Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 76/
Ședința publică din 03 Februarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -- vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în, str. -, --11,. B,.19, județul A, împotriva deciziei penale nr.246 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat ales -, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat -, având cuvântul pentru inculpat, solicită a se constata că inculpatul nu se face vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, nu s-a făcut dovada că a dat autoturismul martorului, acesta la luat fără știrea inculpatului care, în stare de ebrietate fiind, a adormit pe scaun în autoturism, iar inculpatul a luat cheile autoturismului și l-a condus.
Solicită achitarea în baza art. 10 lit proc.pen. rap. la art.11 pct.2 lit.a proc.pen.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică, cu motivarea că inculpatul este cel care i-a încredințat autoturismul lui, deși știa că acesta consumase băuturi alcoolice.
și-a schimbat declarația la instanță, pentru a-l acoperi pe inculpatul care este recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art. 38513al. ultim, arată că nu i-a încredințat autoturismul lui, acesta a luat cheile și l-a condus fără știrea lui, în timp ce era adormit pe canapea.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.125/13.06.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, a fost condamnat inculpatul la un an și 3 luni închisoare.
În baza art.861penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
În baza art.862penal s-a dispus ca termen de încercare perioada de 4 ani.
În baza art.863penal s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 lit.a-d penal:
- să se prezinte în ultima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de protecția victimelor și de reintegrare socială a infractorilor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.86 alin.3 din nr.OUG195/2002, cu aplic. art.37 lit.a penal, a fost condamnat inculpatul - la 7 luni închisoare.
În baza art.83 penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare - la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr.2996 din 26.10.2006 a Judecătoriei Pitești și s-a dispus executarea în întregime și separat a acesteia - de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
S-a dispus executarea ambelor pedepse în cond. art.57 penal.
S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a-c penal.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul - la plata sumei de 700 lei și inculpatul - - la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei se va achita anticipat, ca onorariu apărător din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în noaptea de 3/4.12.2006, inculpații și au consumat băuturi alcoolice într-un bar aflat pe raza orașului. Consumul băuturilor alcoolice a avut loc între orele 23,30 și 6,00 - după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, de unde au plecat în jurul orelor 8,00 cu intenția de a ajunge la domiciliul inculpatului din comuna.
În acest sens, inculpatul a încredințat autoturismul său inculpatului, deși cunoștea că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Pe raza comunei, pe drumul comunal ce face legătura între satul și centrul localității, din cauza vitezei excesive, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a pierdut controlul volanului și după ce a efectuat o manevră sinuoasă pe carosabil - a izbit violent un cap de pod aflat pe marginea dreaptă.
Ca urmare a impactului s-a produs vătămarea corporală a ambilor inculpați, însă inculpatul a arătat că nu depune plângere penală împotriva inculpatului.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.772/07.12.2006 a rezultat că inculpatul a avut la prima probă o alcoolemie de 1,80 gr./1000 ml. (un gram și optzeci la mie), iar la a doua probă 1,80 gr./1000 ml. (un gram și optzeci la mie).
Inculpatul, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, a arătat că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul proprietatea inculatului, însă și-a modificat declarația în ce privește încredințarea autoturismului. Astfel, dacă în tot cursul urmăririi penale a arătat că autoturismul i-a fost încredințat de proprietarul acestuia, respectiv inculpatul, în fața instanței a revenit și a arătat că autoturismul a fost luat fără a fi încredințat de către inculpatul, întrucât acesta dormea.
Inculpatul, în tot cursul urmăririi penale, a declarat că a încredințat autoturismul proprietate personală inculpatului - la insistențele acestuia, deși cunoștea foarte bine starea în care se afla, întrucât consumaseră împreună băuturi alcoolice.
În fața instanței de judecată inculpatul și-a schimbat total declarațiile, arătând că după ce au părăsit barul, unde consumaseră băuturi alcoolice cu inculpatul, s-a urcat pe scaunul din dreapta-față al autoturismului, iar inculpatul pe scaunul șoferului, urmând ca cei doi să-l aștepte pe martorul, care urma să conducă autoturismul până în localitatea.
În continuarea declarației, inculpatul a arătat că s-a trezit doar în momentul accidentului.
A fost audiat ca martor, care a arătat că, într-adevăr, în seara zilei de 03.12.2006, a condus autoturismul inculpatului până la domiciliul inculpatului, din comuna, iar de aici au mers la un bar de pe raza orașului, unde cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice toată noaptea, iar el a consumat băuturi răcoritoare. Martorul a mai arătat că a plecat din bar în jurul orelor 5,30 - 6,00, întrucât a fost contactat telefonic de un vecin care i-a spus să vină urgent în apartamentul său din deoarece sunt probleme cu centrala. La revenirea sa în barul unde se aflseră cei doi inculpați - nu i-a mai găsit pe aceștia, neputând să ia legătura cu ei, întrucât i s-a defectat telefonul. Martorul a mai afirmat că el trebuia să meargă cu mașina inculpatului în comuna.
Având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că declarațiile celor doi inculpați privind încredințarea autoturismului în cauză sunt vădit nesincere, acestea fiind în totală contradicție cu cele date de ambii inculpați în cursul urmăririi penale.
În toate declarațiile date de inculpați, în cursul urmăririi penale, aceștia au arătat că inculpatul a încredințat autoturismul inculpatului spre a-l conduce până în comuna.
Mai mult, inculpatul a făcut aceste declarații în prezența unui apărător ales și tot în prezența aceluiași apărător, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a recunoscut că a încredințat autoturismul inculpatului.
Pentru toate cele prezentate mai sus, instanța a considerat că declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale exprimă adevărul, în sensul că inculpatul a încredințat autoturismul inculpatului pentru a-l conduce până în comuna.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, iar fapta inculpatului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.86 alin. 3 din nr.OUG195/2002.
În consecință, instanța i-a condamnat pe inculpații și, pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, iar la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale reglementate de art. 72.Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gravitatea faptei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul parchetului se arată că instanța nu a reținut starea de recidivă postexecutorie în care s-a aflat inculpatul la data săvârșirii infracțiunii, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că a suferit o condamnare anterioară mai mare de 6 luni pe care a executat-o integral, condamnare ce constituie primul termen al recidivei.
În aceste condiții, trebuiau reținute dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, dispoziții care atrag aplicarea art.57 Cod penal.
S-a solicitat astfel desființarea sentinței, reținerea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal și înlăturarea din cuprinsul hotărârii atacate mențiunilor privind aplicarea art.861și urm. Cod penal.
În apelul său, inculpatul a arătat că instanța a reținut o altă situație de fapt decât cea care reiese din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, instanța nu a avut în vedere declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești în sensul că din cauza consumului foarte mare de alcool, apelantul-inculpat a adormit pe bancheta din dreapta față, nefiind conștient astfel de acțiunea inculpatului care a plecat cu autoturismul. Se invocă în acest sens și declarațiile martorilor și, precum și mențiunile din procesul-verbal de constatare a evenimentului rutier, cu privire la poziția inculpatului față de respectiva împrejurare.
S-a solicitat de către apelantul-inculpat desființarea sentinței și achitarea sa în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a proc.pen. rap. la art.10 lit.d proc.pen.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.246 din 18 noiembrie 2008, a dmis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, precum și aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor prev. de art.861Cod penal cu toate consecințele.
A condamnat pe inculpatul la 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, pedeapsa urmând a se efectua prin privare de libertate în condițiile art.57 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, cu consecința obligării acestuia la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat din oficiu în cuantum de 200 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că în data de 03/04.12.2006, după ce a consumat cantități apreciabile de băuturi alcoolice, inculpatul, conștientizând că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, i-a încredințat acestuia autoturismul proprietate personală pentru a-l conduce pe ruta -.
Din cauza vitezei excesive și a consumului de alcool, inculpatul a pierdut controlul volanului și a izbit un cap de pod aflat pe marginea drumului, impactul soldându-se cu vătămarea corporală a ambilor inculpați aflați în autovehicul.
În urma recoltării probelor de sânge de la inculpatul a rezultat că acesta avea în sânge o alcoolemie de 1,80 gr..
În faza de urmărire penală cei doi inculpați au recunoscut faptele în modalitatea mai sus descrisă, însă pe parcursul cercetării judecătorești au revenit asupra declarațiilor date, inculpatul susținând că datorită consumului în exces a băuturilor alcoolice, a adormit pe locul din dreapta față al autoturismului, neștiind că inculpatul va pleca cu autoturismul.
În acord cu prima instanță, tribunalul a apreciat că declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale exprimă adevărul, coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
S-a constatat că declarația inculpatului a fost dată pe parcursul urmăririi penale cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale dreptului la apărare (în prezența apărătorului), așa încât nu există motive temeinice de înlăturare a acesteia din ansamblul materialului probator, așa cum a solicitat apelantul.
În ceea ce privește declarația martorului, invocată de apelantul-inculpat în apărarea sa, tribunalul a constatat că acest martor a relatat împrejurări de care a luat cunoștință prin intermediul inculpatului și nu constatată în mod direct.
De asemenea, din lecturarea declarației martorului, s-a reținut că acesta a expus împrejurări străine de fapta reținută în sarcina inculpatului, nefiind de față la momentul în care cei doi inculpați au plecat cu autoturismul.
În procesul-verbal de constatare a evenimentului rutier, s-a consemnat poziția inculpatului cu privire la cele constatate în momentul la care a avut loc accidentul, fără referire la starea în care se găsea inculpatul în momentul în care a avut loc încredințarea autoturismului către inculpatul.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca fiind nefondate criticile aduse de apelantul-inculpat sentinței primei instanțe, motiv pentru care, în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a respins ca nefondat apelul acestuia.
În ceea ce privește apelul declarat de parchet, tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplic. disp. art.37 lit.b Cod penal, întrucât din fișa de cazier judiciar (25 ). a rezultat că, anterior a mai fost condamnat prin sentința penală nr.443/12.02.1998 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia nr.757/17.11.1998 a Curții de Apel Pitești, la pedeapsa de 6 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 28.03.2001, cu un rest neexecutat de 925 zile.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să rețină disp. art.37 lit.b Cod penal cu privire la recidiva postexecutorie și să individualizeze modalitatea de executare a pedepsei, în raport de aceste dispoziții.
Având în vedere că, potrivit disp. art.861alin.1 lit.b Cod penal instanța nu putea să dispună suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în cazul în care infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și că pentru condamnarea suferită anterior de către inculpat nu a intervenit reabilitarea și nici nu s-a împlinit termenul de reabilitate, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a proc.pen. a admis apelul declarat de parchet, în modalitatea mai sus prezentată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a proc.pen. rap. la art.10 lit.d proc.pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma criticilor formulate, în raport de motivul de casare prevăzut de art.3859pct.18 proc.pen. Curtea constată recursul declarat de inculpat ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit materialului probator al cauzei rezultă că la data de 03/04.12.2006, după ce a consumat cantități apreciabile de băuturi alcoolice, inculpatul, știind că inculpatul se află la rândul său sub influența băuturilor alcoolice, i-a încredințat acestuia autoturismul proprietate personală pentru a-l conduce pe ruta -.
În timpul conducerii, datorită vitezei excesive și a consumului de alcool (având în vedere concentrația de 1,80 gr. alcool în sânge), inculpatul a pierdut controlul volanului și a izbit un cap de pod aflat pe marginea drumului, impactul soldându-se cu vătămarea corporală a ambilor inculpați aflați în autovehicul.
Se reține că, pe parcursul procesului, inculpații și și-au modificat declarațiile inițiale, mai întâi recunoscând faptele comise, ca apoi inculpatul să susțină că, datorită consumului în exces a băuturilor alcoolice, a adormit pe locul din dreapta față a autoturismului, fără să știe că inculpatul a plecat cu autoturismul său.
În opinia curții, acest comportament oscilant al inculpatului a fost adoptat în scopul atenuării gravității faptelor și a răspunderii sale penale, însă, pentru că nu au fost prezentate motive întemeiate pentru aceste schimbări de declarații, se constată că primele depoziții, date în faza de urmărire penală, reflectă adevărul și converg către situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele de fond.
Referitor la motivele de recurs formulate în cauză, curtea reține:
- În fața instanței de judecată, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date inițial prin care recunoștea fapta comisă, afirmând că nu a încredințat autoturismul său coinculpatului în vederea conducerii pe drumurile publice, ci acesta din urmă s-a hotărât să-l conducă, în timp ce el dormea pe locul din dreapta față a autoturismului, în așteptarea martorului (cel care trebuia să șofeze până în localitatea ).
Declarația martorului confirmă faptul că, în seara zilei de 03.12.2006, a condus autoturismul inculpatului până la domiciliul inculpatului din comuna, iar de aici s-a mers la un bar de pe raza orașului - unde cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice toată noaptea, iar el a consumat băuturi răcoritoare. La un moment dar, martorul a declarat că a plecat, fiind chemat de probleme urgente și revenind în bar, pentru a transporta pe inculpați în comuna conform înțelegerii, nu i-a mai găsit pe aceștia.
Toate probele dosarului converg către reținerea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de care este acuzat. În acest context, trebuie amintite declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare, dar și depoziția martorului, care a relatat împrejurări de care a luat cunoștință indirect, prin intermediul inculpatului.
De asemenea, o relevanță juridică deosebită în cauză o are procesul-verbal de constatare a evenimentului rutier în care se consemnează poziția inculpatului cu privire la cele constatate la fața locului, imediat după momentul producerii accidentului rutier, în sensul că nu s-a apărat nicio clipă că el nu a încredințat autoturismul coinculpatului, susținerea sa fiind doar în sensul că nu a condus autoturismul și astfel nu trebuie să se supună probelor biologice.
De altfel, și inculpatul, cu prilejul audierii de procuror, a recunoscut și a regretat fapta prev. de art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, arătând că a fost lăsat să conducă autoturismul de recurentul-inculpat, care nu mai era în stare să conducă.
Față de toate acestea, recurentul-inculpat s-a făcut vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa prin rechizitoriul procurorului.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanțele de fond corespunde prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, astfel cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere, în mod corect, criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, natura infracțiunii și atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, precum și faptul că declarația dată în fața instanțelor de judecată a fost făcută pro causa, în vederea înlăturării răspunderii penale.
Neputându-se reține deci că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a legii, curtea, în temeiul art.38515lit.b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.246 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Totodată, în baza art.192 alin.2 proc.pen. îl va obliga pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.246 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
dr.Gh. dr.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Elena Minodora
