.09.2008 (dosar nr. 213/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava ) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a condus pe DN 2 - E 85, în data de 17.01.2008, orele 18.35, autoturismul cu numărul - având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8 gr %
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond reținut că situația de fapt expusă în rechizitoriu este corect stabilită și deplin probată. Această situație de fapt este confirmată de declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, fără a contesta cuantumul alcoolemiei. De asemenea, concluziile actelor medicale depuse la dosarul cauzei confirmă existența unei alcoolemii peste limita legală în analiza de laborator a sângelui ( 17 dosar urmărire penală), respectiv 2,1 gr %o la ora 19.25 și 1,95 %o la ora 20.25.
La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut anterior atitudine corespunzătoare și are loc de muncă. Față de aceste circumstanțe personale, s-au reținut dispozițiile art. 74 lit. a și c Cod penal, dispunându-se în mod corespunzător aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Instanța de fond a reținut de asemenea și circumstanțele ce conduc la concluzia că acțiunile inculpatului au creat o stare deosebită de pericol.
Cuantumul foarte ridicat al alcoolemiei a fost relevat de investigațiile medicale efectuate în cauză, atât prin examinarea probelor de sânge prelevate cât și prin raportul de expertiză medico - legală (probe ce se coroborează).
În ceea ce privește conduita inculpatului instanța de fond a reținut că acesta a încercat inițial să evite angajarea răspunderii pentru faptele sale. Din declarația aceluiași martor (dată în fața instanței) rezultă că în momentul în care mașina s-a oprit în șanț inculpatul s-a poziționat pe scaunul din dreapta și a susținut că nu cunoaște circumstanțele în care a ajuns acolo. Această declarație a martorului se coroborează cu susținerile inculpatului, astfel cum acestea au fost prezentate în procesul - verbal de constatare (filele 7 - 8 dosar ). În declarațiile ulterioare inculpatul a revenit asupra acestor susțineri și a recunoscut că el a fost persoana care a condus autoturismul.
O stare deosebită de pericol a fost relevată, în opinia primei instanțe, și de condițiile obiective în care inculpatul a condus. Astfel, acesta s-a deplasat în condiții de iarnă, pe o distanță mare (de la S către ) și la un moment al zilei în care traficul este relativ intens.
Față de toate aceste circumstanțe reținute, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, ca măsură de constrângere, și finalitatea acesteia, de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială, nu pot fi atinse decât prin executarea efectivă a acesteia.
Împotriva sentinței declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul modalității de executare a pedepsei, apreciind că față de persoana lui și față de respectul de care se bucură în societate, scopul ei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 99 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, a reținut tribunalul că prima instanță a determinat în mod corect situația de fapt și obiectul dedus judecății, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză împrejurările de fapt și modalitatea concretă în care inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, reținând just din întreg probatoriul că acțiunea intenționată a acestuia se circumscrie infracțiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002 și că se conturează cu prisosință atât existența faptei, precum și fără putință de tăgadă vinovăția acestuia în forma cerută de textul de lege incriminatoriu.
De asemenea, prima instanță a data dovadă de clemență aplicând inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege. Însă în ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei (în regim privativ/neprivativ de libertate) trebuie avute în vedere mai multe criterii, lipsa unor antecedente penale neatrăgând în mod automat aplicarea beneficiului suspendării condiționate pedepsei. Instanța trebuie, conform art. 81 al. 1 lit. c Cod penal să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Or, pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului. În acest context se au în vedere atât persoana inculpatului dar și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Prima instanță a apreciat în mod corect că, față de toate elementele care caracterizează fapta inculpatului din care se desprinde pericolul concret ridicat pe care fapta sa a prezentat-o pentru ceilalți participanți la trafic, conduita pe care acesta a avut-o ulterior, susținând că nu el este cel care a condus autoturismul, scopul preventiv al pedepsei poate fi realizat doar prin executarea ei de către inculpat în regim privativ de libertate.
De altfel, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și conduita sa bună anterioară săvârșirii faptei a fost avută în vedere de prima instanță, fiind reținute de aceasta ca o circumstanță atenuantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit s-a dispus să execute pedeapsa aplicată în regim privativ de libertate, întrucât, față de comportamentul său anterior care este ireproșabil, și criteriile concrete ale comiterii faptei, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din actele și lucrările dosarului (incluzând aici și caracterizarea aflată la fila 17 dosar fond), inculpatul a avut, anterior comiterii faptei, un comportament ireproșabil în familie și societate.
Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise, conștientizând pe deplin consecințele acesteia.
Aceste aspecte, chiar dacă au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a cuantumului pedepsei aplicate, constată Curtea că justifică în același timp și concluzia că scopul pedepsei, de reeducare și de prevenire a săvârșirii, în viitor de noi infracțiuni, poate fi atins chiar și fără executare.
. fiind astfel cerințele prevăzute de art. 81 Cod penal, Curtea va proceda la suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului, stabilind termen de încercare în condițiile art. 82 Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 71 al. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În conformitate cu disp. art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, ce se referă la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 578 din 18 noiembrie 2008 Judecătoriei Suceava și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 14.01.1951 în mun. B, CNP -, domiciliat în mun. S,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr.99 din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr. 578 din data de 18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava și în rejudecare:
În temeiul art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./05.06.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
