Infractiuni silvice Spete. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 623
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15.10. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
*
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.213/AP/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentul inculpat, lipsă fiind recurentul inculpat, intimatul parte vătămată și mandatarul acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită amânarea cauzei pentru a se emite o adresă către Ocolul Silvic pentru a ne comunica dacă exista o altă modalitate de exploatare a acelei parcele.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că este de acord cu cererea apărătorului recurentului inculpat.
Instanța având în vedere că dosarul este în calea de atac recursului, în apel s-au solicitat aceste relații și există la dosar, respinge cererea privind amânarea cauzei în vederea solicitării relațiilor de la Ocolul Silvic.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d avândC.P.P. în vedere situația de fapt expusă în cererea de recurs. Inculpatul a tăiat de pe o suprafață de teren arbori marcați pentru a nu atinge linia de înaltă tensiune care traversa terenul respectiv, tăierea făcându-se în condiții anevoioase, fiind nevoie de o dirijare a arborilor tăiați pentru nu cădea peste linia de înaltă tensiune, doar într-o anumită direcție. În aceste condiții s- produs ruperea și scoaterea din rădăcini a arborilor nemarcați, care împănându-se cu arborii marcați și tăiați au blocat zona de exploatare, fiind un caz fortuit, inculpatul neputând să prevadă această situație.Inculpatul a anunțat organele silvice cu privire la situația creată, aceștia s-au deplasat la fața locului, arborii rămânând pe terenul respectiv unde au fost stivuiți.
Consideră că Ocolul Silvic și- exprimat opinia.
În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse până la minimul general și dacă pentru pericolul social este necesară sancțiune penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere probele administrate în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, pedeapsa fiind corect individualizată.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Bicaz, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori ce fac parte din fondul forestier național, prevăzută de art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c și art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal. În temeiul disp.art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și în temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că la începutul lunii august 2007, fără a fi stabilită data, în câteva zile, inculpatul a tăiat, fără drept, 42 de arbori de foioase, nemarcați, pe lângă alți 87 marcați, cu un ferăstrău mecanic, de pe o suprafață de teren situată pe raza comunei, pct. " Cheii", județul N, proprietatea părții vătămate. Arborii nemarcați tăiați aveau o valoare de 3574,68 de lei. Inculpatul fusese angajat de martorul, fiul părții vătămate să taie arborii marcați de pe acel teren, arbori care au fost transportați de martorul.
S-a reținut că situația de fapt menționată a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului(filele 5 și 6 ale dosarului de urmărire penală), declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală când a recunoscut săvârșirea faptei și declarațiile martorului ocular.
La individualizare pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta (a tăiat un număr mare de arbori) și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv că acesta are un grad de instruire redus (10 clase), este muncitor, căsătorit, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră. Având în vedere că a avut un comportament bun înainte de săvârșirea faptei și atitudinea sinceră, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul care a invocat existența cazului fortuit, întrucât pe deasupra parcelei în care se aflau arborii marcați care trebuiau tăiați, exista o linie de înaltă tensiune, care traversa terenul pe lățime și care determina tăierea arborilor în condiții anevoioase, existând riscul ca arborii marcați în momentul tăierii lor să cadă peste firele electrice și să cauzeze un prejudiciu important, prin doborârea sau deteriorarea liniei de înaltă tensiune. În aceste condiții, a fost nevoit să dirijeze doborârea arborilor marcați într-o altă direcție, ceea ce a dus în final, fără intenție, la ruperea și scoaterea din rădăcini a unor alți arbori nemarcați, iar în vederea scoaterii arborilor marcați și a deblocării zonei a fost absolut necesară și tăierea unora din arborii nemarcați, care erau de esență foioase și nu rășinoase.
Normele aprobate prin Ordinul 635/2002 a Ministerului Agriculturii privind stabilirea termenelor, modalităților și perioadelor de exploatare a masei lemnoase, capitolul IV, art.17, pct.0, reglementează situația în care pe lângă arborii marcați, sunt vătămați, rupți sau dezrădăcinați și arbori nemarcați, impunându-se în acest caz să se analizeze dacă prejudiciul este unul inevitabil. Față de faptul că terenul era străbătut de o linie de înaltă tensiune și față de esența foioase a arborilor, ruperea, doborârea și tăierea arborilor nemarcați se încadrează în categoria prejudiciilor inevitabile și în același timp în limitele cazului fortuit.
Inculpatul a susținut că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii silvice pentru care a fost condamnat, nici în ceea ce privește latura subiectivă și nici în ceea ce privește latura obiectivă. Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea art.181Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de modalitatea în care a fost comisă, de scopul urmărit, de consecințele produse și de circumstanțele sale personale favorabile.
Inculpatul a mai solicitat reducerea pedepsei până la minimul general, în situația în care se va constata că fapta reținută în sarcina sa, constituie infracțiune. În plus, prin concluziile scrise, apărătorul ales al inculpatului, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.32 alin.3 din OG96/1998, în art.32 alin.2 din OG96/1998, întrucât din raportarea valorii pagubei de la data săvârșirii faptei, la valoarea actuală a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de 86 lei, rezultă că valoarea pagubei este de 41,56 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Tribunalul Neamț, verificând, în temeiul art.378 alin.1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, prin decizia penală nr.213/AP/12.06.2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 173 din 27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Bicaz pe care a desființat-o în parte, și rejudecând cauza în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii silvice săvârșite de inculpatul, din art. 32 alin.3 din OG96/1998, în art. 32 alin.2 din OG96/1998, cu aplicarea art. 13 Cod penal și a condamnat pe inculpat cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 74 alin.1 lit.a,c, art. 76 alin.1 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare. S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a redus termenul de încercare la 2 ani și 6 luni.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizia, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul, la începutul lunii august 2007, la solicitarea lui, fiul părții vătămate, a doborât la pământ un număr de 87 arbori foioase, marcați legal de organele silvice, din partida nr.0166, situată în terenul proprietatea familie din pct." Cheii", din comuna, județul Cu această ocazie, au fost doborâți și un număr de 42 arbori foioase nemarcați. Inculpatul a justificat această situație, susținând că a fost nevoit să dirijeze căderea arborilor marcați în alt sens, pentru că terenul era traversat de rețeaua electrică de înaltă tensiune, pe care a trebuit să o protejeze.
În mod firesc această împrejurare trebuia adusă la cunoștința organelor silvice înainte de începerea tăierii arborilor marcați, sau, atunci când inculpatul a luat măsura dirijării arborilor într-o altă direcție și a constatat primele urmări produse. Ori, inculpatul nu a procedat astfel, continuând până la final exploatarea întregului material lemnos la care s-a angajat.
Din adresa nr.1207 din 24.04.2009, întocmită de Ocolul Silvic, a rezultat că doborârea și tăierea arborilor nemarcați, ar putea fi încadrată în categoria prejudiciilor inevitabile din cauza liniei de înaltă tensiune care străbătea mijlocul parchetului, însă organul silvic nu a încadrat-o în această categorie, astfel că în cauză nu este aplicabil cazul fortuit, prevăzut de art.47 Cod penal. În consecință, infracțiunea de tăiere fără drept de arbori ce fac parte din fondul forestier național există și a fost comisă de inculpat cu vinovăție.
Având în vedere că de la data comiterii faptei și până în prezent, s-a modificat prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la 86 lei, conform Ordinului nr.715/2008, paguba cauzată de inculpat nu mai este de 50 ori mai mare decât prețul medie al unui metru cub de masă lemnoasă, ci de 41,56 ori, aspect care impune, prin aplicarea art.13 Cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptei din art.32 alin.3 în art.32 alin.2 din nr.OG96/1998. În raport de această încadrare juridică, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare și trebuie redusă, corespunzător pericolului social concret al faptei și persoanei inculpatului.
Împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs inculpatul care a invocat aceleași motive ca în fața instanțe ide apel.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, constată că recursul este nefondat.
În mod corect primele instanța au reținut vinovăția inculpatului care, dacă situația de fapt era așa cum a prezentat-o ar fi trebui să anunțe organele silvice mai înainte de începerea acțiunii de tăiere. Pe de altă parte, nu se pot ignora cele precizate de organele silvice referitor la prejudiciile inevitabile, care nu au aplicabilitate în cauză. De reținut este și faptul că ideea cazului fortuit a fost prezentată pentru prima dată în fața instanței de apel, la fond inculpatul solicitând doar aplicarea circumstanțelor atenuante sau aplicarea prevederilor art.18/1 penal,
Cu privire la acest ultim aspect, Curtea consideră că în mod corect primele instanțe au apreciat ca neavând aplicabilitate în cauză aceste prevederi, în raport de valoarea prejudiciului cauzat.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.213/AP/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.213/AP/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.
Red. M/
Red.
Tehnored. E/22.0ct.2009/ 2 ex.
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
