Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BAC

SECȚIA PENAL, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENAL NR. 323

Ședința public de la 30 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anti Silviu

JUDECTORI:- -

- -

-- grefier

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bac u legal reprezentat prin

- procuror

Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bac u împotriva încheierii pronunțat de Tribunalul Bac u în data de 28.04.2009, în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de faț s-au desfșurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedur penal, în sensul c au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns recurenții inculpați în stare de arest: asistat de avocat ales, asistat de avocat oficiu și G asistat de avocat oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul oral al cauzei dup care:

Avocat ales a depus la dosar copie dup ordinul de deplasare din data de 29.04.2009 cu care justific cererea de amânare a cauzei din aceiași dat, prezentând și originalul pentru confruntare.

Procurorul și aprtorii intimaților inculpați au învederat instanței c nu au cereri de formulat.

Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecat și a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul având cuvântul a susținut motivele de recurs așa cum au fost artate și prin cererea scris aflat la dosar și a criticat încheierea atacat ca nefiind legal și temeinic cu privire la msura dispus pentru intimații inculpați în raport cu probatoriul administrat în cauz care subliniaz indicii temeinice de reținere a vinovției inculpaților pentru fapte deosebit de grave. Netemeinicia msurii este determinat de subzistența condițiilor cumulative prevzute de art.148 lit.f Cpp respectiv pedeapsa este mai mare de 4 ani și pericolul concret constând în aceea c, inculpații încearc s zdrniceasc aflarea adevrului sens în care a indicat o alt cauz în care intimații inculpați au încercat s influențeze prțile implicate.

Potrivit art.139 Cpp msura preventiv luat se înlocuiește cu o alt msur preventiv când temeiurile care au determinat luarea msurii au disprut. Aceast cerere nu poate fi primit, lsarea inculpaților în libertate prezint pericol pentru ordinea public, de natur s aduc atingere desfșurrii procesului penal în raport de natura și gravitatea faptelor svârșite. Prevederile cuprinse în art.148 lit.b,f Cpp nu sunt numai indicii, sunt și probe care demonstreaz în mod indubitabil c inculpatul și membrii grupului, au desfșurat acte ilicite de natur a obstrucționa aflarea adevrului.

Este adevrat c a trecut circa 1 an de zile de la arestarea lor dar cauza sufer amânri nu din cauza organelor judiciare ci a numeroaselor cereri formulate de intimații inculpați care au folosit motivații neverosimile iar în faza de urmrire penal nu au recunoscut svârșirea faptelor.

Având în vedere participația penal a inculpaților și, se impune în continuare menținerea acestei msuri. Aceștia acționau cu violenț fiind de notorietate în mediile sociale. Prin punerea în libertate a inculpatului G - care are antecedente penale, se creeaz o stare de insecuritate în rândul opiniei publice.

Instanța de fond a fcut referire la faptul c se asigur protecție victimelor îns trebuie artat c, aceasta se asigur doar prților vtmate care se prezint la instanț și care au cerut nu și celorlalte, ori inculpații au posibilitatea de a le influența declarațiile, aspect care potențeaz existența unei stri reale de pericol asupra tuturor victimelor.

Termenul rezonabil de arestare nu a fost depșit, este o cauz deosebit de complex, prevederile art.5 CEDO se ghideaz pe verificrile penale pentru buna desfșurare a actului de justiție.

Consider c motivarea instanței de fond este confuz, menit s creeze echivoc asupra motivelor invocate și a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și pe fond menținerea strii de arest a celor trei intimați inculpați.

Avocat ales având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat pentru urmtoarele considerente:

Susținerea c inculpații au tergiversat soluționarea cauzei nu este legal. Aceștia au exercitat cereri legale, au formulat excepții și nu au constituit un abuz de drept la aprare. Atât în expunerea de astzi a parchetului cât și în motivele scrise, argumente expuse au legtur cu alt cauz și alți inculpați. Nu exist temei legal de folosire a probatoriului administrat într-o alt cauz, sunt probe extrajudiciare și nu pot fi folosite. S-a spus c msura luat este netemeinic, c lsarea celor trei în libertate ar prezenta pericol social, ori în cauz este vorba de pericolul concret. Este salutar motivarea instanței de fond care cuprinde cazuistic de ultim or. ul concret nu a fost niciodat indicat și se întreab care este.

Afirmația c se realizeaz o aprare insinuoas este o calomnie. Este dreptul inculpaților s dea declarații când doresc. Este o critic grav și se atac modul în care judectorul își face.

S-a vorbit c s-ar crea o stare de insecuritate în rândul opiniei publice dar acestea sunt doar generalitți, afirmații care nu se pot verifica tehnic. a uitat de mult de dosarul cu.

În ce privește victimele a susținut c acestea au un comportament care las de dorit, frecventeaz barurile, iar în ceea ce o privește pe minora, a creat un conflict, doi brbați luându-se la btaie din cauza ei. Prțile vtmate nu sunt interesate de acest proces dovad c nici nu s-au prezentat. Apreciaz c prțile vtmate au fost manipulate de parchet, toate declarațiile fiind date ulterior arestrii lui.

Este primul caz în care prin încheiere, instanța de fond a dispus punerea în libertate a inculpatului de patru ori, pe aceiași msur. Este fr precedent și înseamn c poate chiar trebuie pus în libertate. Chiar dac o încheiere a instanței de fond a fost casat cu trimitere spre rejudecare, judectorul în urma analizei amnunțite, a pronunțat aceiași soluție.

La dosar exist declarații înc de la primul termen din care rezult cine este, date de comunitate (a fcut multe donații). El nu are obligația s fac proba unui lucru, a depșit aceast sarcin a probațiunii și a fcut-o el.

În cauz nu s-au fcut prea multe deoarece termenele care s-au acordat au fost justificate. În cauz au fost 7 persoane arestate iar 4 dintre acestea sunt în stare de libertate. Aceștia din urm nu au greșit cu nimic și se prezint la instanț ori de câte ori sunt chemați iar procesul penal se desfșoar în bune condiții. Judectorul de la instanța de fond a apreciat c msura strii de libertate este mai bun decât msura privrii de libertate.

În cauz s-a formulat cerere de strmutare atât pentru recurs cât și pentru fondul cauzei, cererea de strmutare a judecrii recursului a fost respins dar are convingerea c, în ce privește fondul cauzei, cererea de strmutare va fi admis.

Cu privire la declarațiile date de prțile vtmate a solicitat ca instanța s rețin c acestea sunt contradictorii chiar și acelea date pe un post de televiziune. Declarațiile nu sunt credibile și datorit moralitții prților vtmate.

Apreciind c încheierea atacat este temeinic și legal a pus concluzii de respingere a recursului și aceasta s fie menținut. Încheierea de faț cuprinde o motivare ampl, se bazeaz pe cazuistic CEDO de actualitate. Și inculpatul are dreptul la libertate, este arestat de 1 an și 5 luni, are dreptul s mearg alturi de familie și se oblig s se prezinte la instanț ori de câte ori va fi necesar, nu va înclca prevederile stabilite de judector.

Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legal și temeinic. În mod corect a apreciat instanța cu privire la acest inculpat care este arestat de foarte mult timp, termenul rezonabil fiind depșit, c pericolul social al faptei s-a diminuat iar alți inculpați din aceiași cauz se bucur de libertate. Nu exist probe c ar încerca zdrnicirea aflrii adevrului, sunt martori care au fost audiați și au artat c nu au fost influențați.

Nefiind dovedit pericolul concret, neavând antecedente penale, msura menținerii strii de arest nu se justific. A solicitat plata onorariului din fondul special al

Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat Gap us concluzii de respingere a recursului ca nefondat pentru urmtoarele considerente:

Instanța de fond a fcut o analiz profund a probelor administrate în cursul urmririi penale și a declarațiilor prților vtmate. Din analiza acestora s-a ajuns la concluzia c inculpatul are o contribuție foarte redus. Prin prisma acestui aspect instanța de fond a apreciat c aplicarea unei msuri alternative, este util. Apreciaz c durata arestrii depșește cu mult termenul rezonabil, antecedentele penale au fost covârșitoare și nu crede c acestea sunt temeiuri pentru a fi menținut starea de arest. parchetului c, inculpatul în stare de libertate, ar zdrnici aflarea adevrului, nu este justificat, victimele beneficiaz de protecție iar altele cate au fost audiate au spus c nu s-au exercitat presiuni asupra lor.

Temeiurile care au condus la luarea msurii s-au schimbat, s-a constatat c nu s-au fcut presiuni, sentimentul de insecuritate nu exist.

Pentru egalitate de tratament se impune judecarea în stare de libertate și a acestui inculpat. A solicitat plata onorariului din fondul special al LC.

Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, s fie judecat în stare de libertate. A ținut s precizeze c, la data când a fost arestat, i s-a adus la cunoștinț o cu totul alt fapt.

Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului, se oblig s se prezinte la instanț ori de câte ori va fi necesar.

Intimatul inculpat G având ultimul cuvânt și-a însușit concluziile puse de aprtorul su și a cerut s fie pus în libertate apreciind c poate beneficia de prezumția de nevinovție. Când a fost arestat i s-a adus la cunoștinț ar fi svârșit trei infracțiuni de viol. Are un copil minor și dorește s revin în familie.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de faț, constat urmtoarele:

Prin încheierea din data de 28.04.2009, pronunțat de Tribunalul Bac u în dosarul nr-, în temeiul art.139 alin.1 Cod procedur penal, s-a dispus înlocuirea msurii arestului preventiv luat împotriva inculpaților:, G și cu msura preventiv a obligrii de a nu prsi țara.

Supravegherea inculpaților, pe durata msurii de obligare de a nu prsi țara, a fost încredințat Poliției Municipiului

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedur penal, cu art.145 alin.1/1,alin.1/2 Cod procedur penal, au fost obligați inculpații s respecte urmtoarele obligații:

a) s se prezinte la instanța de judecat ori de câte ori sunt chemați;

b) s se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecat;

c) s nu își schimbe locuința fr încuviințarea organului judiciar care a dispus msura;

d) s nu dețin, s nu foloseasc și s nu poarte nici o categorie de arm;

e) s nu se aproprie de persoanele vtmate, membru familiilor acestora, persoanele împreun cu care au comis faptele, martorii ori alte persoane și s nu comunice cu acestea direct sau indirect;

f) s nu se afle în locuințele prților vtmate.

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedur penal, art.145 alin.3 Cod procedur penal, s-a atras atenția inculpaților:, G și c în cazul înclcrii cu rea-credinț a msurii a obligrii de a nu prsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua faț de aceștia msura arestrii preventive.

În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedur penal, cu art.145 alin.2/1 Cod procedur penal, s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: fiecrui inculpat, Poliției Municipiului B, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontier, în vederea asigurrii respectrii obligațiilor care le revin inculpaților.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților:, G și, dac nu sunt reținuți sau arestați în alt cauz, dup rmânerea definitiv a prezentei încheieri.

S-au respins cererile de revocare a msurii arestului preventiv și de înlocuire a msurii arestrii preventive cu obligarea de a nu prsi localitatea formulat de inculpații:, G și.

S-a constatat c inculpatul a avut aprtor ales.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedur penal, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța aceast încheiere, Tribunalul a reținut urmtoarele:

Analizând msura arestrii preventive, astfel cum a fost luat inițial, prelungit și menținut ulterior, precum și actele și lucrrile din dosarul de urmrire penal și cel al instanței, efectuate pân în prezent, Tribunalul reține c cei șapte inculpați:, și G au fost trimiși în judecat, dup cum urmeaz:

1., fiul lui și, nscut la data de 15-08-1965 în B, domiciliat în B-/E/1, posesor CI seria - nr. -, CNP - -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit.a și b pct.12 din Legea 39/2003, modificat, art.12 alin.1 și 2 lit. și art.13 alin.1, 2 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 od penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea c, începând cu anul 2003, pus bazele unei grupri infracționale organizate, structurat piramidal, în cadrul creia se identifica ca și lider, din care fceau parte mai mulți membri, având reprezentarea neechivoc apartenenței sau sprijinirii grupului, respectiv, inculpaților:, și inculpatul G (modalitatea sprijinirii gruprii), a recrutat, transportat, cazat, în modalitți incriminate penal, promisiuni mincinoase de munc, constrângere fizic și/sau moral - partea vtmat major și prțile vtmate minore:, și. Probațiunea penal identific c toate victimele menționate anterior au fost exploatate sexual.

Cu privire la partea vtmat se constat c inculpatul, având cooperarea infracțional a inculpatului și inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat pe care-l conducea, a procedat la încercarea recrutrii acesteia, prin inițierea unei tranzacții ilicite de cumprare de la un alt traficant, din județul B, exploatarea sexual a acesteia nefiind materializat, întrucât victima a refuzat deplasarea în municipiul B, având cunoștinț de scopul ilicit de altfel emis, victimizarea sa fiind realizat prin acte de abuz sexual. Cu referire la aceast din urm parte vtmat - minor la momentul inițierii tentativei de recrutare prin constrângere de ctre inculpatul, împreun cu ceilalți membri - se constat sub aspectul încadrrii juridice, c fapta este absorbit în contextul infracțional reținut în sarcina sa.

2., fiul lui și, nscut la data de 02.10.1961 în municipiul B, cu același domiciliu,-, județul B, posesor Ci seria - nr.-, CNP - -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit. a și b pct.12 din Legea nr.39/2003 modificat, art.12 alin.1 și 2 lit. și art.13 alin.1, 2 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 od penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea c, începând din anul 2005 se identific ca și membru al gruprii și co-lider (în perioada în care inculpatul a fost plecat în strintate), în cadrul creia a recrutat, împreun cu alți membri, prin înșelciune - promisiuni mincinoase privind oferte false de munc la hanul "La balena" din comuna - în scop de exploatare sexual, pe prțile vtmate majore și, faț cea din urm nematerializându-se victimizarea concret.

Ulterior, în cadrul aceluiași grup infracțional organizat, împreun cu coinculpații și, a desfșurat activitți concrete de recrutare de victime minore, prin mijloace de înșelciune sau punerea în situația extrem profitând de imposibilitatea de a se apra ori de a-și exprima voința, a prților vtmate și;

În cazul primei victime, exploatarea sexual a acesteia s-a concretizat urmare a administrrii forțate de droguri de mare risc, aceasta practicând ulterior prostituția la dispoziția întregului grup infracțional, prin continuarea constrângerii și manipulrii acesteia. Cu referire la partea vtmat minor se identific aceeași situație juridic menționat anterior.

3., zis "", fiul lui și, nscut la data de 16.07.1959 în B, domiciliat în B,-, CNP - -, posesor CI seria - nr. -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit.a și b pct.12 din Legea nr.39/2003 modificat, art.12 alin.1 și 2 lit. și art.13 al.1, 2 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea c, începând cu anul 2003, se identific ca și membru al grupului infracțional organizat, cu atribuții concrete în cadrul acestui anturaj infracțional, la solicitarea liderului gruprii inculpatului: a recrutat în diferite modalitți incriminate penal și/sau a exploatat sexual, împreun cu alte persoane, pe prțile vtmate minore:, Elisa și alte victime majore, identificate de probațiunea penal.

4. -A, fost, fiica lui și, nscut la 30.11.1985 în municipiul M, județul B, cu domiciliul în M,-, județul B, posesoare a CI seria - nr. -, CNP - -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit.a și b pct.12 din Legea nr.39/2003 modificat, art.12 alin.1 și 2 lit.a și art.13 alin.1 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea c, începând cu toamna anului 2007, anterior identificându-se cu intermitențe, și alte asemenea conexiuni infracționale, a aderat la grupul infracțional organizat condus de inculpatul, a crui membri erau inculpații:, și în conexiune infracțional direct cu inculpatul G, care a sprijinit acest anturaj ilicit, s-a implicat în activitți concrete de traficare și exploatare sexual, asigurând prin atribuțiile sale concrete plasarea, cazarea și gestionarea direct a victimelor, realizând în acest mod produsul infracțional, pe care îl punea în principal la dispoziția a liderului gruprii, rezultând date c aceleași acte ilicite a desfșurat și cu privire la alte prți vtmate majore, identificate intruziv.

Având în vedere actele de inițiere a activitții infracționale de recrutare asupra prții vtmate minore, reținându-se tentativa la infracțiunea de trafic de minori, se constat situație de absorbție în contextul infracțional care se reține în sarcina sa.

5. -, fiul lui și, nscut la data de 02.07.1986, în B, cu același domiciliu,-,.E,.11, județul B, posesor al CI seria - nr.-, CNP - -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit.a și b pct.12 din Legea nr.39/2003 modificat, art.12 alin.1 și 2 lit. și art.13 alin.1 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,constând în aceea c, de la începutul anului 2007 pân în luna octombrie a aceluiași an, a aderat la grupul infracțional organizat condus de inculpatul, având reprezentarea evident a apartenenței la grup, a desfșurat împreun cu ceilalți membri activitți de traficare și exploatare sexual a prților vtmate Elisa, și a altor prți vtmate majore, identificate intruziv. Cu referire la partea vtmat se identific aceeași situație juridic menționat anterior.

6., fiul lui și, nscut la data de 31.01.1987 în municipiul B, județul B, domiciliat în B, str. - nr.,.B,.3, județul B, posesor CI seria - nr. -, CNP - -, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit. a și b pct.12 din Legea nr.39/2003 modificat, art.12 alin.1 și 2 lit.a și art.13 alin.1 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificat prin Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea c, începând cu luna septembrie 2007, s-a identificat ca membru al grupului infracțional organizat condus de inculpatul, având reprezentarea evident a apartenenței la grupare; împreun cu ceilalți membri, în principal având cooperarea inculpatului și inculpatei, a traficat și asigurat exploatarea sexual a victimelor, precum și a altor victime majore, care deși aflate în situații de victimizare, au dat declarații de martor, respectiv numitele și.

De asemenea se reține c inculpatul menționat a cooperat cu inculpatul G privind demersurile de recrutare a prților vtmate minore și, transportându-le pe acestea la domiciliul tatlui su, precum și la Barul Club din B, iar ulterior, la locația numitei, pentru scopul infracțional de exploatare sexual.

7. G, fost, fiul și, nscut la data de 25.02.1950 în comuna, județul N, domiciliat în B,- A, județul B, pentru svârșirea infracțiunilor prevzute și pedepsite de art.7 alin.1-3, cu referire la art.2 lit.a și b pct.12 din Legea nr.39/2003, art. 13 alin.1, 2 și 3, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificat prin Legea nr.287/2005, o infracțiune prevzut de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 modificat și o infracțiune prevzut de art.20 Cod penal, raportat la art. art.197 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea c a sprijinit gruparea infracțional organizat condus de inculpatul, fcând demersuri de recrutare, împreun cu inculpatul, a prților vtmate și, prin promisiuni de munc mincinoase, în scop de exploatare sexual, intenționând punerea lor la dispoziția liderului gruprii menționat, iar asupra celei din urm victime a materializat un act de abuz sexual, respectiv viol, în modalitatea tentativei.

De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat se reține un act individual de recrutare prin înșelciune și ulterior prin constrângere fizic și moral, obligând-o pe partea vtmat, pentru o perioad de 2 sptmâni, în cursul lunii august 2007, s întrețin raporturi sexuale contra cost, în zone stradale de pe raza municipiului B, în folosul lui exclusiv.

Toți inculpații au fost arestați de Tribunalul Bac u, prin încheierile de ședinț din 19.12.2007 și 23.12.2007, considerând c în cauz sunt întrunite prevederile art.148 lit.b, c, e și f, Cod procedur penal.

Ulterior, prin exercitarea cilor de atac, inculpaților:, și, li s-au admis de ctre Curtea de Apel Bac u, recursurile formulate împotriva încheierii de menținere a arestrii preventive, dispus de Tribunalul Bac u, astfel c li s-a înlocuit msura arestului preventiv cu msura obligrii de a nu prsilocalitatea,fiind puși în libertate, prin încheierile de ședinț din 17.11.2008 și 19.11.2008. La ultimul termen de judecat, la instanța ierarhic superioar, prin recursul exercitat de reprezentantul parchetului s-a admis recursul, fiind lsați în continuare în stare de arest preventiv cei trei inculpați și pus în libertate inculpata, la data de 13.02.2009

Astfel, la acest termen de judecat 23.04.2009 s-a pus în discuție starea de arest pentru inculpații care au rmas în stare de arest preventiv, respectiv:, G și.

De fiecare dat, la fiecare termen de judecat, instanța verific dac sunt sau nu întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.143 și 148 Cod procedur penal.

Aprtorul desemnat din oficiu, pentru inculpații G și, au solicitat și la acest termen de judecat revocarea acestei msuri preventive, întrucât temeiurile avute în vedere inițial la luarea msurii, nu mai subzist, probatoriile nu susțin aceast msur, singurele dovezi incriminatorii sunt declarații prților vtmate, pe care îns nu se poate pune un accent deosebit fiind contradictorii și "pro causa", nefiindu-le probat învinuirile care li se aduc, solicit, eventual înlocuirea msurii acesteia cu cea a obligrii de a nu prsi localitatea.

Aprtorul ales al inculpatului, solicit, de asemenea, revocarea msurii arestrii deoarece temeiurile avute în vedere la luarea msurii nu mai subzist, și, totodat, nu exist alte temeiuri noi care s impun menținerea în continuare a msurii, invocând dispozițiile art.160 indice alin.2 Cod procedur penal. A artat c s-a împlinit mai bine de un an de zile de când în dosar nu s-a efectuat nici un fel de act de cercetare judectoreasc (și asta nu din vina vreuneia dintre prți) și, astfel, termenul rezonabil, de care se face vorbire în jurisprudența și cea intern, a fost demult depșit. În concluzie artând c argumentele avute în vedere în pledoariile sale anterioare, când s-a mai discutat aceast msur, faț de inculpați, rmâne valabil, cu toate argumentele expuse pe parcurs.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul reține urmtoarele:

În conformitate cu dispozițiile articolului 300/2 aliniatul 1 din Codul d e procedur penal: "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizat este datoare s verifice, în cursul judecții, legalitatea și temeinicia msurii arestrii preventive, procedând potrivit art.160/"

Sub aspectul legalitții,analizând dosarul cauzei, instanța constat c luarea acestei msuri preventive faț de inculpați a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedur și întinderii în timp a msurii.

Pentru luarea și menținerea msurii arestrii preventive a arestrii este necesar s subziste cumulativ probe și indicii temeinice c inculpații G, și au svârșit o fapt prevzut de legea penal, așa cum prevd dispozițiile art.143 od procedur penal și, de asemenea, s existe probe din care s rezulte una din condițiile prevzute de art.148 od procedur penal.

Cu privire la prima condiție, tribunalul reține c probatoriul administrat pân la aceast dat, demonstreaz c exist "indicii temeinice c au svârșit o fapt prevzut de legea penal" (art.143 alin.1 od procedur penal), care s nasc presupunerea rezonabil c acești inculpați ar fi comis fapte de natur penal.

De asemenea, potrivit art. 136 alin.8 od procedur penal, la "alegerea msurii ce urmeaz a fi luat se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sntatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana faț de care se ia msura".

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția European a Drepturilor Omului, care face parte integrant din dreptul intern în urma ratificrii sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constituția României, este permis restrângerea libertții persoanei, când exist motive verosimile pentru a bnui c persoana faț de care s-a luat aceast msur extrem, a svârșit o infracțiunefr a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovție de care se bucur inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Raportat la probele administrate pân în acest moment al procesului penal, îi plaseaz pe inculpați la locul svârșirii faptei, instanța apreciaz c în speț, exist motive temeinice de bnuial în sensul Convenției. Totodat instanța retine c probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie s aib aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare,iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natur s aduc atingere prezumției de nevinovție de care beneficiaz inculpații, pân la exercitarea tuturor cilor de atac.

Sub aspectul temeinicieiinstanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2 Cod procedur penal, art.160 indice b Cod procedur penal, constat c se poate dispune înlocuirea msurii arestrii preventive cu msura obligrii de a nu prsi țara, pentru fiecare inculpat, în parte: (având în vedere egalitatea de tratament cu a celuilalt inculpat ), contribuția infracțional mai redus a celor doi inculpați ( G și ) și pentru toți inculpații: înlturarea unui eventual pericol social concret pentru ordinea public prin instituirea unei alte msuri preventive, și nu în ultimul rând, timpul scurs de la data arestrii și pân în prezent, de natur s diminueze pericolul social existent inițial, precum și depșirea termenului rezonabil impus de practica și doctrina juridic în materie.

S-a artat în rechizitoriu, c liderul grupului era inculpatul și pe timpul cât acesta a lipsit din țar a fost înlocuit de fratele su inculpatul, fiind denumit "co-lider". Pentru egalitatea apreciem c și acest inculpat ar putea beneficia de aceeași msur, aceea de nu prsi țara, așa cum a obținut inculpatul, prin soluția dat de instanța ierarhic superioar, Curtea de Apel Bac u, la data de 19.11.2008, și c, înc aproximativ cinci luni de arest preventiv pentru inculpatul, au fost de natur a justifica diferența în ceea ce privește activitatea infracțional, a fiecruia dintre ei.

În privința dispozițiilor art.148 lit.b,c și e Cod procedur penal, avute în vedere la luarea msurii, inițial, apreciem c împrejurrile artate la aceste litere, pot fi împiedicate a se întâmpla și prin impunerea obligațiilor, așa cum sunt ele prevzute de art.145 sau art.145 indice 1 Cod procedur penal și c înclcarea lor cu rea-credinț înlocuirea msurii cu arestarea preventiv.

Prin actul de sesizare al instanței, prin rechizitoriu, se reține c inculpatul. a determinat trei prți vtmate, respectiv pe:, I, și, la întreținerea de acte sexuale, împotriva voinței lor, cu diverse persoane și c personal al fi obligat pe primele dou la întreținerea de relații sexuale, iar pentru inculpatul, sunt indicate șase prți vtmate:, și, care au fost determinate la același gen de activitate, ori citativul dosarului cuprinde un numr de 17 prți vtmate, astfel c celelalte prți vtmate neindicate au fost sub influența, probabil al altora inculpați din dosar. Sub acest aspect activitatea celor doi are o amploare mai redus în raport cu ansamblul activitții infracționale reținute de întreg dosarul. Pentru activitatea lor infracțional, au fost arestați, prelungit msura și menținut pân la aceast dat.

Antecedentele penale ale inculpatului G, nu sunt temeiuri legale pentru luarea aceste msuri preventive, restrictive de libertate și, cu atât mai mult prelungirea și menținerea ei pân la acest termen, astfel c o eventual motivare a acesteia, menținerea, exclusiv pe considerentul antecedentelor penale ale acestuia, nu pot fi avute în vedere și implicit demonstrarea unui eventual pericol social concret pe acest considerent, apreciem c nu este legal și temeinic. Un astfel de pericol social concret poate plana, poate exista și faț de un alt inculpat care nu prezint antecedente penale. Certificatele medico-legale depuse la dosare relev faptul c actele sexuale cu cele dou victime I și, confirm faptul c acestea nu s-au finalizat.

În privința inculpatului, se reține din probatoriul administrat la urmrirea penal, c a avut un rol important în funcționarea gruprii, fiind un executant al "ordinelor" primite de la liderul și co-liderul gruprii și (din declarațiile prților vtmate date la urmrirea penal, rezultând c acesta ar fi fiul inculpatului ). social concret al acestui inculpat, poate fi înlturat prin instituirea msurii obligrii de nu prsi țara, așa cum au beneficiat și ceilalți inculpați, crora li s-a înlocuit msura de ctre Curtea de Apel Bac u, (pentru inculpații, ), considerând c activitatea sa infracțional și potențialul su pericol social concret (al inculpatului ) nu îi diferențiaz în mare msur.

Apreciem c pentru toți inculpații se poate dispune înlocuirea msurii arestrii preventive cu obligarea de a nu prsi țara considerând c temeiurile avute inițial în vedere la luarea msurii s-au schimbat, în sensul c rezonanța social a faptelor s-a diminuat, prțile vtmate beneficiaz de protecție special (cele care au solicitat acest lucru), viața personal a fiecreia dintre ele și-a reluat cursul normal (parte continuându-și studiile). Celor crora li s-a instituit aceast msur au obligația impus de instanț de a nu se apropia de prțile vtmate de a nu lua legtur cu acestea, cu membrii familiei lor și cu atât mai mult de a le crea vreun ru acestora, caz în care se va lua msura arestrii preventive.

De asemenea, s-a reținut ca temei al arestrii, prelungirii și menținerii, faptul c inculpații, lsați în libertate ar încerca zdrnicirea în mod direct sau indirect aflarea adevrului prin influențarea unei prți a unui martor, ori s distrug, s altereze sau s sustrag mijloace materiale de prob, c ar exista date c pregtesc svârșirea de noi infracțiuni și c ar exercita presiuni asupra prților vtmate, așa cum prevd dispozițiile art. 148 lit. b, c și Cod procedur penal, dovedindu-se acest pericol cu depozițiile martorilor:, - (prți vtmate în dosarul de faț) și dosarul conex întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Bac u, nr.16D/ și aflat pe rolul instanței cu nr- (în care figureaz ca inculpat și, cercetați, între alte și pentru favorizarea infractorului). Considerm c acest temei nu poate susține menținerea arestrii preventive a celor trei inculpați, întrucât, din lecturarea acestor declarații faptul c ele au fost date de bun voie, fr exercitarea de presiuni, în prezența d-lui avocat -, care a insistat ca prțile vtmate s spun adevrul în acele controversate declarații date, c nu au primit bani pentru serviciul prestat, la. Declarațiile martorei la termenul din 26.02.2009 "Avocatul a insistat s spunem adevrul, pe mine nu m-a învțat ce s declar, nu a intervenit nici într-un fel" și "Nu s-au exercitat presiuni asupra mea înainte de a veni astzi la proces". Considerm c declarațiile date la, sunt, fiecare în conținutul lor, contradictorii, atât unele faț de altele, cât și faț de cele date la date diferite și cu diferite ocazii, putând fi ușor interpretabile în favoarea ambelor pți, atât pentru susținerea menținerii arestrii preventive, cât și pentru înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu prsi țara. În același dosar exist, așa cum am artat, declarația d-lui avocat, în prezența cruia s-au dat declarațiile la, persoan a crui probitate nu poate fi atât de ușor pus la îndoial.

În momentul de faț, și raportat la obiectul dosarului de faț, nu intereseaz conținutul acestor, care dintre declarațiile date de prțile vtmate sunt adevrate sau nu, ci, dac într-adevr sau exercitat sau nu presiuni asupra prților vtmate, de ctre inculpați, sau prin intermediul acestora, pentru a demonstra intr-adevr pericolul social concret care l-ar reprezenta lsarea acestora în libertate. Faț de declarațiile indicate mai sus, apreciem c s-a schimbat temeiul arestrii (odat cu întocmirea rechizitoriului 16D/P/2008 și cercetarea dosarului de ctre instanț), în continuare aceste temeiuri de menținere a arestrii preventive schimbându-se.

În privința ultimului temei al arestrii, prelungirii și menținerii pân la acest termen, respectiv art.148 lit.f Cod procedur penal, teza a II- c "exist probe c lsarea lor în libertate prezint pericol concret pentru ordinea public", apreciem c și acest temei s-a schimbat prin trecerea timpului, prin diminuarea rezonanței sociale și a sentimentului de insecuritate, (parte din prțile vtmate beneficiind de protecție și paz), c cercetarea judectoreasc se poate desfșura în continuare în bune condiții cu inculpații în stare de libertate, planând asupra acestora obligațiile impuse de art.145 indice 1 Cod procedur penal, obligații pe care sunt ținuți s le respecte și ceilalți inculpați aflați în stare de libertate, în prezent. adresa nr.21/D/VIII/1/2008 a DIICOT- Biroul Teritorial Bac u, prin care se aduce la cunoștinț instanței, disponibilitatea inculpatului de a colabora, prin denunț, cu organele de cercetare penal pentru descoperirea de persoane implicate în infracțiuni de același gen, sau in fracțiuni la legea comerțului electronic, chiar cu caracter transfrontalier.

Aplecându-ne asupra jurisprudenței, pertinente în materia supusa discuției, prin prisma dispozițiilor art.5.3 din Convenție, se reține ca instanța de contencios european, prin Decizia din 10.06.2008 în cauza Tase vs. România, a constatat c, în contra cerințelor legii naționale, fcea parte din practica standard a procurorilor români s nu ofere motive concrete pentru o arestare, în special în msura în care era implicat pretinsul pericol pentru ordinea public. Curtea a concluzionat anterior c exist o înclcare a articolului 5 1 (c) pentru acel motiv{vezi, mutatis mutamlis,împotriva României și împotriva României din 14 2004).

Curtea a reiterat c o persoan acuzat de o infracțiune trebuie s fie întotdeauna eliberat în procesul pendinte exceptând cazul în care Statul poate arta c exist motive "relevante și suficiente" pentru a justifica detenția continu. Justificarea pentru orice perioad de detenție, indiferent cât de scurt, trebuie s fie demonstrat în mod convingtor de ctre autoritți(veziîmpotriva din 4 octombrie 2005 și împotriva din 13 martie 2007).Prelungirea aproape automat a detenției contravine garanțiilor stabilite în articolul 5 3 ( împotriva Turciei din 8 iunie 1995 și împotriva Rusiei).

Curtea a constatat c în cazul prelungirii detenției de mai multe ori prin folosirea aceleiași formule și fr a oferi detalii cu privire la motivele deciziilor sale, prin nefurnizarea unei decizii argumentate care s poat duce la existența unei cercetri atente și publice a administrrii actului de justiție(vezi împotriva Finlandeidin 1 iulie 2003),sunt suficiente pentru a permite s se conchid c, dat fiind lipsa argumentelor concrete din hotrârile tribunalelor de drept intern, prelungirea repetat a detenției încalc articolul 5 alineatul (3) din Convenție.

Jurisprudența a stabili ca luarea acestei msuri excepționale, arestarea preventiv a unei persoane bnuite de svârșirea unei infracțiuni apreciat ca având un pericol social ridicat, având în vedere și reacția publicului faț de acestea - unele infracțiuni pot determina tulburri sociale - se poate justifica arestarea preventiv, cel puțin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dac este bazat pe fapte de natur s demonstreze c eliberarea acuzatului ar determina o tulburare real a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua sa fie legitim numai dac ordinea public va fi pe mai departe amenințat, continuarea privrii de libertate neputând fi folosit ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea{vezi CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).

, în cauzaTaruRomânieidin 24 februarie 2009, Curtea a constatat înclcarea art.5.3 din Convenție ca urmare a faptului c instanțele naționale nu au artat în motivarea hotrârilor prin care au menținut msura arestrii preventive, care este în concret, "pericolul pentru ordinea public",situație evidenta și în cauza dat și au refuzat s ia în calcul posibilitatea adoptrii unei msuri alternative dintre cele prevzute în dreptul intern, deși art.5-3 din Convenție impune autoritarilor s aib în vedere astfel de msuri și s le aplice ori de câte ori situația se preteaz și acuzatul furnizeaz garanții c va participa la proces.

Curtea accept, astfel, detenția unei persoane numai pentru motive suficient de puternice, care ar putea justifica prelungirea detenției preventive(vezi cauza Hass vs. Polonia din 07.11.2006). )

Așadar, în baza art.139 Cod procedur penal, conchide Tribunalul, se apreciaz c temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea msurii arestrii preventive pentru toți cei trei inculpați s-au schimbat, ordinea public nu mai este atât de grav amenințat ca atunci când s-a dispus luarea msurii, la data de 19.12.2007 și respectiv 23.12.2007.

Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizat și Terorism - Biroul Teritorial Bac u, care a criticat-o, în esenț, pentru urmtoarele motive: subzistența și neschimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea msurii arestului preventiv, desfșurarea de inculpatul de acte ilicite de natur a obstacula aflarea adevrului, nedepșirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, faptul c motivarea primei instanțe este confuz, greșita apreciere a sensului noțiunii "egalitatea de tratament" și a cuantificrii contribuției infracționale a inculpaților, faptul c antecedentele penale ale inculpatului subliniaz pericolul social concret pe care-l prezint acesta și c prima instanț trebuia s aib în vedere nu numai faptul c trecerea timpului din momentul arestrii inculpaților diminueaz rezonanța social negativ a faptelor comise, dar și periculozitatea concret dovedit de inculpați.

În concluzie, se apreciaz de parchet c probele dosarului converg spre menținerea arestului preventiv și se pliaz pe prevederile art.5 din O și pe nr.11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei.

Analizând încheierea recurat în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedur penal, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constat c recursul urmeaz a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

Curtea constat c prima instanț a apreciat în mod corect c temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestului preventiv împotriva celor trei intimați-inculpați s-au schimbat și se impune înlocuirea msurii arestului preventiv cu msura preventiv a obligrii de a nu prsi țara, motivarea încheierii recurate fiind corespunztoare, astfel încât aceasta va fi însușit de instanța de control judiciar, cu urmtoarele completri.

Libertatea individual, este expresia constituțional a strii e umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua msuri de restrângere a libertții individuale doar în condițiile strict prevzute de lege.

Arestarea este o msur preventiv care atinge grav libertatea individual, ea având consecințe nebnuite asupra reputației persoanei, a vieții inculpatului și familiei sale.

În cursul oricrui proces penal îndreptat împotriva unei persoane, cu atât mai mult în cele în care persoana este arestat preventiv, aceasta sufer anumite atingeri ale imaginii sale între cunoscuți sau a imaginii publice, astfel încât finalizarea cât mai rapid a procedurii nu poate decât s reduc astfel de consecințe și s profite persoanei acuzate.

În consecinț, persoanei arestate preventiv i s-a recunoscut un drept la o durat rezonabil a procedurii, iar nivelul de protecție asigurat este sensibil mai ridicat decât în cazul cauzelor penale în care inculpatul nu este arestat preventiv și mult mai puțin decât în cazul litigiilor civile, tocmai datorit efectelor importante pe care le presupune în plan psihic și al imaginii un proces penal.

funcționalitatea msurilor preventive, legea (art.136 Cod procedur penal), arat c acestease iau pentru a se asigura buna desfșurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei.

Având în vedere faptul c libertatea persoanei este una dintre valorile umane fundamentale, între modificrile legislative care au survenit dup 22.1989, și cu deosebire în anul 2003, prin modificarea Constituției României și, apoi, pentru adaptarea dispozițiilor legale cu cele ale constituției modificate și ale tratatelor internaționale ratificate de România, se înscriu și cele referitoare la sistemul și regimul msurilor de prevenție.

Prin aceste modificri legislative au sporit garanțiile privind libertatea persoanei.

Msurile de prevenție își gsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizrii procesului penal.

Având în vedere c prin luarea și menținerea msurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilitții persoanei, legiuitorul instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strict a dispozițiilor legale care permit luarea acestor msuri procesuale.

Garanțiile procesuale constau în multiplele condiții care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o msur de prevenție și cu atât mai mult pentru a se menține peste un termen rezonabil.

Alegerea și evident menținerea msurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sntatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confund cu pericolul social ca trstur general a infracțiunii (art.17 Cod procedur penal), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeaps prevzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.

Odat cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastr, pe lâng condițiile cumulative prevzute de dispozițiile procedurale pentru luarea msurii arestului preventiv s-a adugat și condiția conformitții dreptului intern cu exigențele art.5 al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dat în aplicarea acesteia.

Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii, rezult c menținerea msurii arestului preventiv a intimaților-inculpați nu ar fi conform nici cu aceste dispoziții.

Libertatea individual este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția European a Drepturilor Omului, impunând, din cauza importanței sale, un control riguros în primul rând din partea organelor judiciare ale statelor membre, dar și din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare msur care ar putea aduce atingere acestei valori(Hotrârea Wild, și ).

Potrivit art.136 Cod procedur penal, luarea și menținerea msurii arestului preventiv se dispunepentru a se asigura buna desfșurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei.

Ori, din verificarea actelor și lucrrilor dosarului nimic nu justific un interes al judecrii prezentei cauze cu intimații-inculpați în stare de arest preventiv.

Regula este judecarea intimaților-inculpați, pentru care funcționeaz, pân la soluționarea definitiv a cauzei penale, prezumția de nevinovție, în stare de libertate, judecarea acestora în stare de arest preventiv fiind excepția și numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile mai sus enunțate și dezvoltate.

În conformitate cu dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția European Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11:"orice persoan arestat sau deținut, în condițiile prevzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adus de îndat înaintea unui judector și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii".

Deci, revederile p. art.5 pct.3 din Convenția European a Drepturilor Omului garanteaz dreptul celui arestat de a fi eliberat în cursul procedurii.

Curtea European a Drepturilor Omului consider c persistența unor motive plauzibile de a suspecta persoana arestat de comiterea unor infracțiuni este o condiție sine qua non pentru regularitatea detenției, îns dup o anumit de timp, aceasta nu mai este suficient(Hotrârea W împotriva Elveției).

Curtea recunoaște c prin gravitatea lor particular și prin reacția publicului la svârșirea infracțiunilor se poate provoca o tulburare social de natur a justifica o detenție provizorie, totuși acest factor nu este pertinent și suficient dac nu s-ar baza pe fapte de natur s demonstreze c eliberarea deținutului ar tulbura liniștea public.În plus, detenția nu rmâne legitim decât dac ordinea public continu s fie efectiv amenințat.

O bnuial puternic privind comiterea de inculpați a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, totuși dup o anumit perioad ea nu mai este suficient, fiind necesare alte motive care s justifice continuarea privrii de libertate a inculpaților.

Curtea European a apreciat c existența unor indicii grave de culpabilitate, deduse și din gravitatea faptelor și sancțiunea pe care o risc persoana deținut, constituie elemente pertinente, dar acestea nu pot justifica o durat lung a arestrii preventive.

Curtea a admis faptul c gravitatea acuzațiilor poate justifica arestarea preventiv a unei persoane, îns dup un timp, menținerea acesteia în stare de detenție nu se mai justific pe simplul motiv al gravitții faptelor de care este acuzat inculpatul.

Parchetul a mai invocat în motivele de recurs c exist riscul ca intimatul - inculpat s se sustrag de la judecat.

În primul rând, prin impunerea obligației pe durata lurii msurii preventive a obligrii de a nu prsi țara, ceea de a se prezenta ori de câte ori este chemat la instanțele de judecat, corelativ cu dispozițiile art.145/1 alin2, raportat la art.145 alin.3 Cod procedur penal, privind revocarea în caz de nerespectare cu rea-credinț msurilor impuse, sustragerea inculpaților de la judecat ar duce la luarea din nou a msurii arestului preventiv.

Apoi, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pericolul de sustragere a inculpaților de la judecat trebuie s rezulte din probe certe, iar nu din simple presupuneri și deducții ale organelor judiciare ( împotriva Germaniei și împotriva Austriei).

Curtea a recunoscut compatibilitatea acestui motiv cu art.5 paragraful 3 din Convenție, îns a fcut unele precizri în legtur cu circumstanțele care s justifice invocarea sa.

Curtea a statuat c deși gravitatea pedepsei pe care o risc cel arestat poate fi de natur a-l determina s se sustrag de la judecat, acest risc se diminueaz pe msura prelungirii arestri. Îns gravitatea pedepsei nu poate justifica singur lungi perioade de detenție( împotriva Rusiei, hotrârea din 08.02.200, împotriva Bulgariei, hotrârea din 26.07.2001).

Ori, în cauz intimații-inculpați și au fost arestați preventiv la data de 19.12.2007, iar intimatul-inculpat Gaf ost arestat preventiv la data de 22.12.2007.

de sustragere de la judecat, potrivit practicii trebuie s se aprecieze în funcție și de alte elemente pertinente de natur fie s confirme existența unui astfel de risc, fie s ilustreze caracterul insuficient al riscului pentru a justifica prelungirea (menținerea) arestrii.

Astfel de elemente pot fi: domiciliul su, legturile familiare, legturile sale de orice natur cu țara în care este judecat, etc.

În fine, riscul de a se sustrage de la judecat nu se poate reține prin simpla posibilitate a persoanei de a se deplasa într-un alt stat, lucru de altfel care nu este posibil faț de msura preventiv luat împotriva intimaților-inculpați, cea a obligrii de a nu psri țara, acesta acest element trebuind s fie coroborat cu altele, cum ar fi lipsa unor legturi solide în statul în care este judecat, intoleranța regimului de detenție, rezultat din numeroasele tentative de a evada (aspecte care nu se pot susține pe baz de prob în cauza dedus judecții), astfel încât s se poat deduce, în mod plauzibil, c cel arestat este dispus s-și asume consecințele determinate de sustragerea de la judecat.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului autoritțile judiciare pot considera necesar menținerea în detenție a inculpaților, în special la începutul urmririi penale, pentru a evita ca acesta s perturbe desfșurarea cercetrilor, mai ales dac este vorba de cauze complexe, sau inculpatul întârzie cercetrile prin acțiunile sale - cum a fost și în cauza dedus judecții(Hotrârea Clooth contra Belgiei din 12.12.2001).

Îns dup o anumit perioad aurmririi penaleimperativele anchetei nu mai sunt suficiente pentru a justifica prelungirea arestrii, deoarece pericolele existente inițial se atenueaz pe msur ce sunt adunate probe în dovedirea vinovției.

Curtea European nu accept invocarea de o manier general și abstract a necesitții anchetei, respingând orice trimiteri la formule stereotipe.

Menținerea msurii arestului preventiv trebuie analizat și din perspectiva realizrii unei proporționalitți între privarea inculpatului de un drept fundamental, dreptul la libertate și asigurarea prezenței acestuia la judecarea cauzei (Hotrârea Ambruszkiewicz împotriva Poloniei). În aceast hotrâre Curtea a aplicat testul proporționalitții detenției atunci când a analizat dac arestarea preventiv a inculpatului era strict necesar pentru a asigura prezența sa la proces și a apreciat c alte msuri, mai puțin severe, ar fi fost suficiente în acest scop.

Curtea European a Drepturilor Omului a admis c prin gravitatea lor deosebit și prin reacția public la svârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea public care s justifice arestarea preventiv pentru o durat de timp, care trebuie s fie rezonabil și care nu trebuie confundat cu termenul rezonabil prevzut de art.6 din Convenție, ce se refer la soluționarea unei cauze, dar tot aceasta a statut c acest motiv nu poate fi considerat pertinent și suficient decât dac se bazeaz pe fapte de natur s demonstreze celiberarea persoanei deținute ar crea un pericol real pentru ordinea public,pericol care trebuie s fie identificat și justificat de organul judiciar( împotriva Franței și hotrârea Dumont-Maliverg contra Franța, din 31.mai.2005).

Menținerea strii de arest a intimaților-inculpați poate fi justificat numai dac ar exista indicii precise în sensul unei necesitți reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovție, s prevaleze asupra regulilor privind libertatea individual(hotrârea Labita împotriva Italiei, împotriva Austriei și împotriva Lituanie).

Aprarea ordinii publice, este pertinent și suficient numai dac se bazeaz pe fapte capabile s demonstreze c punerea în libertate a intimaților-inculpați ar tulbura în mod real ordinea public.

Detenția nu rmâne legitim decât dac ordinea public este efectiv amenințat, întrucât continuarea detenției nu trebuie s serveasc pentru a anticipa o eventual pedeaps privativ de libertate.

Instanța european a precizat c existența unui pericol pentru ordinea public, care s justifice menținerea unei persoane în stare de detenție, nu trebuie s se refere la o ordine public abstract, instanțele trebuind s justifice în termeni concreți prin ce se manifest acea atingere a ordinii publice(Hotrârea Jablonski împotriva Polinie).

Chiar și în situația în care un inculpat este menținut în arest în baza unei necesitți ordine public, poate exista o înclcare a art.5 paragraful 3 dac pentru acest motiv procedura se prelungește peste o perioad de timp rezonabil(f împotriva Germaniei).

În plus, Curtea a decis c menținerea arestrii preventive nu poate anticipa o pedeaps privativ de libertate( împotriva Turciei, hotrârea din 31.05.2005, Dumont Maliverg împotriva Franței, hotrârea din 31.05.2005), concluzionându-se c dac nu mai exist un pericol concret pentru ordinea public,"în special de sustragere,detenția este lipsit de fundament legal".

Curtea European a Drepturilor Omului a statuat în mod constant c în condițiile în care autoritțile naționale justific condițiile mai sus analizate pentru menținerea msurii arestului preventiv, se impune se analiza modul în care autoritțile au instrumentat cazul, dac acestea au depus diligențe sporite pentru a asigura desfșurarea procesului cu celeritate, sancționând orice perioad de inactivitate nejustificat ( împotriva Italiei și împotriva -, împotriva Poloniei, hotrârea din 16.09.2008, împotriva Austriei, hotrârea din 25.01.2007, împotriva Poloniei, hotrârea din 07.11.2006, împotriva Poloniei, hotrârea din 28.03.2006, împotriva Turciei, hotrârea din 22.09.2005, împotriva Franței, hotrârea din 13.09.2005).

Analizând menținerea msurii arestului preventiv din perspectiva art.5 din Convenția European a Drepturilor Omului, Curtea European a Drepturilor Omului a apreciat c, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este de a asigura c nici o persoan s nu fie privat de libertate în mod arbitrar și peste un termen apreciat ca rezonabil(Amuur vs. Franța).

În mai multe cauze Curtea european a artat c avantajele pe care le prezint detenția preventiv sunt cunoscute și nu pot fi negate: s împiedice persoana suspect s fug, s evite distrugerea unor probe, s împiedice svârșirea unor noi infracțiuni, sau, eventual, s-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. Dar adversarii detenției preventive nu înceteaz s afirme c aceasta prezint și numeroase inconveniente: reprezint o atingere adus prezumției de nevinovție, produce o ruptur de mediul familial și profesional și poate constitui un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge s mrturiseasc.

C a precizat care este principiul general în aceast materie: "detenția preventiv trebuie s aib un caracter de excepție, starea de libertate fiind starea normal și ea nu trebuie s se prelungeasc dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul c ea se va computa sau nu din pedeaps"(cazul f contra Germania, hotrârea din 27.iunie.1968).

În baza art.5 paragraful 3, autoritțile judiciare sunt obligate s se asigure c deținerea unei persoane nu depșește o perioad rezonabil( împotriva, hotrârea din 23.09.2008, împotriva Poloniei, hotrârea din 16.09.2008).

S-a pus problema interpretrii noțiunii de"limite rezonabile".Pentru înțelegerea acestei noțiuni s-a artat c trebuie explicat legtura dintre limitele rezonabile ale detenției preventive și dispoziția asemntoare cuprins în art.6 paragraful 1, respectiv intervalul de timp rezonabil în care trebuie judecat o cauz.

Cu privirea la aceasta, Curtea încauza Stogmuler împotriva Austriei, arat c: "dispoziția din art.6 paragraful 1 se întinde asupra tuturor justițiabililor și are ca scop s îi protejeze împotriva duratei excesive a procedurii; în materie penal, ea vizeaz în mod special se evite prelungirea pe u durat prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului; Art.5 paragraful 3 se refer la persoanele aflate în detenție preventiv. El cere o diligenț sporit pentru procedurile de acest timp. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prevzut de art.5 se deosebește de cel prevzut de art.6. Pe de alt parte îns, chiar dac durata instrucției penale nu depșește limitele considerate rezonabile, cea a detenției o poate face."

Referindu-se la"criteriile dup care se apreciaz termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut c acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civil, adic: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autoritților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța european a statuat c acest moment este "data la care o persoan este acuzat", adic data sesizrii instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dat anterioar" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestrii sau orice alt dat, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante).

În aceast privinț, Curtea European face precizarea c noțiunea de"acuzație penal" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnific notificarea oficial care eman de la autoritatea competent; adic a învinuirii de a fi comis o fapt penal, idee ce este corelativ și noțiunii de "urmri importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizrii procedurii în materie penal, luat în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat c aceasta este data rmânerii definitive a hotrârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Analizând aceste aspect privind soluționarea cauzei într-un termen rezonabil la speța dedus judecții, Curtea constat, în acord cu prima instanț, c a depșit un termen rezonabil, așa cum este prevzut de art.5 paragraf 3 din Convenția European a Drepturilor Omului.

rebuie observat c în cauza dedus judecții organele de urmrire penal aveau indicii cu privire la svârșirea infracțiunilor din data de 08.05.2007, intimații-inculpați și au fost arestați preventiv la data de 19.12.2007, iar intimatul-inculpat Gaf ost arestat preventiv la data de 22.12.2007, iar Tribunalul Bac uaf ost investit cu soluționarea fondului cauzei la data de 10.03.2008.

Examinând actele și lucrrile dosarului, din momentul investirii instanței de fond nu s-a reușit cel puțin s fie prezentat inculpaților actul de sesizare și nu au fost audiate nici una dintre prțile vtmate cu privire la faptele pentru care sunt trimiți în judecat inculpații.

Cauza a suferit numeroase amânri, la majoritatea termenelor punându-se în discuție doar legalitatea și temeinicia arestrii inculpaților, Tribunalul pronunțând nu mai puțin de 15 încheieri pe temeiul art.300/1, cu art.160 Cod procedur penal, respectiv, art.300/2, cu art.160/b Cod procedur penal.

În cauz nu s-a administrat nicio prob dintre cele administrate în cursul urmririi penal.

Instanța de fond nu a luat msuri procedurale care s asigure prezența în instanț a prților vtmate, inclusiv emiterea mandatelor de aducere, ca s nu mai vorbim de martorii din lucrri, care nici nu au fost citați.

Instanța de fond nu a luat msurile prevzute de lege pentru ca Ministerul Public - Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Biroul Teritorial Neamțs asigure prezența persoanelor vtmate și a martorilor audiați sub identitate atribuit la instanța de judecat pentru audierea acestora.

Reprezentanții Ministerului Public, în conformitate cu prevederile art.12 alin.1 lit.e și art.28 alin.1 lilt.a și c și art.30 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptat la 03.05.2005, ratificat de România prin Legea nr.300 din 11.iulie.2006, au obligația"s fie prezentate și luate în considerare în etapele procedurii penale desfșurare împotriva autorilor infracțiunii"și"s ia toate msurile necesare pentru a asigura protecția adecvat faț de posibilele represalii sau intimidri",mai ales pe durata desfșurrii procesului penal și s asigure prezența prților vtmate și a martorilor audiați cu o alt identitate, pentru a-și susține actul de sesizare, iar nu s susțin c intimatul-inculpat ar încerca s zdrniceasc aflarea adevrului.

De asemenea, potrivit Planului național de acțiune 2008-2010 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat prin Hotrârea Guvernului nr.982/2008, reprezentanții Ministerului Public au obligația de a menține contactul permanent cu victimele infracțiunii de trafic de persoane și martorii audiați în aceste cauze, de a-i informa cu privire la modul de desfșurare a procesului penal și de asigura mijloace de transport pentru deplasarea victimelor la instanța de judecat.

Potrivit naționale specifice pentru serviciile specializate de asistenț și protecție a victimelor traficului de persoane, aprobate prin Hotrârea nr.1238 din 10.10.2007:"Victima traficului de persoane va fi protejat de riscul de a fi contactat de ctre persoanele implicate în traficarea ei sau de ctre persoane aflate în legtur cu acestea."

În conformitate cu art.28 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane: "1. Fiecare parte va adopta msurile legislative și alte msuri necesare pentru asigurarea unei protecții efective și adecvate faț de posibilele represalii sau intimidri, mai ales pe durata investigațiilor și a urmririlor împotriva autorilor și dup finalizarea acestora:

a) pentru victime;

b) atunci când este necesar, pentru persoanele care furnizeaz informații privind infracțiunile stabilite în baza art. 18 sau care colaboreaz într-un alt mod cu autoritțile însrcinate cu investigarea și urmrirea;

c) pentru martorii care depun mrturie privind infracțiunile stabilite în baza art. 18;

d) dac este necesar, pentru membrii familiei persoanelor vizate la lit. a) și c).

2. Fiecare parte va adopta msurile legislative și alte msuri necesare pentru a asigura și oferi diverse tipuri de protecție. Asemenea msuri pot include protecția fizic, atribuirea unui nou loc de reședinț, schimbarea identitții și sprijinul pentru obținerea unui loc de munc.

3. Orice copil victim va beneficia de msurile de protecție speciale ținând cont de interesul superior al acestuia.

4. Fiecare parte va adopta msurile legislative și alte msuri necesare pentru a asigura, dac este necesar, protecția adecvat faț de posibilele represalii sau intimidri, mai ales pe durata investigrilor și a urmririlor împotriva autorilor și dup finalizarea acestora, pentru membrii grupurilor, fundațiilor, asociațiilor sau organizațiilor neguvernamentale care desfșoar activitțile enunțate la art. 27 paragraful 3.iar potrivit art.30: " În conformitate cuConvențiapentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, în specialart. 6, fiecare parte va adopta acele msuri legislative sau alte msuri necesare pentru a garanta în cursul procedurilor judiciare:

a) protecția vieții private a victimelor și, dac este cazul, a identitții acestora;

b) siguranța victimelor și protecția împotriva intimidrii, în conformitate cu condițiile prevzute de dreptul intern și, în cazul victimelor copii, printr-o grij special acordat nevoilor copiilor și prin asigurarea dreptului lor la msuri speciale de protecție."

Din aceste prevederi rezult c fiecare stat are obligația de a lua msurile legislative și s asigure protecția efectiv a victimelor infracțiunii de trafic de persoane, a martorilor audiați în astfel de cauze, inclusiv în cursul procedurilor judiciare, astfel c nu se poate menține msura arestului preventiv a inculpaților din astfel de cauze peste un termen rezonabil doar pentru a feri prțile vtmate de eventuale influențe ale inculpaților, ignorând atribuțiile în aceast materie a organelor specializate ale statului("Fiecare parte va adopta msurile necesare pentru specializarea unor persoane sau structuri în lupta împotriva traficului de ființe umane și în protecția victimelor - art.29 din Convenție").

Chiar și dup soluționarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul în loc s se conformeze dispozițiilor art.293 Cod procedur penal: "Judecata în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv se face de urgenț și cu precdere.Judecata se face cu precdere și atunci când unii dintre inculpați sunt deținuți în alt cauz. Când instanța gsește necesar și aceasta este posibil, face în cauz aplicația dispozițiilor cu privire la disjungere." și ale art.5 paragraful 3 din Convenția European a Drepturilor Omuluis acorde termene scurte și s ia msuri pentru soluționarea de urgenț a cauzei,s-a mulțumit s acorde termene foarte lungi, termene la care cauza s-a amânat, fr ca aceast cauz s avanseze spre soluționarea pe fond a acesteia și s tranșeze vinovția sau nu a intimaților-inculpați, așa cum se arta, pân în prezent, dup peste un an de zile de la sesizarea instanței de fond, instanța nu a prezentat intimaților - inculpați actul de sesizare a instanței și nu s-a administrat nicio prob din cele administrate în cursul urmririi penale, ca s nu mai vorbim de eventualele probe în aprarea intimaților-inculpați, având în vedere poziția acestora de nerecunoaștere a infracțiunilor.

Faptul c intimații-inculpați nu au dat declarații cu privire la învinuirile care li se aduc prin actul de sesizare al instanței, este o opțiune a acestora, deoarece, aceștia, potrivit și art.70 alin.2 Cod procedur penal, au dreptul de se prevala de dreptul la tcere, de a contesta faptele care le sunt imputate și aceștia oricând pot face declarații cu privire la faptele reținute în sarcina lor, astfel c nu se poate fundamenta menținerea în detenție pe faptul c inculpații orice vinovție sau refuz s rspund la întrebrile care le sunt adresate. Sarcina dovedirii vinovției inculpaților revine organelor judiciare, aceștia beneficiind pân la rmânerea definitiv a hotrârii de condamnare, potrivit și art.5/2 Cod procedur penal, de prezumția de nevinovție. Astfel c nu se poate motiva c determinat de faptul c inculpații nu recunosc svârșirea infracțiunilor se impune menținerea lor în stare de detenție(hotrârea din 31.05.2005 Dumont - Maliverg împotriva Franței).

De altfel, doar inculpata s-a prevalat de dreptul la tcere, ceilalți inculpați artând instanței de fond c doresc s fie audiați dup audierea prților vtmate.

Apoi, invocarea de intimatul-inculpat a unei excepții de neconstituționalitate, este un drept constituțional și procedural al acestuia, nefiind imputabil acestuia termenul în care a fost soluționat.

Curtea European a Drepturilor Omului a adugat o nou obligație în sarcina statelor.

Astfel, chiar și atunci când se admite faptul c, dup criteriile prezentate mai sus, prelungirea (menținerea) arestrii este justificat, iar în cursul cercetrilor nu s-au petrecut perioade de inactivitate, instanța european consider c, dup o perioad de detenție, autoritțile judiciare au obligația de a examina dac nu cumva alte msuri preventive mai puțin intruzive în viața persoanei, ar putea s ating scopurile vizate de privarea de libertate( împotriva Poloniei, hotrârea din 07.11.2006).

Detenția unei persoane este o msur atât de grav încât este justificat numai în ultim instanț, atunci când alte msuri, mai puțin severe, au fost analizate și s-a constatat c sunt insuficiente pentru a proteja interesul public( împotriva, hotrârea 2361/05 din 23.09.2008, împotriva Regatului Unit, hot.13229/03 din 29.01.2008, împotriva Poloniei, 2662/95 Hotrrea din 04.04.2000, împotriva Islandei, hotrârea din 08.06.22004, împotriva Suediei, hotrârea din 25.01.2005).

Dac, în circumstanțele specifice ale unei cauze, detenția unei persoane depșește perioada general acceptat în jurisprudența Curții europene, numai motive suficient de puternice ar putea justifica prelungirea o perioad îndelungat de timp perioadei de detenție( împotriva Poloniei, hotrârea din 04.05.2006).

În materia msurilor preventive, așa cum se arta, un document internațional care st la baza reglementrilor din legislațiile procesual penale europene este Convenția European a Drepturilor Omului (), iar din prevederile sale una din ideile generale care se degaj este c privațiunea de libertate poate fi înlocuit, în anumite condiții legale, cu alte msuri procesuale care s garanteze buna desfșurare a cauzei penale fr menținerea strii de arest, inculpatul putând fi eliberat, incusiv prin luarea unei alte msuri preventive neprivative de libertate.

Cu alte cuvinte, în cazul proceselor lungi (cum în mod evident este și situația în cauza dedus judecții), chiar și în condițiile în care durata mare nu poate fi reproșat autoritților, ceea ce în cauza dedus judecții, așa cum se arta, sunt numeroase și lungi perioade de inactivitate imputabile organelor judiciare (Curtea european nu se refer doar la instanțele de judecat, ci la toate organele statului care sunt implicate într-un fel sau altul în desfșurarea procesului penal), organele judiciare au obligația s verifice periodic dac nu cumva ar putea supune inculpatul la alte msuri preventive, mai puțin dure decât arestarea.

Un astfel de examen trebuie realizatin concreto,autoritțile judiciare având obligația de a motiva concret și la obiect de ce doar privarea de libertate este unica msur preventiv care se poate lua, o motivare cu caracter general nefiind considerat suficient.

Curtea european a motivat c faptul c inculpatul era acuzat c era liderul unui grup criminal justifica detenție inițial, dar și menținerea acesteia o perioad îndelungat ( împotriva Poloniei, hotrârea din 20.06.2006).

Cât privește eficiența msurii preventive a obligrii de a nu prsi țara luat de prima instanț împotriva intimaților-inculpați, Curtea constat c printre obligațiile stabilite de prima instanț a fost și aceea de a se prezenta la instanțele de judecat ori de câte vor fi chemați, de a se prezenta la organele de poliție desemnate cu supravegherea, potrivit programului de supraveghere și ori de câte ori vor fi chemați, s nu s se aproprie de persoanele vtmate, membru familiilor acestora, persoanele împreun cu care au comis faptele, martorii ori alte persoane și s nu comunice cu acestea direct sau indirect și s nu se afle în locuințele prților vtmate.

Prin obligațiile impuse intimaților-inculpați pe durata msurii preventive a obligrii de a nu prsi țara, prin comunicarea copiei încheierii primei instanțe, potrivit art.145 alin.2/1 Cod procedur penal, organelor de poliție, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente s elibereze pașaportul și organelor de frontier, se asigur realizarea scopului msurilor preventive, acela de a asigura buna desfșurare a procesului penal și a evita sustragerea inculpaților de la judecat sau de la eventuala executare a unor pedepse privative.

În condițiile în care intimații-inculpați nu vor respecta obligațiile stabilite de instanț, se va face aplicarea dispozițiilor art.145/1 alin.2, cu art.145 alin.3 Cod procedur penal, privind revocarea acestei msuri și arestarea preventiv a acestora.

Desigur c nu se poate nega gravitatea infracțiunilor de care sunt învinuiți intimații-inculpați, îns trebuie avut în vedere faptul c legiuitorul nu a exclus aceste infracțiuni din categoria celor pentru care inculpații pot fi puși în libertate, iar potrivit art.5 pct.3 și art.6 pct.1 din, aceștia au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil sau eliberați în cursul procedurii de judecat, în situația în care judecarea cauzei este amânat (sau suspendat) o perioad îndelungat.

Îns, se impune a arta c instanța european a constatat o violare a acestei obligații a statului chiar și în cazul unor fapte extraordinar de grave, precum cea din afacerea,care a implicat rpirea, molestarea și uciderea mai multor copii(Lelievre contra Belgia, hotrârea din 08.11.2007).

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal, va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Biroul Teritorial Bac

În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedur penal, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertților a onorariilor avocat oficiu pentru intimații-inculpați și G și se va constata c intimatul-inculpat a fost asistat de aprtor ales.

În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedur penal, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lsate în sarcina statului.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Biroul Teritorial Bac împotriva încheierii din data de 28.04.2009, pronunțat de Tribunalul Bac u în dosarul nr-.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertților, ctre Baroul Bac u, a onorariilor avocat oficiu în sum de 200 lei (100 lei x 2 ).

Constat c intimatul-inculpat a fost asistat de aprtor ales.

În baza art.192 alin.3 Cod procedur penal, cheltuielile judiciare avansate de stat rmân în sarcina statului.

Definitiv.

Pronunțat în ședinț public, astzi, 30.04.2009, în prezența intimaților-inculpați.

Cu opinia separat a domnului judector, care a fost pentru admiterea recursului și menținerea msurii arestului preventiv a inculpaților și

PREȘEDINTE, JUDECTORI,

GREFIER,

Red.încheierea

Red.dec.

2 ex.

30.04.2009

OPINIA SEPARAT A DOMNULUI JUDECTOR - -

Apreciez c soluția instanței de fond este parțial netemeinic, motiv pentru care în opinia mea, s-ar fi impus admiterea recursului procurorului DIICOT, casarea parțial a încheierii recurate și menținerea strii de arest preventiv a inculpaților și G în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b al.3 Cpp, împrtșind argumentele opiniei majoritare ce au fost avute în vedere la stabilirea soluției în ceea ce îl privește pe inculpatul.

În opinia mea instanța de fond a apreciat greșit c temeiurile care au determinat arestarea preventiv a inculpaților și G,s-au schimbat, justificându-se astfel înlocuirea detenției provizorii cu alt msur neprivativ de libertate.

Se observ c dosarul cauzei ofer informații certe c inculpatul, cu ajutorul unor persoane intermediare ( și, coinculpați alturi de în dosarul - al Tribunalului Bac u) a întreprins acțiuni de influențare a prților vtmate în scopul retractrii declarațiilor inițiale.

În aceast situație, ținând cont de atitudinea evident de zdrnicire a adevrului manifestat de inculpatul în cursul prezentului proces penal, consider c acesta odat lsat în libertate va exercita și mai eficient influențe și/sau presiuni asupra prților vtmate și/sau va încerca înțelegeri frauduloase cu acestea, având un acces mult mai facil de a intra în legtur cu persoanele menționate.

Este adevrat, c prin încheierea recurat, s-a impus inculpatului obligația de a nu se apropia de persoanele vtmate, de membrii familiilor acestora, precum și de martorii acuzrii, îns în opinia mea, protecția deplin a acestor persoane de influențele inculpatului, se putea realiza numai prin menținerea detenției preventive a acestuia, cel puțin pân la momentul finalizrii audierii prților vtmate și martorilor de ctre instanța de fond.

Pe de alt parte,contrar opiniei instanței de fond, consider c subzist în cauz și cazul de arestare prev. de art.148 lit. f Cpp, faț de inculpații și G referitor la periculozitatea acestora pentru ordinea public.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea public a lsrii în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotrârea din 26 iunie 2001) a statuat c în msura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebit și prin reacția particular a opiniei publice, c anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societții" de natur s justifice o detenție preventiv, îns doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat c punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea public, iar menținerea msurii este legitim doar atâta timp cât ordinea public este efectiv amenințat.

Aplicând aceste principii la speța de faț, este de observat c infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecat inculpații și G sunt foarte grave, în msur prin natura lor, s releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea public, fiind comise prin constrângere sau alte mijloace violente.

Judectorul de la instanța de fond s-a limitat doar la evaluarea unor circumstanțe referitoare la înclcarea egalitții de tratament juridic faț de inculpatul și la contribuția infracțional mai redus a inculpatului, ignorând total îns aspecte importante, privitoare la faptele comise și la contextul de svârșire a acestora, care se înscriu între criteriile de alegere a msurii preventive prevzute în art.136 alin.8 din Codul d e procedur penal.

De asemenea nu pot împrtși nici aprecierea instanței de fond referitoare la nerelevența antecedentelor penale ale inculpatului

Este adevrat c antecedentele penale ale unei persoane nu pot constitui un temei care s atrag arestarea preventiv a acesteia, îns antecedentele penale ale unei persoane acuzate de svârșirea unei noi infracțiuni trebuie avute în vedere la evaluarea periculozitții acesteia pentru ordinea public.

Examinând fișa de cazier judiciar a inculpatului G, se observ c acesta a suferit anterior o multitudine de condamnri, unele dintre ele pentru fapte similare cu cele pentru care este judecat acesta în cauza pendinte.

În raport cu aspectele anterior menționate, este rezonabil a se aprecia c, aflat în libertate, inculpatul G prezint un risc ridicat de reluare a acțiunilor infracționale de același tip cu cele deja comise în mod repetat anterior, ordinea public fiind astfel în mod serios amenințat.

Faț de toate aceste considerente, contrar celor reținute de ctre judectorul de la instanța de fond, apreciez c pentru asigurarea bunei desfșurri a procesului penal și pentru prezervarea ordinii publice s-ar fi impus menținerea arestrii preventive al inculpaților și

JUDECTOR,

04.05.2009

Președinte:Anti Silviu
Judecători:Anti Silviu, Pocovnicu Dumitru Adrian Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Bacau Infractiuni silvice Spete. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Bacau Infractiuni silvice Spete. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Bacau Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Bacau Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Bacau