Infractiuni silvice Spete. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.316/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpata -, împotriva deciziei penale nr.31/A din 20.01.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul-inculpat asistată de avocat desemnat din oficiu și intimatele părți vătămate și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință recurentei-inculpate prevederile art.70 al.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurenta-inculpată înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs. S-a procedat la identificarea și audierea recurentei inculpate cu seria - nr.-, fiica lui și, născută la data de 30.05.1954, CNP -, declarație ce a fost consemnată și atașată la dosar.
În timpul audierii, intimatul parte vătămată a intervenit în a i se pune întrebări recurentei intimatei, însă datorită faptului că acestea nu au fost exacte și la obiect i s-a retras acestuia cuvântul.
Nemaifiind cereri de formulat curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului și achitarea potrivit art.10 lit.b Cod procedură penală rap.la art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, întrucât inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acesteia. Din înscrisurile existente la dosar, declarațiile martorilor și cei 3 frați care nu au susținut nici unul din motivele invocate de intimatele părți vătămate din prezenta cauză, rezultă că singurul care a luat hotărârea de a tăia arborii din pădurea proprietatea sa - a fost hotărârea tatălui care a contactat și plătit oamenii care munceau pentru el.
Mai mult decât atât, pe rolul Judecătoriei Moineștis -a aflat un dosar de partaj la care nici unul din frați nu a reclamat că pe acea suprafață de teren nu ar mai fi arbori, sau că masa de partaj cuprinde doar terenul - nu și arborii.
Singurul lucru pe care l-a făcut recurenta-inculpată este acela că a venit din B și a avut grijă să-și ajute părinții înainte de a deceda și de sora acesteia care și în prezent este bolnavă.
Instanța pune în discuție motivul de casare potrivit art.3859al.13 Cod pr.penală întrucât inculpata este condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, participând impropriu la infracțiunea continuată de tăiere ilegală de arbori.
Avocat arată că este de acord cu motivul de casare invocat.
Intimat-parte vătămată și având pe rând cuvântul, solicită a se avea în vedere probele existente la dosar, să nu se țină cont de susținerile avocatului recurentei-inculpate deoarece au tergiversat soluționarea cauzei o mare perioadă de timp - 5 ani, să respingă recursul și să pronunțe o soluție legală și temeinică.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, arată că este nevinovată, aceasta doar și-a îngrijit părinții și sora.
URTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 373/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr-, în temeiul art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 32 al.1,3,4, lit. a din nr.OG 96/1998 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, înregistrat sub nr- din 7.04.2008 a fost trimisă în judecată inculpata, fostă, fiica lui și, născută la 30.05.1954 în com. jud.B, cu domiciliul în mun.B,-, - 13,.4, sector 6, CNP-, cetățean român, studii 8 clase, pensionară, văduvă, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.31 al.2 Cod penal raportat la art.32 al.1,3,4 lit.a din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, constând în aceea că în primăvara - vara anului 2003, cu intenție a determinat alte persoane, care fără vinovăție au tăiat 245 arbori din pădurea tatălui său în valoare de 65.222,25 lei.
În cauză s-au depus acte, materialul de urmărire penală, au fost audiate părțile și martori, probatorii din analiza cărora instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpata și părțile vătămate sunt frați.
În luna februarie 2003, numitului Gh., tatăl părților, i-a fost retrocedată suprafața de 3,5 ha teren pădure, situată în pct. "" pe raza satului, comuna, conform nr.- din 31.03.2003 și a procesului verbal de punere în posesie din 12.02.2003 (filele 14 - 15 dosar urmărire penală).
La punerea în posesie a fost prezentă din partea proprietarului - inculpata care a și semnat actul de punere în posesie în calitate de delegat al titularului.
Ulterior, în primăvara - vara anului 2003 inculpata a angajat muncitori care au tăiat și transportat materialul lemnos la un drum auto situat în apropierea casei proprietarului pădurii, de unde acesta era încărcat în mijloace auto, fiind vândut de către inculpată.
De toate aceste operații s-a ocupat numai inculpata care a mers în pădure și a indicat muncitorilor ce arbori să taie, ea a organizat și supravegheat toate operațiunile și a încasat contravaloarea materialului lemnos vândut.
Martorii audiați în cauză sub prestare de jurământ, confirmă situația de fapt reținută, precizând: unii că în perioada în care au tăiat și transportat lemnul au discutat și cu tatăl inculpatei care le-a cerut să taie lemnele și uneori i-a și plătit, dar că inculpata a supravegheat toate operațiunile (, G, ) iar alții că bătrânul în vârstă de 94 ani era imobilizat de mai mult timp la pat și că nu l-au văzut în acea perioadă (, G, și ).
Din toate aceste probatorii reiese că în perioada primăvară - vară 2003 inculpata a organizat și supravegheat tăierea de către mai mulți muncitori a unui număr de 245 arbori rășinoase și fag, în volum de 390.729. și în valoare de 77.614,47 lei fără a avea aprobare legală și marcare corespunzătoare pentru tăiere și că aceasta a determinat acești muncitori să taie arborii, deși știa că nu are acte legale pentru tăiere și transport arbori.
Audiată în instanță inculpata în parte faptele susținând că tatăl ei a angajat muncitorii și tot el i-a și plătit pentru munca efectuată, cerându-le acestora să taie repede copacii, supărat fiind că unul din fiii săi - G l-a bătut.
Această susținere că bătrânul a organizat și supravegheat tăierea arborilor este contrazisă în parte de celelalte probatorii - declarațiile majorității martorilor dar și de alte fiice ale bătrânului:, care au relatat că bătrânul supărat pe fiii săi a hotărât să taie pădurea pentru a nu rămâne moștenire și a cerut inculpatei să se ocupe de tăierea și valorificarea materialului lemnos, având în vedere că doar aceasta se ocupa de el și de sora ei bolnavă.
Din analiza acestei stări de fapt reiese că în timpul vieții tatălui său, inculpata a determinat muncitori să taie și să exploateze materialul lemnos din pădurea tatălui său și a valorificat acest material, fără ca acești muncitori să aibă cunoștință că inculpata nu are acte legale de marcare și tăiere.
În drept s-a reținut că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la tăiere ilegală de arbori, forma continuată, prevăzută de art.31 al.2 Cod penal raportat la art.32 al.1,3,4 lit.a din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, conform art.72 Cod penal s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, volumul mare de material lemnos tăiat dar și atitudinea nesinceră a inculpatei precum și faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere că de la săvârșirea faptei și până în prezent fapta de tăiere ilegală de arbori a intrat sub incidența mai multor legi instanța a aplicat prevederile art.13 Cod penal - principiul legii mai favorabile -respectiv legea în vigoare la data săvârșirii faptei.
Referitor larăspunderea civilăinstanța a reținut următoarele:din cei 7 frați ai inculpatei, 3 s-au constituit părți civile solicitând contravaloarea materialului lemnos reprezentând 1/8 din întreaga suprafață de teren pădure și 4 nu au avut pretenții civile.
Instanța a constatat că infracțiunea de tăiere ilegală de arbori este o infracțiunede pericol și nu una de prejudiciu și prin urmare nu are o latură civilă ce ar trebui soluționată.
În altă ordine de idei instanța reține că la data săvârșirii faptei proprietarul pădurii, respectiv tatăl inculpatei, era în viață și nu a făcut nici un demers pentru a solicita despăgubiri, dimpotrivă din declarațiile unor frați ai inculpatei și a unor martori audiați în cauză reiese că, acesta a cerut inculpatei să angajeze muncitori pentru a tăia arborii în scopul de a nu rămâne fiilor săi care l-au agresat.
Prin urmare instanța a reținut că la data deschiderii succesiunii (septembrie 2003- data decesului defunctului )nici arborii și nici contravaloarea acestora nuerau în masa succesorală după cum nu există nicivreo creanță reprezentând contravaloarea acestor arbori.
Mai mult, defunctulnu întreprinsese vreo acțiune pentru dobândirea contravalorii arborilor tăiați, acțiune pe care succesorii săi să o poată continua.
În raport de toate aceste considerente instanța a apreciat că nu se impune soluționarea vreunei laturi civile, deoarece această latură nu există.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal partea civilă și inculpata.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit nu a soluționat latura civilă și nu le-a acordat pretențiile civile solicitate, iar pe de altă parte cuantumul pedepsei aplicate inculpate este prea redus.
Inculpata a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de condamnare, este nevinovată, a fost pusă în posesie pe suprafața de teren de pe care a tăiat arbori.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prima motivelor invocate, precum și din oficiu, a apreciat că apelul declarat de inculpată este nefundat cu următoarea motivare:
Instanța de fond deși a stabilit o situație de fapt corectă și a statuat în baza probelor legale și temeinic, constată că inculpata se face vinovată pentru săvârșirea infracțiunii cu privire la care a fost trimisă în judecată.
Toate probele administrate în cauză o plasează pe inculpată în câmpul infracțional și o indică pe aceasta cu certitudine și fără echivoc, drept autoare a infracțiunii de tăiere de arbori fără drept.
La soluționarea laturii civile însă, instanța de fond s-a aflat într-o totală eroare, în momentul în care a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatei, întrucât ne aflăm în prezența unei infracțiuni de pericol și nu derezultat.
Este de notorietate generală că infracțiunea de tăiere de arbori se încadrează în categoria infracțiunilor contra patrimoniului generatoare de prejudiciu, ș care impun cu prisosință acordarea dedaune materialeatunci când acestea s-au produs.
Motivare lapidară prin încadrarea de către instanța de fond în infracțiunea de pericol, a adus prejudiciu părților vătămate care s-au constituit părți civile în cauză și care avea dreptul la despăgubiri.
Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că prin soluționarea laturii civile, instanța de fond a lăsat nesoluționat fondul cauzei, a încălcat drepturile părții civile de a-și recupera prejudiciu, motiv pentru care în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a admis apelul părții civile, a desființat sentința penală sub aspectul nesoluționării laturii civile și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Moinești.
S-au extins efectele apelului și cu privire la celelalte părți civile care aparține aceleiașiconsortium litis.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpata, fără nicio motivare în cererea scrisă.
Într-un memoriu separat, depus în termenul prevăzut de art. 38510al.2 Cod procedură penală aceasta a susținut că nu ea a comis infracțiunea, că martorii și-au modificat declarațiile, fiind luate în considerare numai cele din cursul judecății.
Verificând decizia, dar și sentința pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului dar și din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate.
Este nelegală soluția de trimitere la rejudecare, dată în apel, deoarece potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală sentința se desființează și se trimite cauza la rejudecare la prima instanță numai în două cazuri expres prevăzute:
a) când judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) există vreunul dintre cazurile de nulitate prev. de art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
Din examinarea deciziei recurate rezultă că sentința a fost desființată numai sub aspectul laturii civile, motivat de faptul că prima instanță nu a soluționat acțiunea civilă, nesoluționând fondul cauzei, motiv care nu se circumscrie niciunuia din cele prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
De altfel, față de caracterul devolutiv al apelului, Tribunalul avea obligația soluționării acțiunii civile.
Respingând apelul declarat de inculpată, tribunalul a apreciat că latura penală cauzei a fost soluționată corect, deși atât prima instanță, cât și cea de apel, aplicând dispozițiile art. 13 Cod penal, au stabilit greșit care este legea mai favorabilă.
Potrivit art. 13 al. 1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În cauză s-a reținut că inculpata a comis infracțiunea dedusă judecății, în primăvara-vara anului 2003.
De la data epuizării infracțiunii (vara anului 2003) și până la data soluționării recursului, nr.OG 96/1998a suferit 8 modificări. Examinând actele normative ce au modificat-o, rezultă că legea mai favorabilă o constituie Legea nr. 120/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 408/6 mai 2004, care prin art. 28 modificat art. 32 din nr.OG 96/1998.
În această din urmă reglementare subiect activ al infracțiunii era numai proprietarul sau deținătorul terenului din fondul forestier sau vegetație forestieră.
Inculpata a fost trimisă în judecată și apoi judecată pentru participație improprie la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, reținându-se că autori ai acesteia sunt terțe persoane, a căror faptă, potrivit art. 32 din nr.OG 96/1998 modificat prin art. 28 din Legea nr. 120/2004 nu este prevăzută de legea penală.
Din considerentele arătate, în baza art. 38515pct.2 lit. b Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpată, se va casa în totalitate decizia precum și sentința penală nr. 373/16.09.2008 a Judecătoriei Moinești.
Reținând cauza spre rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală Curtea va dispune achitarea inculpatei.
În ce privește latura civilă, potrivit art. 346 al.4 Cod procedură penală instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 al.1 lit. b Cod procedură penală.
Față de aceste dispoziții, este inutil a se analiza dacă infracțiunea? ilegală de arbori este de pericol sau de rezultat, urmând ca acțiunea civilă să fie lăsată nesoluționtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta-inculpată - împotriva deciziei penale nr.31/A din data de 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitatea decizia penală apelată și desființează în totalitatea și sentința penală nr.373 din data de 16.09.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B, reține cauza spre rejudecare și în fond;
In baza 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, cu art.10 lit.b Cod procedură penală, achită inculpata -, fiica lui loan și, născută la data de 30.05.1954, în comuna, județul B, CNP -, studii 8 clase, văduvă, pensionară, cu domiciliul în municipiul B, Bulevardul 1 mai, nr.35, - 13, Sc.A,.4, Sector 6, necunoscută cu antecedente penale, pentru participație improprie la infracțiunea continuată de tăiere ilegală de arbori din fondul forestier național, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal, cu art.32 alin.l, 3 și 4 lit.a din Ordonanța Guvernului nr.96/1998, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul art.346 alin.4 Cod procedură penală, instanța lasă ne soluționată acțiunea civilă exercitată de intimatele-părți vătămate.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu, la instanța de apel și la instanța de recurs, în sumă totală de 400 (200 lei x 2) lei, avocați și respectiv.
Constată că recurenta-inculpată a fost asistată de apărător ales la instanța de fond.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red. - /
Red. -
tehnored. - 4 ex.
12.05.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene