Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.738
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
GREFIER- - -
***********
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
- reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 352/A din o4.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul precizează că recursul vizează greșita condamnare inculpatului și greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. a
Referitor la primul motiv precizează că instanța a făcut o gravă eroare de fapt, arătând că art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 prevede cerință esențială pentru fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției. Ori, din situația de fapt reținută rezultă că la momentul sosirii salvării la locul accidentului nu se afla nici un echipaj de poliție.
Cu privire la aspectul urmării imediate care trebuie să constea într-o stare de pericol, arată că procesul verbal de cercetare la fața locului cuprinde și schița de la locul accidentului. Nu este vina inculpatului că organele de poliție nu s-au prezentat imediat, mașina inculpatului rămânând la locul accidentului și nu s- încercat o denaturare a situației de fapt. Inculpatul condus victima cu salvarea la spital, iar la spital când s-au prezentat organele de poliție i s- spus să vină a doua zi la poliție pentru a da declarație. Solicită a se avea în vedere că pericolul social concret nu există.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d p și înlăturarea pedepsei complementare.
În subsidiar solicită achitarea inculpatului în baza art. 1o lit. b/1
C.P.P.Solicită a se lua act că a fost apărător ales.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, pedeapsa fiind corect individualizată având la bază probatoriul administrat în cauză. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, precizează că regretă fapta comisă, arătând că organele de poliție l-au găsit la spital unde a condus victima.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.139/5.03.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, în baza art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a2a, lit.b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 al.2 Cod penal, iar în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului pe o perioadă a termenului de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționat și executarea pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.
În baza art.359 al.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod peal.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.191 al.1 Cod proc.penală a fost obligat inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că în noaptea de 30/31.03.2007, inculpatul a fost solicitat de către numitul să îl transporte în localitatea. Inculpatul la întoarcere, în localitatea, fiind la volanul autoturismului proprietate personală cu numărul -, a pierdut controlul asupra direcției de mers și s-a răsturnat, iar în urma accidentului a fost lovit numitul, care se afla în dreapta conducătorului auto.
O persoană care locuia în preajma locului unde s-a produs accidentul, pe nume, a chemat salvarea și la venirea acesteia, inculpatul împreună cu victima, au plecat spre Spitalul
Inculpatul a motivat plecarea sa cu victima că așa i-a indicat asistenta de pe salvare.
Martorul relatează că salvarea era însoțită de un cadru medical și patru persoane au ajutat la urcarea victimei în mașină.
Art. 89 din OUG nr.195/2002 arată că părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare.
Cazurile de nepedepsire prevăzute de lege sunt când: în lipsa altor mijloace de transport, inculpatul însuși transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului; dacă acesta anunță de îndată poliția și după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare și dacă victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție.
Inculpatul fiind conducător auto era obligat să cunoască legislația aferentă regimului circulației rutiere și pe cale de consecință nu se justifică modalitatea în care a plecat de la locul accidentului.
Fiind pe holul Spitalului M, a discutat cu doi agenți de poliție din cadrul Poliției M, respectiv și pe care, știind că a consumat băuturi alcoolice, a încercat să-i ducă în eroare în sensul că a spus că el era de fapt pasagerul iar victima, conducătorul auto (raportul de la fila 21 dosar urmărire penală, declarațiile date de martorul atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească).
Inculpatul a părăsit Spitalul M și a mers acasă la tatăl său unde l-a informat despre cele întâmplate și i-a solicitat ajutorul.
În timp ce acesta încălzea mașina au venit organele de poliție acasă la inculpat și a plecat cu acestea.
După o serie de cercetări organele de poliție au identificat ca fiind conducătorul auto inculpatul și fiind supus recoltării de probe biologice de sânge, i s-a stabilit o alcoolemie de 0,60 și 0,45 %0.
S-a făcut apărarea că inculpatul nu a intenționat să plece de la locul accidentului în condițiile în care nu putea să rămână acolo până când poliția s-a deplasat la locul respectiv, în jurul orei 5. Intenția inculpatului a fost clară din moment ce știa că băuse așa cum a și rezultat din analiza toxicologică și a încercat inducerea în eroare a poliției prezentându-se ca pasager.
O altă apărare a inculpatului a fost aceea că nu a făcut plângere penală împotriva inculpatului și astfel lipsește victima, nefiind îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002. Nu are relevanță dacă în procesul penal există parte vătămată sau parte civilă deoarece victima reprezintă o persoană care a suferit leziuni în urma unui accident rutier, situație în care în prezenta conform certificatului medico-legal a necesitat un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei și a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art.10 lit.d p Cod Penal întrucât nu a avut nici intenția și nici motivul să părăsească locul accidentului, iar în subsidiar achitarea sa conform art.10 lit.b/1 rap. la art.18/1 Cod penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în raport de contextul infracțional reținut în sarcina inculpatului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, prin decizia penală nr.352/A/4.09.2008 a apreciat că apelul declarat este nefondat.
Astfel instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare și a stabilit în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Din întregul probator administrat în cauză s-a reținut faptul că inculpatul nu a avut nici o justificare pentru atitudinea sa și care să conducă la concluzia că lipsește latura subiectivă a infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv lipsa intenției atâta timp cât acesta a încercat în mod clar să inducă în eroare organele de poliție precizând că a fost pasager în autoturism și nu conducător autor, iar pe de altă parte analiza probelor biologice relevă faptul că la data săvârșirii faptei avea o alcoolemie de 0,60 și 0,45 g%o; inculpatul având toate motivele să părăsească locul accidentului.
Față de aceste aspecte nu s-a putut reține apărarea inculpatului, lipsa intenției invocată în apărare nefiind dovedită și lipsită de orice suport probator ea fiind folosită doar pentru a înlătura răspunderea penală, motiv pentru care va fi înlăturată ca fiind nesinceră.
Nici solicitarea inculpatului de a fi achitată în temeiul art.10 lit.b/1 rap. la art.18/1 Cod penal nu poate fi primită deoarece aracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta concretă nu prezintă gradul de pericol necesar al unei infracțiuni.
Pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei trebuie să existe, să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune. Este posibil ca în concret fapta săvârșită, deși formal să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune, adică este prevăzută de legea penală, este săvârșită cu vinovăția cerută de lege, dar pericolul social să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.
In art. 18 Cp. se prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni ".
Prin aceste dispoziții se stabilește pentru organul de aplicare a legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute în art. 181al. 2 Cp. dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infracțiune.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispozițiilor art. 181al. 2 Cp. - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urinarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făp tuitorului.
În raport cu aceste prevederi analizând instituția prevăzută de art.18/1 Cod penal, rezultă neechivoc că fapta inculpatului precum și atitudinea sa posterioară comiterii infracțiuni nu poate fi calificată ca fiind lipsită de pericol social așa încât, tribunalul a apreciat că și sub acest aspect apelul este nefondat.
Cât privește pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, aceasta este în conformitate atât cu criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, cât și scopul și funcțiile pedepsei iar modalitatea de executare aleasă relevă faptul că instanța de fond a avut în vedere toate circumstanțele reale și personale de natură să caracterizează fapta și pe făptuitor.
Împotriva soluției pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul invocând aceleași motive ca și la apel.
Recursul formula teste nefondat.
Curtea constată că primele instanțe au reținut corect situația de fapt în raport cu care s-a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție. În condițiile în care victima a fost transportată la spital cu salvarea se impunea ca recurentul inculpat să aștepte la fața locului sosirea echipajului de poliție. Pe de altă parte, încercarea de inducere în eroare a polițiștilor privind persoana care a condus autoturismul, demonstrează intenția infracțională a recurentului.
Cu privire la aplicarea prevederilor oart.181penal, Curtea constată că instanța de apel a făcut o analiză amplă a condițiilor în care se poate reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, situație care nu este aplicabilă în cauza de față, mai ales în raport cu atitudinea recurentului posterioară săvârșirii infracțiunii.
Față de aceste aspecte, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.352/A/4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Se va lua act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. se va obliga recurentul inculpat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 pct.l lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.352/A/4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. obligă recurentul inculpat să plătească 150 lei cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- - - -
- -
Red.
Red. / M/ Gh
Red. /G/10.12.2008
Tehnored.PE/10.12.2008/2 ex
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
