Infracțiuni săvârșite în afara teritoriului româniei (g nr. 112/2001). Decizia 40/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.40/
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.70 alin.1 din G 105/2001, împotriva deciziei penale nr. 313/19.06.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 521/21.11.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet de avocat " ", depusă la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru lipsa de apărare a recurentului-inculpat, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, avocat, arată că a formulat recurs împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel, apreciind că aceste hotărâri sunt nelegale și netemeinice, din perspectiva motivului de recurs prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu art.72 Cod penal.
Solicită individualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului aplicat de instanța de fond, menținut de instanța de apel, cât și sub aspectul modalității de executare, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului-recurent, care a recunoscut și a regretat fapta, prezentându-se în fața organelor judiciare, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Nu pot fi negate antecedentele penale, care au fost luate în considerare de către instanța de fond, însă solicită a se constata că, de la momentul comiterii faptei din prezenta cauză, respectiv august 2004 până în prezent, inculpatul recurent nu a mai avut contact cu legea penală.
Totodată, solicită a se constata că, cu excepția faptei pentru care a fost condamnat de către Judecătoria Deta, din județul T, faptă concurentă cu infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, inculpatul nu a mai comis infracțiuni de acest gen.
Susține că această imprejurare era de natură a echilibra și a atenua din efectele existenței antecedentelor penale.
Învederează că instanța de judecată nu a luat în considerare la individualizarea pedepsei atitudinea procesuală a inculpatului.
În acest dosar sesizarea s-a produs ca urmare a returnării recurentului-inculpat din străinătate, respectiv, când ajuns pe aeroportul i s-a întocmit actul de sesizare.
De aici s-a plecat de la ideea că, neexistând pe pașaport vizele, ștampilele de ieșire din țară, inculpatul ar fi trecut fraudulos frontiera de stat.
Inculpatul a dat declarații complete și a prezentat situația de fapt exact așa cum este reținută în rechizitoriu.
La dosar nu există alt element în baza căruia să se stabilească situația de fapt. Importanța recunoașterii inculpatului pentru dovedirea faptei, atitudinea procesuală a inculpatului trebuia apreciată în mod corect de către instanța de fond și de către instanța de apel din perspectiva faptului că inexistența acelor ștampile de ieșire din țară nu presupunea obligatoriu și trecerea frauduloasă a frontierei de stat.
Arată că dacă inculpatul ar fi spus la acel moment că ar fi trecut frontierele dintre statele care se interpun pe distanța România - Italia, nu ar fi existat posibilitatea dovedirii existenței celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
Insă, inculpatul a ales să fie sincer, să recunoască săvârșirea faptelor dar această atitudine procesuală ar fi trebuit să fie apreciată de instanțe la momentul individualizării pedepsei.
Apreciază că, în condițiile în care legiuitorul a sancționat faptele cu un închisoare de la 3 luni la 2 ani, pedepsele aplicate de către instanța de fond de 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni sunt deosebit de mari.
O orientare a acestor pedepse către minimul special prevăzut de lege reprezintă o individualizare corectă a acestor sancțiuni și, urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni, disp.art.33,34 Cod penal, pedeapsa rezultantă stabilită putea fi executată prin aplicarea dispozițiilor art.81,82 Cod penal.
Susține că, deși există antecedente penale în fișa de cazier a inculpatului, nefiind o stare de recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie, nu se împiedică aplicarea art.81, 82 Cod penal.
Scopul educativ al sancțiunii este îndeplinit prin atitudinea ulterioară a inculpatului-recurent în ceea ce înseamnă conduita corespunzătoare în societate.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpat, să fie casată Sentința penală nr.1796/12.10.2007 a Judecătoriei Galați, precum și hotărârea instanței de apel și, în rejudecare, în baza art.38515lit.d Cod procedură penală, să se aplice inculpatului-recurent pedepse diminuate către minimul special prevăzut de lege; să se aplice dispozițiile art.33 lit.a și art.34 Cod penal, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată cu suspendarea condiționată în baza art.81-82 Cod penal.
Restul dispozițiilor pronunțate de instanța de fond urmează a fi menținute.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a recunoscut fapta, atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond. Insă, nici nu avea cum să nu recunoască întrucât din documentele existente la dosar rezulta în mod clar comiterea faptei. Inculpatul a fost returnat de autoritățile spaniole pe baza unui acord de readmisie dintre România și Spania. Deși și-a declarat o identitate falsă, nu se putea demonstra faptul că inculpatul plecase nelegal din țară. insă, cu toate acestea inculpatul a fost identificat pe Aeroportul Otopeni și s-a constatat că inculpatul fusese returnat din Croația la 4.06.2004: autoritățile i-au suspendat dreptul la liberă circulație, inculpatul neținând cont de această suspendare a dreptului său și, la 2.08.2004, a mers la, apoi la C S, trecând ilegal frontiera în Serbia, ulterior în celelalte țări, până în Spania. Precizează că, în anul 2005 erau pașapoarte și trebuia să existe ștampilele, vizele țărilor a căror frontieră inculpatul a trecut-
Consideră că instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului și a dispus în mod special o modalitate de executare a pedepsei pentru ca aceasta să aibă un caracter educativ. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1796/12.10.2007 a Judecătoriei Galațis -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.70 al.1 din OUG105/2001 (fapta din data de 02.08.2004).
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatul la o pedeapsa de 6(sase) luni închisoare pentru savârsirea infracțiunii prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OUG112/2001 cu aplicarea art.41 al.2 (fapta din august 2004).
S-a constatat ca infracțiunile din prezenta hotărâre si infracțiunea din data de 04.08.2004 pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentința penala nr.54/9.02.2005 a Judecătoriei Deta,pronunțata in dosarul nr.1050/2004, definitiva la data de 21.02.2005 prin neapelare,pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal rap.la art.70 alin.1 din nr.OUG105/2001 sunt concurente conform art.33 lit.a Cod penal.
In baza dispozițiilor art.33lit.a-34lit.b Pen. s-au contopit cele 2 pedepse aplicate inculpatului prin hotărârea de fond cu pedeapsa închisorii de 2 luni aplicata prin sentința penala nr.54/2005 a Judecătoriei Deta, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare sporita la 9(noua) luni închisoare.
In baza dispozițiilor art.71 al.1,2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.
In baza art.36 al.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executata de la 16.03.2005 la 10.05.2005.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis in baza sentinței penale nr.54/2005 a Judecătoriei Deta si s-a emis unui nou mandat de executare a pedepsei in baza prezentei hotărâri.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.54/2005 a Judecătoriei Deta.
In baza dispozițiilor art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat (100 lei in cursul urmăririi penale si 200 lei in cursul judecații).
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.11.2005, pe aeroportul B-Băneasa, cu o cursa charter din direcția, autoritățile spaniole au returnat in baza acordului de readmisie, o persoana de sex masculin, pentru care autoritățile spaniole au prezentat un talon pe numele, născut la data de 17.12.1978.
In urma completării talonului pentru cetățenii romani returnați nu s-a confirmat identitatea declarata in fata autoritarilor spaniole,stabilindu-se ca persoana se numește, fiul lui si, născut la data de 17.12.1978 in G, domiciliat in G,-, - 1,.2,.65 si figurează cu dreptul de libera circulație restricționat pentru perioada 04.06.2004-04.06.2006.
Din cercetări a rezultat ca inculpatul a fost returnat din Croația la data de 04.06.2004 iar autoritățile romane i-au suspendat dreptul de libera circulație pana la data de 04.06. 2006. In jurul datei de 02.08.2004 inculpatul s-a deplasat in localitatea din Județul C-S in apropiere de Serbia. La aceasta data inculpatul a trecut ilegal frontiera dintre România si Serbia pe direcția localităților -Romania- -Serbia si in continuare a trecut frontierele, Sloveniei, Italiei si Spaniei stabilindu-se in apropiere de.
Că, fiind audiat inculpatul a recunoscut in cursul urmăririi penale faptele așa cum au fost menționate in rechizitoriu.
Cu ocazia cercetării judecătorești deși a fost legal citat la domiciliu cit si la cel indicat, in G, inculpatul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata si nu a putut fi audiat.
S-a apreciat că situația de fapt si vinovăția inculpatului sunt dovedite cu probele adminJ. in cauza:proces-verbal de constatare, Talon de intrare in tara, titlu de călătorie, adresa G, proces verbal de identificare coroborate cu declarațiile inculpatului in cursul urmăririi penale de recunoaștere a faptei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care la data de 02.08.2004 a trecut ilegal frontiera de stat intre România si Serbia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.70 al.1 din OUG nr.105/2001 aprobata si modificata prin Legea nr.243/2002, iar fapta de a tranzita ilegal teritoriile mai multor state străine (Serbia, Croația, Slovenia, Italia si Spania) în perioada august 2004 in mod repetat in realizarea aceleiași rezoluții infracționale constituie infracțiunea prevăzuta de art.1 al.1 din OUG nr.112/2001, aprobata prin Legea nr.252/2002, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
S-a constatat că din fisa de cazier judiciar rezulta faptul ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Astfel, prin sentința penala nr.54/09.02.2005, pronunțata de Judecătoria Deta in dosarul nr.1050/2004, definitiva prin neapelare la data de 21,02.2005, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de doua luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal rap. la art.70 al.1 din OUG nr.105/2001 (fapta din data de 04.08.2004) in regim de executare. Prin aceiași hotărâre a fost dedusa perioada executata de la 16.03.2005 la data de 10.05.2005.
Instanța de fond a constatat ca infracțiunile din prezenta cauza si infracțiunea din data de 04.08.2004 pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de doua luni închisoare prin sentința penala nr.54/2005 a Judecătoriei Deta sunt concurente, conform art.33 lit.a Cod penal și a dispus contopirea acestora.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând ca, în apel, să se dispună achitarea sa în conformitate cu disp. art. 10 lit.1pr.pen. motivat de faptul că infracțiunile comise nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
În acest sens s-a invocat faptul că inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră, că rezonanța faptelor comise s-ar fi estompat și că, prin comiterea acestora nu s-ar fi produs urmări.
În subsidiar, a solicitat modificarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată a acesteia.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și reținut vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor adminJ. în cauză, dând faptelor comise de acesta o corectă încadrare juridică.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă operațiune de individualizare, atât a pedepselor aplicate, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, cât și modalității de executare.
Cererea inculpatului, de achitare pe considerentul că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu a putut fi primită reținându-se că deși avea doar 26 de ani, inculpatul suferise mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni grave (furt calificat, tâlhărie), unele dintre acestea fiind săvârșite în perioada minoratului iar altele în perioada majoratului.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că acesta a comis infracțiunile deduse judecății la circa două luni după ce fusese returnat din Croația, fiindu- restricționată libera circulație în afara granițelor țării pentru o perioadă de 2 ani.
Având în vedere perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă, s-a apreciat că reeducarea sa se poate realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei, în regim privativ de libertate.
Cu toate acestea, apelul declarat de inculpat a fost admis pentru următoarele considerente:
Inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de o funcție, profesie sau activitate, a cărei exercitare ar trebui să-i fie interzisă pentru acest motiv.
Prin urmare, s-a constatat că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal (pe perioada executării pedepsei închisorii) apare ca fiind nelegală.
Pentru aceste din urmă considerente prin decizia penală nr.313/12.06.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte sentința penală și, în rejudecare s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.64 lit.c Cod penal.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul apreciindu-le ca nelegale și netemeinice din perspectiva dispozițiilor art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
S-a susținut că în raport de datele care circumstanțiază faptele dar și persoana inculpatului, pedepsele aplicate sunt prea aspre, iar antecedentele penale nu ar fi împiedicat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
S-a solicitat redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora precum și aplicarea dispozițiilor art.81 - 82 Cod penal.
Criticile sunt parțial fondate, recursul urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Cu probatoriul administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare, talonul de intrare în țară, adresa Serviciului Public Comunitar de Eliberare și Evidența Pașapoartelor, titlul de călătorie, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de identificare în baza de date a poliției de frontieră coroborat cu recunoașterea inculpatului atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața judecătorului fondului, s-a demonstrat că la data de 2.08.2004 inculpatul a trecut ilegal frontiera dintre România și Serbia după care, în cursul lunii august 2004 tranzitat ilegal, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale teritoriile mai multor state (Serbia, Croația, Slovenia, Italia) stabilindu-se în apropierea orașului, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.70 alin.1 din G nr.105/2001, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.243/2002, și de art.1 alin.1 din G nr.112/2001, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.252/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
Se constată că prima instanță cât și cea de apel au reținut o corectă stare de fapt și au dat faptelor încadrarea juridică corespunzătoare.
Dar, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru ambele infracțiuni (închisoare de la 3 luni la 2 ani), gradul de pericol social concret relativ redus raportat la modalitatea săvârșirii și la scopul urmărit (căutarea unui loc de muncă în străinătate), conduita procesuală sinceră adoptată de inculpat în fața organelor judiciare precum și împrejurarea că ulterior lunii august 2004 inculpatul nu a mai săvârșit vreo faptă penală, Curtea apreciază că prin aplicarea unor pedepse mai blânde se va atinge în mod eficient scopul pedepsei prevăzut în art.52 Cod penal, astfel că redozarea se justifică.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante se constată că în mod corect instanțele au apreciat că executarea efectivă prin lipsirea de libertate a inculpatului și plasarea lui într-un mediu închis, unde va fi supus unui regim de viață impus, va fi de natură să determine o schimbare în conștiința și atitudinea sa față de valorile sociale ocrotite de legea penală, astfel că acest motiv de recurs nu va fi primit.
Așa fiind, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 teza I Cod procedură penală, Curtea va admite recursul inculpatului.
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa decizia penală nr.313/2008 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr.1796/2007 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare, după repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente ale rezultantei de 9 luni închisoare stabilită de prima instanță și a înlăturării sporului de 3 luni închisoare, se va proceda la reducerea celor două pedepse de către 6 luni închisoare la câte 3 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal vor fi contopite pedepsele de câte 3 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare (sentința penală nr.54/2005 a Judecătoriei Deta ) urmând să se aplice spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare sporită la 4 luni închisoare.
Totodată, se va computa din pedeapsa rezultantă timpul executat în perioada 16.03.2005 - 10.05.2005.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 17.12.1978 în G, județul G, cu domiciliul in G,-, - 1, apartament 65, județul G, fără forme legale în F, strada - G nr.26, județul V) împotriva Deciziei penale nr.313/12.06.2007 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 1796/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- -nr. în format vechi 883/P/2006).
Casează în totalitate Decizia penală nr.313/12.06.2008 a Tribunalului Galați și în parte Sentința penală nr.1796/12.10.2007 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, înlăturând sporul de pedeapsă, de 3 luni închisoare.
Reduce de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.70 alin.1 din OUG 105/2001.
Reduce de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.1 alin.1 din OUG nr.112/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.54/2005 a Judecătoriei Deta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare, sporită la 4 (patru) luni închisoare.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, de la 16.03.2005 la 10.05.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. / 10.02.2009
Tehnored. / 2 ex./13.02.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
