Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 625
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15.10. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat A împotriva deciziei penale nr.l65/A din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentul inculpat, lipsă fiind recurentul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că inculpatul a condus fără permis, făcând mai multe deplasări scurte, deoarece avea o societate de construcții. Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată prin 465/2007, a repus în individualitate cele trei pedepse contopite prin sentința mai sus indicată, a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu alte două fapte săvârșite la datele de 14.08.2005 si 26.09.2006, ulterior contopind cele patru pedepse.
Față de aceste împrejurări solicită a se aprecia asupra recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.661 din 03.12.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul - A, fiul lui și, născut la data de 25.10.1979, în R cu același domiciliu, -,.15 B,.95, județul N, studii medii, căsătorit, administrator la "", cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.85 alin 1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.465/24.10.2007, au fost repuse în individualitatea lor cele trei pedepse contopite prin sentința penală nr. 465/2007.
S-a constatat că infracțiunea săvârșită la data de 14.08.2005 este concurentă cu infracțiunile săvârșite la data de 26.09.2006 și că acestea din urmă sunt concurente cu infracțiunea săvârșită la data de 30 august 2007.
În baza art.33 lit a și art.34 lit b Cod penal, s-au contopit cele patru pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal, privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit a teza a II- a și lit b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei rezultante.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către stat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 2694/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Romana trimis în judecată inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Din actul de sesizare a instanței precum și din probele administrate în cauză s-a reținut faptul că în seara de 3 august 2007, în jurul orelor 21.00 agenți din cadrul Biroului Poliției Rutiere al municipiului R au oprit în trafic autoturismul "", nr. - pe Al. - din municipiul R, condus de inculpatul A care nu purta centura de siguranță. Astfel, inculpatului i s-a cerut să prezinte actele pentru control, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere și mirosea a alcool.
În aceste condiții, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, stabilindu-se că în momentul controlului prezenta concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,46 mg/l, situație în care s-a impus recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie rezultă că la ora 21,28 inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,850/00, iar o oră mai târziu o alcoolemie de 0,750/00.
Față de valorile rezultate nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din nr.OUG 195/2002, deoarece prin metodele de determinare a concentrației alcoolului în toate produsele biologice, există un coeficient de toleranță de 0,10 - 0,150/00, situație în care s-a apreciat că există un puternic dubiu asupra faptului că la ora 21.00, când inculpatul a fost depistat în trafic, acesta avea o concentrație alcoolică în sânge peste limita legală admisă.
Fiind audiat în legătură cu faptele de mai sus, inculpatul recunoaște că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice într-un bar de pe str. - - și fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din nr.OUG 195/2002 R, fiind pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunilor (fl. 5-8), protocolul alcooltest (fl.9), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (fl.15), cererea și buletinul de examinare clinică (fl. 12-13), copii ale actelor de identitate (fl. 18), adresa nr.28770/13.09.2007 (fl. 19), declarațiile martorilor: -fl. 10), (fl. 11), (fl. 16) și (fl. 17, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fl. 26), toate coroborate cu declarațiile inculpatului (fl. 22, 24-25), care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, privind gradul de pericol social al faptei, concretizat în împrejurări și condiții concrete de săvârșire, mijloacele folosite, consecințele produse, persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, fapt ce dovedește persistența sa în săvârșirea unor astfel de fapte, faptul că este căsătorit, are șase copii minori în întreținere, a avut o poziție procesuală sinceră, etc.
În raport de aceste criterii, prima instanță i-a aplicat inculpatului pentru această infracțiune o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere faptul că prin sentința penală nr. 465/24.10.2007 a Judecătoriei Roman, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pedeapsa rezultantă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și că fapta pentru care este judecat a fost săvârșită înainte de intervenirea unei condamnări definitive, instanța în condițiile art.85 alin.1 Cod penal, va anula suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare, va repune în individualizarea lor cele trei pedepse contopite prin sentința penală nr. 465/2007 a Judecătoriei Roman și va constata că infracțiunea săvârșită la data de 14.08.2005 este concurentă cu infracțiunea săvârșită la data de 26.09.2006 și acestea din urmă sunt concurente cu infracțiunea săvârșită la data de 30 august 2007.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, Cod penal. au fost contopite cele patru pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare.
Cât privește modalitatea de executare, prima instanță a considerat că aceasta nu poate avea decât un regim de detenție, tocmai datorită faptului că inculpatul persistă în astfel de fapte.
În baza art. 71 Cod penal. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II- a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei rezultante.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la faptele săvârșite, circumstanțele atenuante, atitudinea sinceră, faptul că este întreținător de familie și că a circulat cu autoturismul întrucât risca să-și piardă locul de muncă. A mai arătat inculpatul că a fost obligat la o sumă prea mare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul nu a dorit să fie ascultat în apel.
Prin decizia penală nr.165/A din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art.379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului 50 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, pe baza unor probe legal administrate. Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul alcooltestului, buletinul de analiză toxicologică, buletinul de examinare clinică, adresa Serviciului Poliției Rutiere și declarațiile martorilor, și, coroborate cu recunoașterea inculpatului rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpatul este autorul faptelor.
Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal. Față de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite rezultat din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările în care au fost săvârșite, din urmările produse sau care s-ar fi putut produce, din importanța valorii sociale ocrotite, din persoana și conduita inculpatului, așa cum au fost reținute de prima instanță, pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut în art. 52 Cod penal.
Pentru realizarea acestui scop, aplicarea unei pedepse mai puțin severă este insuficientă.
Inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor fapte similare, a condus autovehiculul fără a poseda permis de conducere și sub influența băuturilor alcoolice, iar pierderea serviciului nu poate înlătura răspunderea penală.
În mod corect prima instanță a dispus anularea suspendării executării pedepsei anterioare și a aplicat, apoi, regulile concursului de infracțiuni.
Și motivul de apel privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat este nefondat. Prima instanță a obligat corect inculpatul la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat, având în vedere condamnarea sa, iar cuantumul acestora este corect stabilit față de cheltuielile făcute în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu gravitatea faptelor comise.
Recurentul-inculpat apreciază că pericolul social este redus, deoarece nu s-au produs evenimente rutiere cu consecințe grave și că avea cunoștințe în ceea ce privește conducerea autoturismului, întrucât făcuse școala de șoferi.
Pe de alta parte, a solicitat să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și să se aibă în vedere că a recunoscut faptele comise, are un copil minor în întreținere, este încadrat în muncă, nu a săvârșit infracțiuni de altă natură și că este unicul întreținător al familiei.
Prin apărătorul ales recurentul-inculpat a criticat hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat faptelor comise de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică, s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, instanța de fond dând o corectă interpretare dispozițiilor art.72 Cod penal.
Deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost comisă până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr.465/24.10.2007, prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.85 alin.1 Cod penal și pe cale de consecință a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentinței penale nr.465/24.10.2007, au fost repuse în individualitatea lor cele trei pedepse contopite prin sentința penală nr. 465/2007, și făcând aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod procedură penală, au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, Curtea constată că prin aplicarea, în raport de circumstanțele cauzei și perseverența infracțională a recurentului-inculpat în săvârșirea infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice, a unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare, au fost avute în vedere și aspectele invocate de inculpat în motivele de recurs, astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății.
De asemenea, în mod corect, în raport de gravitatea infracțiunii deduse judecății, de perseverența infracțională de care a dat dovadă recurentul-inculpat în săvârșirii unor infracțiuni de același gen, că scopul pedepsei rezultante nu poate fi atins decât prin privare de libertate.
Așa cum se arăta, recurentul-inculpat a mai fost condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației de drumurile publice.
Astfel, prin sentința penală nr.45 din data de 29.01.2007, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.78 alin.3 din nr.OUG195/2002, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin sentința penală nr.465 din data de 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002, la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Prin aceeași sentință s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.45/2007 a Judecătoriei Roman și contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate prin această sentință penală, în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei și pentru această pedeapsă rezultantă.
În timp de se afla pe rol dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr.465/2007, recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, de aici deducându-se că acesta nu a înțeles nimic din șansele care i s-au oferit prin suspendarea condiționată a executării primei pedepse aplicate.
Apoi, prin sentința penală nr.666 din data de 04.10.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, prin care recurentul-inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, fapte săvârșite la data de 20.03.2008.
Prin aceeași sentință s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare și executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
Din aceste date rezultând că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.465/2007, deci după ce a beneficiat de două ori de clemență, prin suspendarea condiționată a executării celor două pedepse, a comis alte două noi infracțiuni, tot la regimul circulației pe drumurile publice.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva deciziei penale nr.165/A din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
GREFIER,
Red.sen.pen.
Pronunțat dec.apel O-
Red.dec.recurs
El.
19.10/19.10.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
