Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 755/R/2009
Ședința publică din data de 2 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secție Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.168/A/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate de prima instanță și instanța de apel și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. rap.la art.18/1 penal cu consecința stabilirii unei pedepse administrative. Astfel, în fața ambelor instanțe apărarea a susținut că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale iar din buletinul de analiză toxicologică rezultă că alcoolemia inculpatului era la limita dintre contravenție și infracțiune. Consideră că fapta inculpatului de a conduce pe o distanță relativ scurtă, la primele ore ale dimineții când circulația nu era aglomerată și împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind suficientă aplicarea unei amenzi administrative. Solicită a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii și deciziile pronunțate de Curtea de Apel Cluj, respectiv 235/R/2005 și 269/R/2007 în care, la o alcoolemie identică s-a aplicat disp.art.18/1 penal. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a celor două hotărâri pronunțate de prima instanță și cea de apel. Astfel, este adevărat că alcoolemia este aproape de limita legală însă, acest aspect a fost avut în vedere de instanță când a dat soluția. Trebuie reținut că alcoolemia inculpatului era în scădere. Apreciază că aplicarea unei sancțiuni administrative nu ar fi proporțională față de gravitatea faptei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința penală nr.151 din 7 mai 2009, a condamnat pe inculpatul, născut la data de 23 mai 1982 în S M, jud. M, fiul lui și, cetățean român, nu are antecedente penale, studii liceul,căsătorit, cu un copil minor în întreținere, -, domiciliat în S M,-/10, jud. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. "a", "c" și 76 lit. "d" Cod penal la una lună închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și una lună.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
A obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut, în fapt, că la data de 7 2008, în jurul orelor 0610, inculpatul conducea autoturismul marca "OPEL", cu nr. de înmatriculare - în 1 1918 din localitatea Ocna, împrejurări în care a fost oprit pentru control de organele de poliție.
S-a constatat că inculpatul poseda permis de conducere categoria "B", dar se afla sub influența băuturilor alcoolice, stabilindu-se că prezenta 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat (5,6).
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpatul avea la ora 7,50 o alcoolemie de 0,85 g/l, iar după o oră 0,70 g/l (13).
În drept, judecătoria a constatat că fapta inculpatului care la data de 7 2008, având o alcoolemie de 0,85 g/ a condus pe drumurile publice autoturismul marca "OPEL", cu nr. de înmatriculare -, constituie infracțiunea prev. de art. 87 al.1 din OUG195/2002.
Cu privire la persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 27 ani, nu posedă antecedente penale (20).
Ținând seama de dispozițiile art. 72 și 52.pen. raportat la pericolul social al faptei, la persoana inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii, conform dispozitivului, cu aplicarea art. 74 lit. "a", "c" și 76 lit. "d" pen.
La stabilirea în concret a pedepsei aplicate inculpatului s-a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale precum și de faptul că alcoolemia reținută în sarcina sa are o valoare aproape de limita stabilită de legiuitor între contravenție și infracțiune, motiv pentru care instanța a coborât pedeapsa sub minimul special până aproape de minimul general.
În temeiul art.81 și 82.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și o lună, apreciind că scopul pedepsei, poate fi atins și în acest mod, atrăgând atenția inculpatului, asupra disp.art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.168/A din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Împotriva deciziei tribunalului și implicit a sentinței judecătoriei a declarat recurs inculpatul solicitând casarea lor și rejudecând cauza, a se dispune achitarea pe lipsa pericolului social al faptei conform art.181pen.și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu potrivit dispoz.alin.3 al art.3859proc.pen. constată că acesta este nefondat:
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
În cauză a fost administrat un vast material probator pe baza căruia instanțele de fond au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată.
În cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatului, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie.
Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aceea prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002. (fost art.79 alin.1). Dând sens dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
Referitor la aplicarea art.18/1 pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, este în vârstă de 27 de ani și nu a mai fost confruntat cu legea penală.
Cu toate acestea, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru traficul rutier, justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că nu se impune admiterea căii de atac promovate.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorarul apărătorului din oficiu, ce se va avansa Baroului de avocați C din
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în S M, str.- -,.11,.10, jud.M, împotriva deciziei penale nr.168 din 22 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -
Red.PD/CA
08.12.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
