Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 86 al. 1, 3 din OUG195/2002
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 273
Ședința publică din 08 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în com. S M, nr. 143, județul S, împotriva deciziei penale nr. 134 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat ales pentru inculpatul recurent și avocat, care substituie pe avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul intimat, lipsă fiind acesta și inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, să se dea eficiență dispozițiilor art. 181Cod penal, în sensul de a se aplica acestuia o sancțiune cu caracter administrativ. Solicită instanței să aibă în vedere modul concret de săvârșire a faptei de către inculpat, respectiv împrejurarea că acesta a încredințat într-adevăr autovehiculul spre conducere unei persoane care nu poseda permis de conducere, dar la presiunea acesteia. Inculpatul intimat a condus autovehiculul pe o distanță foarte mică, respectiv 3-4 km, la o oră la care circulația pe acel drum de țară era redusă, iar această faptă nu a avut nicio urmare în cauză.
Pentru aspectele invocate, apreciază că în cauză se poate dispune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Avocat, pentru inculpatul intimat, având în vedere și poziția acestuia de la instanța de apel, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Reprezentanta Parchetului apreciază că solicitarea inculpatului recurent de a fi aplicate în cauză dispozițiile art. 181Cod penal nu se justifică, pornind tocmai de la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, în sensul că la data respectivă acesta a dat dovadă de o pasivitate ieșită din comun, încredințând autoturismul în vederea conducerii unei alte persoane care cumula două condiții interzise de lege, respectiv nu poseda permis și se afla sub influența băuturilor alcoolice. Consideră că toate aceste elemente și împrejurările săvârșirii ei i-au sporit foarte mult gradul de pericol social, în condițiile în care această infracțiune este una de pericol.
Pentru motivele invocate, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 123 din data de 11.02.2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și c) și art.76 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în conformitate cu art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea art. 83 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și c) și art.76 Cod penal, la pedeapsa de 250 lei amendă și s-au pus în vedere acestuia dispozițiile art. 63 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2877/P/2008 din 30 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că inculpații sunt angajați la firma "" și pentru a se deplasa împreună cu încă 3 muncitori în vederea efectuării lucrărilor la acoperișul unei biserici din localitatea, administratorul le-a pus la dispoziție un autoturism marca pik-up, cu numărul de înmatriculare B-40-, pe care l-a încredințat inculpatului, singurul deținător de permis de conducere.
La data de 12.09.2007, orele 17,30, cu toate că inculpatul cunoștea că nu posedă permis de conducere și că acesta a consumat 100 ml votcă, i-a încredințat autoturismul, acesta din urmă conducându-l pe o distanță de 3- 4 km între localitățile și Noi, ocupând locul din dreapta față și, împrejurare în care, în jurul orelor 17,30 au fost depistați de o patrulă formată din lucrători ai și ai Postului de poliție Noi.
Analizând probele administrate în cauză, prima instanța a constatat că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul în discuție, fără a avea permis de conducere, iar acesta i-a fost încredințat de către inculpatul, deși cunoștea că nu posedă permis de conducere.
Considerând că a fost răsturnată, în mod neîndoielnic, prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpaților prin dispozițiile art. 66 și art. 51Cod procedură penală, ca și prin art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din CEDO, făcându-se dovada certă și indubitabilă a săvârșirii faptelor reținute în rechizitoriu, s-a procedat la condamnarea celor doi inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, precum și limitele speciale de pedeapsă stabilite de legiuitor, astfel că, reținând și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal ce pledează în favoarea inculpaților și, i-a aplicat celui dintâi o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, cu acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia, considerând că sunt întrunite cumulativ condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpaților) instituite în art. 81 alin. 1 Cod penal, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, cel din urmă fiind condamnat la pedeapsa alternativă a amenzii și s-a atras atenția acestuia asupra disp. art. 631Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând a se conferi eficiență practică disp. art. 181Cod penal, ținându-se cont de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, mai exact că i-a încredințat autovehiculul inculpatului la presiunea acestuia care, de altfel, l-a condus pe o distanță scurtă de drum de doar 3- 4 km, dar și de poziția procesuală corectă adoptată, de recunoaștere a faptei comise.
Prin decizia penală nr. 134 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că soluția pronunțată este legală și temeinică cu privire la inculpatul, stabilindu-se în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept. Pedeapsa a fost individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se cont în acest context de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În spiritul legii, în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul a luat în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, le-a evaluat împreună și, după caz, a acordat o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, astfel încât a stabilit pedeapsa corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Cum în cauză s-a conturat cu prisosință atât existența faptei, fiind dovedită și fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în forma cerută de textul de lege incriminatoriu instanța de fond, dând dovadă de clemență, a conferit aplicabilitate disp. art. 76 Cod penal, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa alternativă a amenzii, efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
În cauză, nu se poate reține că faptei săvârșite de către inculpat, în materialitatea ei, îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală corob. cu art. 181Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Conform art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând aplicat la speța de față, a considerat tribunalul că se impune a se acorda atenția cuvenită aspectului că, în maniera în care a acționat inculpatul, încredințând autoturismul unei persoane care nu poseda carnet de conducere și, mai mult decât atât, care consumase băuturi alcoolice, așadar nu avea nici dexteritatea necesară pentru conducerea acestuia și nici cunoștințele corespunzătoare pentru a respecta normele legale ce guvernează circulația rutieră, a periclitat evident siguranța persoanelor aflate în trafic, inclusiv a pasagerilor din mașină, iar împrejurarea că a procedat astfel la insistențele celuilalt inculpat nu are relevanță în cadrul acestei analize, ea fiind avută în vedere, alături și de poziția procesuală corectă adoptată, la alegerea sancțiunii aplicabile și la dozarea amenzii. Ori, în atare condiții, pericolul comiterii unei astfel de fapte este legal, obiectiv și efectiv, determinat de posibilele consecințe pe care le poate produce asupra vieții și integrității corporale a celorlalți participanți la trafic, cât și asupra bunurilor acestora și există un interes de combatere a acestui comportament antisocial prin aplicarea unei pedepse care să-l constrângă pe inculpat să-și modifice conduita și să se conformeze modelului legal descris în norma juridică în discuție, în caz contrar dispoziția din lege ar rămâne fără eficiență. Alături de pedeapsa pecuniară corect dozată ce i-a fost aplicată inculpatului, dispozițiile referitoare la înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii asupra cărora i s-a atras atenția, sunt de natură a-l determina să conștientizeze că, în situația în care nu va înțelege clemența instanței, va suporta consecințele ce decurg din aplicarea art. 631Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că fapta comisă, pe care a recunoscut-o, privită prin prisma tuturor împrejurărilor cauzei - intimatul a condus autoturismul pe o distanță foarte mică, la o oră cu circulație redusă, neproducându-se vreo urmare socialmente periculoasă - nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Se justifică așadar achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplicarea unei amenzi administrative.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:
După cum corect au reținut instanțele de fond și de apel, la data de 12.-, inculpatul recurent a încredințat coinculpatului un autoturism pentru a-l conduce, deși acesta din urmă nu avea permis de conducere, aspect pe care l-a cunoscut la acel moment.
Atât situația de fapt, cât și încadrarea în drept au fost corect reținute în cauză, printr-o justă interpretare a probatoriului administrat.
Potrivit art. 181al. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama, potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Este real că inculpatul recurent a avut pe parcursul procesului penal o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise, iar anterior, un bun comportament în societate.
Aceste aspecte au fost reținute de către instanța de fond ca circumstanțe atenuante, aplicându-se inculpatului o pedeapsă pecuniară.
Nu se poate însă aprecia, prin prisma acestor elemente, dar și a faptului că nu s-au produs urmări grave prin încredințarea, de către inculpatul recurent, a vehiculului unei persoane care nu posedă permis, că fapta, în materialitatea ei, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Infracțiunea prev. de art. 86 al. 5 din OUG nr. 195/2002 este una de pericol, rezultatul socialmente periculos producându-se prin însăși săvârșirea ei, el constând în crearea unei nesiguranțe în circulație pentru participanții la trafic, existând riscul producerii de accidente rutiere.
Așadar, nu se justifică în cauză achitarea inculpatului, neputându-se reține că faptei, în însăși materialitatea ei, îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru ca o astfel de soluție să poată fi dispusă.
Ceea ce însă în mod nelegal instanța de fond nu a menționat în conținutul dispozitivului hotărârii pronunțate este textul complet de lege la care se impunea a face referire urmare a reținerii în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante. Acesta trebuia în mod obligatoriu menționat, întrucât săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 3 din OUG nr. 195/2002 este sancționată cu închisoare alternativ cu amendă, astfel că pot fi aplicate, la stabilirea în concret a pedepsei, atât dispozițiile art. 76 al. 1 lit. e, cât și dispozițiile art. 76 al. 1 lit. f Cod procedură penală, cu precizarea că, la individualizarea ei judiciară, se impune a se stabili mai întâi dacă sancțiunea penală aleasă este închisoarea sau amenda.
Chiar dacă în considerentele sentinței s-a menționat acest text, respectiv art. 76 lit. e Cod penal, aceasta nu acoperă neprecizarea sa în dispozitiv.
Față de toate împrejurările cauzei, apreciază Curtea că stabilirea, în sarcina inculpatului, a unei pedepse cu amendă penală este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv. Urmează apoi ca instanța să facă aplicarea art. 76 al. 1 lit. f Cod procedură penală, efect al reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Cu aceste precizări, constată Curtea că, în cuantumul stabilit de către prima instanță, scopul pedepsei pecuniare aplicate este realizat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală (obligatoriu a fi luat întotdeauna în considerare din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859al. 3 Cod procedură penală), îl va admite.
Va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 123 din data de 11.02.2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus-arătate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 30.03.1987, în mun. R, jud. S, cu domiciliul în com. S M, nr. 143, jud. S, posesor al seria - nr. -, eliberată de Poliția mun. R, -, împotriva deciziei penale nr.134 din data de 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr.123 din data de 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.3 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, c și art.76 alin.1 lit. f Cod penal (în loc de art.76 Cod penal) la pedeapsa de 250 lei amendă penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat intimat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./23.07.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Acsinte Viorica, Andronic Tatiana
