Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 728/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.728
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și -, născut la 15 iulie 1980), domiciliat în comuna Vadu-Pașii, județul B, împotriva deciziei penale nr.150/18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.98/03 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce a depășit limita legală, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art.81 penal, cu referire la art.82 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului B (împuternicire avocațială nr.70/2009).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu sunt chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică cele două hotărâri pronunțate de instanțele inferioare pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, prin sentința penală nr.98/3 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art.81 penal pentru că ar fi condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce a depășit limita legală iar împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, care a fost respins de tribunal ca nefondat.
Un prim motiv de recurs se referă la decizia pronunțată de Tribunalul Buzău și este legat de faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize referitor la calculul retroactiv al alcoolemiei, cerere ce a fost respinsă deși inculpatul a fost oprit de organele de poliție la orele 0,50 și prima probă i s-a recoltat abia la orele 1,35.
La instanța de apel procurorul s- opus administrării unei astfel de probe, motivându-se că recoltarea s-ar fi făcut în intervalul de o oră și că, potrivit legii, nu se impune efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei iar tribunalul a respins cererea, deși era concludentă și utilă soluționării cauzei, inculpatului fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Pentru acest motiv, solicită în baza art.385/9 pct.10 pr.penală admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău și trimiterea cauzei la tribunal pentru administrarea probei cu efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
Pe fondul cauzei, apreciază că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii deși i se putea aplica sancțiunea amenzii administrative.
la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a pronunțat decizia nr.8/9 februarie 2009 și s-a decis că dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală se interpretează în sensul că sunt incidente și în ipoteza recurării hotărârilor pronunțate în apel, pentru motivul greșitei aplicări a art.18/1 penal sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziții legale.
Circumstanțele personale ale inculpatului pledează pentru o asemenea soluție, întrucât este angajat cu contract la o unitate militară și o condamnare ar duce la pierderea locului de muncă.
În plus, inculpatul are în grija sa o persoană cu handicap, persoană datorită căreia a condus autoturismul întrucât mergea să aducă asistenta medicală să-i administreze tratamentul de care avea nevoie.
Mai susține că infracțiunile de pericol, sunt apreciate în funcție de mai multe elemente, de ora la care s-a săvârșit fapta, locul unde s-a întâmplat evenimentul, distanța condusă, ceea ce nu este cazul întrucât a fost depistat de organele de poliție la orele 0,50- oră înaintată, când traficul era redus iar localitatea unde a fost depistat de organele de poliție este situată într-o zonă izolată, inculpatul conducând mașina pe o distanță foarte mică.
Instanțele inferioare puteau concluziona că nu se impunea aplicarea unei pedepse penale ci o soluție de necondamnare cu caracter administrativ.
S-a invocat starea de necesitate întrucât a condus autoturismul pentru a aduce asistenta medicală ca să-i administreze lui G - persoană cu handicap care se află în îngrijirea sa - tratamentul necesar. Aceasta era o circumstanță care trebuia reținută de instanța de recurs.
Concluzionând, solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei solicitate, iar în subsidiar dacă se va aprecia că nu se impune o atare soluție, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond constatându-se că greșit s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza disp. art.18/1 penal să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva celor două hotărârii apreciind că acestea sunt legale și temeinice, instanțele reținând corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce a depășit limita legală.
Corect s-a reținut că recoltarea probelor biologice s-a făcut în interval de o oră și că nu se impune efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
Pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de control judiciar a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 penal și consideră că nu se impune a fi modificată în sensul reducerii acesteia, întrucât în cauză deja s-a făcut aplicarea disp. art.81 penal, iar în cauză nu se justifică aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
In replică, avocat, susține că la nivelul parchetelor există zeci de dosare în care s-a dispus efectuarea calculului retroactiv pentru un interval mult mai mic de timp, nu ca în cazul inculpatului, cauze care nu mai ajung la instanțe.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt recunoaște că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și învederează că are o situație familială grea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.98/03.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art. 81 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod proc.pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen. și s-a dispus în baza art. 71 alin.5 Cod pen. suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Inculpatul a fost obligat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 26/27.04.2008, inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare - și a fost oprit în trafic de organele de poliție pe 203 K B -.
Deoarece emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest și apoi i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
efectuate au indicat o alcoolemie de 1,50 gr% la ora 1,35 și de 1,35 gr%o la ora 2,35.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând redozarea pedepsei și eventual înlocuirea răspunderii penale, acesta fiind constrâns să conducă autoturismul deoarece bunicul său era grav bolnav și avea nevoie de asistență medicală de urgență și că fapta s-a petrecut pe un sector de drum cu circulație aproape inexistentă la ora respectivă.
De asemenea apelantul a mai invocat faptul că o condamnare este de natură să-i creeze neplăceri la locul de muncă fiind angajat la o unitate militară.
Prin decizia penală nr.150/18 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul formulat de inculpat obligându-l pe acesta 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, iar motivul invocat pe parcursul judecății că a fost constrâns să procedeze în acest mod datorită faptului că bunicul său avea nevoie urgentă de asistență medicală de specialitate, nu a avut nici o relevanță, acesta având posibilitatea să apeleze la serviciile specializate din cadrul Ministerului Sănătății prin apelarea serviciului de urgență 112, situație ce nu se încadrează în dispozițiile art. 45 Cod pen. care definește starea de necesitate și nu s-au făcut probe că bunicul acestuia ar fi beneficiat în noaptea respectivă de asistență medicală.
A mai constatat tribunalul că inculpatul a fost supus până la ora 2,35 recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei fără a fi invocată starea de sănătatea bunicului și că nivelul ridicat al alcoolemiei, conducerea pe timp de noapte pe un sector de drum județean, au îndreptățit instanța fondului să se orienteze la pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de textul încriminator, pedeapsa fiind just individualizată, atât în ceea ce privește durata dar și modalitatea de executare.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că un prim motiv de recurs se referă la decizia pronunțată de tribunal și este legat de faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize referitor la calculul retroactiv al alcoolemiei, cerere ce a fost respinsă deși inculpatul a fost oprit de organele de poliție la orele 0,50 iar prima probă i s-a recoltat abia la orele 1,35.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat ambele hotărâri, motivând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii deși i se putea aplica sancțiunea amenzii administrative, întrucât circumstanțele personale ale inculpatului pledează pentru o asemenea soluție: este angajat cu contract la o unitate militară și o condamnare ar duce la pierderea locului de muncă. În plus, a adăugat că are în grija sa o persoană cu handicap, persoană datorită căreia a condus autoturismul deoarece intenționa să aducă asistenta medicală pentru a-i administra tratamentul de care avea nevoie.
S-a mai susținut că infracțiunile de pericol, sunt apreciate în funcție de mai multe elemente, de ora la care s-a săvârșit fapta, locul unde s-a întâmplat evenimentul, distanța condusă, ceea ce nu este cazul întrucât a fost depistat de organele de poliție la orele 0,50- oră înaintată, când traficul era redus iar localitatea unde a fost depistat de organele de poliție este situată într-o zonă izolată iar distanța pe care a condus a fost foarte mică.
Instanțele inferioare puteau aprecia că nu se impunea aplicarea unei pedepse penale ci o soluție de achitare și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
S-a invocat starea de necesitate întrucât a condus autoturismul pentru a aduce asistenta medicală ca să-i administreze lui G - persoană cu handicap care se află în îngrijirea sa - tratamentul necesar și că aceasta este o circumstanță care trebuie de asemenea avută în vedere.
În concluzie, s-a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei solicitate, respectiv calculul retroactiv al alcoolemiei, iar în subsidiar dacă se va aprecia că nu se impune o atare soluție, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond constatându-se că greșit s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza disp. art.18/1 penal să se dispună aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Examinând hotărârile recurate în raport de materialul probator administrat în cauză, de criticile cuprinse în recursul inculpatului care a susținut că se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 alin.9 pct.10 și 18 pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima solicitare a inculpatului recurent, ce a invocat dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.10 pr.penală caz incident când "instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului" nu poate fi primită.
Curtea constată că cererea inculpatului de efectuare a probei cu expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei a fost respinsă motivat de instanța de apel prin încheierea din 21 mai 2009, aceasta considerând proba neconcludentă în raport cu diferența mică de timp dintre momentul descoperirii în trafic a inculpatului - ora 0,50 și ora recoltării primei probe de sânge - ora 1,35.
Curtea apreciază că în mod justificat instanța de apel a apreciat că o atare probă nu se impune a se efectua, intervalul de timp între momentul depistării inculpatului în trafic și cel al recoltării primei probe biologice de sânge nefiind atât de mare încât să creeze dubii cu privire la modificarea semnificativă a rezultatului alcoolemiei stabilite prin buletinele de analiză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la dosarul cauzei există și dovada testării inculpatului cu aparatul, testare ce a avut loc la orele 1,16 (deci mai aproape de momentul depistării în trafic), când inculpatul a prezentat o concentrație a alcoolului în aerul expirat în valoare de 0,66 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, aceasta depășind cu mult valoarea de 0,40 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat până la care fapta este considerată contravenție.
În ce privește motivul de recurs ce vizează fondul cauzei și anume, solicitarea ca fapta inculpatului să fie considerată una lipsită de pericol social și să i se aplice o amendă administrativă, Curtea îl apreciază de asemenea nefondat.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, face parte dintre infracțiunile de pericol, legiuitorul incriminând o astfel de faptă tocmai pentru a sancționa comportamentul conducătorilor auto care pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și implicit viața, sănătatea, integritatea corporală a tuturor participanților la traficul rutier, știut fiind că ingerarea băuturilor alcoolice alterează reflexele și diminuează atenția și capacitatea de concentrare a conducătorilor de autovehicule.
În opinia Curții, o astfel de faptă nu poate fi considerată ca fiind o atingere minimă adusă valorilor sociale pe care textul de lege le protejează și se impune a fi sancționată ca infracțiune, în condițiile în care se constată că numărul accidentelor de circulație, cele mai multe cu urmări deosebit de grave, a crescut în mod îngrijorător iar, una din cauzele principale ale producerii acestor accidente (statistic dovedită) este consumul de băuturi alcoolice la volan.
Așa fiind, Curtea constată că toate celelalte circumstanțe invocate de către inculpat privind lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră, faptul că a fost depistat în trafic la o oră târzie când circulația era mai redusă, au fost avute în vedere de prima instanță atunci când i-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă, dispunând totodată suspendarea condiționată a acesteia.
În ce privește cealaltă apărare formulată de inculpat referitoare la motivul pentru care a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, Curtea constată că în mod justificat a fost înlăturată de instanțele anterioare. Chiar dacă inculpat ar fi reușită să dovedească faptul că bunicul său a avut nevoie în acea noapte de asistență medicală de urgență, lucru care însă nu s-a probat, această împrejurare nu îndeplinește cerințele stării de necesitate deoarece exista posibilitatea ca familia să apeleze la un alt mijloc de transport sau chiar să solicite intervenția serviciului medical de urgență 112.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat în integralitatea lui și îl va respinge ca atare în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și -, născut la 15 iulie 1980), domiciliat în comuna Vadu-Pașii, județul B, împotriva deciziei penale nr.150/18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.98/03 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă pe apelant la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
2 ex./10.11.2009
f-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
