Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 767/R
Ședința publică din 13 august 2008
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 209/A din 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului la Judecătoria Timișoara întrucât fondul cauzei s-a soluționat în lipsa inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pedepsele stabilite de instanța de fond fiind în cuantumul legal, inculpatul aflându-se în stare de recidivă, iar fapta a săvârșit-o înăuntrul termenului de încercare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 424/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 78 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplic.art. 13C.p. și art.37 lit.a a Cod Penal fost condamnat inculpatul la 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 78 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.13 și Cod Penal art.37 lit.a a Cod Penal fost condamnat același inculpat, la 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b au Cod Penal fost contopite pedepsele mai sus aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un) an închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal fost revocată liberarea condiționată pentru restul de 779 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin nr. 874/2001 a Tribunalului Timiș, definitivă prin nr. 3047/13.06.2002 a Curții Supreme de Justiție, și a fost contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă mai sus aplicată în pedeapsa cea mai grea aceea de 779(șaptesuteșaptezicișinouă) zile închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.art.64 lit.a,b,c, pe Cod Penal durata și in condițiile prev.art.71
Cod PenalPentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 4087/P/2005, a fost trimis in judecată inculpatul, pentru săvârșirea două infracțiuni prev. de art. 78, alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, reținându-se în sarcina sa următoarele:
În data de 24.03.2005, în jurul orei 01,00, inculpatul a condus autoturismul Opel Astra cu nr. de înmatriculare AH-586-GV, pe str. - din T, fără a poseda permis de conducere și, deoarece nu a oprit la semnalul lucrătorilor de politie, aceștia au trecut la urmărirea sa, reușindu-se oprirea inculpatului după ce acesta a intrat într-un gard, pe str. - din
În data de 09.05.2005, în jurul orelor 00,45, inculpatul a condus autovehiculul marca cu nr. de înmatriculate - pe str. - din T, unde a fost oprit pentru un control de rutină și s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere.
Din actele și probele administrate în cauza: dosar urmărire penala, adrese, fișă de cazier judiciar, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisa în rechizitoriu, inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că recunoaște și regretă săvârșire faptelor, însă în faza de judecată, acesta, deși a fost legal citat, a refuzat să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține nevinovăția.
Declarațiile inculpatului s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, precum și cu adresa aflată la fila 31 dosar din care rezultă că, la data săvârșirii faptelor, inculpatul nu poseda permis de conducere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel peste termen inculpatul, solicitând repunerea în termenul de apel, suspendarea executării hotărârii atacată, admiterea apelului pe fond și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, întrucât nu a fost legal citat conform normelor de procedură penală. Prin încheierea de ședință din data de 26.05.2008, tribunalul a admis cererea formulată de inculpatul și în baza art. 365.C.P.P. a constatat declarat în termen apelul, motivând pe larg această soluție.
La termenul de judecată din 25.06. 2008 inculpatul a fost audiat cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, a recunoscut săvârșirea acesteia și a menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale.
Prin decizia penală nr. 209/a din 25.06.2008, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Din analiza sentinței penale apelată, atât din prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut și constatat următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, care a săvârșit cu intenție directă două fapte de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda carnet de conducere, în concurs real, încadrarea în drept a faptei respectând dispozițiile legale, iar individualizarea pedepsei aplicate s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72.
Cod PenalInculpatul a făcut dovada că în timpul judecării cauzei nu a fost în țară, dar aceasta nu este culpa primei instanțe, deoarece citarea acestuia s-a făcut la adresele indicate de acesta, atât ca domiciliu, cât și ca reședință, astfel că nu se impune rejudecarea cauzei de prima instanță.
Analizând apelul inculpatului, care a precizat că solicită o nouă individualizare a pedepsei, s-a constatat că inculpatul a săvârșit două fapte de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda carnet de conducere, la intervale scurte de timp, 24.03.2005 și 09.05. 2005, dând dovadă de perseverență infracțională, ambele fapte fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a din C.P.P. având un rest de 779 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare din care a fost liberat condiționat.
Recunoașterea de către inculpat a săvârșirii celor două fapte nu poate fi apreciată ca o circumstanță atenuantă, deoarece depistarea inculpatului s-a făcut de poliție, în trafic, constatându-se lipsa permisului de conducere, astfel încât nu există concurs de circumstanțe atenuante și agravante, nefiind incidente dispozițiile art. 80.
Cod PenalCele două pedepse de 1 an închisoare au fost judicios stabilite, ele reprezentând minimul special și s-au aplicat corect regulile concursului de infracțiuni, la contopirea celor două pedepse nu s-a aplicat nici un spor.
Având în vedere starea de recidivă, prima instanță a procedat legal revocând în baza art. 61.p, liberarea condiționată acordată inculpatului din pedeapsa de 6 ani închisoare, iar restul de 779 zile rămas neexecutat din aceasta l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză de un an închisoare, fără a aplica un spor, astfel că pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul este de 779 zile închisoare, iar aceasta urmează a fi executată în regim de detenție și aplicând acestuia o pedeapsă accesorie legală.
Apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executarea acesteia, realizează scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52.Cod Penal, sentința apelată fiind temeinică și legală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal și art 365.C.P.P. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva deciziei penale nr.209/A/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art.5221pr.pen. deoarece nu a fost prezent la nici un termen de judecată, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită beneficiind de posibilitatea rejudecării cauzei în vederea garantării drepturilor persoanelor extrădate și care nu au avut posibilitatea expunerii apărărilor.
Se mai arată în motivarea recursului că procedura de rejudecare reglementată de art.5221pr.pen nu este condiționată de culpa sau neculpa inculpatului, ci doar de lipsa condamnatului din țară atunci când a fost condamnat și judecat în lipsă.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.3856pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizie recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt, încadrarea juridică și ansamblul probator administrat în cauză.
Prima problemă care se pune este cea a incidenței art.5221pr.pen indicat de inculpat ca temei de drept al promovării căii de atac a recursului. Instanța de recurs, analizând calificarea juridică a demersului procesual inițiat de inculpat ulterior pronunțării hotărârii de către prima instanță, constată că inculpatul a indicat drept " apel peste termen" calea de atac solicitând reanalizarea probelor administrate și aplicarea unei pedepse orientate spre minim. Aceste concluzii au pus formulate de inculpat și cu ocazia acordării cuvântului în susținerea apelului formulat, observații care duc la concluzia că intenția inculpatului a fost aceea ca prin demersul său să obțină o reanalizare a fondului cauzei sale prin reaprecierea gradului de pericol social a faptei comise raportat la ansamblul probator administrat. Din analiza dosarului, se reține că inculpatul a înțeles să declare apel peste termen împotriva sentinței penale nr. 424/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, invocând dispozițiile art. 365 raportat la art. 366.C.P.P. și nemanifestându-și intenția de a se prevala de dispozițiile art. 5221.C.P.P.
Conform dispozițiilor art. 5221.C.P.P.:"în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului". Rezultă că procedura rejudecării cauzei este deschisă doar la cererea persoanei judecate și condamnate în lipsă, instanța neputându-se sesiza din oficiu, cu atât mai mult cu cât procedura nu are un caracter imperativ. Pe de altă parte, accesul la o nouă procedură de judecată a condamnatului extrădat, presupune existența unei hotărâri penale definitive, ceea ce impune instanței sesizate să verifice dacă cererea nu poate fi calificată drept un apel sau un recurs peste termen. Așa cum s-a menționat anterior, condamnatul extrădat nu s-a prevalat de aceste prevederi legale, cererea sa fiind formulată ca un apel peste termen întemeiat pe dispozițiile art. 365 raportat la art. 366.C.P.P. instanța nepunând în discuție eventuala incidență a art. 5221.C.P.P. Prin urmare, schimbarea temeiului juridic al cererii nu poate avea loc în fața instanței de recurs, ca ultim grad de jurisdicție investit cu soluționarea cauzei. Față de trăsăturile speciale ale instituției reglementate de art. 5221.C.P.P. rezultă că aceasta este distinctă de apelul peste termen prevăzut de art. 365.C.P.P. procedura de judecată fiind diferită și la fel termenul de formulare a cererilor și soluțiile ce pot fi pronunțate.
După epuizarea căilor de atac formulate, inculpatul are posibilitatea de a uza de procedura reglementată de art.5221pr.pen.
În privința fondului cauzei, instanța de recurs apreciază că probele administrate au condus în mod inevitabil la stabilirea vinovăției inculpatului recurent în ceea ce privește comiterea celor două fapte de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapte comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce constituie o cauză de agravare a pedepsei. Inculpatul a recunoscut, în cursul urmăririi penale, comiterea faptelor reținute în sarcina sa, recunoaștere care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la cele mai sus expuse, pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatului și confirmată de către instanța de apel corespunde exigențelor impuse de dispozițiile procesuale citate și scopului pedepsei așa cum este acesta reglementat de art.52 pen. Este de amintit că instanța de fond a aplicat inculpatului recurent o pedeapsă orientată spre minim, luând în considerarea atât atitudinea sinceră a acestuia manifestată în cursul urmăririi penale cât și starea de agravare a pedepsei mai sus menționată.
Astfel, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cpp, va fi respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 209/A/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al.2 Cpp va fi obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 209/A/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /13.08.08
Tehnored. 2 ex./19.08.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky
