Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.98/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 324/A/2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarație consemnată la dosarul cauzei.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate precum și a sentinței instanței de fond și reținând cauza spre rejudecare a fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de a86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată și a se înlătura dispozițiile art.64 lit.a teza I.
Învederează că instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului, conform stării de fapt reținută prin rechizitoriu, fapta inculpatului fiind pe deplin dovedită. Arată că pe parcursul cercetărilor inculpatul încercat să denatureze starea de fapt, însă nu a propus probe.
Avocat, în substituirea avocatului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Învederează că inculpatul a înstrăinat autoturismul cu două săptămâni înainte de săvârșirea presupusei fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat. Arată că nu există la dosar probe cu privire la fapta pentru care este cercetat. Mai precizează că nu posedă autoturism marca Passat și autoturism marca Mercedes.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 532/2008, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul, la:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. și ped. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicat cu aplic.art.41 alin.2
Cod PenalA privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalA obligat pe inculpat să plătească martorului A, suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
A obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care a stabilit în sarcina MJ și în favoarea Biroului de Avocați D plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru fapte de natură penală.
În luna septembrie 2004 inculpatul a fost cercetat de organele de poliție de la Postul de Poliție, jud. G pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere.
La data de 26.07.2005, agentul șef de poliție din cadrul IPJ H, în temeiul art. 96 și 97 Cpp, a procedat la ridicare permisului de conducere cu nr. G-J pe numele din com. sat, jud.G, susținând că este fals.
Inculpatul venea des în județul H deoarece avea o prietenă pe nume -. La un moment dat între cei doi au apărut divergențe.
La data de 25.03.2005, numita - a sesizat organele de poliție despre faptul că la data de 4.01.2005, în timp ce se afla în autoturismul inculpatului, pe raza localității D, a fost deposedată, prin amenințări și violențe, de banii și bijuteriile ce le avea asupra sa în valoare totală de 18.500 lei.
Așa s-a descoperit că cei doi aveau o relație de prietenie și se întâlneau frecvent atât la Tg., cât și la
În toate aceste deplasări, inculpatul - deși nu poseda permis de conducere- se deplasa la volanul autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare -, culoare gri argintiu.
La data de 4.01.2005, inculpatul a însoțit-o pe prietena sa - în municipiul El a condus mașina susmenționată pe ruta -D, având-o ca pasager pe bancheta din spate pe martora.
Cu ocazia audierilor din 26.07.2005, inculpatul n-a recunoscut sustragerea de bunuri și bani de la prietena sa. Mai mult, acesta a declarat că n-a susținut niciodată examen pentru obținerea permisului de conducere, dar că posedă unul fals pe care l-a și prezentat organelor de poliție, susținând că l-a obținut prin intermediul numitei -.
Ulterior, s-au disjuns cercetările cu privire la identificarea persoanelor care au falsificat permisul de conducere și, totodată au fost continuate cercetările față de inculpatul sub aspectul infracțiunii de tâlhărie.
Dar revenind la fapta pentru care a fost sesizată, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul n-a recunoscut săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, susținând că și-a angajat șofer pentru toate deplasările și întocmirea acestui dosar nu reprezintă decât o "răzbunare" din partea fostei sale prietene.
Pe baza probei testimoniale inculpatul a încercat să demonstreze că n-a fost pe raza municipiului D și n-a condus acest autovehicul. Susținerile sale au fost răsturnate chiar de declarațiile martorilor propuși de el.
Astfel, martorul Aaa rătat că a făcut un schimb de autovehicule cu inculpatul, pe care l-a întâlnit prima dată la târgul de mașini din data de 8.01.2004. Cu acea ocazie, inculpatul a predat martorului un autoturism mixt 1307 de culoare albă, primind în schimb un microbuz Ford.
Următoarea tranzacție dintre cei doi a avut loc la 5.05.2005, când martorul Aac umpărat de la inculpat un Opel, cu nr. de înmatriculare -(199-200, 201,202).
Prin urmare, s-a constatat cu ușurință că inculpatul nu declară adevărul și că obiectul tranzacțiilor cu martorul A nu l-a constituit autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare -, culoare gri argintiu.
Inculpatul a susținut inițial că a vândut acest autovehicul martorului A (acesta a solicitat achitarea sumei de 150 lei reprezentând contravaloarea deplasării la instanță), dar după ce a realizat că nu-i este de folos declarația acestuia a încercat să propună audierea altui martor - în calitate de "cumpărător".
Că a posedat un astfel de autovehicul este confirmat și de martora, care a susținut că a întreținut relații de prietenie cu inculpatul din anul 2003, dar că ele s-au consumat "mai mult la telefon" pentru că ea era din
Aceasta a mai afirmat că în anul 2003 "când a instituit relații de concubinaj", știa că inculpatul "avea permis de conducere" și era proprietarul unui "autoturism VW Passat, gri argintiu, pe care-l conducea personal".
Însă inculpatul a afirmat că n-a susținut niciodată examen pentru obținerea permisului de conducere, ba mai mult că, a uzat de unul fals.
De asemenea, martora a declarat că în luna decembrie 2004, inculpatul însoțit de "șofer" a venit după ea și împreună s-au deplasat la Sibiu. Cei doi s-au întors la data de 7.01.2005, dar n-a condus prietenul său, însă mașina era un VW Passat al cărui nr. de înmatriculare nu si-l amintește, dar era tot de culoare gri și a presupus că este a inculpatului.
Este clar că declarațiile inculpatul sunt contradictorii și nu sunt sincere. El a depus "toate eforturile" pentru a demonstra că nu este șoferul autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare -, culoare gri argintiu și nici nu l-a condus pe drumurile publice. Dar întreg probatoriu administrat în cauză a dovedit contrar.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpatul.
În apelul Parchetului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 78 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, întrucât după republicare, această infracțiune se regăsește în cuprinsul art. 86 al. 1.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a motivat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a Cod penal, sub aspectul necesității și proporționalității acestei pedepse.
Inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod proc. penală, întrucât la datele menționate în actul de sesizare a instanței, el nu a condus pe drumurile publice autoturismul VW Passat, cu nr. de înmatriculare -, acesta fiind vândut martorului.
Prin decizia penală nr. 324/A/08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 532/2008 pronunțată de Judecătoria Deva pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit.a pr.penală, a fost desființată în întregime sentința atacată, iar în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.a pr.penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate în primă instanță au fost lăsate în sarcina statului.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 62 Cod proc. penală, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza, sub toate aspectele, pe bază de probe, iar conform dispozițiilor art. 63 Cod proc. penală, aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
În speța de față, soluția de condamnare a inculpatului, de către instanța de fond, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, constând în aceea că în perioada decembrie 2004-ianuarie 2005 condus pe drumurile publice autoturismul marca VW Passat culoare gri, cu nr. -, s-a bazat pe declarațiile a două martore, - în ceea ce privește actele materiale repetate din cursul lunii decembrie, - și, în ceea ce privește actul material din data de 04 ianuarie 2005, inculpatul nefiind depistat de către organele de poliție în trafic.
Or, din declarațiile martorului și contractul de vânzare-cumpărare depus în copie la dosar, rezultă că la data de 25 decembrie 2004, inculpatul a vândut martorului autoturismul menționat.
În aceeași zi, martorul a intrat în posesia autoturismului, care a rămas la el până în luna martie 2005, când a reintrat în posesia inculpatului ca urmate a faptului că martorul nu i-a achitat integral prețul convenit, certificatul de înmatriculare a autoturismului aflându-se și în prezent la martor.
Martorul a confirmat că în perioada 25 decembrie 2004-începutul lunii martie 2005, autoturismul nu s-a mai aflat în posesia inculpatului declarația acestuia coroborându-se că declarațiile date de inculpat.
Este de observat și contextul în care au început cercetările în acest dosar, martora - formulând inițial o sesizare la organele de poliție cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie, martora susținând că în data de 04 ianuarie 2005, fost deposedată de o sumă de bani prin violență, de către inculpat, în condițiile în care între ei există o relație de prietenie, astfel că în final au fost luate în considerare doar declarațiile acestei martore și ale prietenei sale.
Cum inculpatul nu a fost surprins conducând autoturismul sus menționat, iar declarațiile inculpatului sunt susținute de declarația martorului, și înscrisurile aflate la dosar, originalele acestora fiind prezentate de martor în fața instanței de apel (contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de înmatriculare) instanța de apel apreciază că soluția care se impune în cauză este aceea de achitare a inculpatului conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod proc. penală, respectiv fapta nu există
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că faptei săvârșite de inculpatul i s-a dat o greșită încadrare juridică, avându-se în vedere că în temeiul art.3 din Legea nr. 49/2006, OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, fapta inculpatului fiind incriminată de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
S-a invocat faptul că, prin adoptarea unei soluții de achitare, instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, deoarece prin înlăturarea declarației date de martorul în fața Tribunalului Hunedoara și a înscrisului prezentat și prin interpretarea celorlalte probe, s-ar fi ajuns la concluzia indubitabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fiind justificată adoptarea unei hotărâri de condamnare.
Examinând decizia atacată in prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 408/P/2005 din 21 decembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, reținându-se în sarcina sa că în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, condus pe drumurile publice autoturismul marca cu nr. de înmatriculare GJ - 74 -.
Acuzația s-a bazat pe depozițiile martorilor - și, care au susținut că în perioada menționată inculpatul a făcut deplasări cu autoturismul personal pe ruta Tg J - -
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, iar organele de poliție nu l-au depistat în trafic, pentru a constata actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii prev. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002.
Inculpatul a uzat de prevederile art. 66 alin.2 pr.penală, la solicitarea sa fiind administrate probe, din care a rezultat că a înstrăinat autoturismul, iar în perioada menționată acesta nu se mai afla în posesia sa.
Curtea reține că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 62 și art. 63.pr.penală, dând eficiență probelor administrate în apărare în detrimentul depozițiilor martorilor - și.
În acest sens, Curtea constată că în acest dosar cercetările au fost declanșate ca urmare a plângerii penale formulate de martora - împotriva inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, iar în contextul menționat relațiile conflictuale dintre părți fiind mai mult decât evidente.
Astfel, depoziția martorei poate fi interpretată ca fiind subiectivă, neputând constitui o probă certă de vinovăție, care să reprezinte fundamentul unei soluții de condamnare.
Având în vedere relațiile de prietenie dintre cele 2 martore, nici declarația numitei nu constituie o astfel de probă.
Pe de altă parte, din declarația martorului și din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar a rezultat că la data de 25 decembrie 2004 inculpatul a vândut martorului autoturismul menționat, de la acea dată autoturismul nu se mai afla în posesia inculpatului.
Coroborând aceste probe cu faptul că inculpatul nu a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul, Curtea reține că în cauză nu s-a dovedit, cu caracter de certitudine, existența infracțiunii prev. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002.
Raportat la acest aspect, Curtea constată că nu se mai impune examinarea motivului de recurs privitor la încadrarea juridică a faptei, cu atât mai mult cu cât vizează în fapt renumerotarea textelor legale ca urmare a republicării OUG 195/2002, o chestiune pur formală, în opinia instanței de recurs.
Pe cale de consecință, constatând că în mod corect instanța de apel a apreciat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există în materialitatea ei, fiind justificată soluția de achitare, întemeiată pe prevederile art. 10 lit.a pr.penală, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs urmând să rămână în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 324/A/2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului numit din oficiu în sumă de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- CO
Semnează grefier șef
-
Red. FM
Tehnored. VV 2 ex/24.03.2009
, DI
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Monica
