Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 147/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 147/R/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 321/15.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea vătămată și reprezentanții legal ai părții vătămate, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că este de acord cu audierea sa în fața instanței de recurs.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și a sentinței penală pronunțată de instanța de fond și, rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. De asemenea, solicită admiterea acțiunii civile formulată în cauză și obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă.
Solicită a se constata că în mod greșit s-a ajuns la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d pr.pen. respectiv că inculpatul ar fi acționat fără intenție în ceea ce privește preluarea minorei și lipsirea acesteia de libertate. Constată de ambele instanțe au reținut corecta starea de fapt, respectiv că inculpatul a luat minora în vârstă de 6 luni de pe o banchetă aflată în apropierea părinților, acest aspect fiind confirmat de martorii ocularii. Inițial inculpatul a declarat că minora a fost găsită în tufișuri, lângă Teatrul Național din C-N, iar la acest termen de judecată, cu ocazia audierii, inculpatul a arătat că a găsit minora într-o stație de autobuz. Consideră că, în ciuda a ceea ce încearcă să acrediteze inculpatul că nu cunoaște Clujul și traseul urmat de acesta până la Teatrul Național, precum și că nu a găsit nici un telefon public până la Teatrul Național și că intenția sa a fost aceea de a chema salvarea și preda copilul autorităților, poziția acestuia nu este confirmată de probele administrate în cauză. Învederează instanței că inculpatul a luat copilul de lângă părinți, a parcurs o distanță considerabilă și a oprit un taximetru în care a încercat să abandoneze copilul, însă taximetristul știa despre dispariția unui copil de la gară. Deși inculpatul a acționat în sensul descris, nu s-a putut stabili în motivarea deciziei atacate că prin acțiunea desfășurată s-a urmărit lipsirea de libertate în mod ilegal a minorei. Totodată, apreciază că din dosar nu rezultă că inculpatul este iresponsabil sau are discernământul diminuat ori că acesta ar fi acționat fără intenție și că nu și-ar fi dat seama că lipsește minora de libertate în mod ilegal.
Constatând că din probe nu se poate desprinde decât că inculpatul a acționat cu intenție, astfel că solicită condamnarea acestuia, având în vedere și considerentele exprimate în memoriul scris depus la dosar.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținea dispozițiilor deciziei penale atacate și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond, ca fiind legale și temeinice.
Solicită a se avea în vedere că orice condamnare trebuie să se întemeieze pe probe certe, care să evidențieze vinovăția persoanei cercetate și orice dubiu în probațiunea administrată trebuie să respecte principiul in dubio pro reo. De asemenea, solicită a se avea în vedere că deși s-a afirmat de către reprezentanta Parchetului că declarațiile martorului vin în contradicție cu declarațiile inculpatului, lecturând declarația martorului G rezultă că minora era singură părea abandonată.
Învederează instanței că în susținerea nevinovăției inculpatul a arătat că a telefonat la Ambulanță pentru a solicita intervenția acesteia, cu intenția de a proteja copila, ocazie cu care și-a dat numele real și a precizat locul unde se afla, astfel că apreciază că dacă acesta ar fi avut vreo rea intenție nu-ar fi procedat ca atare. De asemenea, martorul Gac onfirmat intenția inculpatului de a duce copilul la o casă de copii, întrucât acesta era abandonat. Consideră totodată, că faptul că inculpatul nu cunoștea că în gară se află un post al Poliției TF nu i se poate imputa.
Apreciază că soluțiile pronunțate în cauză de către instanța de apel și de către instanța de fond sunt corecte, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine că acțiunea inculpatului a urmărit să o lipsească pe minoră de libertate în mod nelegal, neputându-se contura fără nici un fel de dubiu intenția de lipsire de libertate și nici ignora principiul in dubio pro reo.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, neavând probleme cu legea și că este părinte, precum și că un gest s-a conturat într-un proces ce durează de aproximativ 5 ani, în care părțile și-au formulat apărări și în care în acest moment trebuie respins recursul Parchetului ca nefondat și menținută hotărârea de achitare a inculpatului. Consideră că, chiar dacă inculpatul ar fi avut antecedente penale, fiecare acțiune trebuie interpretată în sens unic și să se bazeze pe probe. Cu onorariu din.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat în cauză, întrucât este nevinovat de comiterea faptei imputate și cu mențiunea că regretă că s-a ajuns în această situație.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 280 din 8 martie 2007 Judecătoriei Cluj -N s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, împotriva sentinței penale nr. 286 din 08.03.2007 a Judecătoriei Cluj -
Potrivit art.189 pr.pen. onorariul avocațial din oficiu, av., în sumă de 100 lei s-a suportat de la.
În temeiul art.192 a1.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 321 din 15 octombrie 2007 Tribunalului Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva sentinței sus-menționate.
În considerentele deciziei tribunalului s-a reținut că, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.
În urma analizării întregului material probator, instanța de fond a reținut faptul că în noaptea de 4/5 septembrie 2003, împreună cu soțul său și cei doi copii ai lor, Literaș de 7 ani și de 6 luni, au ajuns în Gara CFR C-N, unde, fiind obosiți, și-au căutat în sălile de așteptare din incinta un loc pentru a se odihni; astfel a găsit un loc, un fotoliu liber în holul dintre cele două săli de așteptare, așezând-o alături pe minora de 6 luni, adormind, iar când s-a trezit a constatat că fiica sa dispăruse.
Varianta susținută de către, potrivit căreia a stat tot timpul lângă copilă nu a putut fi reținută de către instanța de fond, deoarece probele nu au condus către această ipoteză. În urma analizării obiective a probelor s-a reținut că numita s-a așezat în fotoliu, cu minora alături de ea, dar a existat și un anumit interval de timp în care a lăsat-o pe minoră nesupravegheată, îndepărtându-se de zona în care o lăsase pe minoră, martorul G fiind cel care observat acest lucru. Aceste declaratii se coroborează cu cele ale martorului.
În aceste condiții, inculpatul care se afla în apropiere a văzut minora singură, s-a adresat unei femei de lângă el, că va lua copila și o va duce la casa de copii, lucru pe care l-a și făcut. Martorul nu a văzut efectiv când inculpatul a luat copilul, dar l-a văzut când inculpatul s-a jucat cu el. Declarațiile celor doi martori se coroborează întocmai, ambii relatând detalii percepute în acea noapte și descriind exact ce s-a întâmplat. Când mama copilei a observat că aceasta lipsește, a început să strige, și ambii martori au declarat că i-au adus la cunoștință că fata a fost luată de un tânăr înalt și brunet, despre care au crezut că este tatăl minorei și de aceea nu au reacționat la luarea minorei.
S-a reținut în continuare că inculpatul s-a deplasat cu copilul în brațe în zona Național din C-N, unde la orele 2,43 telefonat la Serviciul de Ambulanță C, solicitând deplasarea unui echipaj la fața locului, indicând datele sale personale și faptul că a găsit un copil în tufișurile din zona respectivă. Cu ajutorul martorului, taximetrist, inculpatul a fost reținut până la sosirea organelor de poliție și salvare, copilul fiind ulterior consultat și neprezentând semne de violență, fiind doar agitat.
Fapta comisă de către inculpat a fost analizată de către instanța de fond sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Din punct de vedere obiectiv este adevărat că inculpatul a luat în aceea noapte minora, deși nu avea nici calitatea de părinte sau vreo o altă calitate asupra acesteia, fără a cere în prealabil încuviințarea persoanelor care puteau dispune asupra copilei, care nu putea să-și exprime voința.
Prin actul executat, inculpatul a împiedicat-o pe minoră să actioneze și să se deplaseze conform vointei reprezentanților săi legali, părinții ei,însă dincolo de acest element material al infracțiunii de lipsire de libertate, pentru a îmbrăca toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.189 alin. și 2.penal, fapta inculpatului trebuie să fi fost săvârșită cu intenție, ca formă a vinovăției.
Sub aceste aspect, al laturii subiective, probele administrate în cauză n-au putut contura cu certitudine concluzia că inculpatul ar fi acționat cu scopul de aol ipsi de libertate în mod ilegal pe minora. Nu s-a putut stabili că inculpatul, prin acțiune a sa, o lipsește pe minoră de libertate în mod ilegal și că în același timp a urmărit sau doar a acceptat acest rezultat al lipsirii. ilegale de libertate al minorei.
Inculpatul și-a exprimat intenția, expusă față de martori, că va lua copilul pentru a-l duce la casa de copii, deoarece părea abandonat în gară. Un alt aspect extrem de important în privința elementului subiectiv al faptei comise îl reprezintă gestul său de a telefona la serviciul de ambulanță pentru a solicita intervenția unui echipaj, indicând prenumele său real, precum și locul în care se afla atunci când a telefonat. Această atitudine a venit să sprijine îndoiala că inculpatul a acționat cu intenție infracțională.
Concluzia instantei de fond a fost în sensul că a exclus fără dubiu varianta conform căreia este posibil ca inculpatul să fi acționat cu intenție, el neavând reprezentarea că fapta sa reprezintă o infracțiune, intenția fiind aceea de a proteja copilul, văzându-1 abandonat în gară.
Soluția de achitare a acestui inculpat pe considerentul că faptei comise îi lipsește elementul subiectiv, a fost achiesată și de către instanța de control judiciar, care a respins apelul declarat de către parchet, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev și ped de art. 189 alin 1 și 2 Cod penal.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit d Cod procedură penală raportat la declarațiile contradictorii ale inculpatului care nu se coroborează cu cele ale martorului din sala de așteptare a CFR
Astfel inculpatul a luat copilul de lângă părinți, a parcurs o distanță considerabilă și a oprit un taximetru în care a încercat să abandoneze copilul, însă taximetristul știa despre dispariția unui copil de la gară, iar din actele dosarului nu rezultă că inculpatul este iresponsabil sau are discernământul diminuat ori ar fi acționat fără intenție.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Astfel în esență, în noaptea de 4/5 septembrie 2003, în sala de așteptare a CFR C se aflau și împreună cu soțul său și copii Literaș de 7 ani și de 6 luni pe care a așezat-o într-un fotoliu și deoarece a adormit când s-a trezit a constatat dispariția copilului iar martorii și G i-au relatat că fetița a fost luată de un tânăr înalt și brunet, despre care au crezut că este tatăl minorei și de aceea nu au reacționat.
Din declarația inculpatului (f 44 -dos. inst. de fond ) rezultă că acesta s-a deplasat cu copilul în brațe în zona Național din C-N, unde la orele 2,43telefonat la Serviciul Ambulanță din C solicitând deplasarea unui echipaj la fața locului, indicând datele sale personale și faptul că a găsit un copil în tufișurile din zona respectivă.
Cu ajutorul martorului, taximetrist inculpatul a fost reținut până la sosirea organelor de poliție și salvare, copilul fiind ulterior consultat însă s-a constatat că nu prezenta urme de violență fiind doar agitat.
Este real că inculpatul a luat în acea noapte minora, deși nu avea nici calitatea de părinte sau vreo altă calitate asupra acesteia, fără a cere în prealabil încuviințarea persoanelor care puteau dispune asupra minorei care nu putea să își exprime voința și care a fost împiedicată să acționeze și să se deplaseze conform voinței reprezentanților săi legali, părinții acesteia.
Ceea ce nu s-a putut stabili cu certitudine din probatoriul contradictoriu administrat în cauză a fost că inculpatul ar fi acționat cu intenția de aol ipsi de libertate în mod legal pe minora.
Dimpotrivă atitudinea inculpatului exprimată față de martori că va lua copilul pentru a-l duce la casa de copii, deoarece părea abandonat în gară, ar motiva intenția inculpatului de a asigura protecția minorei într- instituție specializată.
Nu se poate face abstracție nici că inculpatul a telefonat la serviciul de ambulanță indicând numele său real, locul unde se afla când telefonat, de altfel a și predat copilul cadrelor medicale ce au sosit cu ambulanța la fața locului.
În acest context soluția de achitare a inculpatului se circumscrie dispozițiilor art. 10 lit d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, respectiv lipsește elementul subiectiv al acesteia concretizat în forma intenției.
Ca atare, nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu în baza art. 3859alin 3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.321 din data de 15.10.2007 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.321 din data de 15.10.2007 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 Cod procedură penală, stabilește suma de100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av., sumă ce se va avansa din Fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.M/
2 ex./24.03.2008
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Valentin
