Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 751/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 751/R/2008

Ședința publică din data de 15 decembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător

JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Maria

GREFIER:

DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 123 din data de 9 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului de avocați S, cu delegație avocațială la dosar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și în esență solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar deși erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. Apreciază încheierea recurată ca fiind nelegală întrucât motivarea acesteia se bazează pe temeiurile arestării și nu pe cele prevăzute de art. 160²Cod pr.pen. ceea ce nu corespunde instituției liberării așa cum a fost reglementată în legislația procesual penală română și nici exigențelor CEDO. Pe de altă parte, gravitatea și pericolul social al faptei sunt generic motivate. În acest sens invocă jurisprudența CEDO, respectiv cazul Lettelier contra Franței potrivit căreia detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este amenințată în mod efectiv, iar continuarea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate. Această amenințare efectivă a ordinii publice prin lăsarea în libertate a inculpatului nu a fost cu nimic dovedită. Din actele dosarului rezultă că în luna septembrie și octombrie 2008, încă de la începutul urmăririi penale, inculpatul a dat declarații complete care au relevat fapte noi și împrejurări noi ale comiterii acestora precum și implicarea altor persoane încă nedescoperite, nu a încercat să influențeze martorii sau pe coinculpați, s-a prezentat la toate chemările organelor judiciare. De asemenea, arată că au fost administrate toate probele de către organele de urmărire penală, a fost prezentat materialul de urmărire penală, este întocmit rechizitoriul, astfel că nu există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de judecată.

În concluzie, solicită să se facă o analiză concretă a situației inculpatului, o distincție între temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, persoana inculpatului și poziția procesuală corectă a acestuia și în consecință să se dispună admiterea cererii formulate de inculpat.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat cu consecința menținerii încheierii Tribunalului Sălaj prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, arătând că prima instanță în urma unei analize judicioase a apreciat că cererea este neîntemeiată raportat la gravitatea faptei, modalitatea comiterii faptei, caracterul transnațional și urmările produse. De asemenea, în mod legal a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.

Mai arată că inculpatul a formulat și o cerere de liberare pe cauțiune care a fost respingă ca neîntemeiată la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2008.

În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Menținerea încheierii recurate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Apărătorul inculpatului depune la dosar copia încheierii penale nr.122 a Tribunalului Sălaj pentru a se vedea cum este copiată motivarea în încheierea penală nr.123 pronunțată de aceeași instanțe.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, apreciind că sunt întrunite condițiile pentru a se admite cererea de liberare sub control judiciar. Arată că acuzațiile ce i se aduc se referă la anumite fapte pe care nu le-a comis. Recunoaște că s-a deplasat în Germania cu anumite persoane din grup dar niciodată nu a clonat carduri și nu a montat dispozitive pe -uri, ci doar a sustras anumite sume de bani de pe carduri pe care le-a primit. Totodată, arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a comis alte fapte și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

CURTEA

Prin încheierea penală nr.123 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul-(fiul lui și, născut la 18.12.1984, în O jud.B - aflat în Arestul J S) pentru liberare provizorie sub control judiciar.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul - este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.

În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta s-a asociat cu alți inculpați constituind un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei și Germaniei.

Prin încheierea penală nr.36/C din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 28.10.2008 ora 21⁰⁰până la data de 25.11.2008 ora 21⁰⁰.

Prin încheierea penală nr.39/C din 19 noiembrie 2008 s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului - pe o perioadă de încă 30 de zile începând cu data de 25.11.2008 ora 21⁰⁰până la data de 24.12.2008 ora 21⁰⁰.

Recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive a fost respins prin încheierea penală nr.119/R/2008 a Curții de APEL CLUJ.

Examinându-se cererea formulată de apărătorul inculpatului și însușită de acesta, s-a constatat că deși formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textelor de lege menționate, cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din probele existente la dosarul cauzei până la această dată, s-a constatat că rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală și presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că acesta s-a asociat cu alți inculpați constituind un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, aceștia au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei și Germaniei.

Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat, în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat, primind în compensație o cotă parte din sumele de bani obținute în urma desfășurării activităților infracționale.

În conformitate cu dispozițiile art.160⁶Cod procedură penală condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt îndeplinite.

Instanța a constatat însă că faptele pentru care este cercetat inculpatul - și ceilalți coinculpați prezintă un grad sporit de pericol social atât datorită modalității în care au fost săvârșite cât și scopului urmărit, a perseverenței inculpaților în comiterea acestor fapte și prejudiciului mare produs.

În raport de gravitatea faptei care așa cum s-a arătat denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care determină consecințe grave inclusiv pentru imaginea țării, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive.

În speță însă, pentru motivele arătate mai sus, s-a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului - și în baza art.160²raportat la art.160⁶alin.6 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea acestuia.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, potrivit practicii CEDO, refuzul automat al eliberării sub control judiciar este incompatibil cu scopul reglementat de art.5 paragraful 3 din CEDO.

În cauză sunt îndeplinite cerințele legii, inculpatul putând fi liberat provizoriu, mai ales că acesta a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, a colaborat cu organele de cercetare penale și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Inculpatul - este cercetat în dosarul - Biroul Teritorial Sălaj nr. 5/D/P/2008 pentru infracțiunile prevăzute de art.42 alin.1,2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.24 alin.1,2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu art.41 alin.2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, alături de alți inculpați.

Raportat la probele administrate până în prezent, curtea constată că, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, fiind îndeplinite astfel cerințele art.143

C.P.P.

Chiar dacă în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160 ind.6 C.P.P. fiind admisibilă o astfel de cerere, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins-o ca neîntemeiată.

În primul rând trebuie ținut cont de împrejurările concrete în care se presupune că a fost comisă fapta și anume de faptul că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați, constituind în timp un grup infracțional bine organizat săvârșind infracțiuni grave, privind sistemele informatice sau de comunicații.

De asemenea, este important de amintit că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă de timp relativ mare și pe teritoriile mai multor țări iar prejudiciu cauzat este semnificativ.

Raportat la cele de mai sus, curtea apreciază că o astfel de cerere este neîntemeiată, având în vedere că urmărirea penală nu este finalizată, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. De aceea, doar instanța poate aprecia dacă se impune sau nu liberarea provizorie a inculpatului, ținând cont de toate împrejurările cauzei.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.

Va bligape inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat in Arestul IPJ S împotriva încheierii penale nr. 123 din 9 decembrie 2009 Tribunalului Sălaj.

Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Maria

- - - - - -

GREFIER

Red./

4 ex./5.01.2009

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Maria

#Judecator Ioana Cristina Morar

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 751/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 751/2008. Curtea de Apel Cluj