Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 237
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de ședință de la datele de 06 martie și 13 martie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta deciziei penală, având ca obiect recursul declarat de asigurator BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA C N, împotriva deciziei penale nr. 3 din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și a sentinței penale nr. 827/29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, state în dosarul nr-, privind pe intimatul-inculpat.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 827/29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din OUG nr.195/2002 a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 33-34 lit. b inculpatul Cod Penal va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 82
Cod PenalÎn baza art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83
Cod PenalÎn baza art. 88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 ore, începând cu ziua de 14.09.2006.
În baza art. 14, 346.C.P.P. coroborat cu art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat asigurătorul BT Asigurări Transilvania SA C N la 20.000 lei cu titlul de daune morale către aceasta.
În baza art.193 alin.2 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 500 lei către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 13 sept.2006 inculpatul s-a întâlnit cu mai mulți prieteni la barul pe care familia sa îl deținea pe raza localității, județul A, unde au vizionat un meci de fotbal, după care s-au hotărât să se deplaseze cu trei autoturisme la discoteca din comuna.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului - avându-l ca pasager în autoturism pe martorul. După un timp inculpatul a ieșit din coloană și l-a depășit pe care conducea primul autoturism și s-a deplasat cu o viteză mare față de celelalte două autoturisme și în timp ce se deplasa fără a avea un sistem de iluminare optim, după ce a trecut de postul de poliție din localitate nu a observat că pe carosabil se afla un pieton culcat.
Astfel, inculpatul a trecut cu dreaptă față peste victimă, iar capul victimei a fost prins între carosabil și autoturism, fiind zdrobit.
Instanța de fond a constatat astfel că accidentul de circulație s-a produs atât din culpa inculpatului, care s-a deplasat pe drumurile publice cu un autoturism necorespunzător din punct de vedere tehnic și cu o viteză peste limita legală, cât și din culpa victimei care era într-o stare avansată de ebrietate, având o alcoolemie de 2,10 gr%o și se afla culcată pe asfalt, pe partea carosabilă.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile art. 52 și 72.Cod Penal, iar ca modalitate de executare s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile dispozițiile art. 81 și 82 Cod Penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât inculpatul nu a mai săvârșit anterior infracțiuni, a recunoscut fapta, este tânăr.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță, în baza dispozițiilor art. 346 coroborat C.P.P. cu dispozițiile art. 49-55 din Legea nr.136/1995, a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii materiale, admițând în parte acțiunea civilă și obligând asiguratorul BT Asigurări Transilvania SA C N la plata sumei de 20.000 lei, cu titlul de daune morale către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel atât partea civilă, cât și BT Asigurări Transilvania - societatea de asigurări.
În motivarea apelului partea civilă, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, în mod greșit instanța de fond a admis în parte cererea privind despăgubirile civile, deoarece, inculpatul trebuia să fie obligat la 50.000 lei, având în vedere trauma lăsată prin moartea victimei familiei și mai ales că inculpatul, la data săvârșirii accidentului, mergea cu viteză mare și nu a adaptat autoturismul la condițiile de drum - fiind noapte.
Societatea de asigurări și-a motivat apelul în sensul că aceasta nu putea să fie introdusă în cauză, deoarece nu are calitate procesuală și nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin decizia penală nr. 3 din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de partea civilă și asiguratorul Asigurări Transilvania C, fiind obligați totodată apelanții la plata a câte 250 lei, cheltuieli de judecată către intimat și la câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a apreciat că apelurile declarate sunt nefondate, întrucât, din întregul material probatoriu de la dosar rezultă că, la producerea accidentului, o culpă a avut-o și victima, având în vedere că aceasta avea în sânge o alcoolemie de peste 2,10 gr%o și, pe timp de noapte, se afla culcată pe asfalt, pe partea carosabilă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut culpa comună în producerea accidentului, atât pentru inculpat cât și pentru victimă și, în raport de aceasta, a diminuat cererea privind daunele morale, suma stabilită de prima instanță cu acest titlu, corespunzând atât prejudiciului moral cauzat familiei victimei, cât culpei victimei în producerea acestui accident.
În ceea ce privește apelul declarat de societatea de asigurări, instanța de apel a constatat că societatea de asigurări, în baza dispoz. art. 49 - 55 din Legea nr. 136/1995, are calitate procesuală în cauză, astfel încât, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 55 alin. 1 și l-a obligat pe asigurătorul BT Asigurări Transilvania SA C N la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale, către partea civilă.
Mai mult decât atât, din probe a rezultat și împrejurarea că inculpatul a acoperit toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, conform dovezilor existente la dosar în acest sens.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței instanței de fond, a formulat recurs, în termen, asiguratorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA C N, criticând hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, privitor la: lipsa calității procesuale, cu motivarea că nu poate fi angajată răspunderea delictuală a asiguratorului, în calitate de parte responsabilă civilmente; greșita obligare la plata daunelor morale; greșita reținere a obligației de plată a asigurătorului, în condițiile în care trebuia reținută culpa exclusivă a inculpatului în producerea prejudiciu și, respectiv obligația exclusivă de desdăunare a acestuia.
Analizând recursul promovat în cauză, se reține:
Asigurătorul de răspundere civilă are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii civile promovată de victima unui prejudiciu, cauzat în condițiile unui accident rutier, prin efectul Legii nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, astfel cum dispune art. 42 alin. 1 din acest act normativ: "asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limita obligațiilor ce îi revin din contractul de asigurare".
Se constată astfel că, în materia asigurărilor de răspundere civilă, societatea de asigurări, prin încheierea contractului de asigurare cu un conducător auto, având ca obiect plata de despăgubiri pentru pagubele produse terțelor persoane în condițiile unui accident rutier, își asumă obligația de reparare a prejudiciului, ca efect al răspunderii sale contractuale și având contraprestație în dreptul de încasare al primelor de asigurare de la conducătorul auto care are calitatea de asigurat.
În aceste condiții, trebuie reținut că răspunderea asigurătorului este de natură contractuală, având conținutul și limitele prevăzute de Legea privind asigurările și reasigurările, calitatea procesuală a societății de asigurări nefiind aceea de parte responsabilă civilmente, în condițiile art. 16 C.P.P. ci de asigurător de răspundere civilă, parte sui generis, astfel cum s-a dispus recursul în interesul legii, soluționat prin decizia.pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, se reține că prima critică a recurentului - asigurător este nefondată, instanțele de fond și de apel pronunțându-se față de BT "ASIGURĂRI TRANSILVANIA A, în calitate de asigurător, iar nu de parte responsabilă civilmente.
Sub aspectul criticilor vizând obligarea exclusivă a asigurătorului la dezdăunarea părții civile pentru prejudiciul rezultat din producerea accidentului rutier, se reține caracterul fondat, pentru următoarele motive:
În cadrul asigurării de răspundere civilă, coexistă cele două forme ale răspunderii civile, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei asigurate - inculpatul din speță - în calitate de autor al prejudiciului derivat din accidentul rutier, soldat cu decesul victimei, în condițiile art. 998, 999 cod civil, alături de răspunderea contractuală a societății de asigurări care datorează despăgubiri terțelor persoane păgubite, în cazul realizării riscului asigurat - accidentul rutier.
Astfel, societatea de asigurări, prin efectul contractului de asigurare este titularul dreptului la plata primelor de asigurare, în cuantumul și pe perioada stipulată în contract, iar la data producerii riscului asigurat, devine debitor al obligației de plată a despăgubirii pentru prejudiciul de care răspunde asiguratul, în baza legii (conform condițiilor prevăzute în art. 998, 999 cod civil), față de terții păgubiți. În acest sens, se rețin dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 49 din Legea nr. 136/1995, modificată prin Legea nr. 180/2007, conform cărora: "asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terții păgubiți", precum și "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule".
Trebuie însă precizat că răspunderea asigurătorului are caracter subsidiar față de răspunderea delictuală a autorului prejudiciului, fiind limitată în condițiile art. 42 și 44 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, atât cu privire la întrunirea condițiilor răspunderii personale a autorului prejudiciului - existența unui prejudiciu cert, determinat, aflat în legătură de cauzalitate cu fapta asiguratului, care a acționat cu vinovăție în forma culpei - cât și privitor la plafonarea cuantumului despăgubirii la care poate fi obligat asigurătorul, în condițiile obligațiilor asumate prin contractul de asigurare.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 42, conform cărora "drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei (alin.1)", iar "asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce-i revin din contractul de asigurare (alin. 2)".
Ori, interpretând ultimul text de lege enunțat, se constată că legiuitorul a instituit o altă formă a obligațiilor solidare, respectiv obligația asigurătorului și a asiguratului de dezdăunare a terțului păgubit prin producerea riscului asigurat, de vreme ce a lăsat la latitudinea terțului păgubit posibilitatea de a se îndrepta pentru repararea prejudiciului fie împotriva asigurătorului, fie împotriva asiguratului, ceea ce caracterizează solidaritatea.
Sub aspectul culpei exclusive a inculpatului în producerea evenimentului rutier soldat cu decesul victimei, se reține caracterul nefondat, deoarece existența culpei justifică atât soluția de condamnare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal, cât și angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pentru asigurător fiind exoneratoare de obligații numai conduita intenționată a inculpatului, în calitate de persoană asigurată, ceea ce în speță nu s-a probat.
Față de aceste considerente, se reține că recursul societății de asigurări este fondat, întrucât instanțele de fond și de apel au reținut răspunderea exclusivă pentru repararea prejudiciului produs părții civile, urmând ca, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. să fie admis recursul, să fie casate în parte hotărârile recurate, sub aspectul laturii civile și să se dispună obligarea, în solidar a inculpatului și asigurătorului, la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri către partea civilă.
În ceea ce privește natura prejudiciului reținut în cauză în baza probelor administrate, se constată că, prin contractul de asigurare, societatea de asigurări se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, față de terții păgubiți (conform art. 41 alin. 1), astfel că, reținând răspunderea delictuală a inculpatului, care include atât prejudiciul material cât și prejudiciul moral, se constată că răspunderea contractuală a asigurătorului implică repararea întregului prejudiciu, indiferent de natura sa. În aceste condiții, criticile recurentei vizând greșita obligare la repararea prejudiciului moral, apar ca nefondate.
În privința celorlalte dispoziții ale sentințelor recurate, care nu contravin soluției adoptate prin prezenta decizie, se reține incidența art. 38517alin. 2 și C.P.P. vor fi menținute.
În cursul procesului penal inculpatul a beneficiat de asistență juridică prin apărător din oficiu.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de asigurator BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA C N, împotriva deciziei penale nr. 3 din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și a sentinței penale nr. 827/29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, state în dosarul nr-, privind pe intimatul-inculpat.
Casează hotărârile atacate în parte, pe latură civilă, în sensul că obligă inculpatul, în solidar cu asiguratorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA C N, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Jud. apel:
.
Dact. 3 ex.// 11 aprilie 2008
-20.03.2008 -
- S va urmări și încasa de la partea civilă suma de 250 lei, cheltuieli judiciare statului;
- Pitești, va urmări și încasa de la inculpatul, suma de 500 lei, cheltuieli judiciare statului;
- C N, va urmări și încasa de la asiguratorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, suma de 250 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
