Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 466/R/2009
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent -, domiciliat în comuna, sat Petreu, nr. 359, Cod poștal -, județul, împotriva deciziei penale nr.116/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a menținut în totalitate sentința penală nr.301 din 21 februarie 2007 Judecătoriei Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, avocat ales în baza împuterniciri avocațiale nr. 148 din data de 26 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului
Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10, lit.1Cod de procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal, cu trimitere la art. 91 lit. c Cod penal, respectiv aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le depune azi la dosar. În esență, susține că, în cursul urmăririi penale martorii asistenți au lipsit, cei doi fiind trecuți pur scriptic în actele întocmite de polițiștii de frontieră nerecunoscând în fața instanței de fond nici declarațiile "fabricate" și nici semnăturile pe acele declarații. Cei doi martori asistenți și-au adus aminte doar de o altă faptă în care au fost într-adevăr martori asistenți, legată de un motociclist. Nici pe departe martorii trecuți în actele de urmărire penală în cazul său nu au fost de față, fiind trecuți în actele de urmărire penală ca să se dea legitimitate materialului de urmărire, în realitate fiind falsuri grosolane. Nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de apel, nu s-a ținut cont de necoroborarea dintre probele din faza de urmărire și cele rezultate din ascultarea martorilor asistenți pe parcursul cercetării judecătorești. De altfel, a susținut că este inutil de a fi reaudiați martorii asistenți, dar Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghitaa insistat în această audiere, dovedindu-se de fapt, că cei doi martori asistenți nu au fost la fața locului, fiind trecuți în acte pur aleator de către organele de cercetare. Este elocvent că amândoi au declarat aceiași lucru, că nu au cunoștință despre vreo împrejurare în care inculpatul personal ar fi implicat și nu au fost vreodată solicitați ca martori asistenți la vreo cercetare legată de vreo faptă comisă de inculpat, că nu mă cunosc și că nu au dat vreo declarație la Poliție legată de această pretinsă faptă, că declarațiile aflate la dosar și prezentate spre vedere pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond nu sunt scrise și nici semnate de ei. să precizeze că, în niciuna dintre sentințele pronunțate în prezenta cauză nu se face nici o referire la acest aspect, la aceste probe testimoniale, care în opinia mea au înrâurire asupra cauzei de față. Față de această stare de fapt, singurele probe care pot constitui temeiuri cu privire la eventuala condamnare a inculpatului sunt probele de alcoolemie care mi s-au recoltat la data săvârșirii faptei și propria sa recunoaștere. Or, aceste temeiuri ale condamnării inculpatului, nu au o susținere în fapt, prevederile art. 69 Cod procedură penală, coroborate cu principiul"in dubio pro reoconducând la o altă soluție care ar fi trebuit pronunțată în această cauză. Un alt motiv de critică al celor două hotărâri judecătorești ar fi acela al individualizării pedepsei privită din perspectiva prevederilor art. 72 Cod penal. De menționat că, din primul moment al cercetărilor efectuate, inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală, nu s-a sustras nici un moment de la cercetări, având o conduită sinceră, a recunoscut fapta și mai apoi învinuirea, iar în momentul de față regretă sincer fapta, a fost oprit în trafic la un control de rutină și nu pentru faptul că aș fi încălcat vreo regulă de circulație, astfel că, în opinia sa toate aceste circumstanțe fac parte din categoria celor prevăzute în art. 74 Cod penal și raportat la individualizarea sancțiunii aplicate consideră că ar trebui ținut cont de ele, cu atât mai mult cu cât la dosar există și o caracterizare din partea societății la care este angajat, unde se specifică că nu se cunoaște faptul că aș avea probleme legate de alcool la locul de muncă. Mai arată că, pericolul social al faptei săvârșite de inculpat este relativ redus, nefiind implicat într-un incident rutier și neîncălcând reguli de circulație rutieră, astfel, fapta pe care a comis-o consideră că aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, iar prin conținutul ei concret este vădit lipsită de importantă. Sigur, poate fi pusă în discuție urmarea socialmente periculoasă a faptei comise, dar totodată trebuie să subliniez că în urma faptei comise nu a rezultat niciun prejudiciu de niciun fel. Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate consideră că instanțele puteau să dea dovadă de clemență, chiar dacă generic, îmbibația alcoolică pe care a avut-o este una relativ mare. Dar raportându-se la ceea ce s-a consemnat de către medicul de la unitatea sanitară la care i s-a recoltat probele biologice, în sensul că la caracterizarea stării sale s-a consemnat că nu părea a fi sub influența alcoolului, respectiv a trecut probele de echilibru și coordonare la care a fost supus, consideră că ar fi trebuit să se țină cont de acest lucru. Este de fapt și motivul pentru care, la urma urmei s-a urcat la volan, în sensul că nu se simțea în stare de ebrietatea și am considerat că pot conduce un autovehicul. Totodată, arată că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au apreciat în favoarea sa materialul probator în sensul că ar fi trebuit să se țină cont de concluziile expertizei realizată de T, respectiv de punctele 5 și 6 ale expertizei, unde se arată fără tăgadă că alcoolemia calculată are o valoare pur teoretică și nu are nici o valoare din punct de vedere medico-legal, precum și de constatările medicului care l-a examinat în momentul prelevării probelor biologice, respectiv că nu prezentam manifestările unui om aflat sub influența băuturilor alcoolice. Ca urmare a acestor argumente, consideră că aplicarea unei sancțiuni administrative orientată spre maximul amenzii, este în măsură să realizeze prevenția specială și cea generală în cazul acestei fapte, fiind o sancțiune îndestulătoare pentru îndreptarea sa.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, apreciind că pedeapsa aplicată a fost just individualizată raportat, atât la starea de fapt cât și la persoana inculpatului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15/13.02.2009 a Judecătoriei Marghitas -a dispus în baza art 87 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art 76 raportat la art 74 lit a și c Cod penal condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de: 6 luni închisoare
În baza art 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art 359 cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 cod penal.
În baza art 191 Cod de procedură penală a fost obligat inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 04 august 2008, inculpatul a condus autoturismului marca WW TRANSPORTER cu număr de înmatriculare -, prin localitatea sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 1,45 gr. la mie la proba recoltată, și 1,30 la mie la proba recoltată la ora 04.00.
Ascultat fiind de către instanță în timp cercetării judecătorești, inculpatul a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale. A contestat valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică în urma discuțiilor avute cu înlocuitorul șefului de post de la poliția rutieră. A arătat că a consumat alcool, precizând că în momentul în care a urcat la volan a considerat că este în măsură să conducă corespunzător mașina fără a pune în pericol circulația pe drumurile publice.
În data de 04.08.2008, în jurul orelor 02,00 inculpatul - a condus autoturismului marca WW TRANSPORTER cu nr. de înmatriculare - prin localitatea. Fiind oprit de către organele de poliție s-a constatat că inculpatul emana un miros de alcool, motiv pentru care i-au solicitat inculpatului să se prezinte la Dispensarul, pentru recoltarea de probe biologice. După recoltarea de probe biologice s-a stabilit prin buletinul de analiză toxicologică aflat la fila 16 din dosar, că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,45 gr. la mie la proba recoltată la ora 03,00 și 1,30 la mie la proba recoltată la ora 04.00.
Inculpatul a solicitat o expertiză medico legală pentru interpretarea retroactivă a alcoolemiei. Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 2439/03.09.2008 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de Institutul de Medicină Legală T, aflat la fila nr. 17 din dosar, inculpatul - ar fi putut avea la ora 02.00 o alcoolemie de 1,55.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală, cu referire la art. 181Cod penal, arătând că singurele probe pe care se poate fundamenta hotărârea de condamnare sunt declarația sa de recunoaștere coroborată cu probele privind alcoolemia. Declarațiile martorilor asistenți nu pot fi avute în vedere, atâta timp cât aceștia declară în faza de cercetare judecătorească că nu își amintesc despre participarea lor la audierea inculpatului, în consecință, apreciind că s-ar fi impus achitarea sa, deoarece orice dubiu profită inculpatului. În subsidiar, a solicitat a se avea în vedere conduita sa pe parcursul procesului penal, faptul că nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, nu avea aparența unei persoane aflată sub influența băuturilor alcoolice, aspecte care duc la concluzia că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 146/A din 27 mai 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul inculpatului - împotriva sentinței penale nr.15 din 13 februarie 2009 Judecătoriei Marghita, pe care a menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și de altfel, necontestată nici de inculpatul, care recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, acesta a declarat că în data de 04.08.2008, în jurul orelor 2.00, a condus un microbuz VW Transporter cu nr. de înmatriculare - din Petreu spre M, iar pe raza localității Săcuieni a fost oprit de un echipaj de poliție. Anterior a consumat 6-7 sticle de bere cu alcool.
Declarația sa se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit în prezența martorilor asistenți și ( 4-9 ). Din cuprinsul acestuia rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice precum și faptul că a condus la spital pentru recoltarea probelor biologice. Martorii asistenți confirmă aceste aspecte în declarațiile date în faza de urmărire penală. Este adevărat, că aceste declarații nu le mai susțin în faza de cercetare judecătorească, afirmând chiar că nici nu au participat la vreo activitatea procedurală legată de prezenta cauză. Aceste declarații însă nu pot avea drept consecință înlăturarea celor din faza de urmărire penală în condițiile în care chiar inculpatul confirmă prezența acestora prin semnarea tară vreo obiecție a procesului verbal de constatare pe care nici nu îl contestă.
Apoi, din concluziile buletinului de examinare clinică rezultă că inculpatul nu pare sub influența alcoolului ( 13 ), iar din buletinul de analiză toxicologică rezultă că inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 gr. %ola ora 03.00 și 1,30 gr. %0 la ora 04.00 ( 16 ), iar din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 gr. %ola ora 02.00 ( 17-18 ).
Încadrarea juridică este corectă, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice ale unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste 0,8 gr. %0.
De asemenea, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, respectând dispozițiile art. 72 Cod penal, precum și a modalității de executare a acesteia și a aplicat inculpatului o pedeapsă îndreptată spre minimul special dispunând suspendarea condiționată a executării ei.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 18 Cod penal. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 181alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal nu poate conduce la concluzia ca fapta sa este lipsită de pericolul social al infracțiunii. Lipsa antecedentelor penale, chiar coroborată cu recunoașterea faptei și prezența sa la organele judiciare, nu pot duce la concluzia că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii, în condițiile în care acesta a condus autoturismul pe o distanță mare, pe drumuri naționale, alcoolemia sa era mult peste limita minimă (dublul acesteia). De altfel, chiar aspectul că a condus autoturismul în care se aflau și alte persoane, pentru a se deplasa la și de ia o petrecere, demonstrează nepăsarea inculpatului față de starea de pericol pe care o poate produce în trafic un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice.
Corect, instanța de fond a apreciat că acestea pot doar dobândi valența circumstanțelor atenuante și a redus pedeapsa sub minimul special și că sunt apte a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10, lit.1Cod de procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal, cu trimitere la art. 91 lit. c Cod penal, respectiv aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le depune azi la dosar.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii, se analizează din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu art.81 pen, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.81 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.74 lit. c și 76 pen, pe motiv că, în data de 4.08.2008 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - prin localitatea având în sânge o alcoolemie de 1,45 gr la mie, respectiv 1,30 gr. La mie la proba recoltată la ora 4,00.
Inculpatul nu contestă faptul că a consumat băuturi alcoolice la data respectivă și că ulterior a urcat la volanul autoturismului, ci contestă doar valoarea alcoolemiei reținute cu ocazia recoltării probelor biologice. În cauză, la cererea inculpatului s-a efectuat de către Institutul de Medicină Legală T și o expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, din care rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,55 gr. la mie. Aspectele invocate de inculpat cu privire la veridicitatea declarațiilor martorilor asistenți nu sunt în măsură să înlăture probele din care rezultă valoarea alcoolemiei pe care o avea inculpatul la data săvârșirii faptei, coroborată cu atitudinea sa de recunoaștere.
Faptul că inculpatul a considerat că, la momentul în care s-a urcat la volan era responsabil să conducă autoturismul nu prezintă relevanță atâta vreme cât legea sancționează fapta de a conduce un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 gr. la mie, aspect pe care inculpatul era obligat să-l cunoască. De asemenea, faptul că nu au existat alte incidente rutiere nu poate fi reținut în favoarea inculpatului ca pe o circumstanță atenuantă, de vreme ce infracțiunea reținută în sarcina sa este una de pericol, iar nu una de rezultat.
Față de aceste aspecte, nu se poate susține că fapta inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, care să conducă la achitarea acestuia, de altfel, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a și c pen, fapt care a condus la reducerea pedepsei sub limita prevăzută de lege.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.146/A din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.146/A din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. decizie /09.11.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehn.
2 ex
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela, Rus Claudia
