Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Decizia nr.415

Ședința publică din data de 11 iunie 2009,

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Georgescu Cristina

JUDECĂTOR 3: Dan Andrei

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 aprilie 1972, domiciliat în Vadu Pașii, sat, județul B, împotriva a deciziei penale nr.192/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.63/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art.78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b penal a fost condamnat inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, faptă din data de 27.08.2006, iar în baza art.79 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, faptă din data de 27.08.2006.

În temeiul disp. art.33 lit.a) penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și în baza art.34 alin.1 lit.b) penal, după contopirea celor două pedepse s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art.71 alin.2 penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei pedepsei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a lit.b) și c) cod.penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a lipsit recurentul inculpat.

Față de lipsa apărătorului ales, avocat și a inculpatului, Curtea a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, a lipsit recurentul-inculpat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar, prin intermediul serviciului registratură, înregistrată sub nr.11557/11.06.2009, ora 11,00 s-a depus o cerere din partea avocatului, prin care solicită acordarea unui ultim termen deoarece a avut probleme foarte grave.

Reprezentantul ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de avocat apreciind că se încearcă tergiversarea soluționării cauzei.

Având în vedere că doamna avocat a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, fără a face dovada cu acte a imposibilității de prezentare, ținând seama că la data de 22 mai 2009 s-a dispus amendarea acesteia cu suma de 500 lei și efectuarea unei adrese către Baroul Prahova în vederea desemnării unui apărător din oficiu care să-l asiste pe inculpat, în situația în care apărătorul ales nu se va prezenta, iar la acest termen s-a prezentat avocatul desemnat din oficiu din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.3266/2009), față de împrejurarea că, potrivit susținerilor formulate în scris doamna avocat a fost scoasă din circuit printr-o dispoziție provizorie ce urmează a fi revocată din data de 15 iunie 2009, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei și dispune înlocuirea acesteia cu apărătorul desemnat din oficiu.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.

Constatând că nu sunt cereri sau excepții de formulat, Curtea în temeiul disp. art.385/13 pr.penală acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică soluțiile pronunțate de Tribunalul Buzău și de Judecătoria Buzău, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală și fără a avea permis de conducere, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, consideră că pentru soluționarea corectă a cauzei era necesar să fie audiat martorul, singurul în măsură să lămurească adevărul, respectiv că infracțiunile ce au fost reținute în sarcina inculpatului nu au fost săvârșite de el, ci totul a fost o simplă coincidență.

Solicită ca instanța de control judiciar să țină seama de criticile formulate și să admită recursul, să caseze cele două hotărâri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză, declarațiile martorilor care au fost audiați la urmărirea penală și la instanța de fond.

Pe cale de consecință, hotărârile criticate sunt legale și temeinice și se impune respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față constată:

Prin sentința penala nr.63/23.01.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău s-a dispus in baza art.78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal condamnarea inculpatului fiul lui si născut la data de 4.04.1972 in B cetățean R,studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit muncitor la Drumuri Naționale recidivist domiciliat in comuna Vadu Pasii sat jud. B CNP - la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere in data de 27.08.2006.

In baza art.79 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal a condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolica in sânge peste limita legala in data de 27.08.2006.

In baza art.33 lit.a cod penal a constatat că cele doua infracțiuni sunt concurente și in baza art.34 alin.1 lit.b cod penal a dispus contopirea celor doua pedepse aplicate,inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an si 2 luni închisoare.

In baza art.71 alin.2 cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a lit. b si c cod penal.

In baza art.191 cod pr.penala a obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut in fapt următoarele:

La data de 27.08.2006 in jurul orelor 17,00 numita sotia inculpatului, a parcat autoturismul proprietatea familiei, la poarta din fata locuinței,orientat perpendicular fata de drumul județean DJ 203 K cu fata către acesta,in afara părții carosabile si a plecat in sat cu treburi.

In aceeași zi la orele 19,00 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului respectiv,cu numărul de înmatriculare - cu care a ieșit pe DJ 203 Când autoturismul a ajuns cu fața aproape de axul drumului, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare B-80- condus de martora Constanta care se deplasa din direcția spre B (din stânga către dreapta, față de direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat). Coliziunea s-a produs între partea din fata a autoturismului condus de inculpat si partea laterală dreapta a autoturismului condus de martora

După impact inculpatul a scos mașina din carosabil, împingând-o pe acostament in fata locuinței sale, orientată cu fața spre

Cu aceasta ocazie inculpatul a fost testat in prezenta martorilor,cu fiola alcoolscop, reactivul acesteia înverzindu-se in proporție de 90%.

Urmare acestui rezultat inculpatul a fost condus de organul de politie la Spitalul Județean B pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei in sânge.

Conform buletinului de analiza toxicologica nr. 542/5.09.2006 rezultă că la prima proba recoltata la ora 20,00 alcoolemia a fost de 1,50 gr %o, iar la cea de a doua proba recoltata la ora 21,00 alcoolemia a fost de 1,35 gr %

Cu aceeași ocazie organele de politie au constatat ca inculpatul nu deține permis de conducere a unui autovehicul.

Pentru verificarea acestui fapt organele de politie au solicitat relații la Serviciul public de evidenta a permiselor de conducere B, care prin adresa nr.- din 29.08.2006 a comunicat ca inculpatul nu deține permis de conducere a unui autovehicul.

Situația de fapt s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor martorilor, Constanta și, cu toate celelalte probe administrate in cauza respectiv: procesul verbal de cercetare la fata locului si concluziile raportului de expertiza tehnica, toate confirmând că la data de 27.08.2006 inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, s-a urcat la volanul autoturismului marca cu număr de înmatriculare - și l-a condus pe drum public fără a avea permis de conducere, intrând în coliziune cu un autoturismul condus de martora C care conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B-80-.

Împotriva acestei sentințe a declarat in termen legal apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului apărătorul acestuia a susținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, instanța de fond în aprecierea probelor a dat relevanță doar declarațiilor martorilor care au apărut ulterior la locul impactului înlăturând nejustificat martorii propuși de el in apărare si care se aflau la fata locului.

Prin decizia penală nr.192/16 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.63/23.01.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul penal nr- și la obligat pe acesta la 180 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate in cauza, stabilind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere și având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev.de art.78 alin.1 și art.79 alin.1 din OUG 195/2002.

A constatat instanța de apel că vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la fata locului întocmit de organele de politie din care rezulta ca urme ale impactului dintre cele doua autoturisme (resturi de vopsea si cioburi) se găseau pe strada la circa 1,5 de marginea acesteia,ceea ce exclude posibilitatea ca impactul să se fi produs în afara carosabilului, așa cum susține inculpatul in apărarea sa.

S-a mai constatat de tribunal că, în raportul de expertiza întocmit in cauza s-a concluzionat in momentul impactului că cele două autoturisme se aflau intr-o poziție perpendiculară unul față de celălalt iar forța impactului nu putea să la rotirea și deplasarea autoturismului proprietatea inculpatului din poziția perpendicular pe șosea in poziția paralelă cu axul șoselei.

Probele științifice s-au completat și cu declarațiile martorilor care au susținut in mod constant că inculpatul se afla la volanul autoturismului marca si a intrat pe Drumul Județean ce traversează satul din comuna Vadu Pasii,județul B de pe partea dreapta in sensul de mers al autoturismului marca Ford intrând in coliziune cu acesta din urma cu toate eforturile făcute de celalalt conducător auto respectiv Constanta de a evita coliziunea.

Împotriva hotărârilor a declarat recurs, în termen legal inculpatul criticând-o de nelegalitate și netemeinicie, susținând în motivele scrise depuse la dosar că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât, pentru soluționarea corectă a cauzei era necesar să fie audiat martorul, singurul care cunoștea adevărul, respectiv că infracțiunile ce au fost reținute în sarcina sa nu au fost săvârșite de el și că nu el a condus autoturismul deoarece nu are permis de conducere.

S-a mai arătat în motivele scrise că instanțele inferioare au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor doar declarațiile soțului persoanei al cărui autoturism a fost avariat, deși acest nu văzuse momentul când a avut loc impactul, fiind înlăturate declarațiile martorilor și care au văzut autoturismele avariate, dar și împrejurarea că la momentul producerii impactului autoturismul său era parcat în fața porții.

Deși a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței în vederea audierii, așa cum prevăd dispozițiile art.38514pr.penală, recurentul-inculpat nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.

Examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 și C.P.P. din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 și 4.p Cod Penal, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de către instanțele fondului corespunde realității, din probele administrate în cauză rezultând indubitabil faptul că inculpatul este persoana care la data de 27.08.2006 in jurul orelor 19,00 s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare - parcat în fața imobilului în care locuiește, situat în localitatea, și cu acesta a ieșit pe DJ 203 Când autoturismul a ajuns cu fața aproape de axul drumului, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare B-80- condus de martora Constanta care se deplasa din direcția spre B (din stânga către dreapta, față de direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat). Coliziunea s-a produs între partea din fata a autoturismului condus de inculpat si partea laterală dreapta a autoturismului condus de martora

De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că după impact inculpatul a scos mașina pe care a condus-o de pe carosabil, împingând-o pe acostament in fata locuinței sale, orientată cu fața spre

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a condus autoturismul implicat în accident, în mod just nu au fost reținute nici de prima instanță și nici de instanța de apel, din probele aflate la dosar rezultând contrariul. Din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului cu declarațiile martorilor, C și, precum și cu raportul de expertiză tehnică auto, rezultă fără putință de tăgadă că evenimentul rutier s-a petrecut cu certitudine în modalitatea expusă anterior.

Împrejurarea că în timpul cercetării judecătorești nu a fost audiat martorul nu este de natură a conduce la casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză. Din analizarea declarației pe care acest martor a dat-o în cursul urmăririi penale ( filele 33- 34) rezultă faptul că aceasta nu este de natură a conduce la reținerea unei alte stări de fapt. Astfel, martorul în declarația menționată a relatat împrejurări care nu pot fi coroborate cu alte mijloace de probă sau care intră în contradicție elementele stabilite prin intermediul unor probe științifice. Mai mult acest martor face precizări care nu pot fi acceptate, cum ar fi faptul că deși era la o distanță mică față de autoturismele implicate în accident nu a observat ce avarii au suferit, precizări care aruncă o umbră de îndoială cu privire la sinceritatea sa.

Nici critica formulată de recurent referitoare la faptul că starea de fapt a fost reținută exclusiv din declarațiile persoanei care a condus autoturismul avariat C și a soțului acesteia nu poate fi reținută, în condițiile în care aceasta nu are nici o legătură cu realitatea, împrejurările producerii accidentului fiind stabilite prin coroborarea mai multor mijloace de probă, între care și cele două declarații menționate.

Inculpatul nu a contestat faptul că nu deține permis de conducere valabil și că la momentul producerii accidentului avea în sânge o îmbibație alcoolică care depășea limita legală, aceste împrejurări rezultând cu certitudine din probele dosarului, apărarea sa vizând faptul că nu a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare -.

Rezultă deci că instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din aceasta rezultând atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăția cerută de lege de către inculpat.

În aceste condiții, curtea observă că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, astfel că recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art. 38515pct.1 lit. b

C.P.P.

Văzând si disp. art. 192 al.2

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 04 aprilie 1972,CNP -, domiciliat în comuna Vadu Pașii, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.192/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.63/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.

Obligă recurentul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu care va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților prin decontare în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.06.2009

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

Red. /MM

2ex/25.06.2009

f- Judecătoria Buzău

jud. fond

dosar apel -- Tb.

jud. apel si

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Georgescu Cristina, Dan Andrei

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 415/2009. Curtea de Apel Ploiesti