Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia /2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 27 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
GREFIER- - -
***********
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU -reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 345/A din o2.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar motivele de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și pe fond menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică.
Precizează că la instanța de fond inculpatul a fost achitat în baza art. 18/1 sentințăC.P.P. ce a fost desființată de instanța de apel.
Apreciază că instanța de apel a comis gravă eroare de fapt. Din motivarea deciziei rezultă că s-au ignorat probele administrate în cauză.
Precizează că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice la ordinul expres al polițiștilor care l-au anchetat în acea noapte tot pentru comiterea unei astfel de infracțiuni, mașina inculpatului fiind garată la poliție, și nu din proprie inițiativă.
Inculpatul a fost escortat de poliție pentru conduce autoturismul său la domiciliu, împrejurare în care s- întâmplat al doilea accident.
Instanța de fond în mod corect reținut situația de fapt realizând că inculpatul s-a supus ordinului organului de poliție și faptul că urmare a acestei situații inculpatul nu ar mai fi încercat să se mai urce din nou la volanul autoturismului. decât la ordinul organului de poliție.
Fapta reținută în sarcina inculpatului presupune o intenție directă sau indirectă, instanța de apel nu a considerat că este importantă audierea și a celor doi polițiști.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece pedeapsa a fost corect individualizată, avându-se în vedere probele administrate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile puse de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2305 din data de 05.11.2007, pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacău, s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală, achitarea inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 26.10.1958 în municipiul B, sector 5, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, asistent social, necăsătorit, cu un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din nr.OUG195/2002 republicată, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.18/1 Cod procedură penală, raportat la art. 91 lit. Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În data de 09.11.2006 inculpatul conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare - prin intersecția străzilor - - cu - din municipiul În jurul orei 3,00, întrucât nu a acordat prioritate a intrat în coliziune cu auto cu nr. de înmatriculare - condus de, rezultând numai pagube materiale minore.
La fața locului au venit organele de Poliție care i-au testat pe cei doi conducători auto cu etilotestul, rezultatul fiind negativ pentru.
Deoarece în urma testării a rezultat o alcoolemie de 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență B, unde i s-au recoltat două probe de sânge la interval de o oră, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie arătând o concentrație de 1,15 g/l l alcool pur în sânge pentru prima probă și 0,95 g/l alcool pur în sânge pentru cea de de-a doua.
Situația de fapt astfel reținută în faza de urmărire penală a fost probată cu: proces verbal de cercetare la fața locului, rezultatul testării efectuate cu aparatul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, și procesul de recoltare a probelor biologice, declarațiile martorului, și declarațiile inculpatului
În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală este prevăzută de legea penală fiind incriminată în dispozițiile de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 Cp. infracțiunea este fapta socială care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. în ceea ce privește pericolul social, în conformitate cu dispozițiile art 18 Cp. acesta are în vedere orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile apărate de legea penală și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea undei pedepse.
În baza art.18/1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ținând cont de importanța valorii sociale lezate și de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanța judecătorească și constă în adecvarea pedepsei la o anumită faptă concretă și la un infractor care trebuie reeducat.
Este de necontestat faptul că o pedeapsă-de același gen și cuantum - nu produce același efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanța fiind datoare să țină seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizică a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat și trăiește, comportarea sa înainte și după săvârșirea infracțiunii.
În speță, în cursul aceleiași seri de 09.11.2006, inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar după ce inculpatul a fost însoțit la Spitalul Județean B pentru ai fi prelevate probe biologice și după ce a fost audiat la Sediul Secției 2 Poliției, inculpatul a condus din nou autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, de la sediul poliției până la intersecția dintre - și - -, fiind escortat de un echipaj de poliție.
Deosebit de relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor și (fl.31,32 dos. inst), care se coroborează cu declarația inculpatului (fl 23 dos inst) dar și cu mențiunile consemnate în procesul verbal de constatare(fl.3 dup) conform cărora permisul de conducere " a fost reținut în această noapte de ag. de. Secția 2 eliberându-i dovadă înlocuitoare sr. N nr. -/09.11.2006 fără drept de a conduce." și a fost "condus de un echipaj de la Secția 2 Poliție până la intersecția străzilor - - cu -, unde i s-a spus să meargă acasă"
Având în vedere această ultimă împrejurare, respectiv faptul că inculpatul a fost escortat de un echipaj de poliție - deși se cunoștea faptul că este sub influența ui, dar și nivelul de cunoaștere al inculpatului care a absolvit doar 8 clase, și care nu a refuzat propunerea organelor de poliție - cunoscută fiind reacția individului obișnuit în fața unui reprezentant al forței publice, și văzând și valoarea redusă a alcoolemiei( 1,15 gr %0 la prima probă și 0,95 gr %0 la cea de a doua probă) situată în apropierea limitei inferioare ce angajează răspunderea penală, instanța a apreciat că fapta dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel, Parchetul de pe lângă
În motivarea apelului hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei aprecieri și rețineri a lipsei pericolului social al infracțiunii și drept consecință greșita reținere și aplicare a dispozițiilor art. 18 indice 1 cod penal și art. 10 punctul 1 lit "b indice 1 " și 11 punctul 2 lit "a" cod procedură penală. Apelantul a arătat în expunerea motivelor de apel că instanța de fond atunci când a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni nu a avut în vedere pe de o parte gravitatea sporită a faptei comise dedusă din îmbibația alcoolică ridicată la valoarea de 1,15 grame %o cu mult peste limita legală de 0,80 gr. %o și pe de altă parte din limitele ridicate ale pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune respectiv pedeapsa de la 1 la 5 ani. Pericolul social concret al faptei rezultă și din faptul că inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație fiind depistat de organele de poliție. Pentru aceste motive apelantul a solicitat în apel desființarea hotărârii și cu ocazia rejudecării fondului condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii
Prin decizia penală nr.345/A din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, a fost esființată în întregime sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;
În temeiul art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.74 lit.a, c Cod penal și a art.76 lit.d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 26.1958 în B, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, domiciliat în municipiul B,-/B/1 și fără forme legale în B,-, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2176 din data de 23.2007, pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacău.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2176 din data de 23.2007 Judecătoriei Bacău și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani 8 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s- atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art.83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales la instanțele de fond și apel.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond, în motivarea soluției, a apreciat și reținut greșit că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni aspect dedus din împrejurările concrete de comitere a faptei,urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce cât și din elementele circumstanțiale ce caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Din coroborarea probelor cu acte, martori și buletine de analiză medicală rezultă că în noaptea de 8/9.11. 2006, în jurul orelor 3, inculpatul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare -, având o îmbibație alcoolică de 1,10 gr %o, într-o zonă importantă a traficului rutier și pietonal, respectiv pe arterele principale din municipiul B încălcând prin aceasta obligația de a nu conduce un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, obligație ce rezultă din nr.OUG195/2002 și regulamentul de aplicare al acesteia.
În timp ce se deplasa cu autoturismul pe tronsonul de drum de la intersecția străzilor - - cu -, acesta a încălcat o altă regulă importantă prin aceea că nu a acordat prioritate unui alt autoturism intrând în coliziune cu auto cu nr. - condus regulamentar de, din accident rezultând numai pagube materiale.
Este evident că inculpatul având reflexele diminuate, reacțiile greoaie și încetinite și atenția redusă, datorită ui,nu a executat corect manevra de înscriere regulamentară în intersecție.
Consumul de alcool a provocat inculpatului tulburări psiho-senzoriale caracterizate prin confuzie, dezorientare,tulburări neuro-musculare, de echilibru și coordonare și diminuare a vederii și a atenției necesare. Fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală cu consecința producerii și a unui eveniment rutier, nu poate fii considerată ca a adus atingeri minime valorilor sociale ocrotite și nici că prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță așa cum prevede art. 18 indice1 alin.1 Cod penal.
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră și nu posedă antecedente penale servesc la individualizarea pedepsei, însă nu justifică în mod aprecierea că fapta comisă de inculpat nu prezintă pericol social.
Condițiile de aplicare a dispozițiilor art.18 indice 1 Cod penal, nu sunt îndeplinite cumulativ în speță, deoarece împrejurările concrete de comitere a faptei relevă așa cum s-a arătat mai sus existența pericolului social concret. Fapta inculpatului a creat un pericol concret pentru siguranța traficului rutier, aceasta fiind afectată prin încălcarea regulilor de circulație și prin producerea unui eveniment rutier.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice prezintă pericol evident pentru siguranța participanților la trafic întrucât consumat provoacă tulburări psihosenzoriale caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei și tulburări neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare.
În speță datorită consumului de alcool s-a produs devierea de la starea normală psiho-fizică și s-a creat o stare de pericol concret pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pentru aceste considerente instanța de apel a constatat că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al infracțiunii și prin urmare acesta trebuie tras la răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni. Rezultă, deci, că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului fiind necesară desființarea acesteia în întregime și reținerea cauzei spre rejudecare în fond de instanța de apel.
În rejudecare, în fond, instanța de apel va face aplicarea art. 345 Cod procedură penală și constatând că fapta există, constituie infracțiune întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din nr.OUG195/2002 și a fost comisă de inculpat, va pronunța condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei, se motivează de Tribunal, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite arătat mai sus, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cea ce privește persoana și conduita inculpatului din actele dosarului instanța reține că acesta a avut anterior comiterii faptei o conduită bună în familie și comunitate și nu a mai comis niciodată fapte penale.
În cursul procesului penal încă de la primele cercetări inculpatul a avut o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise. În aceste condiții instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit.a și c Cod penal prin efectul cărora pedeapsa închisorii ce va fii aplicată inculpatului va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.
În cea ce privește aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.71 Cod penal, instanța o va stabilii ținând cont decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a, care are caracter obligatoriu, cât și de CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI, care în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern și jurisprudența, respectiv hotărârea din 30 martie 2004 pronunțată în cauza HIRST contra MARII BRITANII.
Prin decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 s-a decis că dispozițiile art.71 Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că,interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" - teza 1 și lit. "c" Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.
Astfel reglementările prevăzute de art.71 alin 1, 2 și 3 din Codul penal în conținutul dat prin art.I punctul 22 din Legea nr. 278/2006, au avut în vedere dispozițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea vieții private și de familie.
Această modificare adusă dispozițiilor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii este conformă și cu prevederile art. 53 alin.22 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, precum și că o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-
a arătat că în domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în criteriile generale de individualizarea pedepselor în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum este el determinat în textul de lege incriminator, cât și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și toate trăsăturile ce caracterizează pe infractor.
Înalta Curt ear eținut că pe lângă limitele de pedeapsă fixate în lege și gradul de pericol social al faptei săvârșite, pedepsele trebuie să reflecte și persoana infractorului, cu toate trăsăturile și particularitățile care îl caracterizează, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală. În acest cadru firesc de situații concurențiale, cu rol determinant în stabilirea rezultantei ce impune în concret natura și cuantumul pedepsei principale și a celei complementare, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 72 Cod penal, nu este posibil ca aceleași dispoziții să nu călăuzească și modul de stabilire a pedepsei accesorii. De aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, astfel cum sunt reglementate în art. 72 Cod penal, trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, astfel cum sunt reglementate în conținutul actual al art. 71 din Codul penal, în urma modificării aduse prin art. 1 punctul 22 din Legea nr. 278/2006.
În cauza Hirst contra Marea Britanie (hotărârea CEDO din 30 martie 2004), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot constatând că interzicerea dreptului de a vota aplicată tuturor persoanelor condamnate în mod automat fără a ține seama de durata condamnării ori de natura și gravitatea infracțiunii încalcă art.3 din Primul Protocol adițional.
Curtea a acceptat "că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot poate fii justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru, concluzionând că art.3 din Primul protocol adițional este încălcat când legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea, nefiind posibilă interpretarea că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice condamnat, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul protocol adițional.
Prin urmare în aplicarea acestor două jurisprudențe națională a și, instanța nu va aplica automat "ope legis", pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit"a" teza 1, și 64 lit. "c" Cod penal, ci va analiza în ce măsură o atare aplicare este sau nu necesară față de gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În raport de criteriile arătate, în speță nu se impune interzicerea acestor drepturi.
În schimb față de natura faptei și gravitatea acesteia și față de elementele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului astfel cum au fost reținute mai sus instanța apreciază că se impune a se aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a" teza 2 și lit "b" cod penal.
Instanța constată că, se susține de instanța de apel, în cauză este incidentă și aplicarea art. 85 Cod penal. Astfel, prin sentința penală nr. 2176/23-10-2007 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, pedeapsă în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării, fiind aplicate dispozițiile art.81, 71 și 71 alin. 5 Cod penal.
Această infracțiune a fost comisă tot la data de 9.11.2006, însă la ora 01, fiind depistat pe strada 9 -.
Infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze a fost comisă în aceiași noapte, la orele 3, după ce inculpatul comisese prima faptă (adică cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.2176/23-10-2007) și fusese depistat de poliție. Astfel, după terminarea formalităților inculpatul a luat hotărârea de a conduce din nou autoturismul, comițând, astfel, o nouă infracțiune fiind prins din nou de organele de poliție.
Întrucât faptele comise în aceiași zi constituie infracțiuni distincte, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 1 și 33 lit. "a" Cod penal, privind concursul de infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. 85 Cod penal, se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2176/23.10-2007 și în temeiul art. 36 alin. 1, 33 lit. "a" și 34 lit. "b", va contopii această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea.
Constatând că în cauză pedeapsa rezultantă nu depășește 2 ani închisoare și că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii și că în raport de circumstanțele faptei și cele personale scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța va aplica dispozițiile art. 85 alin. 3, 81 și 82 cod penal și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului legal de încercare.
În cea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va aplica dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului a fost criticată decizia penală recurată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, m-am urcat la volan la ordinul expres al polițiștilor, care m-au anchetat în acea noapte și nu din proprie inițiativă.
Se apreciază că este aplicabila ipoteza art. 385/9 pct. 18, respectiv, "când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare".
Prin urmare exista o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt, dar din probele administrate rezultă o altă situație.
Aici nu este vorba de o diferită apreciere a probelor, ci o discordanță serioasă între cele reținute de instanța și probe, prin ignorarea unor aspecte evidente.
În fapt, se motivează de recurentul-inculpat, am fost trimis în judecată pentru că am condus un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolica peste limita legala (0, 80 g/l), recte l,15g/l alcool pur în aer expirat la prima testare și 0, 95 g/l la cea de-a doua testare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 al nr.OUG195/2002.
Am fost achitat de către instanța de fond în temeiul art.10 b/1 Cod procedură penală. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a avut in vedere, în mod corect, următoarele considerente:
- circumstanțele personale, reprezentând lipsa antecedentelor penale, atitudinea și colaborarea cu instanța de judecata, organele de urmărire penala, faptul că sunt unicul întreținător al fiului meu, care este ncadrat în gradul de handicap grav cu însoțitor, alcoolemia mică, etc. și mai ales;
- circumstanțele reale comiterii faptei, care arată gradul real de pericol social concret, reținute judicios de instanța de fond.
În noaptea de 09.11.2006 am condus într-adevăr un autovehicul pe str. 9 - din municipiul B, în jurul orelor 1. Am fost depistat de către organele de politie și condus la Secția 2 pentru a mi se întocmi dosar penal (acest dosar a ajuns in instanța sub numărul -, fiind condamnat la 7 luni închisoare cu suspendare.) Ulterior am fost condus la spital pentru prelevarea de probe biologice.
Am revenit cu organele de politie la sediul Secției 2 din str. - pentru a da declarații. După terminarea cercetărilor, organele de politie miau spus sa-mi iau mașina din curtea lor si sa conduc pana acasă, urmând sa fiu escortat de aceștia. Arat că eram însoțit de și ale căror declarații se găsesc la filele 31 si 32.
Pe drum, la intersecția străzilor - și - -, aproape de casă, am avut un accident, iar cei doi agenți care m-au escortat efectiv au fugit, întorcând mașina de politie și chemând prin stație un alt echipaj, care mi-a întocmit un nou dosar penal, ce face obiectul prezentei judecați.
În mod eronat instanța de apel a apreciat ca am luat hotărârea de a mă urca din nou la volan pentru a încălca legea.
Arat ca nu m-aș fi urcat pentru nimic în lume la volanul mașinii mele, să o conduc, după ce tocmai îmi fusese întocmit un dosar penal, ba mai mult, să o fac și în fata polițiștilor care m-au anchetat, mașina fiind garată în curtea secției de politie. Este clar că am făcut-o la dispoziția expresa a acestora.
Instanța de fond a reținut situația de fapt și a realizat că nu m-am putut împotrivi ordinului unui reprezentat al forței publice, care îmi ntocmise un dosar penal. Cum puteam să mă opun, tulburat fiind atât din cauza ui consumat cât și a faptului că devenisem învinuit într-un dosar penal, mai ales că până atunci nu am mai avut de-a face cu politia?! Care e gradul meu de pericol social concret?!
Polițiștii au știut că nu am dreptul să conduc, ei fiind cei care mi-au eliberat dovada în urma reținerii permisului, fără drept de a conduce. În ciuda acestui lucru, mi-au ordonat să mă urc la volan, pentru a nu rămâne cu mașina în parcarea lor.
Sunt de acord sa plătesc pentru fapta comisa, dar am făcut-o deja, primind 7 luni închisoare cu suspendare, în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău.
Însă, u sunt de acord să plătesc și pentru faptul că m-am urcat din nou la volan, în aceeași noapte, fără intenție, la ordinul poliției, dat fiind faptul că acestora nu le convenea ca mașina mea să rămână în parcarea secției.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului si casarea deciziei Tribunalului Bacău.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că din probele administrate rezultă în mod cert că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus condamnare, fiind lipsit de relevanță susținerea inculpatului că s-a urcat la volan și a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiul B, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, condiții în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism, la solicitarea organelor de poliție.
Chiar și în condițiile în care organele de poliție după constatarea primei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolice care depășește limita legală și prelevarea probelor de sânge, i-ar fi încuviințat să conducă autoturismul pe drumurile publice în aceste condiții, în raport de faptul că acest lucru este încriminat ca fiind infracțiune, recurentul-inculpat nu ar fi trebuit că se conformeze, deoarece, chiar dispoziție fiind, aceasta era ilegală și nu trebuia să i se dea curs.
Că a fost așa, a dovedit-o faptul că, dată fiind starea neuro-psihică în care se afla recurentul-inculpat, a produs un alt eveniment rutier, intrând în coliziune cu au alt autoturism.
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal:"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Intimatul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita prevăzută de lege, prevăzută de art. 87 alin 1 din nr.OUG195/2002.
Prin infracțiunea dedusă judecății sunt ocrotite relațiile sociale referitoare la securitatea circulației de drumurile publice.
Nu se poate afirma că valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret, este lipsit în mod vădit de importanță.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină seama cumulativ și de următoarele:
modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;
scopul urmărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă;
urmarea produsăsau care s-ar fi putut produce;
persoana și conduita inculpatului.
Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă, (punerea în pericol concret a siguranței circulației pe drumurile publice), dar și urmările care s-ar fi putut produce, care ar fi putut fi chiar mai grave decât cele care au avut loc - avarierea autoturismului cu care a intrat în coliziune, inclusiv accidentarea mortală a altor participanți la trafic, conducători auto, pietoni, etc.
consumat în cantități mari și într-un interval de timp scurt, determină producerea în organism a unor fenomene patologice ca: confuzie mintală, lipsă de coordonare a mișcărilor, tulburări senzoriale, vizuale și auditive, fenomene care diminuează simțitor puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, etc, aspecte care pot avea pentru conducătorul auto, care conduce autovehiculul pe drumurile publice, consecințe imediate, cum ar fi producerea unor accidente de circulație cu grave urmări oamenilor și a bunurilor.
Așa cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică, intimatul-inculpat avea o îmbibație alcoolică de 1,50 %o, deci cu mult peste limita legală prevăzută de lege.
Ori, este cunoscut că numărul erorilor în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat.
Este cunoscut faptul că, conducătorii auto care sunt sub influența băuturilor alcoolice, nu sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, se apropie excesiv de mult de mașinile din față, se angajează în depășiri riscante, pot trece datorită tulburărilor psiho - senzoriale caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei și tulburări neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare, mai frecvent pe sensul opus, nu pot evita eventualele obstacole, etc.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
În raport de aceste considerente, recursul declarat de recurentul-inculpat nu se justifică.
Curtea constată că, în mod corect instanța de apel a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.2176 din data de 23.10.2007 a Judecătoriei Bacău și a contopit pedeapsa aplicată în cauză și cea aplicată prin această sentință penală, în pedeapsa cea mai grea și făcut aplicarea art.81, art.82 și art.83 Cod penal.
Însă, în mod greșit a dispus ca termenul de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei pronunțate în apel, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art.85 alin.3 Cod penal, terenul de încercare curge de la data rămânerii definitive sentinței anterioare de condamnare, respectiv a sentinței penale nr.2176 din data de 23.10.2007 a Judecătoriei Bacău, adică de la data de 06.11.2007.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat numai cu privire la data de la care curge termenul de încercare stabilit de instanța de apel.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE;
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva deciziei penale nr.345/A din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, cu privire la data de la care curge termenul de încercare stabilit de instanța de apel.
În baza art.85 alin.3 Cod penal, termenul de încercare stabilit de instanța de apel curge de la data rămânerii definitive sentinței penale nr.2176 din data de 23.10.2007 a Judecătoriei Bacău, respectiv de la data de 06.11.2007
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
El.
03.12/03.12.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
