Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 83
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 286 din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat, în substituirea avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, care solicită acordarea onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, conform Protocolului încheiat între și Baroul Suceava.
Avocat, pentru inculpat, depune la dosar motivele de recurs, precum și Ordinul 376/2006 al Ministrului Sănătății privind aprobarea normelor metodologice pentru prelevarea probelor biologice.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Inculpatul, întrebat de către instanță, precizează că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, arată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au comis o gravă eroare prin faptul că au respins o probă esențială prin care inculpatul încerca să dovedească că fapta reținută în sarcina sa constituie contravenție și nu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul cu care s-a dovedit indubitabil că inculpatul a consumat, după ce a servit masa, în jurul orelor 11-11:25,
aproximativ 300 ml palincă, de o tărie alcoolică în jur de 50˚-60˚. La orele 11:30 are loc evenimentul rutier care a determinat prelevarea probelor biologice, însă prima recoltare are loc la orele 12:40, deci la mai bine de o oră de la producerea evenimentului. Normele metodologice, pe care le-a depus la dosar, stipulează că recoltarea probelor biologice se face de preferință în cel mult 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat prelevarea probelor biologice. Aceleași norme stipulează un singur caz când, de regulă, nu se efectuează calculul retroactiv, respectiv atunci când persoana supusă recoltării probelor biologice refuză a doua recoltare, aceasta nefiind și situația inculpatului recurent. Coroborând cele două texte, înseamnă că dispozițiile legale permit persoanelor care sunt trimise în judecată pentru asemenea infracțiuni să solicite efectuarea unui calcul retroactiv. Calculul retroactiv era cu atât mai justificat cu cât s-a dovedit cu martorul respectiv faptul că inculpatul a servit masa între orele 11-11:20, interval în care a consumat și cantitatea de alcool pe care a specificat- Instanțele de fond, respectiv de apel, au respins mijlocul de probă, respectiv suplimentul la o expertiză toxicologică, cu motivația că această probă nu este utilă și concludentă soluționării cauzei datorită faptului că pe parcursul urmăririi penale inculpatul ar fi avut o poziție oscilantă vis-a-vis de consumul de alcool. Declarația luată inculpatului, când avea calitatea de făptuitor, nu poate fi considerată mijloc de probă, chiar Curtea Constituțională pronunțându-se în repetate rânduri că actele strânse în faza actelor premergătoare nu fac parte din faza de urmărire penală, deci nu pot constitui mijloace de probă în sensul art. 64 Cod procedură penală. Inculpatul nu a dat o declarație în calitate de învinuit în cursul urmăririi penale în care să relateze consumul de alcool, starea nutritivă în care se afla la momentul producerii evenimentului, singura declarație dată fiind în faza de cercetare judecătorească. Or, din momentul în care s-a dovedit cu martori consumul de alcool și intervalul de timp în care s-a făcut acest consum, era firesc să se admită această pentru că, în asemenea cauze, are importanță alcoolul care exista în sângele inculpatului la momentul producerii evenimentului rutier, și nu la momentul la care s-a efectuat recoltarea. Pentru aceste motive pune concluzii de admitere a recursului și în temeiul art. 38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, solicită casarea ambele hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei solicitate, fiind singura probă prin care inculpatul poate dovedi că la momentul producerii evenimentului rutier nu avea în sânge alcoolemia stipulată în expertiza toxicologică. În cursul urmăririi penale s-a făcut o expertiză toxicologică, stabilindu-se o alcoolemie de 1,15, dar la acea expertiză nu s-au avut în vedere elementele noi pe care inculpatul le-a precizat în instanță și care au fost dovedite cu martorul audiat. În subsidiar, pe același temei, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât, chiar dacă s-ar admite concentrația de alcool de 1,15, stabilită prin expertiza toxicologică din cursul urmăririi penale, este o concentrație spre limita minimă prevăzută de textul incriminator, respectiv de 0,80 . De asemenea trebuie avută în vedere și persoana inculpatului, inginer silvic, șef la Ocolul Silvic, acesta având un comportament exemplar pe parcursul a mai bine de 30 de ani de activitate, existând în dosarul instanței de fond și o caracterizare în acest sens, fiind astfel întrunite toate temeiurile pentru a se îmbrățișa o asemenea soluție.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei penale recurate. În cauză s-a făcut un calcul retroactiv al alcoolemiei, motivat de faptul că de la depistarea în trafic și până la recoltarea probei de sânge a trecut o perioadă de timp, astfel că la acest calcul s-au avut în vedere și declarațiile inculpatului. Apreciază că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal, motivat de faptul că, prin natura lor, infracțiunile la legea circulației sunt infracțiuni de pericol și nu se poate afirma că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului ar fi vădit lipsită de importanță.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul în replică, arată că există decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-au aplicat sancțiuni administrative pentru asemenea fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, arată că regretă fapta, iar ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, el nefiind un consumator de alcool.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186/29.06.2009, Judecătoria Câmpulung Moldovenescl -a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal.
Potrivit art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata prev. de art. 82 Cod penal și a atras atenția acestuia asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că la data de 20 octombrie 2008, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare SV.07. fiind implicat într-un accident soldat cu pagube materiale.
Inculpatul, ajungând pe strada - - din municipiul Câmpulung Mao prit autoturismul în dreptul sediului, semnalizând stânga pentru a intra în parcarea acestei instituții, iar la efectuarea manevrei acesta a intrat în coliziune cu autoturismul marca condus de numitul, ce se deplasa regulamentar din sens opus, rezultând avarierea ușoară a celor două autoturisme.
La fața locului a sosit un echipaj de poliție, ocazie cu care conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultând în cazul inculpatului o alcoolemie de 1,03 mg/l în aerul expirat, sens în care a fost condus la Spitalul municipal Câmpulung M în vederea recoltării probelor biologice.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică s-a stabilit că acesta a prezentat o alcoolemie de 2,00 g la prima probă, respectiv 1,85 g la a doua probă.
În cauză s-a efectuat o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei din care rezultă că la ora comiterii accidentului rutier, 11:30, inculpatul putea să aibă o alcoolemie în sânge de circa 1,15 g .
Prima instanță a respins efectuarea unui supliment la această expertiză, întrucât acesta, în toate declarațiile scrise și semnate a afirmat că a consumat această cantitate de alcool în noaptea de 19 spre 20 octombrie 2008, la un eveniment în familie, iar mențiunile cuprinse în ordonanța de recalculare a alcoolemiei s-au făcut pe baza declarațiilor cuprinse în buletinul de examinare clinică unde sub semnătura inculpatului s-au luat informații privind circumstanțele consumului de alcool, în care există repere cu privire la cantitatea de alcool, intervalul la care a fost consumat, inclusiv dacă a mâncat sau nu, când, conform anexei de la fila 14 dosar, cât și declarației date în acest sens (fila 33 verso), întrucât expertiza a fost efectuată ținând cont de declarația dată de acesta, special în acest scop, în care a precizat felul băuturii, cantitatea, cât și faptul că anterior nu a mâncat nici un fel de aliment, declarațiile ulterioare fiind făcute având în vedere rezultatul expertizei.
Constatând că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia.
Ținând cont de atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei care, deși a avut o poziție oscilantă în declarații, a recunoscut și regretat fapta, precum și lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru aplicarea circumstanțelor atenuante, urmând a se aplica disp. art. 74, 76 lit. d Cod penal.
Având în vedere că inculpatul are un comportament bun în familie și societate, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de la locul de muncă al inculpatului, respectiv Stațiunea Câmpulung M, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, motiv pentru care a suspendat condiționat executarea pedepsei în temeiul art. 81 Cod penal, pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul G, solicitând în principal, achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal, considerând că lipsește factorul de periculozitate a infracțiunii, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse până la minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81 Cod penal, prin reținerea disp. art. 74, 76 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 286/07.12.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, motivând că instanța de fond a dat o soluție legală și temeinică, bazată pe probe.
Referitor la solicitarea de a fi achitat conform art. 181Cod penal, s-a motivat că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol întrucât ingestia de alcool afectează capacitatea de a conduce, existând toate premisele ca o persoană care prezintă o valoare a alcoolemiei peste limita legală să ignore regulile de circulație.
Există așadar un interes de combatere a acestui comportament antisocial prin aplicarea unei pedepse care să-l constrângă pe inculpat să-și modifice conduita.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul G pe care nu l-a motivat în termenul prev. de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât vor fi luate în considerare doar motivele care pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Inculpatul a invocat dispozițiile art. 3859pct. 18 și 14 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu.
Astfel, s-a invocat că pentru a se da eficiență practică prezumției de nevinovăție, instanța de judecată avea obligația să administreze mijloacele de probă solicitate de inculpat, care au legătură cu cauza și să nu se limiteze la probele din timpul urmăririi penale.
Deși inculpatul a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză toxicologică pentru stabilirea retroactivă a alcoolemiei, pe baza declarației martorului, instanța a respins această probă neîntemeiat. Această solicitare s-a întemeiat pe faptul că inculpatului nu i s-au recoltat probele biologice de sânge în interval de 30 de la producerea evenimentului rutier, așa cum prevede Ordinul 376/2006 al Ministerului Sănătății.
Prin urmare, instanțele au comis o gravă eroare de fapt prin respingerea acestei probe și solicită ca instanța de recurs, prin admiterea acestei căi de atac să procedeze la administrarea probei.
În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală rap. la art. 181Cod penal, avându-se în vedere că alcoolemia inculpatului era de 1,15% conform raportului de expertiză coroborată cu buletinul de examinare clinică din care rezultă că avea "vorbire clară, comportare ordonată, orientat, atenție concentrată, coerent". De asemenea, inculpatul a parcurs o distanță relativ mică, aproximativ 200 m de locul unde a consumat alcool, este infractor primar, este căsătorit, a avut un comportament exemplar la locul de muncă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate care pot fi luate în considerare și din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 6 lit. d din Ordinul 376/10.04.2006 al Ministerului Sănătății, prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge.
În speță, accidentul în care a fost implicat inculpatul s-a produs la ora 11:30, iar recoltarea primei probe biologice s-a făcut la ora 12:40, motiv pentru care, în timpul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de recalculare a alcoolemiei pe baza declarației făcute de inculpat și a celorlalte probe administrate până la momentul efectuării expertizei.
Conform expertizei, la data de 20.10.2008, ora 11:30, inculpatul putea avea o alcoolemie de cca 1,15 g . La prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu contestă expertiza.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe referitoare la neefectuarea unui supliment la raportul de expertiză și a respingerii ca neîntemeiată a cererii de suplimentare a probatoriului.
Potrivit art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, eroarea gravă de fapt trebuie să aibă drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. În speță, din procesul-verbal de constatare, buletinul de examinare clinică, rezultatul alcooltestului, raportul de expertiză de recalculare a alcoolemiei, declarația martorului coroborată cu declarația inculpatului nu rezultă că în cauză s-a făcut o apreciere greșită a probelor, că a fost denaturat conținutul acestora sau că nu au fost luate în considerare probe care confirmau nevinovăția inculpatului.
Respingerea cererii de suplimentare a raportului de expertiză s-a făcut avându-se în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului care a avut o poziție procesuală oscilantă, situație care nu echivalează cu o eroare gravă de fapt în sensul textului procedural.
În ce privește solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală coroborat cu art. 181Cod penal, Curtea constată că cererea este nefondată.
Conducerea autovehiculului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,15 g și producerea unui accident de circulație constituie o faptă gravă și nu poate fi considerată lipsită de pericol social. Lipsa antecedentelor penale și comportarea anterioară bună a inculpatului nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiență conform art. 76 Cod penal, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul prevăzut de lege.
În consecință, instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prev.de art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prev. de legiuitor, astfel cum este circumscris în art. 52 Cod penal, reimpunându-se reducerea acesteia.
Examinând din oficiu cauza, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.02.1956 în comuna, domiciliat în orașul,-, județul S, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 286/7.12.2009 a Tribunalului Suceava.
În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. plecat la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2ex/03.03.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
