Infracțiuni săvârșite în afara teritoriului româniei (g nr. 112/2001). Decizia 162/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 162
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.03.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen JUDECĂTOR 2: Novac Liliana
- -- JUDECĂTOR 3: Pocovnicu Dumitru
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de- -- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.331/AP din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat C-tin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat C-tin având cuvântul pentru recurentul inculpat invocă nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât se impunea achitarea inculpatului în baza art. 1o lit. b C.P.P. față de faptul că fapta a fost dezincriminată ca urmare împrejurării că România la 1.01.2007 devenit membru al E cu toate drepturile și obligațiile ce îi revin, conform Tratatului de Aderare din 25.04.2005 ratificat prin Legea nr. 157/2005, printre care și dreptul la liberă circulație. Condițiile în care cetățenii români își pot exercita acest drept, precum și limitele exercitării acestui drept sunt reglementate prin Legea 248/2005.
Una dintre premisele exercitării dreptului la liberă circulație o constituie existența documentele de călătorie, care trebuie să facă dovada identității persoanei, precum și dreptul titularului de a călători în străinătate. Documentele de călătorie prevăzute în legea mai sus indicată sunt pașaportul și cartea de identitate.
Începând cu 01.01.2007, în conformitate cu art. 7 din Regulamentul nr. 562/2006 a Parlamentului European și al Consiliului din 15.03.2006 privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor care guvernează circulația persoanelor peste frontieră, cetățenii româno, la egalitate cu cetățenii E se supun unui control minim pentru stabilirea identității pe baza documentelor de călătorie.
Tot de la aceiași dată autoritățile române nu mai implementează în baza de date intrările și ieșirile cetățenilor români din țară.
Anglia este stat membru al E și în consecință, începând cu ianuarie 2007, pentru accesul cetățenilor români nu mai este necesară viza de intrare.
Inculpatul din cauză a ieșit legal din țară prin Vama, iar faptul că a circulat în Europa până în momentul în care intrat în Anglia nu constituie infracțiune.
Titlu I articolul 1 din Convenția de aplicare a Acordului de la din 14.06.1985 privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, definește noțiunile de frontiere interne și frontiere externe ale părților contractante.
În cauză, este vorba de o dezincriminare parțială, care limitează sfera de aplicare a art. 1/1 din OUG 112/2001 la trecerea ilegală a frontierelor externe ale
Instanța de apel a motivat hotărârea pe considerentul că Anglia nu este parte a Acordului și în lipsa ratificării acestui tratat, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 1(1) din OUG 112/2001. Consideră că aceste susțineri încalcă principiul activității legii penale române, dispozițiile acestui articol fiind abrogate parțial și implicit prin faptul că la 1.o1.2007 România a devenit membru cu drepturi depline a UE.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, aplicarea art. 13 cod penal și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b
C.P.P.În subsidiar solicită aplicarea art. 18/1 rap. la art. 90 în sensul înlocuirii răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ.
Arată că în speță operează dispozițiile art.38 lit. c cod penal, deoarece fapta anterioară pentru care, prin 47/2004 a Judecătoriei Bicaz inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1(1) din O UG 112/2001 nu mai este prevăzută ca infracțiune, iar fapta ce face obiectul judecății, prin conținutul ei concret și împrejurările comiterii acesteia, prezintă un pericol social redus.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a fost expulzat pentru altceva ci pentru faptul că nu avea permis de muncă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 385/9 pct.14, casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 teza I, în condițiile art. 71 cod penal.
Solicită menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile puse de apărător, precizând că a plecat în Anglia pentru a munci și a-și câștiga existența.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 138 din 30.05.2007, pronunțată de Judecătoria Bicaz, județul N, a fost condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la data de 14.08.1985 în comuna, județul N, cu domiciliul în aceeași localitate, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, prevăzută de art.1 alin.l din nr.OUG 112/2001, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal, s-a revocat beneficul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.47/2004 a Judecătoriei Bicaz și s-a dispus ca inculpatul să execute alăturat ambele pedepse, în total, pedeapsa de6 (șase) luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, cu excepția celor de la literele d și e, în condițiile art.71 Cod penal.
În temeiul art. 191 alin.l Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz nr. 936/P/2006 din 16 martie 2007, înregistrat la instanță sub nr- din 02.04.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat a unui străin, prevăzută de art.1 alin.l din nr.OUG112/2001.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că la data de 26.10.2005, organele de poliție engleze l-au trimis în țară, în baza acordului de readmisie, pe inculpatul, el prezentând autorităților române pașaport simplu nr.l-, eliberat de N la data de 14.09.2005.
Inculpatul a părăsit România la data de 18.10.2005, prin punctul de frontieră, având asupra sa un pașaport valabil și nesuspendat, a tranzitat Ungaria, Austria, Germania. Ajuns în Belgia, a tranzitat ilegal frontiera de stat a Angliei, ascuns într-un.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut infracțiunea comisă.
Vinovăția inculpatului, se motivează de instanța de fond, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, întocmit de organele poliției Aeroportul Internațional B Băneasa -; proces-verbal de identificare a inculpatului la aeroportul internațional Băneasa -; declarațiile inculpatului și de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii.
În drept, faptele inculpatului au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1 alin.l din nr.OUG 112/2001.
Inculpatul a fost condamnat în această încadrare juridică și a reținut în cauză și aplicarea de circumstanțe atenuante personale, cu caracter judiciar, în raport de situația personală a inculpatului, cu antecedente penale.
Instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.47/2004 a Judecătoriei Bicaz și a dispus ca inculpatul să executa alăturat ambele pedepse, în total, pedeapsa de 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, susținând că se impune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală,cu aplicarea art. 12 și art. 13 Cod penal, deoarece România a devenit membră a Uniunii Europene, iar faptele de a circula în statele membre au fost scoase din sfera ilicitului penal și, drept urmare, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 83 cod penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal, privind lipsa de pericol social a faptei reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.331/AP din data de 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptei și a reținut vinovăția inculpatului, pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate.
Pedeapsa aplicată este justă, legală și temeinică, în raport de criteriile de individualizare înscrise în art. 72 și art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, în vârstă de 32 de ani, cu poziție procesuală sinceră și cu antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru o faptă de același gen.
Apărarea inculpatului că România a devenit membră a Uniunii Europene, iar faptele de a circula în statele membre au fost scoase din sfera ilicitului penal și se impune achitarea sa, este nefondată, deoarece Marea Britanie nu este parte a Acordului și în lipsa ratificării acestui tratat, fapta inculpatului de a pătrunde pe teritoriul acestei țări întrunește elementele constitutive ale laturii obiective ale infracțiunii prevăzută de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001.
În latura subiectivă a cauzei, se reține că fapta este comisă cu intenție, deoarece inculpatul nu poate invoca, cu temei, necunoașterea legii, respectiv necunoașterea dispozițiilor Acordului.
Împrejurările că este tânăr și a fost nevoit să meargă la muncă în străinătate pentru a-și câștiga existența, nu sunt relevante, față de modul de săvârșire al infracțiunii și persoana inculpatului, care a săvârșit o faptă de același gen, înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentință definitivă, astfel că prevederile art. 18/1 Cod penal nu sunt aplicabile într-un asemenea caz.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, inculpatul, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză, susținând că acestea sunt nelegale și netemeinică, în esență, pentru motive:
Deoarece România este de la 01.01.2007 stat membru al Uniunii Europene, cetățenii de se bucură de liberă circulație, astfel că"ne aflam în fața unei abrogări parțiale implicite a dispozițiilor art. 1(1) din nr.OUG 112/2001, determinate de schimbarea condițiilor socio - politice, care au fundamentat apariția legii";pentru cest motiv s-a solicitata a se dispune, în baza art. 11, pct. 2, lit. a, raportat la art. 10, lit. b Cod procedura Penala, achitarea inculpatului.
În subsidiar, s-a solicitat a se face aplicarea art.18/1 Cod penal, întrucât, fapta, prin conținutul său concret și împrejurările în care a fost săvârșită, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală și pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și s-a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică.
Din examinarea probelor administrate, respectiv, procesul verbal al organelor poliției de frontieră-fl.6 dosar urmărire penală, declarația dată de inculpat în fața polițiștilor de frontieră-fl.7, procesul verbal de identificare-fl.8-10, dovada de ridicare a pașaportului-fl.14, coroborate cu declarațiile date de inculpat-fl.18-21 dosar urmărire penală și fl.13 dosar prima instanță, rezultă pe deplin vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză nu se poate vorbi de o abrogare tacită și parțială a dispozițiilor nr.OUG12/2001.
Însă, una din trăsăturile esențiale ale infracțiuni, potrivit art.17 Cod penal, este pericolul social pe care trebuie să-l prezinte fapta. Conținutul acestei trăsături esențiale a infracțiunii constă în însușirea pe care o are fapta de a fi periculoasă pentru societate. Dispoziția din art.18 Cod penal, precizează juridic în ce constă pericolul social pe care-l prezintă fapta, determinând astfel, normativ, substanța trăsăturii esențiale dată de natura socialmente periculoasă a faptei.
Printre elementele care servesc la constatarea că fapta prezintă pericol social este și acela"de a genera un pericol de ordin social", adică de a vătăma, a leza, a lovi, a primejdui,etc. adică de a produce un rău efectiv sau a amenința cu un rău, deci, aptitudinea faptei de a aduce atingere valorilor sociale arătate în art.1 Cod penal și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Potrivit dispozițiilor art.18/1 Cod penal,"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Curtea având în vedere fapta săvârșită de recurentul-inculpat, împrejurările concrete în care a fost comisă, persoana recurentului-inculpat, precum și schimbările socio-politice intervenite pe plan european, apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.18/1 Cod penal.
Recurentul-inculpat este tânăr și așa cum rezultă și din probele administrate a plecat legal din țară, posedând un pașaport valabil și trecut tot legal frontierele de stat ale Ungarei, Austriei, Germaniei și Belgiei, scopul plecării acestuia în străinătate fiind acela de a-și găsi un loc de muncă în Marea Britanie și dobândirea unor condiții decente de viață.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, va fi casată în totalitatea decizia penală recurată și sentința pronunțată de prima instanță, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și art.18/1 Cod penal, se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.1 alin.1 din nr.OUG112/2001, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În conformitate cu prevederile art.91 alin.1 lit.c Cod penal, se va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative în limitele prevăzute de acest text.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.331/AP/22.11.2007, pronunțată în dosarul nr-.
Dispune casarea în totalitatea decizia penală mai sus menționate și sentinței penale nr.138/30.05.2007 a Judecătoriei Bicaz.
Reține cauza spre rejudecare și în fond;
În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, coroborat cu art.10 alin.1 lit.b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art.18/1 Cod penal, achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.1 aln.1 din nr.OUG112/2001, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul art.91 alin.1 lit.c Cod penal, aplică inculpatului sancțiunea administrative de 200 lei.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în fața instanței de fond, în apel și în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2008.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.sent.
Pronunț.dec.apel -
Red.dec.rec.
El.
12.03./12.03.2008/3 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru
