Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA NR. 80
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei penale nr. 259 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat desemnat din oficiu R, pentru inculpatul recurent și partea vătămată, lipsă fiind inculpatul recurent și partea civilă intimată G
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că inculpatul a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat R, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii date în apel și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Apreciază că, față de cererile formulate în apel și probele cu declarațiile martorilor, s-ar fi impus o expertiză medicală efectuată de I care să stabilească dacă contuziile care au fost produse părții vătămate s-au produs prin cădere sau prin lovire. Apreciază că ar putea avea în vedere la efectuarea expertizei foile de observație, radiografiile, experții putând analiza în amănunțime, în funcție de un probatoriu amplu, care este situația reală. Inculpatul a devenit recidivist și acest lucru are anumite implicații asupra viitorului său, astfel că expertiza ar fi fost determinantă. Pentru acest motive, solicită casarea hotărârii instanței de apel în vederea administrării probei cu expertiza medico-legală.
Partea civilă intimată, având cuvântul, arată că este chemat la I pentru că sora inculpatului este avocată și acesta i-a transmis că o să facă tot posibilul ca să-l plimbe pe drum. Precizează că nu i-a solicitat inculpatului daune morale, ci doar suma de bani reprezentând câștigul nerealizat pe perioada cât a fost în imposibilitatea de a lucra, sumă pe care nu a primit-
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 259 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a menținut soluția instanței de fond și s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 184 alin.1, 3 Cod penal și cea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002. Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante personale și i-a aplicat pedeapsa prevăzută de lege. S-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, în sensul că fapta nu există. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului. În sprijinul acestei afirmații vine declarația părții vătămate, care este confirmată de declarația martorului, cel în cauză arătând împrejurările în care fapta a fost comisă. Deosebit de aceasta, sunt menținile consemnate în certificatul medico-legal nr. 603 /E din 11 mai 2007 emis de S din care rezultă că leziunea suferită de către partea vătămată s-a produs prin lovire și proiectare de către un autovehicul în mișcare.
Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45 din data de 03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr-, în temeiul art. 184 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 500 lei amendă.
În temeiul art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74, 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza II a și b Cod penal.
Conform art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza prevederilor art. 71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a li lit. b Cod penal.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile GHs uma de 883 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 pct.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 23.04.2007 în jurul orei 17,00, partea vătămată se afla pe acostamentul tip parcare al drumului comunal 31 la km 5 + 50, în sensul de mers -, în fața barului AF " " unde stătea de vorbă cu numitul.
La un moment dat, pe acostament a intrat autoturismul 1310 de culoare roșie cu nr. - proprietatea numitului, la volanul căruia se afla inculpatul. Acesta, în timp ce efectua parcarea a manevrat greșit autoturismul și l-a lovit cu partea din față pe, care a fost proiectat circa 2-3 înspre albia pârâului din apropiere și a căzut la pământ.
După accident, victima a fost transportată de către inculpat la Spitalul G H, organele de poliție nefiind anunțate despre producerea evenimentului.
Partea vătămată, nu a rămas internată în spital în acea seară, fiind chemată a doua zi pentru investigații. După stabilirea diagnosticului partea vătămată a stat internată în Spitalul Orășenesc G H, în perioada 25.04 - 0l.05.2007, fiind examinată ulterior și la Spitalul Clinic Județean
Conform certificatului medico-legal nr.603/E din 11.05.2007 emis de SML S, leziunile suferite de au necesitat 27-30 de zile de îngrijiri medicale.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1, 3 Cod penal, la o pedeapsă pecuniară, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa închisorii, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii de circumstanțe atenuante, iar după aplicarea regulilor la concursul de infracțiuni, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii. Constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza și prin această modalitate de executare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate, constituită parte civilă în cauză, despăgubiri civile, sumă apreciată de instanță pe baze echitabile având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, poziția oscilantă a părții vătămate, faptul că nu a depus la dosar nici o dovadă în susținerea sumei solicitată inițial, iar părții civile G H, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând prin apărătorul său ales achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât față de probele administrate în cauză, fapta nu există, leziunile provocate părții vătămate fiind produse prin căderea acesteia de pe un pod.
Prin decizia penală nr. 259 din 16.11.2009 a Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că, în mod corect a apreciat instanța de fond situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpat, cum de altfel în mod corect a procedat la condamnarea acestuia la pedepse individualizate just și proporțional, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, coborâte sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și 76 lit. Cod penal, cum de altfel și modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost just aleasă.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită, avându-se în vedere: plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 603/E din 11.05.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală S, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de căutare a inculpatului, declarațiile martorilor, ia,.
Susținerile inculpatului cum că partea vătămată a căzut de pe pod și astfel și-a produs leziunile ale căror vindecare au necesitat 27-30 de zile de îngrijiri medicale, nu pot fi primite de către instanța de apel.
Din concluziile certificatului medico-legal nr. 603E/11.05.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală S, rezultă că prezintă cicatrice după plagă contuză sprânceană dreaptă, disjuncție acromio-claviculară gradul II și excoriații, leziuni ce au putut fiproduse prin lovire și proiectare de către un autovehicul în mișcare.
Martorul relatează în declarația sa de la fila 41 ds. urm.pen. " la un moment dat, dinspre a venit un autoturism de culoare roșie care a redus viteza și a intrat în parcare, dar a ajuns în locul unde se afla și l-a lovit pe acesta cu partea. Mașina s-a oprit imediat, a căzut în partea a mașinii Am văzut că era murdar de sânge pe față ", aspect confirmat și de martorul în declarația de la fila 37 verso ds. urm. pen. precum și de declarațiile,.
De asemenea, martorul declară că partea vătămată când a intrat în bar nu avea lovituri în zona feței, nu părea băut, mergea normal și nu avea hainele murdare.
Cum vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită, solicitarea de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, formulată prin apărător, nu poate fi primită de către instanța de control judiciar.
Referitor la latura civilă a cauzei, în mod corect a fost soluționată de către instanța de fond, obligându-l pe inculpat la repararea prejudiciilor cauzate părților civile, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și înscrisurile doveditoare depuse în faza de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
S-a arătat printre motivele de recurs că în cauză era necesară efectuarea unei expertize medicale de către IML I care să stabilească dacă contuziile existente la partea vătămată s-au produs prin cădere sau prin lovire.
S-a mai arătat că IML I ar fi putut efectua expertiza pe baza foilor de observație, radiografii și a celorlalte acte medicale ale părții vătămate.
A susținut că o condamnare ar avea implicații negative asupra viitorului său.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 603/E din 11.05.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală S, actele medicale atașate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, coroborate cu declarațiile martorilor, u ia, și a reieșit cu certitudine că în data de 23.04.2007 inculpatul, aflându-se la volanul autoturismului cu nr. -, l-a accidentat pe partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat 27 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, după care l-a transportat la spital fără să se mai înapoieze la locul accidentului și fără să sesizeze organele de poliție.
Reținând o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpat, prima instanță a aplicat acestuia pedepse ce au fost judicios individualizate cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Stabilind vinovăția inculpatului pe baza probatoriului administrat și neexistând vreun dubiu în legătură cu împrejurările de comitere a accidentului rutier, în mod corect instanța de apel a respins cererea inculpatului de a se efectua o expertiză medico-legală a părții vătămate.
Potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
De asemenea, din certificatul medico-legal nr. 603/E din 11.05.2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală S (fila 26 dosar urmărire penală) a rezultat cu claritate că partea vătămată prezenta cicatrice după plagă contuză sprânceană dreaptă, disjuncție acromio-claviculară gradul II și excoriații, leziuni ce au putut fi produse prin lovire și proiectare de către un autovehicul în mișcare la data și în condițiile stabilite pe cale de anchetă.
Aceste concluzii ale certificatului medico-legal coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză sunt suficiente probe pe baza cărora instanța de judecată să-și formeze convingerea asupra dinamicii producerii accidentului rutier și a vinovăției inculpatului așa încât efectuarea în continuare a unei expertize medico-legale a părții vătămate apare ca fiind neutilă cauzei.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 999 Cod civil, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a soluționat în mod corect și latura civilă cauzei prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, Curtea urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 23.05.1983 în G H, județul S, domiciliat în sat, comuna, județul S, CNP:-, împotriva deciziei penale nr. 259/16.11.2009 a Tribunalului Suceava.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. plecat la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2ex/24.02.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
