Infractiuni silvice Spete. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 146/R/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Săndel Macavei Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale nr. 248 din data de 4 octombrie 2007 Tribunalului Maramureș, cauza privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii la regim silvic ( Legea nr. 26/1996 ).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. -, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea deciziei penale atacate și menținerea soluției pronunțată de prima instanță, apreciind că soluția pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, în mod greșit dispunându-se achitarea inculpatului. Constată că instanța de apel a reținut în motivarea deciziei aspecte în discordanță cu fapta reală. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul a determinat două persoane să taie fără drept arbori care ulterior au fost însușiți de cele două persoane. Chiar dacă inculpatul a susținut că arborii în cauză ar fi fost tăiați de pe terenul pe care l-ar deține, învederează instanței că situația juridică a terenului este incertă iar terenul nu este delimitat de un gard. Față de împrejurarea că instanța de apel a reținut că există un dubiu cu privire la infracțiunea de furt solicită a se constata că la fila 5 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal de constatare a infracțiunii unde se reține la punctul 7 locul comiterii faptei, iar la fila 7 același dosar există procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă suprafața cu privire la care inculpatul a fost pus în posesie. De asemenea, martorul a confirmat că proprietatea de pe care au fost tăiați arborii aparține Ocolului Silvic, declarația acestui martor coroborându-se cu procesul verbal de la fila 17 dosar de urmărire penală, însoțit de către schița locului de unde rezultă fără dubiu că terenul aparținând inculpatului are printre vecinătăți teren aparținând Romsilva. Apreciază că din coroborarea tuturor actelor rezultă că inculpatul a cunoscut exact că zona din care ar fi fost tăiați acești arbori s-a aflat pe proprietatea Romsilva, inculpatul acționând cu intenție directă, astfel că dispozițiile art. 10 lit. b/1 pr.pen. nu-și găsesc aplicarea.
Apreciază ca fiind greșită și netemeinică reținerea dispozițiilor art. 18/1 pentru infracțiunea de tăiere fără drept a arborilor pentru că în concret nu se poate concluziona că această faptă este în mod vădit lipsită de suport raportat la valoarea prejudiciului.
Învederează instanței că în cauză este vorba de fapte comise în luna noiembrie 2005, dată la care valoarea prejudiciului nu putea fi apreciat ca fiind lipsită de importanță chiar dacă instanța de apel a reținut că fapta ar prezenta un grad de pericol social mai scăzut.
Pentru aceste motive, având în vedere și motivele invocate în scris, solicită admiterea recursului declarat în cauză.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea hotărârii de achitare a inculpatului pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Față de susținerile reprezentantei Parchetului, apreciază că soluția atacată este legală și temeinică deoarece starea de fapt care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate este stabilită de faptul că inculpatul este proprietar, deținând un titlu de proprietate, și a fost pus în posesie cu mențiunea că a recunoscut că a tăiat material lemnos.
Referitor la prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului, consideră că soluția adoptată de Tribunalul Maramureș este legală și temeinică, fiind întrunite condițiile aplicării dispozițiilor art. 18/1 pen. pe lângă faptul că este proprietarul acelui teren solicită a se avea în vedere că nu există probe care să răstoarne această situație. În acest sens solicită a se avea în vedere declarațiile martorului și procesul verbal de calcul al pagubei din care rezultă că este de necontestat că inculpatul este proprietarul pe acel teren de pe care s-a exploatat masa lemnoasă. Cu privire la declarația martorului solicită a se avea în vedere că acesta a recunoscut că terenul de pe care s-a tăiat materialul lemnos se află în posesia inculpatului, că nu s-a schimbat destinația acestuia, respectiv din teren agricol în teren forestier. De asemenea, solicită a se ține cont și de faptul că materialul lemnos este relativ mic, cu o valoare redusă, respectiv în cuantum de 780 RON și a făcut demersuri ce să se materializeze pentru eliberarea autorizației de exploatare a materialului lemnos. Pentru această faptă consideră că impune achitarea în temeiul 11 punctul 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. cu aplicarea art. 18/1 pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Învederează instanței că va depune concluzii scrise în susținerea poziției sale.
Pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, respectiv pentru fapta de furt, raportat la starea de fapt probată, că inculpatul este proprietarul terenului, se impune achitarea acestuia și pentru această faptă, deoarece latura obiectivă a infracțiunii prevede luarea în posesie. În aceste condiții, apreciază că soluția firească e achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b pr.pen. mai ales că din rechizitoriu și probele administrate în cauză rezultă că planează o stare de îndoială asupra stării de fapt cu privire la locul săvârșirii faptei și la situația juridică a terenului care conform principiului in dubio pro reo trebuie să profite inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în procesul verbal de la fila 96 dosar de urmărire penală apare că ambii arbori au fost tăiați de pe locul numit și nu cum se reține prin actul de sesizare. Pentru aceste motive consideră că o soluție legală și temeinică este cea de respingere a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.90 din 5.03.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 14.06.1958 în, domiciliat în S M-, cu reședința în com. nr. 559, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea silvică prev. de art. 31 al. 2 pen. raportat la art. 32 al. 2 din OUG 96/1998 cu aplicarea art. 74 lit.a, 76 lit. d pen. și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea silvică prev. de art. 31 al. 2 pen. rap. la art. 98 al. 2 din Codul Silvic cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d pen.
Instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 81, 82 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni atrăgând atenția asupra consecințelor prev. de art. 83.pen.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a obligat inculpatul să plătească Regiei Naționale a Pădurilor - Direcția Silvică BMs uma de 795,80 lei despăgubiri civile.
În considerentele hotărârii s-a retinut că la data de 04.11.2005 inculpatul s-a deplasat la locul numit "Între " unde s-a întâlnit cu făptuitorul R administrator la și a discutat cu acesta despre exploatarea unor arbori de pe un teren proprietatea sa.
Ulterior inculpatul împreună cu făptuitorul s-au deplasat la locul numit "". Aici inculpatul a indicat arborii ce urmau a fi tăiați iar făptuitorul a tăiat de pe picior 4 arbori de esență fag.
A doua zi făptuitorul Ram ai tăiat 3 arbori care au fost transportați și exploatați.
Instanța de fond a reținut că deși inculpatul a susținut că arborii au fost tăiați de pe terenul său, acesta nu a făcut dovada că terenul în cauză îi aparține, acesta aflându-se în administrarea și paza Ocolului Silvic.
În aceste condiții, în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere fără drept și furt de arbori prev. de OG 96/1998 și Codul Si/vic.
Raportat la gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, care nu are antecedente penale, instanța a apreciat că în favoarea acestuia se pot reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. aplicând inculpatului o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, dispunând totodată și suspendarea conditionată a executării pedepsei.
Împotriva hotărârii pronunțate a declarat apel inculpatul care a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii pronunțate și judecând a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. cu aplicarea art. 18/1 pen. și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt de arbori în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr.pen, cu consecințele respingerii acțiunii civile.
Prin decizia penală nr.248 din 4 octombrie 2007 Tribunalului Maramureșs -a admis apelul declarat de inculpatul, desființându-se hotărârea atacată și judecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. coroborat cu art. 18/1 pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prev. de art. 31 al. 2 pen. rap. la art. 32 al.2 din OG. 96/1998.
În temeiul art. 91 pen. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei (RON).
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d, pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea silvică prev. de art. 31 al.2 pen. rap. la art. 98 al. 2 din 26/1996.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B
În temeiul art. 192 pct. 1 lit. d pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea cauzei în fond.
În temeiul art. 192 alin. 3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat în sarcina inculpatului că acesta la data de 04.11.2005 s-a deplasat împreună cu făptuitorul la locul numit "" unde la indicația inculpatului, făptuitorul a tăiat 4 arbori de esență fag. A doua zi făptuitorul R, în baza unei înțelegeri prealabile avute cu inculpatul s-a deplasat în același loc și a mai tăiat 3 arbori de aceeași esență, prejudiciul total ridicându-se la valoarea de 795,80 lei.
Această stare de fapt nu a fost contestată de către inculpat. Însă inculpatul susține în apărarea sa că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt deoarece arborii au fost tăiați de pe terenul său.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul a constatat că prin procesul verbal de constatare a infracțiunii se reține că cei 7 arbori au fost tăiați de la locul III 102
În procesul verbal de calcul al valorii pagubei se constată ca loc al săvârșirii faptei "" UP. III 102
Prin Titlul de proprietate 44130/45 (fila 14 - dosar UP.) inculpatului și altor coproprietari le-a fost reconstituit dreptul de proprietate la locul numit I - 4 ha și 3.000 mp, Il - 3 ha și 3.600 mp. și - 1 ha și 8.000 m, teren de categorie pășune, titularii fiind puși în posesie prin procesul verbal din 27.08.2001 la locul în suprafață de 4 ha și 3.000 mp. iar prin procesul verbal de punere în posesie din 30.07.2003 a fost pus în posesie și pe suprafața de 6 ha și 3.750 mp teren forestier la locul III.
Prin urmare inculpatul a tăiat arborii de pe un teren pentru care deține titlu de proprietate doar că în privința aceasta mai există neconcordanțe în ceea ce privește categoria de folosință, în titlu fiind identificat ca pășune, fapt care nu împietează asupra drepturilor pe care le poate exercita inculpatul. Oricum inculpatul a susținut că va face demersuri pentru modificarea titlului în privința schimbării categoriei de folosință a terenului în litigiu.
Din dosar mai rezultă și faptul că, parțial, situația juridică a terenului este incertă pentru că acesta se învecinează cu pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic, fără ca parcelele să fie delimitate prin semne exterioare, motiv pentru care partea civilă susține că terenul de pe care s-a tăiat material lemnos se află în administrarea ei.
Pe de altă parte terenul de pe care s-au tăiat arborii se regăsește în titlul de proprietate al inculpatului în categoria de folosință "pășune" și nu "pădure" ceea ce a determinat partea civilă să încheie procesul verbal de constatare a infracțiunii.
Prin urmare în speța dedusă judecății există un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt deoarece aceasta presupune luarea din detenția sau posesia altuia - fără consimțământ, ori în speță inculpatul a probat că el detine titlu de proprietate asupra terenului.
În sprijinul său vine și procesul verbal încheiat la 09.12.2005 de către topograful din cadrul primăriei și pădurarul de la Ocolul Silvic SMp rin care s-a realizat delimitarea terenurilor inculpatului și a celor aflate în administrarea Ocolului Silvic. Astfel s-a constatat că din cei 4,3 ha teren identificat în Titlul de proprietate nr. 44130/45 la locul 1, o suprafață de 3,05 ha este fîneață iar 1,25 ha este pădure cuprinsă în amenajamentul silvic.
Ori, în aceste condiții, câtă vreme titlul de proprietate este în vigoare inculpatul poate exercita toate atributele dreptului de proprietate cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de recursului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.
S-au invocat următoarele:
Este incorectă decizia Tribunalului Maramureș prin care în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori iar pentru infracțiunea de furt de arbori s-a dispus achitarea sa în baza art.10 lit.d pr.pen. cu respingerea pretențiilor civile formulate. Motivarea tribunalului a fost aceea că inculpatul a determinat două persoane să taie 7 arbori nemarcați, fără aprobările necesare, dar tăierea s-a făcut de pe terenul proprietatea inculpatului.
Situația prezentată însă nu corespunde realității, în urma cercetării la fața locului, martorul, referent topograf, persoană ce a efectuat măsurători la fața locului a constatat că suprafața reală cu care inculpatul a fost pus în posesie în zona de unde s-au ridicat arborii este de doar 3,05 ha iar diferența de 1,25 ha este teren împădurit care aparține Ocolului Silvic. Așadar terenul de pe care s-au tăiat arborii nu aparținea inculpatului.
Pentru eventuale neconcordanțe dintre actele pe care le deținea inculpatul și situația de la fața locului se impunea promovarea de către acesta a unor acțiuni civile, certă fiind situația că la data comiterii faptelor acesta știa că nu deține în posesie terenul împădurit din zonă.
Curtea analizând recursul formulat, motive exprese invocate, incidența art.385/9 pr.pen. reține următoarele:
După cum s-a subliniat, este de consemnat în sarcina inculpatului că acesta la data de 4.11.2005 s-a deplasat în locul numit, la indicația sa numitul a tăiat 4 arbori, iar a doua zi R tot la indicația inculpatului din același loc a mai tăiat trei arbori, prejudiciul total fiind de 795,80 lei.
Conform procesului verbal de constatare a infracțiunii este de evidențiat că cei 7 arbori tăiați au fost ridicați de la locul III, a 102
Conform titlului de proprietate nr.44130/45 inculpatului,alături de alte persoane, i-a fost reconstituit drept de proprietate în locul I 4,30 ha, II 3,36 ha și 1,8 ha, terenuri de categorie pășune, titularii dreptului de proprietate fiind și puși în posesie.
Punerea în posesie s-a realizat în favoarea și a inculpatului la 27.08.2001, în I și la 30.07.2003 în locul III pe suprafață de 6,37 ha.
Ca urmare a acestor documente depuse, se poate trage concluzia că inculpatul a tăiat arborii de pe un teren pentru care ar deține titlu de proprietate.
apar doar în ceea ce privește categoria terenului, în titlu făcându-se trimitere la pășune iar în concret este vorba de pădure.
Este real că situația juridică a terenului cu pricina este incertă atâta vreme cât el se învecinează cu pădurea aflată în administrarea ocolului silvic fără ca parcelele să fie delimitate prin semne exterioare și astfel a existat temei pentru partea civilă în a susține că s-a tăiat material lemnos de pe suprafața sa. Toate însă aceste împrejurări trebuie a fi analizate prin prisma instrumentării în momentul de față a unei pricini penale, când orice dubiu este profitabil inculpatului - persoană ce în viziunea sa a tăiat și sustras arbori de pe un teren pentru care a și depus documentație în sensul că ar deține titlu de proprietate.
În sprijinul tot a unei astfel de idei vin declarațiile topografului și ale pădurarului, care au arătat că la momentul când s-a realizat delimitarea terenurilor s-a constatat că din cei 4,7 ha teren identificat în titlu de proprietate al inculpatului, o suprafață de 3,05 ha este de natură fânațe iar diferența este pădure cuprinsă în amenajamentul silvic.
În aceste condiții, nu se poate afirma altceva decât că tăierea s-a realizat fără drept întrucât inculpatul nu a avut avizele și aprobările necesare, iar raportat la furt acesta nu poate fi reținut întrucât inculpatul având drept de proprietate poate exercita toate atributele ce incumbă acest drept.
Raportat la infracțiunea de tăiere de arbori, cu justețe tribunalul a consemnat lipsită de pericol social prin prisma numărului de arbori tăiați ca fiind redus, 7 arbori, ce de altfel nici nu au fost tăiați efectiv de către inculpat, și valoarea prejudiciului. De subliniat și că de la momentul tăierii arborilor realizat în noiembrie 2005, până la momentul de față au intervenit norme juridice noi cu referire la valoarea prețului unui metru cub de masă lemnoasă, aspecte favorabile inculpatului.
Așadar susținerile din recurs în sensul că terenul de pe care s-a tăiat aparține Ocolului Silvic este nejustificat față de titlul de proprietate deținut de inculpat, starea incertă de la fața locului și convingerea fermă a inculpatului că se taie arborii de pe terenul său.
Aspectul că se impune promovarea unor acțiuni civile pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului în cauză pentru o delimitare certă a parcelelor sunt aspecte juridice reale însă auxiliare cadrului procesual de față ce vizează concret situația comiterii sau nu a unor infracțiuni din partea inculpatului.
Așadar recursul inițiat urmează să fi respins ca nefondat pe considerentele art.385/15 pct. 1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.248 din data de 4.10.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
07.03.08/3 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Valentin Chitidean
