Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 760/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 760/R/2009
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secție Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj prin care s-a revocat măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată rin p. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, prev.și ped.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003; trafic de droguri de risc în formă continuată, prev.și ped.de art.2 alin.1din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.și ped.de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în formă continuată în participație improprie, prev.și ped.de art.31 alin.2 penal rap.la art.31 alin.2 penal rap.la art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată, în participație proprie, prev.și ped.de art.31 alin.2 penal rap.la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av., din cadrul Baroului C, respectiv av. A, din cadrul Baroului B, cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se constate că măsura arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și pe cale de consecință a se dispune menținerea acesteia. Astfel, inculpatul este trimis în judecată pentru inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, introducere în țară de droguri de risc, în formă continuată, în formă continuată în participație improprie și introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată, în participație proprie. Faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani. Față de inculpat s-a dispus arestarea în lipsă, temeiurile arestării fiind cele prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. prin încheierea din data de 7 octombrie 2009 s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării, măsură ce a fost menținută de prima instanță. După ascultarea inculpatului instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia s-au schimbat. Analizând considerentele hotărârii atacate, instanța a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile art.143 pr.peen. totuși, nu mai subzistă temeiurile arestării respectiv art.148 lit.f pr.pen. Mai mult, s-a apreciat de către instanță că din nici o probă de la dosar nu rezultă că lăsarea inculpatului în libertate ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică. Motivarea instanței este criticabilă sub aspectul temeiniciei. Apreciază că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea în care faptele au avut loc, modul în care acesta a înțeles să le comită și scopul săvârșirii infracțiunilor.Cercetarea judecătorească a fost de curând demarată, declarațiile inculpatului sunt similare cu cele din faza de urmărire penală, nu aduce nici o noutate. În raport cu natura și gravitatea infracțiunilor apreciază că există și o temere că lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Apărătorul inculpatului, av. A, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legallă a încheierii instanței de fond. juridică admite că în materia arestării preventive chiar și trecerea timpului provoacă schimbări în raționamentul măsurii arestării preventive. S-a făcut referire la pericolul concret pentru ordinea publică însă, trebuie analizat dacă de la luarea inițială a măsurii arestării preventive și până în prezent inculpatul dacă ar fi cercetat în stare de libertate ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică. Consideră că este abuziv și exagerat să se discute că ar exista infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În afară de declarațiile de coinculpați referitoare la grupul infracțional, la dosar nu există alte probe în acest sens. anume se găsește vreun înscris care să ateste că inculpatul a avut de-a face cu droguri de mare risc? la dosar nu există nici o probă în acest sens. Este nedrept ca inculpatul care este fără antecedente penale, care locuiește legal în Spania și nu a avut perseverență în activitatea infracțională, să stea în arest iar ceilalți inculpați să fie liberi. De asemenea, consideră că în mod nejustificat acuzarea a folosit ca temei al arestării faptul că inculpatul s-ar sustrage, însă, nu există temei să se folosească de decizia părinților de a locui în Spania. Mai mult, la dosar nu există deomonstrație clară cu privire la probe, nu există probe de aderare la un grup infracțional și nici cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. Pentru toate acestea, consideră că măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Apărătorul inculpatului, av., solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate, ca temeinică și legallă a încheierii instanței de fond. Se susține de către acuzare că temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. nu s-a modificat, însă, inculpatul nu poate prezenta pericol social concret în ceea ce privește persoana sa. Încă din faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că a trimis un pachet de canabis în țară. Inculpatul îl cunoaște doar pe coinculpatul pentru care a și trimis acel pachet. împotriva inculpatului a fost formulat de inculpatul la solicitarea coinculpatului. Consideră că instanța de fond a analizat perfect situația inculpatului raportat la probele propuse iar soluția pronunțată este temeinică și legală. Martorii care trebuie audiați sunt, și, cei care de fapt au dat declarații împotriva inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate aratând că se va prezenta de fiecare dată la solicitarea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.din 24 noiembrie 2009, a dispus revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 9.06.1988, deținut în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave și urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003,trafic de droguri de risc în formă continuată, de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal,trafic de droguri de mare risc în formă continuată, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, introducere în țară de droguri de risc în formă continuată, în forma participației improprii, de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal,introducere în țară de droguri de mare risc,în formă continuată,în forma participației improprii,de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, totul cu art.33 lit.a penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței, că acest inculpat, în cursul anului 2007, încă de la începutul acestui an, împreună cu inculpații, și, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc,de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc; în cursul anului 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin mai multe acte materiale, a procurat, a deținut, a trimis și a vândut droguri de risc și de mare risc membrilor grupului infracțional organizat de către inculpatul, cu referire la opt colete conținând câte 100 grame de cannabis, două colete conținând 100 grame de rezina cannabis, 20 grame de cocaină.
În baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerințele art.143 pr.pen. față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată.Trebuie făcută o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată,instanța,în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare.
Pentru a discuta și analiza măsura preventivă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul revocării acestei măsuri preventive, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art.148 lit.f pr.pen. Este înafara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului.Trebuie analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Cercetările în cauză au demarat prin declarațiile inculpaților, și, care în faza de urmărire penală au indicat că adevărații inițiatori ai grupului respectiv au fost, și. Trebuie subliniat faptul că, din faza urmăririi penale, în afară de aceste declarații de coinculpați, alte probe certe pentru dovedirea infracțiunii prev.de art.7 al.1 și 3 din legea 39/2003 nu există. Abia în faza cercetării judecătorești aceste aspecte trebuie clarificate. Emiterea mandatului de arestare preventivă s-a realizat în lipsă, deoarece acest inculpat are reședință în Spania, locuind practic acolo de la vârsta de 11 ani.
Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s-a avut în vedere impactul negativ asupra socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, speciale de cercetare a acestor fapte penale (investigatori sub acoperire, colaboratori). Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile mari de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă în actul de sesizare al instanței nu sunt consemnate exact, nu sunt indicate aceste cantități de cannabis, rezină de cannabis ori tablete, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise.
La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. însă, prin trecerea unui interval de timp, impactul negativ al acestor fapte este mult diminuat, tocmai s-a trecut la un nou stadiu procesual și anume a început cercetarea judecătorească, cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot; persoanele cuprinse în actul de sesizare, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, stabilindu-se că au fost doar consumatori de droguri, au dobândit calitatea de martori și urmează a fi audiați în instanță în această calitate, totul conducând la o derulare în timp a procesului penal.
Din nici o probă de la dosar nu a rezultat faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. Apare imperios necesară existența unor date și probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat ci interdependent pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbări la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte penale organele abilitate nu acționează suficient sau prompt.
În cazul de față, tocmai prin demararea cercetărilor specifice și apoi prin luarea măsurii preventive privative de libertate, s-a realizat acest deziderat și anume, reacția normală a societății, prin organele autorității de stat, față de situația antisocială ivită. Procesul penal împotriva inculpaților a demarat, instanța urmând să dispună. În momentul de față, în faza cercetării judecătorești, a necesității administrării probelor directe și indirecte, se impune a analiza aspectul temeiului măsurii privative de libertate. Limitarea inerentă ocazionată de starea de arest preventiv reprezintă o excepție în dreptul penal român, regula constituind-o starea de libertate, consfințită chiar de prevederile europene în materie, la care trebuie să ne aliniem.
Ca atare, pericolul social concret pentru ordinea publică trebuie analizat în fiecare moment al derulării procesului penal, legat atât de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, dar și de persoana inculpatului. Este total greșit a lega starea de pericol potențial generată de acest inculpat de ceilalți inculpați, cu atât mai mult cu cât prezentul dosar s-a disjuns de cel în care inculpații, au fost deja judecați în primă instanță, fiind acum cercetați în stare de libertate, în calea de atac a apelului.
Toate aceste considerente au fost avute în vedere de către instanță pentru a concluziona că temeiurile inițiale ale arestării preventive nu mai există. Din cuprinsul art.148 lit.f C.P.P. nu se pune în discuție pedeapsa prevăzută de lege ci numai starea de pericol social, care, prin prisma motivelor invocate anterior, lipsește și ca atare, măsura arestului preventiv nu se mai justifică, pentru că cele două condiții din textul de lege menționat trebuie întrunite cumulativ.
Astfel fiind cererea formulată în temeiul art.139 al.2 C.P.P. este justificată și a fost admisă, dispunându-se revocarea arestului preventiv față de inculpatul. S-a dispus punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicitând admiterea căii de atac promovate și rejudecând cauza, a se respinge cererea de înlocuire și revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și pe cale de consecință, menținerea arestării preventive a inculpatului conform art.3002raportat la art.160 proc.pen.
Curtea examinând recursul declarat, constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor învedera în continuare.
Prima instanță a motivat revocarea măsurii arestării preventive, argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpatul a fost arestat preventiv din data de 16 septembrie 2009.
Potrivit art.139 alin.1 proc.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Conform art.139 alin.35din același cod, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art.136 alin.1 lit.b și c proc.pen.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Dispozițiile art.139 alin.1 proc.pen.prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, până în prezent fiind audiat doar inculpatul, cercetarea judecătorească fiind abia la început, fiind necesar a se administra în probațiune probe testimoniale atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată prev.de art.2 al 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cp., inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat in vederea comiterii a unor infracțiuni grave prev.de art.7 al.1 și 3 din Legea 39/2003;trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 al.2 din Legea 143/2000 cu art. 41 al.2 Cod penal, Introducere in țară de droguri de risc in forma participației improprii prev.de art.- 31 al.2 Cod penal rap.la art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu art.41 al.2 Cp, Introducere in țară de droguri de mare risc in forma participației improprii prev.de art.- 31 al.2 Cod penal rap.la art. 3 al.1 din Legea 143/2000 cu art.41 al.2 Cp. totul cu art. 33 lit. a Cod penal, starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața și sănătatea persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, și nici revocarea arestării preventive.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar 3 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă, sau revocarea acestuia.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.143/2000 și Legea 39/2003, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, amploarea activității infracționale precum și urmările acesteia.
Tribunalul, a făcut abstracție de aceste criterii, astfel că instanța de recurs va reține că față de gradul ridicat de pericol social al faptelor presupus a fi comise de către inculpat, de cantitatea de droguri traficată, de împrejurarea că inculpatul pe lângă inițierea grupului infracțional organizat a și introdus in țară droguri de risc și de mare risc a și distribuit drogurile, există în continuare temeiuri care justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv, existând la dosar probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea sa de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție. Nu este lipsit de importanță că în prezentul dosar cercetarea judecătorească este la început, urmând a fi administrate probe cu martori astfel că lăsarea inculpatului în libertate ar putea influența adevărul judiciar, ce urmează a se stabili în speță.
Instanța de fond la motivarea hotărârii a avut în vedere că inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia audierii în fața sa, a manifestat sinceritate, condiții în care a apreciat că se impune revocarea arestării preventive.
Curtea reține că la acest moment procesual nu există nici un temei pentru înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sau revocarea acesteia, aspectele învederate de judecătorul fondului putând fi avute în vedere doar la finalizarea procesului, unde cu ocazia deliberării va putea face aplicarea art.74, 76.pen. și art.81 pen.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen.pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Este de subliniat în cazul încheierii Tribunalului Cluj că, la fel ca în cazul luării măsurii arestării preventive, încheierea de înlocuire și de revocare a arestării preventive trebuie să cuprindă temeiurile concrete care au determinat înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă; referirea generică la gravitatea mai redusă a infracțiunii sau la faza în care se află cercetarea judecătorească nu este de natură să satisfacă cerințele unei motivări concrete la care se referă art.137 partea finală din același cod.(cauza Boldea contra României 2007, cauza Tatishvili contra Rusiei 2007; cauza Hiro Balani contra Spaniei 1994; cauza Highins contra Franței 1998).
Existența și, în același timp, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar fiind probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta cazul, și Hartley vs UK).
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune" măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.
Potrivit disp.art.3001alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual ar putea influența cercetarea judecătorească, nefiind încă audiat nici un martor în prezenta cauză.
Prin conținutul hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta speță, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpatul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate inculpatului fiind prevăzute în Legea specială 143/2000 și Legea 39/2003.
În speța de față, există bănuieli rezonabile în sensul că faptele pentru care este cercetal inculpatul constituiau o infracțiune la momentul în care s-au produs, și al trimiterii în judecată (cauza Wloch contra Poloniei din 19 octombrie 2000).
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării inculpatului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior menținerea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de Tribunalul Cluj sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f proc.pen.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că liber fiind ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul lui presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Curtea apreciază că după o perioadă de 3 luni de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect. (cauza Stogmuller contra Austriei).
Pentru motivele ce preced, curtea reține că infracțiunile de care este bănuit inculpatul, prezintă o gravitate sporită, faptele presupus a fi săvârșite de acesta având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția neagativă a acesteia, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate, justifică pe deplin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, neexistând motive de înlocuire a acesteia cu o altă măsură preventivă, și nici de revocare a acesteia.
Așa fiind, recursul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj apare ca fondat și se va admite în baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. se va casa încheierea penală din 24 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj în întregime și rejudecând, se vor respinge cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul născut la 9 iunie 1988.
Totodată, în baza art.3002rap.la art.160bproc.pen.se va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art 189 Cpp. Se va stabili in favoarea Baroului C, suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
În baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- pe care o casează integral și, rejudecând:
Respinge cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului născut la 9 iunie 1988, arestat în Penitenciarul Gherla.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului născut la 9 iunie 1988, arestat în Penitenciarul Gherla.
Stabilește în favoarea Baroului C, suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -
Red,PD/CA
03.12.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
