Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 275/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 275
Ședința publică din 08 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic
Grefier:
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul - parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 48 A din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat ales pentru inculpatul - parte vătămată lipsă, partea vătămată - inculpat, asistat de avocat ales, partea civilă - intimat, asistat de avocat ales, lipsă fiind reprezentantul intimatului Spitalul Județean
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care, la solicitarea instanței consemnează datele de stare civilă a celor două părți vătămate, respectiv:, fiul lui și, CNP: -, fiul lui și, CNP: -.
Avocat depune la dosar cerere de scutire amendă aplicată prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2009, întrucât în acea perioadă se afla în concediu de odihnă în afara țării, sens în care atașează la dosar voucher de la compania de turism. De asemenea, mai depune la dosar - în original - un proces-verbal de contravenție din 20.04.2006 prin care inculpatul a fost amendat de Postul de Poliție cu amendă în sumă de 200 lei, întrucât a participat la scandalul provocat de numiții și.
Întrebată fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în acest ciclu procesual, partea vătămată - inculpat arată că își menține declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de probe de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales pentru inculpatul - parte vătămată arată că în temeiul art. 38515alin. 2 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, considerând că apelul a fost greșit admis pentru următoarele motive:
Instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, achitându-l pe inculpatul prin aceea că s-a făcut aplicabilitatea art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. e Cod procedură penală raportat la art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal, reținându-se în favoarea inculpatului o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare. În considerentele deciziei se stipulează că inculpatul ar fi fost acela care ar fi inițiat un atac material, direct, imediat și injust asupra martorului sau asupra inculpatului. Eroarea gravă de fapt a instanței de apel este dată de greșita interpretare a probelor din dosar, de profunda subiectivitate în judecarea stării de fapt din dosarul cauzei. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că singurul martor ocular credibil nu poate fi decât, care a asistat la conflictul din 19.04.2006, iar acesta a testat în favoarea inculpatului, nereținând legitima apărare a celorlalți doi. Așa cum au recunoscut și, ambii erau sub influența băuturilor alcoolice, deci existau premize favorabile pentru ca aceștia să declanșeze un conflict spontan.
Apreciază că prima instanță a reținut în mod corect, cu privire la inculpatul, că în cauză nu a fost probată existența vreunei acțiuni provocatorii din partea victimei, astfel că nu se justifica reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, în favoarea acestui inculpat. Instanța de apel nu a explicat cum inculpatul a avut nevoie de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale în urma altercațiilor din speță și nici nu a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la condamnarea inculpatului.
În privința pretențiilor civile ale părții vătămate, instanța de apel a admis plata sumei de 3220 lei ca daune materiale, deși nu au fost probate, aspect reținut și de instanța de fond, dar aducând drept argument teza potrivit căreia este de notorietate că spitalizarea și starea deosebită în care s-a găsit aceasta (partea civilă) au necesitat cheltuieli suplimentare cu deplasările, medicamentele, serviciile și alimentația specială. Potrivit art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, cu privire la obiectul și exercitarea acțiunii civile în procesul penal, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile. Pe cale de consecință, pentru dovedirea pretențiilor civile partea interesată a avut la dispoziție mijloace de probă specifice dreptului procesual civil, printre care nu se numără și notorietatea, argument reținut de instanța de apel.
Mai mult decât atât, inculpatul fusese obligat deja la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru partea vătămată, în sumă de 2170,393 lei, în care au fost incluse și acele cheltuieli privind medicamentele și alimentația specială.
Aceeași situație se remarcă și cu privire la plata unei contribuții lunare în funcție de venitul minim garantat, solicitată de partea vătămată. În mod corect, prima instanță a reținut privitor la această pretenție civilă că din probele aflate la dosar nu rezultă care erau veniturile, cel puțin aproximative, pe care le realiza în mod obișnuit partea civilă și nici alte date referitoare la acest aspect. În consecință, s-a respins ca nefondată cererea formulată de către.
Pentru motivele mai sus arătate, solicită admiterea recursului, în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Depune la dosar note de concluzii scrise.
Avocat ales, pentru partea vătămată - inculpat și partea civilă - intimat, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Botoșani. În ceea ce privește situația de fapt, arată că instanța de apel a avut argumente de fapt și de drept foarte bine conturate față de instanța de fond. Este adevărat că la fața locului au fost doar cei trei implicați, că probele trebuie coroborate cu declarațiile lor din dosarul de față cât și din alt dosar în care s-a judecat o plângere la art. 278 Cod penal, dar și față de concluziile medico-legale care nu au fost contestate. Din acestea din urmă rezultă că cele două părți au fost lovite cu un obiect ascuțit, iar medicul nu putea greși atunci când a stabilit existența fracturii de craniu închis a numitului și a tăieturii lui, care a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale. În ceea ce-l privește pe, arată că acesta nu a făcut plângere pentru lovire, dar că certificatul medico-legal nr. 454, pe care instanța l-a primit, reflectă că și acesta a fost lovit, necesitând pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Arată că nu se poate și folosește cârjă întrucât nu are echilibru fără acest mijloc de susținere și este imposibil ca acesta să-l fi lovit pe, producându-i acea ruptură de falangă. Precizează că în momentul în care s-a ridicat hârlețul a doua oară asupra lui, bătrânul a ridicat pentru că altfel ar fi fost lovit mai rău. Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei tribunalului. Solicită cheltuieli de judecată din toate instanțele, sens în care depune la dosar chitanță în dovedire.
Cu privire la cererea de scutire amendă formulată de avocat, arată că acesta își justifică lipsa de la termenul anterior, fiind plecat în concediu de odihnă și solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, motivat de faptul că tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt ce a avut loc la data de 19.04.2006 între părți. La data respectivă, inculpatul, deranjat de faptul că partea vătămată și inculpatul - parte vătămată au oprit alimentarea cu apă, dar având o justificare în sensul că nu a plătit consumul de apă de care a beneficiat, a provocat scandal și s-a repezit asupra celor doi, lovind cu un hârleț pe partea vătămată, împrejurare în care a intervenit pentru a înlătura acel atac. Apreciază că instanța de apel a pronunțat o soluție corectă, în sensul achitării inculpatului parte vătămată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal și menținând pedeapsa de 2 ani închisoare pentru inculpatul. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că tribunalul a făcut o motivare corectă a sumelor acordate cu titlu de daune morale și materiale în favoarea părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 88 - 90 zile de îngrijiri medicale. Aceasta presupune că a efectuat și o intervenție chirurgicală, a stat internat mai multe săptămâni, a urmat programe de kineto-terapie, toate acestea necesitând cheltuieli, care, deși nu au fost dovedite de partea vătămată constituită parte civilă, este normal să fie acordate, dat fiind și cuantumul modic solicitat și acordat de către instanță, respectiv suma de 3220 lei despăgubiri civile. Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei tribunalului.
Cu privire la cererea de scutire amendă formulată de avocat, arată că, dacă acesta își justifică lipsa de la termenul anterior, apreciază că este justificată admiterea acesteia.
Partea vătămată, întrebată fiind, arată că nu are nimic de spus.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2068 din 11.09.2008 a Judecătoriei Botoșania fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal la pedeapsa de 6 luni închisoare (parte vătămată ).
În temeiul art. 81 și 82 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost condamnat inculpatul parte vătămată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată ).
În temeiul art. 81 și 82 din Codul penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
Conform art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev, de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția celor doi inculpați asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal potrivit cărora nerespectarea termenului de încercare și neplata cu rea-credință a despăgubirilor civile stabilite prin prezenta hotărâre determină revocarea beneficiului suspendării condiționate.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de către, în sensul că a fost obligat inculpatul să-i achite acestuia suma de 2 000 lei cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de către partea vătămată și a fost obligat inculpatul să-i achite acestuia despăgubiri civile în sumă totală de 4 750 lei, din care 4000 lei reprezintă daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei contribuții lunare.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Județean "" B suma de 2170,393 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 19.04.2006, în jurul orelor 1800-1900, între numiții și, pe de o parte și inculpatul-parte vătămată, pe de altă parte, s-a iscat un conflict datorat faptului că primii doi au întrerupt alimentarea cu apă a locuinței celui din urmă.
Inculpatul-parte vătămată s-a deplasat către locul de unde cei doi săpau, între părți având loc o discuție ce a degenerat imediat în acte de violență. Inculpatul a lovit pe cu bățul pe care îl avea asupra sa, iar partea vătămată-inculpat a lovit cu hârlețul pe peste cap și membre. A intervenit soția părții vătămate care fusese anunțată despre incident de martorul.
Se pare că în aceeași împrejurare a fost agresat și ce a prezentat, conform constatărilor făcute de medicul legist, leziuni corporale.
C mai grav afectați au fost însă ce a suferit un traumatism al mâinii drepte, cu "fractură falangă III, deget III cu dezinserție de tendon extensor deget III, mobilizată în atelă gipsată antebrahi-palmo-digitală", traumatism ce a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și ce a suferit o fractură de humerus stâng operată, consolidată și un sindrom algo-distrofic al membrului superior stâng, leziuni vindecabile în 88-90 zile de îngrijiri medicale.
În plus, partea vătămată are, urmare a agresiunii, capacitatea de muncă diminuată în proporție de 50 %, încadrându-se în gradul III de invaliditate permanentă. Acesta a fost internat în Spitalul Județean de Urgență "" B-Secția ortopedie-în perioada 20 aprilie 2006-2 mai 2006.
Fapta inculpatului de a lovi partea vătămată cu un hârleț provocându-i leziunile menționate constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și este prevăzută de art. 182 alin. 1 din Codul penal.
Activitatea infracțională a numitului constând în agresarea părții vătămate căreia i-a aplicat mai multe lovituri peste membre și corp cu un băț și care a avut drept consecință producerea unor leziuni vindecabile în 30-35 de zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală ce este prevăzută de art. 181 alin. 1 din Codul penal.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, daune morale, apreciindu-se că un cuantum de 2 000 lei ar fi în măsură să acopere suferința fizică a acestuia.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.220 lei, incluzând 5 000 lei daune morale, 1 000 lei impuse de efectuarea operației, 420 lei tratament medicamentos urmat, 1 000 lei alimentație specială și 6 600 lei plata oamenilor care i-au lucrat terenul în intervalul aprilie-octombrie 2006 și au efectuat servicii de cărăușie în locul său.
Instanța a apreciat că partea civilă a dovedit doar pretențiile sale privind plata unor persoane care au lucrat în gospodărie sau cu atelajul în locul său, în cuantum de 750 lei, restul sumelor pretinse nefiind dovedite.
În privința daunelor morale, prima instanță a apreciat că acestea se justifică doar în parte în limita sumei de 4 000 lei, având în vedere suferința fizică și psihică generată de trauma suferită.
A mai reținut prima instanță că partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului la plata unei contribuții lunare în funcție de venitul minim garantat, având în vedere gradul de invaliditate permanentă cu care a rămas, capacitatea sa de muncă fiind diminuată la
Motivând că din probele dosarului nu rezultă care erau veniturile părții civile și nici alte date privitoare la acest aspect, instanța a respins această cerere.
Împotriva sentinței au declarat apel partea vătămată, inculpatul-parte vătămată și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 48 A din 11.03.2009 a Tribunalului Botoșania fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul-parte vătămată, dar au fost admise apelurile inculpatului, părții civile, desființată în parte sentința apelată și în rejudecare:
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. e Cod procedură penală, rap. la art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, fapta fiind săvârșită în legitimă apărare.
S-a înlăturat obligarea inculpatului apelant la plata daunelor morale solicitate de partea civilă.
S-a înlăturat obligarea aceluiași inculpat la plata cheltuielilor din primă instanță, în sumă de 100 lei, obligând pe inculpatul-parte vătămată și la plata acestei sume, acesta având de plătit în total suma de 250 lei cheltuieli judiciare din prima instanță.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile daune materiale în sumă de 3220 lei, în loc de 750 lei, menținând obligarea acestuia și la plata sumei de 4 000 lei daune morale.
A fost obligat același inculpat să plătească părții civile o contribuție periodică lunară de 100 lei, începând cu data săvârșirii faaptei-19 aprilie 2006 până la încetarea stării de nevoie.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor și sunt subiective, aceștia fiind soția și respectiv finul inculpatului-parte vătămată, fiind contrazise de actele medicale legale existente.
Procedând la o nouă interpretarea a probatoriului administrat, Tribunalul a reținut că în cadrul conflictului iscat între cei trei, inculpatul-parte vătămată a lovit cu hârlețul atât pe partea vătămată, cât și pe inculpatul, care a ripostat, lovind la rândul său peste mână pe agresor cu pe care o avea.
Inculpatul a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și a părții vătămate, atac care punea în pericol grav persoanele celor atacați.
S-a avut în vedere la aprecierea pericolului grav mijlocul folosit de inculpatul-parte vătămată, respectiv un hârleț, obiect ascuțit, de a produce leziuni vitale în condițiile folosirii sale în modalitatea descrisă, precum și vârstele, ținuta și conduita persoanelor implicate, inculpatul agresor fiind mai tânăr, mai puternic și aflat în stare de surescitare.
Instanța a apreciat că acțiunea celor doi, care pe fondul refuzului inculpatului de a contribui la întreținerea conductei de apă, au întrerupt furnizarea către locuința inculpatului, nu constituie un act de provocare în sensul disp. art. 73 lit. b Cod penal, neputând fi apreciată ca o "acțiune ilicită gravă".
Motivat și de violența atacului exercitat de inculpatul-parte vătămată asupra inculpatului, instanța de apel a considerat că în conștiința acestuia din urmă s-a generat existența unui pericol grav și, fiind îndeplinite condițiile legitimei apărări, a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Pe cale de consecință, cu privire la latura civilă, apreciind că datorită conduitei culpabile a inculpatului-parte vătămată nu se justifică acordarea de daune morale, Tribunalul a înlăturat obligația inculpatului de a plăti suma de 2000 lei către parte vătămată, înlăturând și obligația acestuia de a plăti cheltuielile judiciare din prima instanță.
În ce privește apelul declarat de partea civilă, instanța de apel a reținut că în mod greșit i s-au acordat daune materiale de doar 750 lei, în condițiile în care partea civilă a fost spitalizată în perioada 20.04.2006-02.05.2006, a suferit o intervenție chirurgicală, neputând desfășura o activitate normală timp de aproximativ 5 luni, că sunt de notorietate cheltuielile ce sunt efectuate în astfel de împrejurări cu deplasările, medicamentele, serviciile, alimentația specială etc. motiv care justifică majorarea daunelor materiale.
Referitor la despăgubirile periodice lunare, s-a reținut că partea vătămată a dovedit că în circa 10 zile dintr-o lună cât făcea cărăușie a realizat un venit de 200 lei și cum insolvabilitatea permanentă reliefează o capacitate de muncă diminuată cu 50 %, s-a apreciat că inculpatul trebuie să fie obligat la plata către partea civilă și a sumei de 100 lei, reprezentând o contribuție periodică lunară, începând cu data faptei, 19.04.2006, până la încetarea stării de nevoie.
Împotriva deciziei nr. 48 A din 11.03.2009 a Tribunalului Botoșania declarat recurs inculpatul-parte vătămată, criticând-o prin intermediul apărătorului ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt atunci când l-a achitat pe inculpatul pe considerentele legitimei apărări. Singurul martor prezent la comiterea faptelor a fost, iar acesta a declarat în favoarea recurentului. S-a mai precizat că instanța de apel nu a explicat cum de inculpatul a avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale în urma altercațiilor din speță, că daunele materiale constatate nu sunt dovedite, notorietatea nefiind suficientă pentru dovedirea cheltuielilor de spitalizare. Apoi, cheltuielile privind medicamentele și alimentația specială au fost deja incluse în suma de 2170 lei pe care inculpatul a fost obligat să o plătească spitalului, iar în legătură cu plata unei contribuții lunare s-a susținut că în mod corect prima instanță a statuat că din probele dosarului nu rezultă care erau veniturile realizate de partea civilă.
Examinând recursul, se constată că este în parte întemeiat, respectiv doar cu privire la perioada pentru care se datorează contribuție periodică lunară-motiv de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală:eroare gravă de fapt.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 10 octombrie 2007, dosar nr. 58/P/2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 19 aprilie 2006 i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un hârleț, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 88-90 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, arătând că în ziua de 19 aprilie 2006, în jurul orei 18,00, acesta l-a lovit cu un băț în zona capului și a brațelor, cauzându-i o fractură vindecabilă în 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul-parte vătămată invocă greșita achitare a inculpatului pe considerentul legitimei apărări, instanța de recurs constată că soluția Tribunalului sub acest aspect este legală și temeinică.
Astfel, coroborând declarațiile recurentului, ale părții vătămate, ale inculpatului, parțial cu declarațiile martorilor oculari, cu actele medico-legale, se reține că într-adevăr, la data de 19.04.2006, inculpatul-parte vătămată a luat un hârleț care se afla în apropiere, ridicându-l și încercând să-l lovească pe în zona capului. Acesta a încercat să pareze lovitura, ridicând mâna în dreptul capului, astfel lovitura fiind aplicată peste mână. Inculpatul-parte vătămată a ridicat din nou hârlețul să lovească partea vătămată, condiții în care a intervenit inculpatul, lovindu-l cu pe care o avea în mână peste deget. În acest context, inculpatul-parte vătămată a lovit și pe inculpatul cu hârlețul.
În aceste împrejurări, inculpatul, lovind cu, a înlăturat un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva altuia cât și a sa și care a pus în pericol grav persoana celui atacat, fiind îndeplinite cerințele art. 44 alin. 2 Cod penal, cu atât mai mult cu cât la exercitarea atacului a fost folosit un hârleț cu margini ascuțite și pentru a produce leziuni vitale.
Inculpatul-parte vătămată s-a apărat susținând că el nu a lovit pe nimeni, că partea vătămată l-a prins de haină, iar inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu un băț peste cap și peste mână. Aceste afirmații au fost confirmate de martorii și ( 34,35 dosar apel), care sunt soția și respectiv finul recurentului.
Ori, atât apărarea recurentului cât și parțial declarațiile celor 2 martori anterior menționați nu pot fi reținute, pe de o parte tocmai datorită calităților de soție și fin cu inculpatul-parte vătămată și care dovedesc existența unor relații apropiate, iar pe de altă parte depozițiile acestora sunt parțial infirmate de către actele medico-legale existente la dosar care evidențiază leziunile suferite de cele două victime ale recurentului.
Deși și martorii susmenționați au susținut că inculpatul l-a lovit cu de mai multe ori în zona capului, din certificatul medico-legal ( 31 dosar nr. 2027/P/2006 ) nu rezultă niciun fel de leziuni în această zonă, ci doar de la nivelul membrului drept, care a necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Expertiza medico-legală traumatologică ( 32-33 același dosar) și avizul Comisiei superioare de medicină legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B ( 60 dosar nr-) au stabilit că leziunea s-a putut produce prin acțiunea unui corp contondent (lovire/comprimare).
Pe de altă parte, deși aceeași martori au susținut că nu au văzut ca inculpatul-parte vătămată să-i lovească pe cei doi, din certificatele medico-legale existente la dosar rezultă cu certitudine că cei doi au fost loviți, suferind leziuni, ce pot data din 19 aprilie 2006.
Astfel, partea vătămată a fost internat în spital cu diagnosticul " deschisă 1/3 medie humerus stâng cu leziuni. prin lovire. ", leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur alungit și care au necesitat un număr total de 88-90 îngrijiri medicale(certificat medico-legal 40 dosar urmărire).
Din raportul de expertiză medico-legală ( 49-50 dosar nr- al Judecătoriei Botoșani ) rezultă că prezintă fractură de humerus stâng operată, consolidată - cu material de osteosinteză și că la data expertizării, 1 februarie 2008, are capacitatea de muncă diminuată în proporție de 50%, încadrându-se în gradul III de invaliditate permanentă.
De asemenea, și inculpatul a fost internat în spital cu diagnosticul "Plagă contuză parietală dreaptă. cranio-cerebral acut. toracică", certificatul medico-legal ( 22 dosar urmărire), stabilind că prezintă leziuni traumatice ce pot data din 19 aprilie, produse prin lovire cu un corp dur alungit cu muchie (hârleț), necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului.
În acest context este evident că inculpatul-parte vătămată a lovit cu hârlețul atât pe partea vătămată, cât și imediat pe inculpatul care, pentru a înlătura atacul, a ripostat lovind cu peste mână pe agresor și cauzându-i leziunile ce au necesitat pentru vindecarea 30-35 zile îngrijiri medicale.
În ce privesc criticile făcute de recurent cu privire la latura civilă, în sensul că daunele materiale nu au fost dovedite, se constată că și acestea sunt neîntemeiate. Potrivit declarațiilor martorilor ( 26), ( 30,31) rezultă că aceștia au lucrat în gospodăria părții civile mai multe zile, atât pentru a efectua diverse lucrări agricole, cât și pentru a lucra cu atelajul părții civile, ultimul martor susținând că a lucrat chiar și timp de un an, fiind plătiți cu câte 20 sau 30 lei ziua de muncă. În mod corect a reținut instanța de apel că partea civilă a fost spitalizată în intervalul 20.04.2006-02.05.2006, a suferit o intervenție chirurgicală, respectiv o reducție cu tijă centramedulară, fiind nevoită să se prezinte la control de mai multe ori, să efectueze program de kinetoterapie timp de 30 de zile și să evite eforturile fizice medii și mari timp de 4 luni, că acesta a fost în imposibilitate de a desfășura o activitate normală timp de aproximativ 5 luni, fiind nevoită să apeleze la serviciile altor persoane pentru a desfășura activitățile curente în gospodărie.
Apoi, starea specială în care s-a găsit partea civilă, spitalizarea, intervenția chirurgicală suferită, recuperarea ulterioară care presupunea prezentarea de mai multe ori la control și tratament kinetoterapeutic, demonstrează notorietatea unor cheltuieli necesare, suplimentare, cu deplasările, medicamentele, serviciile și alimentația specială, astfel încât suma de 3220 lei daune materiale acordate de instanța de apel este justificată. Suma de 2170 lei solicitată de Spitalul Județean "" B ( 53,54 dosar fond) se referă doar la cheltuielile făcute de această unitate sanitară pe durata internării și nu la cheltuielile anterior menționate, făcute de partea civilă inclusiv în perioada ulterior externării din spital.
Recursul apare însă întemeiat sub aspectul perioadei pentru care inculpatul-parte vătămată ar datora despăgubiri periodice lunare.
Fapta a fost comisă la data de 19.04.2006 și potrivit concluziilor expertizei medico-legale, partea civilă ca urmare a faptei recurentului, a rămas cu o invaliditate permanentă, având capacitatea de muncă diminuată cu 50 %.
Martorii, și au confirmat că partea civilă avea cai și căruță, că obișnuia să facă activități de cărăușie. Martorul a declarat că a folosit caii și căruța părții civile pentru gospodăria acesteia, cât și pentru alte persoane, fiind plătit cu 20 de lei pe zi. În aceste împrejurări se reține că în mod corect Tribunalul a estimat că partea civilă făcea cărăușie circa 10 zile pe lună, că a dovedit astfel un venit lunar de circa 200 lei, din care în raport cu gradul de 50 % de diminuare a capacității de muncă, se cuvine ca inculpatul-parte vătămată să-i plătească o contribuție periodică lunară de câte 100 lei. Deși instanța de apel a acordat despăgubiri materiale în cuantum de 3220 lei pentru perioada de 5 luni de după data comiterii faptei, incluzând în această sumă toate veniturile realizate de către partea civilă, inclusiv cele din cărăușie, totuși inculpatul-parte vătămată a fost obligat ca începând cu data faptei, 19.04.2006, să plătească aceleiași părți civile și câte 100 lei despăgubiri periodice lunare, ceea ce înseamnă că pentru durata acestor 5 luni, inculpatul-parte vătămată a fost de două ori obligat la plata veniturilor nerealizate din cărăușie de către partea civilă.
Așa fiind, cum în cauză s-a făcut o dublă imputare în ce privesc veniturile nerealizate din cărăușie de către partea civilă în primele 5 luni de după data comiterii faptei, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul declarat de inculpatul-parte vătămată, casată în parte decizia și în rejudecare acesta va fi obligat să-i plătească părții civile o contribuție periodică lunară de 100 lei începând cu 19.09.2006 (în loc de 19.04.2006) și până la încetarea stării de nevoie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Va fi admisă cererea formulată de avocat și se va dispune scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 15.06.2009.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3, 193 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul-parte vătămată, fiul lui și, născut la data de 1.03.1946 în comuna, județul B, domiciliat în satul, comuna, județul B, CNP -, împotriva deciziei penale nr.48A din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în parte mai sus-menționată și în rejudecare:
Obligă inculpatul-parte vătămată să plătească părții civile o contribuție periodică lunară de 100 lei, începând cu data de 19 septembrie 2006 (în loc de 19 aprilie 2006) și până la încetarea stării de nevoie.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Admite cererea formulată de avocat și dispune scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2009.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul-parte vătămată recurent să plătească părții civile intimate suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.: 2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur, Acsinte Viorica, Andronic
