Infracțiuni la legea cambiei și biletului la ordin (legea nr. 58/1934). Decizia 735/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 735
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
GREFIER- - -
***********
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de partea civilă SC & SRL C, împotriva deciziei penale nr. 130/A din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta parte civilă și intimatul inculpat asistat de avocat, lipsă fiind recurenta parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei părți civile, apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta parte civilă invocă nelegalitatea deciziei atacate, având în vedere că la concluziile pe fondul cauzei la ribunalul Neamț, nu s-a acordat cuvântul părții civile, aspect ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
În subsidiar arată că excepția nulității actului de sesizare a fost respinsă fără a fi motivată.
La data de 8.01.2005 s- început urmărirea penală pentru trei infracțiuni, respectiv pentru art. 215 alin. 1,3, art. 215 alin. 1,4, și art. 84 alin. 2,3 din Legea 59/1934.
Prin rechizitoriu s- dispus trimiterea în judecată doar pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. 2,3, din Legea 59/1934, omițând a se pronunța scoaterea de sub urmărire penală sau trimiterea in judecată pentru fapta prev. de art. 215 alin. 1,3,
Față de această împrejurare solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare. La instanța de fond eventual trebuia schimbată încadrarea juridică din art. 84 din L 59/1934 în art. 215 alin, 1,3, și art. 215 alin. 1,4 ca o soluție de compromis.
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni de înșelăciune.
Pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,4, precizează că în mod corect trebuiau analizate elementele laturii subiective raportat la momentul emiterii celor două file CEC. Inculpatul nu a adus la cunoștință părții civile faptul că nici una dintre societăți nu avea disponibil în cont, societatea garantă era în faliment iar cea emitentă nu a virat niciodată mai mult de 1oo milioane de lei. Inculpatul a precizat că cecurile au fost date drept garanție.
Solicită a se avea în vedere fila 265 vol.2 dosar urmărire penală din care rezultă că filele CEC au fost completate în totalitate, rămânând de completat doar suma, deoarece nu se cunoștea nu se putea menționa, aceasta fiind menționată de delegat.
Din contractul de vânzare cumpărare rezultă că singura modalitate de plată a fost cecul, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,4, în momentul emiterii cecului societatea nu avea disponibil în cont.
Totodată arată că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,3, p care vizează momentul încheierii contractului de garanție.
Inculpatul a contractat marfă de l,5 miliarde de lei ce a fost garantată cu un contract de gaj imobiliar, cu autoturismul care era achiziționat în lising iar autospecializata a fost imediat vândută după încheierea contractului de gaj.
În consecință solicită schimbarea încadrării juridice în sensul invocat. Pe latură civilă, în situația în care încadrarea juridică se va menține, apreciază că se impune admiterea cererii de constituire ca parte civilă.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat precizează că la instanta de apel s-a acordat cuvântul la toate părțile, partea civilă punând concluzii pentru ambele apeluri, astfel că hotărârea este legală și temeinică sub acest aspect.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei arată că, indiferent de încadrarea juridică ce se va reține, trebuie să se aibă în vedere sentința civilă 1314/2005 a Judecătoriei Constanța, sentință pri8n care a fost soluționată latura civilă a cauzei.
Pe latură penală arată că parchetul s-a pronunțat și pentru infracțiunea din care a fost schimbată încadrarea juridică.
Pentru art. 215 alin. 1,4, precizează că rechizitoriul nu a fost contestat în termen legal, astfel că instanțele de fond, apel și recurs nu mai pot interveni în acest sens. Precizează că pe data de 28.11.2008 are termen la udecătoria Piatra Neamț la plângerea formulată cu privire la această împrejurare. Pentru această infracțiune urmează ca inculpatul să beneficieze de toate garanțiile acordate de lege și nu de condamnare inculpatului în această fază procesului, în condițiile în care acesta nu și- formulat nici un fel de apărări cu privire la această faptă, solicitând respingerea excepției.
Pe fond precizează că, convenția de vânzare cumpărare este încheiată între o societate inculpatului și o altă societate.
Din probatoriul admini8strat în cauză trebuie apreciat dacă în momentul încheierii convenției a existat intenția de înșelăciune.
Partea civilă a acceptat aceste cecuri și a avut cunoștință că este în interdicție bancară și a acceptat cecurile drept garanție a plății.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de partea civilă pe latură penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat recursului declarat de partea civilă, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
PENTRUAsupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1031/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din infracțiunile de emiterea unei file CEC fără a poseda disponibilul necesar în cont, prevăzută de art. 84 pct.2 din Legea nr. 59/1934 modificată și emiterea unei file CEC fără a completa toate elementele esențiale, prevăzută de art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934 modificată, totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1,3 și 4 Cod penal.
În baza art. 84 pct.2 din Legea nr. 59/1934 modificată, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de emiterea unei file CEC fără a poseda disponibilul necesar în cont.
În baza art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934 modificată cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c Cod penal și art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de emiterea unei file CEC fără a completa toate elementele esențiale.
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenție inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 si art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat, la art. 998-999 Cod civil, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă &
În baza art. 353 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 3380/P/2005/16.03.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, asupra apartamentului proprietatea inculpatului situat la adresa din municipiul P N,-, -.3,. 35, județul
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a retinut că inculpatul, în calitate de administrator al TB - P N, a încheiat la data de 23.03.2004 un contract cu - C, pentru livrarea a 39,685 tone combustibil pentru care au fost emise un număr de trei facturi, emițând în același moment pentru plata mărfii două file CEC cu seria P 308 - în valoare de 488.956.797 ROL și seria P 308 - în valoare de 247.479.198 ROL. Aceste file CEC au fost emise de inculpat în numele altei societăți comerciale la care era administrator, respectiv TB Bicazu, întrucât cunoștea faptul că în acel moment TB - P-N, se afla în interdicție bancară.
Filele CEC arătate mai sus au fost completate de inculpat cu toate datele prevăzute de lege, mai puțin în ceea ce privește suma de plată.
Constatând că inculpatul nu mai efectuează plata, reprezentanții părții vătămate - C, au completat acele file CEC, inclusiv cu suma de plată și le-au depus pentru decontare, fiind refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. Ulterior, TB - P-N, a intrat în procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
Prima instanță a constatat că inculpatul nu a emis niciodată o filă CEC completată integral și cu date reale pentru plata produselor achiziționate, ceea ce conduce la neincidența în cauza de față a prevederilor art. 215 alin.4 Cod penal, reprezentanții legali ai părților vătămate cunoscând întotdeauna aceste aspecte și nefiind induși în eroare de inculpat cu privire la faptul că la momentul emiterii filelor CEC, societățile pe care acesta le administra nu aveau în cont provizioanele necesare acoperirii acestora, urmând ca la o dată ulterioară să se dea eficiență acestor instrumente de plată în baza înțelegerilor dintre părți.
De asemenea, s-a constatat că nu se poate vorbi de existența unei înșelăciuni în convenții în condițiile în care reprezentanții legali ai părții vătămate au acceptat ca și mijloace de plată două file CEC necompletate în ceea ce privește o dată esențială, respectiv suma de plată și completate cu o dată esențială falsă, respectiv data emiterii, dată care a fost trecută în cazul fiecărei file ca fiind una ulterioară celei în care aceste file au fost efectiv emise de inculpat și remise reprezentanților părții vătămate. Față de această situație, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În acest sens, s-a avut în vedere și împrejurarea că prin rechizitoriul ce a constituit actul de sesizare în această cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,4 Cod penal, soluție care nu a fost infirmată prin exercitarea căilor de atac sub forma plângerilor prevăzute de art. 278 sau art. 2781Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, partea civilă & C și inculpatul, ambii criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală.
Partea civilă apelantă a reiterat excepția nelegalității actului de sesizare a instanței, considerând că aceasta în mod incorect a fost respinsă de instanța de fond.
Motivul de nelegalitate constă în faptul că deși la data de 08.12.2005, s-a dispus și confirmat începerea urmăririi penale împotriva inculpatului și pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.3 Cod penal, prin rechizitoriu, procurorul a omis să se pronunțe în condițiile art.262 Cod procedură penală asupra acestei infracțiuni. În considerentele actului de sesizare nu se regăsește nici o trimitere cu privire la această faptă, pentru care inculpatul a fost cercetat, iar dispozitivul rechizitoriului cuprinde doar soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru art.215 alin.1, 4 Cod penal și de trimitere în judecată pentru celelalte infracțiuni, fără să fie soluționate acuzațiile privitoare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
În aceste condiții, soluția de respingere a excepției nelegalității actului de sesizare a instanței este incorectă, în cauză, fiind vorba de o nulitate absolută care nu poate fi acoperită în fața instanței de judecată, astfel că se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii actului nelegal întocmit.
În cazul în care se va aprecia că omisiunea din actul de sesizare, se poate acoperi printr-o eventuală schimbare de încadrare juridică, din infracțiunile la legea cecului în infracțiunea de înșelăciune, raportat la probele din dosarul cauzei, soluția de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice este nelegală.
Inculpatul, nu a adus la cunoștința reprezentanților părții civile, situația financiară a societăților sale și nu i-a informat în mod expres, la data încheierii contractului, sau, măcar cel mai târziu la data emiterii filelor CEC, că nu are disponibil în conturile bancare, în această situație, făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal. Faptul că nu a completat în întregime filele CEC, nu poate duce la concluzia că acestea au avut rolul unor simple garanții de plată. Prin urmare, este greșită concluzia instanței de judecată că reprezentanții părții civile ar fi cunoscut dintotdeauna lipsa de disponibil bănesc a societăților inculpatului.
Mai mult decât atât, analiza laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art.215 alin.4 Cod penal, se face raportat la momentul emiterii filelor CEC și nu ulterior. Ori, în momentul emiterii filelor CEC, societatea furnizoare nu a cunoscut că nu exista disponibilul necesar pentru acoperirea filelor CEC emise de inculpat, așa încât acesta se face vinovat atât de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cât și de cea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, pentru că a dat dovadă de rea credință atât la data încheierii contractului, cât și pe parcursul executării acestuia.
Faptul că nu a virat nici măcar o parte din datorie, deși a obținut venituri din comercializarea în regim propriu a combustibilului cumpărat și a avut rulaj în conturile deschise la, face convingerea că în realitate, inculpatul a intenționat să nu onoreze contractul, ci să obțină pentru sine un beneficiu necuvenit.
Un alt argument care pune în evidență reaua credință a inculpatului, este modalitatea în care acesta a indus în eroare societatea furnizoare de combustibil, cu ocazia încheierii contractului de garanție mobiliară. Astfel, în momentul în care s-a investit contractul și s-a încercat executarea lui, s-a constatat că în realitate autoturismul Renault, pus gaj pentru executarea obligațiilor contractuale, nu era în proprietatea societății inculpatului, ci se afla sub regim de leasing.
Dacă inculpatul ar fi fost de bună credință, nu ar fi vândut pe data de 13.12.2004, autospeciala pe care de asemenea o gajase în favoarea societății - parte civilă.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă apelantă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 169.751,25 lei, reprezentând prejudiciul suferit de societate ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de inculpat, sumă în care este inclus debitul rămas de achitat conform contractului încheiat cu inculpatul, la care se adaugă penalitățile de întârziere calculate conform art.4 subpunctul 3 din convenție.
Chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni la legea CEC-ului, acesta poate fi obligat la plata de despăgubiri civile, întrucât legea specială nu exclude existența prejudiciului.
Pentru toate aceste motive, partea civilă a solicitat admiterea apelului, și, fie admiterea excepției de nelegalitate a actului de sesizare cu consecința restituirii cauzei la parchet, pentru refacerea acestuia, fie admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, cât și pentru infracțiunea de înșelăciune prin file CEC, prev.de art.215 alin.1, 3, 4 Cod penal.
Inculpatul nu a invocat în scris motivele de apel, însă avocatul care l-a reprezentat pe inculpat în instanță, a susținut că organele de anchetă penală au fost sesizate cu privire la faptele săvârșite de inculpat, iar dacă partea vătămată dă o anumită calificare juridică faptelor, nu înseamnă că organele de anchetă țin cont de acea calificare.
Chiar dacă urmărirea penală a fost începută pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal, prin trimiterea în judecată a inculpatului, prin schimbarea calificării din faptele de înșelăciune în infracțiunile la Legea CEC-ului, automat organele de urmărire penală prin actul de sesizare s-au pronunțat cu privire la infracțiunea de înșelăciune pentru toate cele trei variante, respectiv alin.1, 3 și 4 ale art.215 Cod penal, astfel că actul de sesizare a instanței este valabil.
Sub aspectul laturii civile, avocatul a arătat că organele de anchetă și instanțele penale, nu sunt ținute să rezolve situațiile patrimoniale dintre societățile comerciale. De altfel, partea civilă s-a adresat cu un număr mare de procese civile și comerciale, care au fost soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile.
În cazul unei afaceri comerciale oneste, nu se dă părții de la care primești o anume cantitate de marfă, o filă CEC în alb, doar semnată și ștampilată de emitent, așa după cum a procedat inculpatul. Atunci când nu se cunoaște cantitatea de marfă care urmează a fi primită și nici suma certă de achitat, fila CEC reprezintă o garanție a plății, părțile având obligații reciproce, respectiv partea civilă obligația să comunice inculpatului câtă marfă va trimite, iar acesta din urmă obligația să-i spună părții civile dacă are sau nu bani în cont și modalitatea de plată. În aceste condiții, în cauză nu există o infracțiune de înșelăciune, ci o infracțiune la Legea CEC-ului, astfel încât hotărârea primei instanțe sub aspectul încadrării juridice, este temeinică și legală. Infracțiunile la Legea CEC-ului nu sunt susceptibile de a produce un prejudiciu și prin urmare și latura civilă a cauzei a fost soluționată legal.
Referitor la apelul inculpatului, avocatul a apreciat că pedeapsa aplicată în cauză este prea mare, solicitând admiterea apelului și dacă este posibil reducerea pedepsei.
Tribunalul Neamț prin decizia penală nr.130/AP/22.04.2008 în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă & SRL C și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.1031 din 06.11.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că Partea civilă & C, a formulat plângere penală împotriva inculpatului, plângere care a fost înregistrată inițial la data de 03.08.2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț sub nr.467/P/2005, iar ulterior la data de 26.08.2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț sub nr.3380/805/26.08.2005. Partea civilă a solicitat efectuarea de cercetări și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, constând în emiterea a două file CEC, pentru care nu există disponibil bănesc în conturile "JEEP TB " P N, administrată de inculpat la data introducerii filelor CEC pentru plată, astfel că a rămas prejudiciată cu suma de 689.180.933 lei vechi.
În urma anchetei efectuată, prin rechizitoriul nr.3380/P/2005 din 14.08.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de emitere a unei file CEC fără a poseda disponibilul necesar în cont, prev.de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 modificată și emiterea unei file CEC fără a completa toate elementele esențiale, prev.de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934, modificată, cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 4 Cod penal. Această soluție nu a fost infirmată prin exercitarea căilor de atac de către partea civilă sub forma plângerilor prevăzute de art.278 sau art.278 ind.1 Cod procedură penală.
Procurorul în cursul anchetei, nu este ținut de încadrarea juridică dată faptelor de persoanele vătămate, care nu întotdeauna au cunoștințe juridice necesare, ci stabilesc încadrarea juridică legală, care rezultă din probele pe care le administrează în cursul urmăririi penale. În speță, procurorul a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni la Legea CEC-ului, pentru că acesta nu a completat integral nici una din cele două file CEC, cu datele reale pentru plata produselor achiziționate, constatându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.215 alin.4 Cod penal, avându-se în vedere și faptul că, partea civilă a cunoscut acest aspect și a acceptat să primească filele CEC, fără a fi înscrise mențiunile esențiale prevăzute de lege.
De asemenea, partea civilă nu a fost indusă în eroare de inculpat nici cu privire la lipsa provizioanelor necesare acoperirii filelor CEC, în momentul emiterii acestora de către inculpat, întrucât reprezentanții părții civile au primit cele două file CEC fără a fi trecută suma de plată și au fost de acord cu trecerea unor date ulterioare celor în care filele CEC au fost emise efectiv de inculpat.
Din acest punct de vedere, nu există nici înșelăciunea în convenții, părțile înțelegându-se să dea eficiență instrumentelor de plată la date ulterioare, inculpatul obținând de la partea civilă amânări succesive ale decontării filelor CEC, aspect care rezultă din notificările adresate părții civile " TB" P N, sub nr.223/07.06.2004, 226/15.06.2004 și 229/18.06.2004.
Prin adresa nr.875/18.06.2004, inculpatul și-a reiterat în scris solicitarea către partea civilă, de a nu fi introduse cele două file CEC în bancă, stabilind un grafic de rambursare a datoriei în trei tranșe, în perioada 21.06 - 05.07.2004, prin ordine de plată și numai după expirarea respectivelor termene, partea civilă a introdus filele CEC spre decontare, care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă disponibil.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1314 din 09.02.2005, pronunțată în dosarul nr.10602/2004 de Judecătoria Constanța, s-a admis cererea părții civile și a fost somată " TB " P N, să plătească părții civile contravaloarea mărfii, penalități de întârziere și cheltuielile de judecată.
La data de 21.03.2005, prin sentința civilă nr.206/F/2005, Tribunalul Neamța deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva " TB " P N, partea civilă fiind trecută în creditorilor.
Această situație de fapt, a fost corect reținută și de organul de urmărire penală și de instanța de judecată, atunci când nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în cele două variante, respectiv s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Partea civilă nefolosind căile de atac legale împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu acesta a rămas astfel cum a fost întocmit, inculpatul fiind judecat și condamnat, doar pentru cele două infracțiuni la Legea CEC-ului.
Prin urmare, excepția nelegalității actului de sesizare invocată de partea civilă, nu este întemeiată și nu se impune trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului. Pentru aceleași considerente nu s-a impus și nici nu se impune, nici schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile la Legea CEC-ului, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal și nici condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracțiune.
Celelalte motive invocate de partea civilă cu privire la reaua credință manifestată de inculpat în momentul emiterii filelor CEC, respectiv că a știut faptul că societatea sa nu are disponibil în cont, urmărind să obțină pentru sine un beneficiu necuvenit, iar apoi inducerea în eroare a părții civile cu ocazia încheierii contractului de garanție mobiliară, prin garantarea plății cu două autovehicule pe care nu le avea în proprietate, nu au relevanță în cauză, pentru că părțile s-au înțeles cu privire la modalitatea de plată a combustibilului prin emiterea celor două file CEC, nelegal completate dar acceptate de partea civilă, aspect care a fost descris amănunțit mai sus, după care părțile s-au înțeles să întocmească în plus și un contract de garanție mobiliară, pentru garantarea plății, contract neverificat de partea civilă, care și-a asumat riscul imposibilității executării contractului.
Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că cele două infracțiuni la Legea CEC-ului comise de inculpat, sunt de pericol și nu sunt susceptibile de a cauza un prejudiciu material, astfel că soluția de respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă & C, este legală.
De altfel, inculpatul a fost deja obligat prin sentința civilă nr.1314/2005 a Judecătoriei Constanța, să-i plătească părții civile, întregul prejudiciu rezultat ca urmare a nerespectării contractelor (inclusiv cel de garanție mobiliară), încheiat între cele două societăți comerciale, partea civilă fiind trecută pe creditorilor societății declarată în faliment judiciar.
Analizând apelul formulat de inculpat, cu privire la reducerea pedepsei, s- apreciat că la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările comiterii faptelor, gradul concret de pericol social al acestora, urmările răsfrânte asupra părții civile, cât și datele personale ale inculpatului, care este căsătorit, nu are antecedente penale, are studii superioare și este în vârstă de 53 ani, pronunțând o soluție legală și temeinică, care nu se impune a fi modificată.
Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel a declara recurs partea civilă " &"
În motivele de recurs s-a arătat faptul că nu s-a dat cuvântul părții civile cu privire la apelul declarat de inculpat, aspect care atrage nulitatea deciziei pronunțate. Totodată au fost reiterare aceleași motive ca și la declararea recursului, respectiv nulitatea actului de sesizare a instanței, greșita respingere cererii de schimbare a încadrării juridice și greșita soluționare a laturii civile.
Curtea de Apel analizând motivele de recurs invocate constată netemeinicia acestora.
Conform prevederilor art.197 al.1 pr.pen.încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Pe de altă parte, conform prevederilor art.197 al.4 pr.pen. Încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condițiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea de Apel constată că nulitatea invocată, de neacordare părții civile a cuvântului cu privire la apelul inculpatului, este o nulitate relativă care nu a fost invocată cu ocazia judecării pe fond a apelului și pe de altă parte, nu s-a făcut de către recurentă dovada unei vătămări care să determine anularea acestei decizii.
Cu privire la nulitatea actului de sesizare a instanței, Curtea de Apel constată că acesta respectă prevederile art.263 pr.pen. fiind legal întocmit. Procurorul nu este ținut de calificarea juridică data de recurenta petentă faptelor reclamante.
Pe de altă parte, împotriva soluției dată de procuror prin rechizitoriu de scoatere de sub urmărirea penală a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune revăzută de art.215 al.4 penal recurenta a formulat plângere.
Prin Rezoluția din 13 aprilie 2007 dată în dosarul nr.537/II-2/2007 s-a admis plângerea și s-a infirmat soluția de scoatere de sub urmărirea penală. Ulterior prin Ordonanța din 13 iunie 2006 s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune revăzută de art.215 al.4 penal.
Partea civilă a formulat din nou plângere, care prin Rezoluția din 11 iunie 2007 dată în dosarul nr.1129/II-2/207 a fost admisă. Prin Ordonanța din 25 iulie 2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune revăzută de art.215 al.4 penal. Împotriva acestei soluții recurenta a făcut plângere la udecătoria Piatra Neamț, plângere care face obiectul dosarului nr- cu termen de judecată la data de 30.01.2009.
Cu privire la cererea de schimbare a calificării juridice a faptei comise inculpat, Curtea constată că primele instanțe în mod corect au respins această cerere în condițiile în care recurenta a avut cunoștință n mod permanent de starea financiară a societății inculpatului.
Referitor la soluționarea laturii civile, Curtea constată că prin Decizia nr.43/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale s-a admis un recurs în interesul legii și s-a dispus că instanța va respinge acțiunea civilă ca inadmisibilă. În raport cu această decizie și sub acest aspect soluțiile primelor instanțe sunt legale și temeinice.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea de Apel în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte civilă " &" împotriva deciziei penale nr.130/AP/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Se va lua act că intimatul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. se va obligă recurenta parte civilă să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 pct.l lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte civilă " &" împotriva deciziei penale nr. 130/AP/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că intimatul inculpat a avut apărător ales.
In baza art.192 al.2 pr.pen. obligă recurenta parte civilă să plătească 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Dumitru PocovnicuJUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
-- -
- -
GREFIER,
- -
Red. CM
Red. N/
Red. CG/11.12.2008
Tehnored. PE/11.12.2008/ 2 ex
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
