Infractiuni silvice Spete. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 6/
Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 219 din 11 iulie 2008 Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal au răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5583/27.11.2008 emisă de Baroul Galați, și intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 4956/28.10.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că nu și-a angajat avocat ales.
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că nu și-a angajat avocat.
CURTEA pune în discuție audierea intimatului inculpat, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în situația în care acesta dorește să dea declarație.
Totodată, aduce la cunoștință intimatului inculpat dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu face nici un fel de declarație, dar are și acest drept, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat precizează că dorește să dea declarație în prezenta cauză.
S-a ascultat intimatul inculpat încheindu-se proces-verbal care s-a atașat la dosar.
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că se înțelege bine cu fratele său, inculpatul.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa declarat recurs împotriva deciziei penale 219/2008 a Tribunalului Vrancea și împotriva sentinței penale nr. 125/2008 a Judecătoriei Adjud, pe care le apreciază ca fiind nelegale.
În acest sens, înțelege să invoce și motive suplimentare de recurs, motive care pot fi avute în vedere de instanță și din oficiu, în raport cu conținutul argumentelor la care va face referire.
În cauză, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, reținându-se că în perioada 2005-2006, deținând o pădure comună, fiecare, dar în mod separat, a tăiat arbori din această pădure. Cu ocazia verificărilor care s-au efectuat la data de 24.10.2006, s-a constatat că au fost tăiați în total 91 de arbori.
Nu s-a stabilit în prezenta cauză, nici prin rechizitoriu și nici ulterior, câți din acești arbori au fost tăiați de fiecare din cei doi inculpați, pentru că, evident, nefiind vorba despre o participație comună, încadrarea juridică a infracțiunii în raport cu fiecare inculpat în parte, ar fi trebuit stabilită strict în raport cu numărul de arbori pe care l-a tăiat fiecare. Acest număr determina și prețul mediu pe metrul cub de masă lemnoasă pe picior și, în consecință, alineatul de la art. 32 din OG 96/98.
Așa cum s-a susținut și în scris, apreciază că inculpatul a fost în mod greșit achitat de către instanța de fond, dar și de către instanța de apel, reținându-se că toți arborii ar fi fost tăiați doar de către fratele acestuia. Pe de altă parte, susținând acest motiv și apreciind că ambii inculpați au tăiat arbori, consideră că instanța de apel nu a motivat și nu a explicat în considerentele hotărârii de ce a înlăturat o serie de probatorii relevante pentru stabilirea vinovăției ambilor inculpați, și pe cale de consecință, reținut că întreaga cantitate ar fi fost tăiată doar de către inculpatul . Instanța nu a analizat nici modalitatea în care ar fi trebuit împărțit volumul de masă lemnoasă între cei doi inculpați.
Ultimele aspecte la care s-a referit impun trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere, pe de o parte, că instanța nu s-a pronunțat asupra unor aspecte esențiale, dar și pentru faptul că în mod evident acest procedeu este în defavoarea inculpatului. Consideră că, probabil, din această perspectivă este fondat și recursul declarat de către acesta.
În concret, în ceea ce îl privește pe inculpatul, prin motivele scrise de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța a reținut că întreaga cantitate de material lemnos ar fi fost sustrasă doar de către în perioada în care inculpatul a fost plecat în străinătate. Instanța de judecată a făcut referire doar la un singur martor, respectiv cel care a participat la cercetarea la fața locului, dar care cu ocazia acelei cercetări martorul nu a menționat faptul că identificate ar fi avut o anumită vechime. Această precizare a fost făcută doar în fața instanței de judecată și a fost avută în vedere ca și corespunzătoare realității pentru a concluziona instanța că acele tăieri nu au avut vechimea necesară, așa încât să poată aprecia că și celălalt inculpat ar fi participat la săvârșirea faptei.
De asemenea, instanța nu a dezbătut și nu a avut în vedere declarațiile martorilor, și, care au arătat că ambii inculpați, în perioada 2005-2006, au tăiat arbori marcați și nemarcați. Totodată, instanța a ignorat și nu a mai dezbătut toate celelalte probe care fac dovada că inculpatul tăiat arbori, inclusiv adresa Ocolului Silvic care stabilește în mod neechivoc că acesta nu a solicitat marcarea de arbori, deși potrivit declarației inculpatului acesta recunoaște că a tăiat arbori, dar a susținut că era vorba despre arbori marcați.
Prin urmare, consideră că există probe care conduc la concluzia că ambii inculpați au săvârșit infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și, pe cale de consecință, se impune a se constata cât a tăiat fiecare dintre aceștia pentru că, așa cum a precizat, acest aspect influențează încadrarea juridică dată faptei.
Susține și ultimul motiv de recurs scris, care se referă la împrejurarea, mai puțin importantă, într-adevăr, necesității reținerii art. 13 Cod penal, pentru a indica că s-au făcut verificări cu privire la legea penală mai favorabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, pentru a se stabili în mod corect încadrarea juridică a faptei săvârșită de fiecare inculpat.
Apărătorul recurentului inculpat, av., este de acord cu motivele invocate în susținerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanță, având în vedere că instanța în mod greșit a reținut că întreaga cantitate de arbori a fost sustrasă de inculpatul, în condițiile în care chiar inculpatul a arătat că au participat mai multe persoane la această sustragere și nicidecum numai fratele său. Inculpatul a auzit doar de la concubina sa că ar fi sustras și inculpatul.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor care au arătat că nu numai a sustras arbori, ci și fratele său,.
Pentru aceste motive, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimatului inculpat, av., solicită să se aibă în vedere că există o sentință penală pronunțată de Judecătoria Adjud, prin care s-a dispus soluția achitării, soluție menținută prin respingerea apelului declarat de Parchet, prin decizia 219/2008.
S-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA arătându-se că instanțele au făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, astfel încât hotărârea pronunțată, precum și decizia sunt nelegale.
Pe scurt, cu privire la situația de fapt, arată că cei doi inculpați, care sunt frați, sunt proprietari ai unei suprafețe de pădure. În perioada iulie - octombrie 2006, inculpatul, a plecat cu soția în Italia, aspect reținut și prin rechizitoriu, dar și prin hotărârile pronunțate în cauză. Când s-a întors, a constatat că din pădurea proprietatea lor a dispărut un număr de arbori, fiind sesizat de martorul. Drept urmare, inculpatul a mers la fața locului, a constatat situația care i-a fost adusă la cunoștință, după care a anunțat organele de poliție.
Logic, se pune întrebarea dacă, în condițiile în care inculpatul ar fi fost autorul faptei, respectiv, dacă ar fi tăiat din acei arbori, s-ar mai fi dus să reclame, dacă ar mai fi sesizat Ocolul Silvic și organele de poliție.
Supune atenției instanței următorul aspect: s-au enumerat mai multe persoane fizice care au calitatea de martor în acest dosar, dar care au figurat și printre persoanele indicate ca fiind autorii tăierii de arbori nemarcați din pădurea lui. Însă, la finalul anchetei s-a dispus trimiterea în judecată doar a lui, fratelui persoanei care a sesizat organele de poliție.
Consideră că, dacă inculpatul ar fi știut că singurul care va răspunde de tăierea acelor arbori va fi numai fratele lui, nu ar mai fi făcut plângere.
Precizează că au fost patru frați, din care au mai rămas doar cei doi inculpați, care sunt proprietarii pădurii respective, iar instanța a luat cunoștință de relațiile în care se află aceștia, respectiv de faptul că se află în relații bune.
Solicită să se aibă în vedere că inculpații mai au încă în pădure arbori marcați, astfel că nu ar avea nevoie să taie arbori nemarcați.
Reprezentantul Parchetului invocă declarația martorului, care nu numai că l-a anunțat pe că în perioada în care a fost în Italia pădurea a fost devastată, dar a arătat că în luna septembrie 2006 l-ar fi văzut pe în tăind arbori fără drept. Solicită să se observe că tot mai indică și alte persoane care au în cauză calitatea de martori, iar acum îi indică ca fiind autorii tăierii de arbori numai pe cei doi frați.
Arată faptul că, la cererea lui, a venit în teren o comisie de la Ocolul Silvic și a constatat că erau 91 cioate în teren, a căror tăiere ar fi putut data cu o lună în urmă de la momentul întocmirii actului de constatare. Numai că, în urmă cu o lună inculpatul nu avea cum să taie arborii întrucât nu era în țară. Pentru același motiv nici nu avea de unde să știe cine era persoana care a devastat pădurea.
Mai departe, instanța invocă: a se reține culpa lui și reține condamnarea lui și pe depoziția martorului, care a spus că ar fi cumpărat de la inculpatul 4 metri cubi lemn esență stejar.
Solicită să se observe procesul-verbal de constatare întocmit de comisia de specialitate a Ocolului Silvic, din care rezultă de ce natură erau cei 91 de arbori, respectiv: esență de fag, și. Ori, martorul a spus că a cumpărat 4 metri cubi de lemn esență de stejar.
Consideră că așa se explică de ce instanța de fond și instanța de apel nu au putut să rețină elemente de vinovăție în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Este de neînțeles de ce se cere acum trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili ce cantitate de lemne a tăiat inculpatul, în condițiile în care el nu a fost în țară în perioada respectivă.
Susține că dacă inculpatul ar fi știut că autorul faptei rămâne numai fratele său, nu ar mai fi făcut plângerea, fiind vorba de pădurea lor personală. Ori, inculpatul a crezut că se face un act de justiție, un act de dreptate. Cei care au calitatea de martori și erau indicați ca fiind autori ai infracțiunii de tăiere de arbori, acum sunt martori împotriva celor doi inculpați, iar singurul care a rămas să răspundă este inculpatul, care este și bolnav de cancer.
Inculpatul a vrut să facă un lucru bun, a vrut să se stabilească cine sunt vinovații, iar acum lucrurile se întorc împotriva lui, se cere să se constate că el este autorul tăierii de arbori.
Consideră că nu subzistă niciunul din motivele de recurs în ceea ce îl privește pe inculpatul, astfel că pune concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere motivele arătate în susținerea recursului Parchetului, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se ducea ca să se uite la pădure și, într-adevăr, a fost văzut de fosta concubină a inculpatului. Susține că nu a tăiat nici un și că inculpatul i-a dat niște lemne pe care le-a tăiat personal cu drujba, pentru că el nu avea cu ce să taie.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că i-a dat doi marcați, dar acest lucru s-a întâmplat în 2004.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 125 din 1 aprilie 2008 a Judecătoriei Adjud a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 32 al.1,3 din OG96/1998 cu aplicarea art. 37 lit.b pen. la 2 ani și 2 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b,c pen. în condițiile art. 71 al.2 pen.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. și art. 10 lit.c pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 32 al.1,3 din OG96/1998 cu aplicarea art. 37 lit.a pen.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud nr. 1035/P/2006 din 20 iunie 2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 al.3 din OG 96/1998 cu aplicarea art. 37 lit.a pen. față de și art. 37 lit.b pen. față de inculpatul, constând în aceea că în perioada 2005 - 2006 au tăiat fără drept din pădurea personală, proprietate comună, 67,346. material lemnos de diferite esențe în valoare totală de 9141,405 lei.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații sunt frați și dețin împreună o suprafață de pădure de 3,3 ha în punctul " în sus" de pe raza comunei, moștenire de la mama lor.
La data de 24.10.2006 inculpatul a sesizat organele de poliție că din această pădure s-au tăiat arbori în perioada în care acesta a fost plecat din țară, respectiv iulie - octombrie 2006. Inculpatul a indicat ca autor al faptei pe fratele său.
În urma cercetării efectuate la fața locului au fost identificate 91 de cioate esență fag,.
C care a efectuat aceste tăieri a fost inculpatul, materialul lemnos fiind folosit personal sau valorificat.
Astfel, în intervalul 2005-2006 inculpatul a fost văzut de mai multe ori tăind arbori din această pădure, așa cum rezultă din depozițiile martorilor,.
Inculpatul a fost plecat din țară în perioada 14.07.2006 - 09.10.2006, iar la întoarcerea în țară a fost anunțat de martorul că în lipsa sa inculpatul a efectuat tăieri de arbori din pădurea proprietate comună.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului se menționează că pe lângă cele 91 de cioate, existau și altele, nemarcate, cu vechime mai mare, martorul tehnician silvic, prezent la fața locului, declarând că vechimea acestor cioate este mai mare de un an.
Instanța de fond a reținut că cele 91 de cioate nemarcate, trecute în procesul verbal, provin din tăieri cu o vechime de 1-2 luni, iar mai vechi de un an nu au fost numerotate, cubate și evaluate.
S-a mai reținut că fapta pusă în sarcina celor doi inculpați a fost săvârșită în perioada august-septembrie 2006, perioadă în care inculpatul a fost plecat din țară și nu putea efectua tăieri de arbori în pădurea sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud a criticat sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, susținând că ambii inculpați au tăiat fără drept arbori din pădurea proprietate comună în perioada 2005-2006.
De asemenea, s-a criticat sentința și pentru faptul că nu s-a făcut aplicarea art. 13.pen. deoarece a intrat în vigoare noul Cod Silvic.
Apelantul-inculpat nu a precizat motivele de critică, dar apărătorul acestuia a susținut la termenul din 11 iulie 2008 că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Apelantul s-a prezentat la instanța de apel la termenele din 30 mai 2008 și 20 iunie 2008 solicitând de fiecare dată amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales. La termenul din 11 iulie 2008 apelantul nu s-a mai prezentat și nu a putut fi audiat.
Intimatul-inculpat, deși legal citat, nu s-a prezentat la instanța de apel, iar citat fiind cu mandat de aducere a declarat că refuză să se prezinte la instanță.
Prin decizia penală nr. 219 din 11 iulie 2008 Tribunalului Vranceas -au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 125 din 01 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-.
A fost obligat inculpatul-apelant la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul avocaților din oficiu pentru inculpați, în sumă totală de 200 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
S-a apreciat că din probele administrate în cauză și anume: procesul-verbal din 24.10.2006 (fila 8 dosar urmărire penală), carnet/inventar (fila 9 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor, (filele 29,31,34,37 dosar urmărire penală; filele 26,27 dosar cercetare judecătorească), (fila 96 dosar cercetare judecătorească), adresa nr. 632/13.03.2007 (fila 41 dosar urmărire penală), este dovedit că în perioada august-octombrie 2006 inculpatul a tăiat fără drept din pădurea aflată în proprietate comună cu fratele său - inculpatul, 91 de arbori nemarcați, esență foioase, în volum de 67,3463și în valoare de 9141,405 lei.
S-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul nu a participat la tăierea celor 91 de arbori.
Astfel, s-a arătat că din procesul-verbal de constatare întocmit la 24.10.2006 și din declarația martorului - tehnician silvic, care a participat la constatare, rezultă că pe lângă cei 91 de arbori tăiați s-au mai constatat și alte cioate nemarcate dar care prezentau urme de tăiere mai vechi de un an (fila 8 dosar urmărire penală; fila 96 dosar cercetare judecătorească).
În procesul-verbal de constatare s-a făcut precizarea că inculpatul, prezent la constatare, a recunoscut că tăierile mai vechi au fost efectuate de el.
Prin rechizitoriu instanța a fost sesizată numai cu tăierea fără drept a celor 91 de arbori, precizându-se totodată că a rezultat un volum de masă lemnoasă de 67,3463în valoare de 9141,405 lei.
S-a apreciat că rezultă indubitabil că instanța nu a fost sesizată și cu fapta de tăiere a celorlalți arbori identificați la 24.10.2006 și despre care inculpatul a recunoscut că el i-a tăiat. S-a arătat că împrejurarea că la cabana inculpatului s-au găsit nouă bușteni de esență stejar nu dovedește că aceștia fac parte din cei 91 de arbori, deoarece la constatarea din 24.10.2006 nu s-au găsit arbori de esență stejar. Chiar dacă gorunul este o specie de stejar, așa cum se susține de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud în apel, diametrele buștenilor găsiți la cabana inculpatului nu corespund cu diametrele arborilor de esență identificați la constatarea din 24.10.2006.
Astfel, diametrele buștenilor găsiți la inculpatul sunt cuprinse între 0,16 - 0,26, ceea ce ar corespunde cioatelor de găsiți la constatarea din 24.10.2006, de având diametre cuprinse între 28- 56 cm (filele 9, 45 dosar urmărire penală).
S-a reținut că este indubitabil că inculpatul nu putea participa la tăierea celor 91 de arbori deoarece în perioada iunie-octombrie 2006 acesta a fost plecat din țară.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-a constatat că prima instanță a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72.pen.
Astfel, a ținut seama de gradul de pericol social al faptei rezultat din numărul mare de arbori tăiați fără drept de inculpatul și de persoana inculpatului, care a fost anterior condamnat de șase ori, ultima condamnare fiind de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 92/15.03.2002 a Judecătoriei Adjud inculpatul fiind arestat la 15.10.2002 și liberat condiționat la 18.06.2003 mai înainte cu 118 zile de împlinirea duratei pedepsei, situație ce atrage starea de recidivă postcondamnatorie, corect reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește nereținerea de către instanță a dispozițiilor art. 13.pen. ca urmare a intrării în vigoare a Legii 46/2008 referitoare la Codul silvic, aceasta nu constituie un motiv de desființare a sentinței de vreme ce instanța a ținut seama de principiul aplicării legii mai favorabile condamnând pe inculpatul potrivit dispozițiilor OG96/1998, care sunt mai favorabile decât dispozițiile actualului cod silvic raportat la infracțiunea săvârșită de inculpat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul.
Prin motivele scrise, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa criticat sentința pronunțată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, arătând că atât instanța de fond, cât și cea de apel au analizat selectiv materialul probator administrat în cauză și au avut în vedere eronat doar perioada iunie-octombrie 2006, ca interval în care au fost comise faptele, deși prin rechizitoriu sesizarea s-a făcut cu privire la anii 2005-2006.
Prin urmare, s-a considerat că există probe care conduc la concluzia că ambii inculpați au săvârșit infracțiunea de tăiere ilegală de arbori.
De asemenea, s-a criticat sentința pentru faptul că nu s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal.
Oral, reprezentantul Parchetului a invocat și un motiv suplimentar de recurs, arătându-se că în prezenta cauză nici prin rechizitoriu și nici ulterior nu s-a stabilit câți din acești arbori au fost tăiați de fiecare din cei doi inculpați, pentru că nefiind vorba de o participație comună, încadrarea juridică a infracțiunii în raport cu fiecare inculpat în parte ar fi trebuit stabilită în raport cu numărul de arbori pe care l-a tăiat fiecare - aceasta având influență asupra încadrării juridice a faptelor comise.
Față de acest motiv suplimentar de recurs s-a solicitat casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se stabili în mod corect încadrarea juridică a faptei săvârșite de fiecare inculpat.
Inculpatul a arătat că e de acord cu motivele invocate în susținerea recursului de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța în mod greșit a reținut că întreaga cantitate de arbori a fost sustrasă doar de către el, în condițiile în care inculpatul a arătat că au participat mai multe persoane la această sustragere și nicidecum numai fratele său.
Cu privire larecursurile formulate, apreciem că acesteasunt fondate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, și anume, Judecătoria Adjud, având în vedere următoarele:
În cauză cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, reținându-se că în perioada 2005-2006, deținând o pădure comună fiecare, dar în mod separat, au tăiat arbori din această pădure. Cu ocazia verificărilor care s-au efectuat la data de 24.10.2006 s-a constatat că au fost tăiați în total 91 de arbori.
Apreciem că cele două instanțe nu au avut rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 și 287 Cod procedură penală, și nu s-a stabilit în prezenta cauză nici prin rechizitoriu, nici ulterior câți din acești arbori au fost tăiați de fiecare din cei doi inculpați, pentru că nefiind vorba de o participație comună, încadrarea juridică a infracțiunii în raport cu fiecare inculpat în parte ar fi trebuit stabilită strict în raport cu numărul de arbori pe care l-a tăiat fiecare - acest număr determina și prețul mediu pe metrul cub de masă lemnoasă pe picior și în consecință, alineatul de la art. 32 din OG 96/98.
Apreciem, de asemenea, că instanța de apel nu a motivat și nu a explicat în considerentele hotărârii de ce a înlăturat o serie de probatorii și pe cale de consecință a reținut că întreaga cantitate ar fi fost tăiată doar de către inculpatul, neanalizând nici modalitatea în care ar fi trebuit împărțit volumul de masă lemnoasă între cei doi inculpați.
Față de toate acestea, apreciem că în cauză, așa cum am arătat, sunt incidente disp. art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care apreciem că se impune admiterea celor două recursuri promovate atât de Parchet, cât și de inculpatul, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În rejudecare, instanța va manifesta rol activ, respectând dispozițiile art. 4 și 287 Cod procedură penală, și va administra toate probele pe care le va considera necesare pentru a stabili activitatea infracțională a fiecărui inculpat, acest aspect fiind important pentru stabilirea întinderii prejudiciului și încadrării juridice a faptei săvârșite de fiecare din cei doi inculpați.
Se vor avea în vedere toate aspectele invocate de părți, precum și motivele de recurs, hotărârea urmând a fi motivată în fapt și în drept.
Se vor menține actele procedurale efectuate de instanța de fond până la termenul din 01.04.2008.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul (fiul lui și, născut la data de 27.01.1950 în comuna, județul V, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul V) împotriva deciziei penale nr. 219 din 11.07.2008 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 125/01.04.2008 a Judecătoriei Adjud privind și pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.03.1946 în sat, com., județul V, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul V).
Casează decizia penală 219/11.07.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 125/01.04.2008 a Judecătoriei Adjud și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Judecătoria Adjud.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 01.04.2008.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
Suma de 400 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații și va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/28.01.2009
Tehnored.: / 2 ex./13.02.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
