Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 750/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.750/R/2008
Ședința publică din data de 15 decmebrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Maria
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 173/A din data de 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.173/A/2008 a Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr. 1615/2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând cauza să se pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.pen. având în vedere cazul prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod pr.pen. și în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.1Cod pr.pen. cu aplicarea art. 181Cod penal având în vedere cazul prev. de art.3859pct.14 Cod pr.pen.
Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale întrucât s-au bazat pe o probă neconcludentă. Organele de urmărire penală trebuiau să preleveze două probe biologice pentru a se stabili în mod corect dacă există această probă și pentru stabilirea corectă a nevinovăției.Întrucât cea de a doua probă biologică nu a fost recoltată pentru că din eroare organele de poliție nu l-au condus pe inculpat la spital în acest scop, inculpatul a fost lipsit de un mijloc de apărare (drept garantat de art.6 Cod pr.pen), respectiv posibilitatea legală de a dovedi lipsa temeiniciei acuzării (art.66 Cod pe.pen.), acesta neputând solicita calculul retroactiv al alcoolemiei. Arată că la instanța de fond a depus copiile a două hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare din care rezultă că în situația recoltării unei singure probe biologice se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d Cod pe.pen. față de lipsa caracterului cert al alcoolemiei.
Cu privire la concluziile puse în subsidiar, arată că fapta reținută în saracina inculpatului nu prezintă pericol nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că în cauză există dubii cu privire la nivelul alcoolemiei în data producerii accidentului. În acest sens invocă practica judiciară, făcând trimitere la deciziile penale nr. 469/R/2005 li nr.235/R/2005 ale Curții de APEL CLUJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel ca fiind temeinice și legale, arătând că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului pe baza materialului probator administrat în cauză. Inculpatul a fost depistat ca urmare a unui accident rutier, fiind anunțate organele de poliție, ocazie cu care a fost testat cu aparatul alcooltest și a fost condus la recoltarea probelor biologice. Solicită să se rețină poziția constantă a inculpatului potrivit căreia după un consum prealabil de 7 beri a condus autoturismul. Recoltarea celor două probe biologice este necesară pentru calcularea retroactivă a alcoolemiei, însă inculpatul, așa cum rezultă și de la fila 14 din dosarul de apel, a declarat că nu contestă valoarea alcoolemiei, împrejurare față de care apreciază că nu există nici un dubiu care să profite inculpatului. Fapta există și instanța a reținut incidența art.74 lit.a și c Cod penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita specială prevăzută de lege. Apreciază că s-a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei și că în cauză nu pot fi reținute cazurile prevăzute de art. 10 lit.d și 10 lit.b1 Cod pr.pen.
În consecință, apreciază că soluțiile adoptate în cauză sunt temeinice și legale și pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că din declarația inculpatului aflată la fila 9 din dosarul Judecătoriei Baia Mare rezultă că inculpatul a recunoscut că a băut 7 dar a contestat rezultatul alcoolemiei.
Reprezentantul Parchetului, în replică, solicită să se aibă în vedere declarația inculpatului existentă la fila 14 din dosarul instanței de apel.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 1615 din 17 iulie 2008 Judecătoriei Baia Mare în baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. a și c rap. la art. 76 lit. d Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 06.01.1956 în B M, județul M, cetățenie română, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, inginer, cu antecedente penale, domiciliat în B M,-. 7, județul M, -, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 342/15.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/15.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a și b Cod penal.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.07.2007, în jurul orei 18:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a fost sunat de o cunoștință și rugat de aceasta să o conducă la spital motiv pentru care a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare -, pe care l-a condus pe B-dul - din B
Ajungând în apropierea intersecției cu str. -, datorită stării în care se afla și datorită faptului că autoturismul din fața sa a semnalizat în ultimul moment, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - care circula pe același sens.
Organele de poliție sosite la fața locului au constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, după ce a fost testat cu aparatul etilotest, acesta fiind condus la Spitalul Județean de Urgență "Dr. " din BMu nde i-au fost recoltate probe biologice.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,60g %0 la ora 20:05.S-a apreciat că starea de fapt, așa cum a fost descrisă mai sus, a fost probată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 4 din dosarul de urmărire penală), buletinul de analiză toxicologică nr. 487/16.07.2007 (fila 14 din dosarul de urmărire penală) proces-verbal de prelevare (fila 16 - 17 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 5 - 6 din dosarul de urmărire penală, fila 9 din dosarul instanței), declarațiile martorei (fila 13 din dosarul de urmărire penală, fila 31 din dosarul instanței).
S-a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii întrucât conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,10 %0 la prima probă, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane ca și pentru integritatea unor bunuri.
De asemenea, alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, deși infracțiunea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol, totuși pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a încriminat această faptă, pericolul social al unei astfel de fapte fiind unul real, evident.
Atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal raportat la natura infracțiunii, împrejurarea că a reparat prejudiciul cauzat în urma incidentului au fost reținute de prima instanță ca circumstanțe atenuante.
Împrejurarea că inculpatului nu i-a fost prelevată cea de a doua probă biologică, la interval de o oră de la prima, s-a apreciat că nu este de natură a lipsi de eficiență și valoare probatorie buletinul de analiză toxicologică având în vedere valoarea ridicată a îmbibației alcoolice de 1,60 %0 și faptul că aceasta a fost stabilită în urma testării inculpatului într-un interval scurt de timp după ce acesta a fost depistat în trafic (rezultatul testării cu aparatul etilotest fiind de 0,85 mg/l - ora 19,44, iar rezultatul probei biologice prelevate la ora 20:05 a fost de 1,60 %0). Prin urmare, indiferent de faptul că alcoolul se afla în faza de absorbție sau de eliminare, în nici un caz, alcoolemia nu se putea situa sub limita legală la momentul depistării în trafic.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea a unui autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică care depășește limita legală prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 - text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special potrivit dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal. În temeiul art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal raportat la împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Întrucât fapta a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/15.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare, grațiată în baza Legii nr. 543/2002, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie și s-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii condiționate precum și a art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința mai sus amintită, rezultanta fiind de 1 an și 9 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și rejudecarea cauzei în sensul pronunțării unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, constatând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - respectiv conținutul.
Apelul a fost motivat cu aceea că soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 a avut la bază rezultatul testului cu aparatul etilotest, precum și buletinul de analiză de examinare clinică întocmit în baza prelevării unei singure probe biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 18 ind. 1 din Codul penal.
Prin decizia penală nr. 1615 din 17 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în temeiul art. 379 pct. 1 litera "b" din Codul d e procedură penală, s-a respins apelul penal declarat de inculpatul domiciliat în BMs tr. -. - nr. 31/7 împotriva Sentinței penale nr. 1615/17.07.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Examinând apelul de față, în baza motivelor invocate precum și din oficiu, tribunalul a constatat următoarele:
Ca stare de fapt, din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că la data de 16.07.2007 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe drumurile publice din B M și că la un moment dat a intrat în coliziune cu un autoturism marca care circula pe același sens.
Organele de poliție sosite la fața locului au constatat că inculpatul se află sub influența consumului de băuturi alcoolice pentru că a fost testat cu aparatul etilotest după care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Dr. C-tin BMu nde i s-au recoltat probe biologice de sânge, stabilindu-se că a avut o alcoolemie de 1,60 %0 la ora 20:25.
Inculpatul a invocat în apel lipsa de temeinicie a învinuirii ce i s-a adus prin actul de trimitere în judecată atâta vreme cât i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge fapt care nu poate duce decât la concluzia inexistenței infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
În sprijinul afirmațiilor făcute de către inculpat în apel acesta a invocat că practica judiciară în materie este constată în a considera că alcoolemia stabilită doar pe baza unei singure probe prelevate nu poate fi luată în considerare decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât din actele de la dosar nu a rezultat că acestuia i s-a solicitat sau i s-a pus în vedere posibilitatea prelevării celei de a doua probe de sânge și nici nu a rezultat refuzul explicit al inculpatului de a se supune la recoltarea celei de a doua probe.
Susținerile inculpatului au fost în mod întemeiat înlăturate de către instanța de fond care a apreciat în mod justificat că, împrejurarea neprelevării celei de-a doua probe biologice de sânge de la inculpat, nu este de natură de a lipsi de eficiență și valoare probatorie celelalte acte care stabilesc valoarea alcoolemiei avute de acesta la momentul incidentului, având în vedere că nivelul de 1,60 %0 a fost stabilit în urma testării inculpatului la un interval foarte scurt de timp după ce acesta a fost depistat în trafic.
Din analiza Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 precum și din prevederile art. 194 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, care prevede că în cazul refuzului de recoltare a celei de a doua probe biologice nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei, asupra acestei consecințe făptuitorul urmând a fi încunoștințat de polițist și de medicul competent să procedeze la prelevarea probelor biologice, rezultă că doar pentru determinarea retroactivă a alcoolemiei se impune recoltarea a două probe biologice de sânge.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că nu în toate situațiile existența infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este condiționată de obligativitatea prelevării celei de a doua probe biologice de sânge de la inculpat.
În consecință, singura concluzie care se poate trage este că în cazul inculpatului, alcoolemia nu se putea situa sub limita legală la momentul depistării în trafic, împrejurare în raport de care în mod justificat instanța de fond a apreciat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală.
În raport de cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată este legală și temeinică.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 din Codul penal, tribunalul consideră că și această cerere este neîntemeiată întrucât considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social ar avea o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere.
Aceasta deoarece, în cazul infracțiunilor reglementate de OUG 195/2002, pericolul social nu rezultă doar din expunerea cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci și din faptul că acesta duce la o stare, virtual periculoasă, prin acțiunea desfășurată de inculpat, motiv pentru care legiuitorul a înțeles să o reglementeze ca o infracțiune distinctă.
Raportat la aspectele mai sus menționate, tribunalul consideră că în cazul inculpatului nu se justifică aplicarea art. 18 ind. 1 din Codul penal.
Drept urmare, tribunalul a apreciat că motivele de apel invocate de către inculpat sunt neîntemeiate așa încât s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză cu consecința obligării apelantului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în prezenta cale de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.173/A/2008 a Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr. 1615/2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând cauza să se pronunțe achitarea sa în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.pen. și în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.1Cod pr.pen. cu aplicarea art. 181Cod penal.
În motivarea recursului se arată că hotărârile sunt nelegale întrucât s-au bazat pe o probă neconcludentă. Organele de urmărire penală trebuiau să preleveze două probe biologice pentru a se stabili în mod corect dacă există această probă.Întrucât cea de a doua probă biologică nu a fost recoltată pentru că din eroare organele de poliție nu l-au condus pe inculpat la spital în acest scop, inculpatul a fost lipsit de un mijloc de apărare (drept garantat de art.6 Cod pr.pen), respectiv posibilitatea legală de a dovedi lipsa temeiniciei acuzării (art.66 Cod pe.pen.), acesta neputând solicita calculul retroactiv al alcoolemiei.În subsidiar, arată că fapta reținută în saracina inculpatului nu prezintă pericol nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că în cauză există dubii cu privire la nivelul alcoolemiei în data producerii accidentului.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul inculpatului este nefondat.
Atât insțanta de fond cât si cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile pertinente si concludente,au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. si ped de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37lit.a
Cod PenalAstfel în esență la data de 16.07.2007 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe drumurile publice din B M și la un moment dat a intrat în coliziune cu un autoturism marca care circula pe același sens.
Organele de poliție sosite la fața locului au constatat că inculpatul se află sub influența consumului de băuturi alcoolice pentru că a fost testat cu aparatul etilotest după care a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Dr. C-tin BMu nde i s-au recoltat probe biologice de sânge, stabilindu-se că a avut o alcoolemie de 1,60 %0 la ora 20:25.
Împrejurarea neprelevării celei de-a doua probe biologice de sânge de la inculpat, nu este de natură de a lipsi de eficiență și valoare probatorie celelalte acte care stabilesc valoarea alcoolemiei avute de acesta la momentul incidentului, având în vedere că nivelul de 1,60 %0 a fost stabilit în urma testării inculpatului la un interval foarte scurt de timp după ce acesta a fost depistat în trafic.
Din analiza Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 precum și din prevederile art. 194 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, rezultă că în cazul refuzului de recoltare a celei de a doua probe biologice nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei, asupra acestei consecințe făptuitorul urmând a fi încunoștințat de polițist și de medicul competent să procedeze la prelevarea probelor biologice, rezultă că doar pentru determinarea retroactivă a alcoolemiei se impune recoltarea a două probe biologice de sânge și deci concluzia este că nu în toate situațiile existența infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este condiționată de obligativitatea prelevării celei de a doua probe biologice de sânge de la inculpat.
Ca atare în speță,alcoolemia nu se putea situa sub limita legală la momentul depistării în trafic, împrejurare în raport de care în mod justificat instanța de fond a apreciat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică care depășește limita legală.
Raport la cele expuse mai sus, o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. d) este C.P.P. exclusă.
Este superfluă și solicitarea inculpatului de se dispune achitarea sa în baza art. 10. lit. b indice 1.pr. pen. deoarece fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 18 indice 1.pr.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de conduita făptuitorului.
lipsei de pericol social a unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și in speță când acest pericol existâ fără dubiu.
Conducerea autoturismului pe drumurile publice de către inculpat care avea în sânge o imbibație alcoolică ce depășeste limita legală-constituie o faptă care putea avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a sa sau a altor persoane ceea ce îi conferă un caracter grav si nicidecum ca aceasta fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
. Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72. din Codul penal, adică gradul de pericol al faptei, modul concret de săvârșire al acesteia, precum si persoana inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal și a reparat prejudiciul cauzat în urma incidentului, împrejurări care au fost de natură să determine reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 pen. și ca efect al acesteia reducerea pedepsei sub minimul special, astfel ca pedeapsa de 3 luni închisoare a fost just dozată.
De asemenea având în vedere că inculpatul a comis fapta în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sent. pen. 342/15.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare, pedapsă care a fost și grațiată, în mod corect s-a dispus revocarea atât a supendării cât și a grațierii având ca efect adăugarea acestei pedepse la cea de 3 luni aplicată pentru prezenta faptă, inculpatul urmând să execute în final 1 an 9 luni închisoare.
Așa cum în mod pertinent au apreciat și instanța de fond si cea de apel, reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai privare de libertate, având în vedere natura și gravitate faptei precum și antecedența penală a acestuia astfel că executarea pedepsei în detenție este oportună.
În cauză nefiind incidente motive de casare care puteau fi luate in considerare si din oficiu în virtutea art. 385 indice 15.pr.pen. Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b )Cp.va p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B-M str. G - 31,. 7. împotriva deciziei penale nr. 173/A din 25 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin. 2.C.P.P. va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B-M str. G - 31,. 7. împotriva deciziei penale nr. 173/A din 25 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./17.12.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Maria
