Infractiuni silvice Spete. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OG 96/1998 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în sat, comuna, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 292 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția penală.
La apelul nominal au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, și partea civilă intimată, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a procedat la verificarea identității părților prezente, care s-au legitimat cu cărțile de identitate.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru inculpatul recurent, arată că recursul acestuia vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei. Astfel, deși inculpatul a depus completări la motivele formulate inițial, prin care a solicitat completarea probatoriului cu înscrisuri și declarații de martori, precum și cu o expertiză tehnică în vederea stabilirii corecte a prejudiciului, instanța de apel nu a pus în discuție admisibilitatea probelor solicitate, luând în considerare doar motivele invocate de apărătorul din oficiu. Audierea martorilor propuși era strict necesară, întrucât instanța de fond a reținut că inculpatul nu și-a dovedit susținerile, respectiv faptul că nu el a solicitat tăierea arborilor de pe terenul părții vătămate. S-a depus la dosar un proces-verbal din care rezulta delimitarea proprietăților, însă depozițiile celor doi martori - pădurarul și un vecin care cunoștea cât de vizibile erau semnele de delimitare - veneau în completarea probatoriului. Față de aceste aspecte, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Suceava, spre rejudecarea apelului. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Instanța de fond a dat o interpretare greșită faptelor și a dispus condamnarea inculpatului, deși din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi cerut numitului să taie arborii de pe proprietatea învecinată cu cea a inculpatului, aparținând părții vătămate. Mai mult, arborii situați pe linia de hotar dintre cele două proprietăți erau marcați, astfel încât cel care a exploatat materialul lemnos nu poate invoca faptul că nu a știut că taie arbori din proprietatea altuia. Inculpatul nu a fost de față în momentul tăierii arborilor și nu a făcut nici un demers pentru prejudicierea părților vătămate. Cu privire la latura civilă a cauzei, avocat ales arată că în mod greșit instanța l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate, în urma administrării defectuoase a probelor, atâta timp cât vinovăția acestuia nu a fost dovedită. Arborii tăiați au fost luați de numitul, inculpatul nu cunoaște dacă acesta i-a valorificat și nu a încasat bani până în prezent.
Partea vătămată intimată, având cuvântul, arată că inculpatul este vinovat, se tăiau lemne săptămânal, iar acesta încasa banii. Precizează că a fost căutat de inculpat pentru a se împăca, însă acest lucru nu a fost posibil, întrucât suma de bani pe care i-a oferit-o nu acoperea cuantumul prejudiciului produs prin tăierea arborilor.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică. Arată procurorul că trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului nu se impune pentru motivul invocat, respectiv cel prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală. De asemenea, din declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul a indicat suprafața de teren de pe care trebuiau tăiați arborii, vinovăția acestuia fiind dovedită, iar la individualizarea pedepsei instanța a reținut circumstanțele atenuante personale.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, însușindu-și concluziile apărătorului său ales. Precizează că i-a solicitat numitului să taie arborii de pe terenul său și i-a arătat delimitările dintre proprietăți. Acesta cunoștea că arborii erau nemarcați, însă a tăiat intenționat cei 31 de arbori, pe timp de noapte, pe care i-a valorificat ulterior. Inculpatul mai arată că a încasat parțial contravaloarea materialului lemnos rezultat în urma tăierii arborilor de pe proprietatea sa, nefiindu-i achitată până în prezent suma de 1200 lei.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 162 din data de 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art. 32 alin.3 și 4 lit. a din OG 96/1998, cu modificările ulterioare, cu aplic.art.41 Cod penal și 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata prev. de art.82 Cod penal și s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea prev.art.83 Cod penal.
Potrivit art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 11.068 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în perioada martie - mai 2007, inculpatul a determinat mai multe persoane să taie un număr de 31 de arbori de pe proprietatea părților vătămate: și, în volum de 61,550. și în valoare de 11.068 lei.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante și, constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 ți urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza și prin această modalitate de executare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părților vătămate, constituite părți civile în cauză, despăgubiri civile reprezentând contravaloarea materialului lemnos tăiat de pe proprietatea acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
În motivele apelului depuse în scris la dosar, acesta a arătat că împreună cu fratele său, deține o suprafață de 1,4 hectare teren pădure și întrucât aceste era grav bolnav, necesitând internarea într-o clinică de specialitate pentru operație, s-au hotărât să vândă materialul lemnos de pe terenul proprietate comună, după ce în prealabil au formulat cerere la organele silvice pentru marcarea arborilor ce urmau să fie tăiați. Știind astfel că numitul deține o societate având ca obiect de activitate exploatarea și comercializarea materialului lemnos, a luat legătura cu acesta care i-a spus că are nevoie de material lemnos și în consecință, s-a dus și i-a arătat hotarul.
Mai arată inculpatul în motivarea apelului că terenul era bine delimitat, limita de hotar fiind vizibilă, vopsită cu culoare roșie, deci nu putea să-i arate alt hotar, astfel că vinovat de săvârșirea faptei silvice este care a intrat pe terenul vecin și a tăiat arborii care erau mai mari de pe terenul părților vătămate, fără ca el să aibă vreo legătură.
Deosebit de aceasta, martorii audiați în cauză, respectiv muncitorii care au tăiat copacii, au declarat clar că nu el le-a arătat hotarul, ci. Apreciază că acesta trebuie să fie inculpat în cauză și nu el.
Referitor la latura civilă a cauzei, arată inculpatul că prejudiciul nu a fost dovedit, este exagerat și el nu a fost de față când s-au numărat, fiind numărate și alte cioate tăiate anterior de alte persoane, în altă perioadă. De asemenea, în cauză nu s-a efectuat nicio expertiză care să stabilească valoarea prejudiciului. De altfel, a tăiat copacii de pe linia de hotar care delimita proprietățile și după cum se știe, pe linia de hotar, un copac aparține sale și altul proprietății părților civile, astfel că prejudiciul urmează să fie scăzut.
A solicitat astfel în principal, desființarea în totalitate sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea și completarea cercetărilor și cu privire la, iar latura civilă să fie soluționată separat. În subsidiar, a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței pentru admiterea probei cu o expertiză și cu martori pentru stabilirea valorii reale a prejudiciului.
Oral, în fața instanței, prin apărător, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât din probele administrate rezultă că data respectivă el nu putea să indice arborii care urmau să fie tăiați. Mai mult decât atât, arborii situați pe linia de hotar erau marcați, iar culpa în tăierea arborilor îi aparține lui. A fost într-adevăr o înțelegere între el și martorul, însă de tăiere de arbori de pe terenul proprietatea sa și numai după ce obținea formele legale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost greșit soluționată, fiind acordate despăgubiri mai mult decât au fost dovedite.
Prin decizia penală nr. 292 din 7.12.2009 a Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, iar pedeapsa aplicată a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, după cum și modalitatea de executare a pedepsei a fost just aleasă.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea reținută de prima instanță și arătată pe larg în considerentele sentinței penale atacate.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză în ambele faze procesuale, respectiv: plângerea părților vătămate, actul de inspecție efectuat în perioada 07 și respectiv 13 iunie 2007, carnetul de inventariere, titlu de proprietate nr.818 din 26 ianuarie 2005 și nr.873 din 25 ianuarie 2006, planșele fotografice, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de punere în posesie nr.182 din 20 august 2004, procesul verbal de stabilire a vecinătăților și depozițiile martorilor: -, și, rezultă într-adevăr că în perioada martie - mai 2007, inculpatul a determinat mai multe persoane să taie un număr de 31 de arbori de pe proprietatea părților vătămate: și, în volum de 61,550. și în valoare de 11.068 lei, faptă ce, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prevăzută de art.31 alin. 2 Cod penal, raportat la art.32 alin.3 și 4 lit. a din OG 96/1998, cu modificările ulterioare, pentru care în mod corect a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa corespunzătoare, individualizată corect, conform disp. art. 72 Cod penal.
Tribunalul nu și-a însușit critica inculpatului apelant că în speță este incidentă cauza de împiedicarea a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. c Cod procedură penală (fapta nu a fost săvârșită de către învinuit sau inculpat). Declarațiile martorilor audiați în cauză probează indubitabil că el este autorul faptei imputate. Mai mult chiar declarațiile inculpatului sunt contradictorii (Inițial inculpatul - în fața organelor de anchetă a recunoscut faptele în sensul că în mod intenționat i-a indicat administratorului societății arborii de pe terenul părților vătămate, fiind de acord să le despăgubească pe acestea, dar ulterior, a revenit la acea declarație și a arătat că nu el a fost cel care a indicat arborii și că muncitorii respectivi, din proprie inițiativă au făcut acest lucru. În fața primei instanței (110 dosar ) inculpatul și-a menținut această ultimă poziție, susținând că muncitorii angajați de administrator ar fi tăiat, cu de la sine putere, mai mulți arbori decât le-a indicat el, atât de pe terenul său cât și al părților vătămate. De altfel, inculpatul a arătat că despre aceste aspecte nu și-a dat seama decât atunci când s-a deplasat la fața locului împreună cu organele de poliție și în plus a susținut că nici până în prezent administratorul societății nu i-a achitat integral suma ce i-o datorat pentru materialul exploatat. Tribunalul a dat curs primelor declarații ale inculpatului, deoarece acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Cum inculpatul nu a făcut cu nimic dovada susținerilor sale, solicitarea privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, nu a fost primită de instanța de control judiciar.
Apreciind legală și temeinică soluția instanței de fond sub aspectul laturii penale a cauzei, tribunalul a apreciat că și pe latura civilă soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea părților civile și de obligare a inculpatului apelant la plata de daune materiale, prima instanță, reținând că în persoana acestuia din urmă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (respectiv existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul), în mod just l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 11.058 de lei către și cu titlu de daune materiale (la stabilirea acestui cuantum prima instanță a avut în vedere calculul făcut de S - filele 8-11 ds.fond).
Tribunalul a respins criticile inculpatului apelant în sensul că prejudiciul suferit de părțile civile nu a fost dovedit (că el nu a fost de față la cercetarea la fața locului, că nu s-a făcut o expertiză evaluatoare, că au fost numărate și cioate mai vechi, că martorii nu au fost chestionați cu privire la valoarea prejudiciului), acestea fiind nefondate. În cauză Sae fectuat o inspecție la fața locului (pe terenul părților civile) împreună cu organele de poliție și au constatat faptul că de pe acest teren au fost tăiați ilegal un număr de 31 de arbori cu un volum de 61,556. Deci prejudiciul suferit de părțile civile este fără îndoială dovedit. De asemenea, acesta a fost calculat în lei tot de către specialiștii silvici ai S, conform reglementărilor în vigoare la data constatării. Tribunalul a apreciat că în cauză nu s-ar fi impus o expertiză silvică evaluatoare, neexistând nici un dubiu cu privire la calculul întocmit de organele silvice. Faptul că inculpatul nu a fost prezent la fața locului nu poate atrage automat concluzia că cercetarea s-a făcut contra intereselor sale (mai mult, inculpatul apelant nu a avut nimic de obiectat cu privire la acest aspect în fața procurorului de caz ori în fața primei instanțe).
Tribunalul nu a dat curs nici solicitării inculpatului apelant de trimitere a cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, în condițiile în care art. 333 Cod procedură penală, iar dispozițiile art. 332 Cod procedură penală nu sunt incidente în speță. Nici solicitarea inculpatului apelant de soluționare separată a acțiunii civile de către instanța civilă nu este fondată, în condițiile în care părțile civile au înțeles să o alăture celei penale (iar soluționarea acesteia nu îngreunează soluționarea laturii penale a cauzei).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a criticat atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
A arătat că, deși în apel a depus la dosar completări la motivele de apel formulate inițial, prin care a solicitat completarea probatoriului cu înscrisuri și declarații de martori, precum și o expertiză tehnică în vederea stabilirii corecte a prejudiciului, instanța de apel nu a pus în discuție admisibilitatea probelor solicitate. Audierea martorilor propuși era strict necesară, întrucât instanța de fond a reținut că nu și-a dovedit susținerile, respectiv faptul că nu el a solicitat tăierea arborilor de pe terenul părții vătămate. S-a depus la dosar un proces-verbal din care rezulta delimitarea proprietăților, însă depozițiile celor doi martori - pădurarul și un vecin care cunoștea cât de vizibile erau semnele de delimitare - veneau în completarea probatoriului. Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Suceava, spre rejudecarea apelului. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală. A arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită faptelor și a dispus condamnarea, deși din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că ar fi cerut numitului să taie arborii de pe proprietatea învecinată cu cea proprietatea sa, aparținând părții vătămate. Mai mult, arborii situați pe linia de hotar dintre cele două proprietăți erau marcați, astfel încât cel care a exploatat materialul lemnos nu poate invoca faptul că nu a știut că taie arbori din proprietatea altuia. A arătat că nu a fost de față în momentul tăierii arborilor și nu a făcut nici un demers pentru prejudicierea părților vătămate. Cu privire la latura civilă a cauzei, a arătat că în mod greșit instanța l-a obligat la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate, în urma administrării defectuoase a probelor, atâta timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită. Arborii tăiați au fost luați de numitul, nu cunoaște dacă acesta i-a valorificat și nu a încasat bani până în prezent.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 697/P/2007 din 5.11.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenescs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 32 al. 3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, reținându-se că, în perioada martie - mai 2007 a determinat mai multe persoane să taie un număr de 31 de arbori de pe proprietatea părților vătămate și, cauzând un prejudiciu în volum de 61,55 de masă lemnoasă, în valoare de 11.068 lei. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă de timp, a determinat aceleași persoane să taie din pădurea proprietatea sa un număr de 82 arbori nemarcați, în volum de 127,789 și în valoare de 21.330 lei.
După administrarea probatoriului testimonial și pe baza înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, prima instanță, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința penală nr. 162 din 10.06.2009, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 32 al. 3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 modificată, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74, 76 lit. d Cod penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare. A fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 11.068 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel inculpatul, care a criticat atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
Printre motivele de apel, inculpatul a invocat necesitatea administrării probei cu martori și a efectuării unei expertize de specialitate, pentru stabilirea prejudiciului cauzat părților civile.
Din actele și lucrările dosarului de apel nu rezultă ca instanța de apel să fi pus în discuție oral, public și contradictoriu cererea de administrare de probe formulată de inculpat.
Chiar dacă prin motivarea deciziei penale nr. 292 din 7.12.2009 Tribunalul Suceava arată că administrarea acestor probe nu s-a impus în cauză, Curtea apreciază că inculpatului i-a fost încălcat dreptul efectiv la apărare, maniera în care a analizat instanța de apel cererea de probe a inculpatului intrând sub incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Mai mult de atât, instanța de apel reține ca motiv pentru respingerea probelor solicitate de inculpat faptul că prejudiciul a fost stabilit în baza raportului de inspecție efectuat de S pe terenul părților civile, fără a observa că actul de inspecție încheiat la data de 7.06.2007 de reprezentanții S (fila 8 dosar urmărire penală) a fost încheiat în lipsa inculpatului, acesta contestând chiar prin motivele de apel numărul arborilor tăiați în delict și valoarea prejudiciului stabilit în dauna părților civile și.
Față de cele prezentate și apreciind ca fiind necesară administrarea de probe, inclusiv a unei expertize de specialitate silvică, pentru stabilirea în mod corect a cuantumului prejudiciului cauzat părților civile, prejudiciu care de altfel influențează în mod direct încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, Curtea urmează ca, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, să admită recursul declarat de inculpatul, să caseze în totalitate decizia penală recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Suceava.
Onorariul provizoriu pentru avocatul din oficiu al inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 292/7.12.2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în totalitate decizia penală susmenționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Suceava.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 50 de lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu, care se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.03.2010
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Ilieș Titiana, Acsinte Viorica
