Infractiuni silvice Spete. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.64/R/2009
Ședința publică din 3 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 164/A din data de 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, privind pe inculpatul, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor sivice, prev și ped. de 31 alin. 2.pen. rap. la art. 97 alin. 1, 3, art. 98 alin. 1, 3 din Legea nr. 26/1996 modificată, cu apliarea art. 33 lit. a pen. și infracțiunea prev. de art. 31 alin. 2.pen. rap. la art. 32 alin. 1 și 3 din OUG nr. 96/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatUL personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., care solicită acordarea onorariului parțial.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până acum și nu are nimic în plus de adăugat, cele menționate fiind consemnate conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea sentințelor penale pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în subsidiar, în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. rap.la art.18 penal, aplicarea unei amenzi administrative conform art.93 penal. Astfel, arată că instanța de fond a reținut că din coroborarea probatoriului administrat, inculpatul nu a comis infracțiunile reținute motiv pentru care s-a dispus achitarea acestuia, instanța de apel menținând această soluție. Consideră că nu s-a dat atenția cuvenită probelor administrate în cauză. Din declarațiile martorului, pădurarul, rezultă că inculpatul profitând de neatenția sa și când a făcut operațiunea de marcare, a lovit cu ul silvic mai mulți arbori decât cei consemnați în caietul de inventariere, iar în urma confruntării cu cei doi reiese că pădurarul i-a atras atenția inculpatului să nu marcheze mai mulți arbori. Este adevărat că acest martor a dat mai multe declarații contradictorii dar în mod greșit instanța a apreciat că acestea sunt nereale. În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică judiciară din concluziile căreia rezultă că s-au tăiat un număr de 25 de arbori din lotul inculpatului, neputându-se explica diferența dintre numărul de arbori trecuți în caietul de inventariere și cei marcați efectiv. Martorii audiați de prima instanță și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale arătând că la indicațiile inculpatului au tăiat în cele trei zile un număr de 35 de fire de lemn iar conform procesului verbal de la fila 23-24, martorul a indicat un număr de 35 de cioate rezultate din tăierea de arbori făcută la solicitarea inculpatului. Chiar inculpatul, cu ocazia reaudierii sale, a recunoscut parțial faptele în sensul că el a indicat drujbistului în mod greșit să taie arborii de pe terenul proprietatea părții vătămate G, pe care a despăgubit- Având în vedere situația specială a dosarului, respectiv că inculpatul a avut o aprobare pentru a tăia o cantitate de lemn și acesta a depășit cantitatea cu 4 m/3, consideră că instanța poate ajunge la concluzia că faptele inculpatului nu prezintă pericolul unei infracțiuni.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, prin care s-a dispus achitarea inculpatului. incriminării se bazează pe declarația martorului, care de altfel a avut o poziție oscilantă. Inculpatul nu a folosit în mod ilicit sau fraudulos ul silvic, operațiunea fizică de marcare, chiar dacă a fost efectuată de inculpat, s-a efectuat sub controlul direct al persoanei autorizate și în baza dispoziției dată de aceasta. Pe întreaga perioadă a activității de marcare, grupul a stat compact, sub directul control al pădurarului și la deplina sa dispoziție, excluzând posibilitatea ca inculpatul să fi avut posibilitatea de a efectua marcări neautorizate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană responsabilă și respectată în comunitate, ocupă o funcție publică, nu era în stare de nevoie pentru a exploata ilegal arbori și a înțeles să procedeze la exploatare cu respectarea legalității.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet achiesând concluziilor puse de apărătorul său și susținând că este nevinovat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 85 din 19.12.2007 Judecătoria Șomcuta Marea dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a ului silvic, prev. de art. 100 alin. 1 din Legea nr. 26/1996.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor silvice prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 97 alin. 1 și 3, art. 98 alin. 1 și 3 din Legea 26/1996 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 32 alin. 1 și 3 din OG 96/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art. 192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate și Direcția Silvică B M să achite câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Inculpatul este proprietarul unei suprafețe de 0,31 ha pădure în locul numit "Fundul ", conform Titlului de proprietate nr. 1507/2003, emis pe numele soției sale.
În cursul anului 2003, soția inculpatului a depus la Ocolul Silvic Șomcuta M cerere pentru marcarea din proprietatea sa a cantității de 10. care i-a fost aprobată la data de 19.05.2003.
Ocolul Silvic Șomcuta Mad elegat, în cursul lunii august 2003, pe șeful de district pentru a efectua marcări în pădurile proprietăți particulare.
Din adresa nr. 341/23.02.2005 a Ocolului Silvic Șomcuta M, rezultă că acesta nu este dotat cu e silvice de marcat cu indicatorul "PP", motiv pentru care la marcarea arborilor proprietăților private s-a folosit ul silvic de marcat cu indicatorul PS - 276 - 4, pe care îl putea folosi și pădurarul, în calitatea sa de angajat al Ocolului Silvic Șomcuta
Urmare a cererilor aprobate mai multor proprietari, după ce s-a constituit comisia pentru marcarea arborilor șeful de district și pădurarul s-au deplasat în pădurile proprietate privată pentru marcări de arbori.
Pe fondul unor divergențe avute anterior cu inculpatul, șeful de district l-a însărcinat pe pădurarul să-i marcheze inculpatului arbori pentru tăiere până la concurența cantității aprobate de 10.
Pentru a proceda la marcarea arborilor, pădurarul a mers împreună cu inculpatul și cu martorii și la pădurea proprietate privată a soției inculpatului.
Materialul probator administrat în cauză a confirmat că pădurarul a format la fața locului o echipă de marcare, martorul fiind însărcinat cu cioplirea pe o parte a arborilor ce urmau să fie marcați, pe inculpatul să aplice marca cu ul silvic, martorului revenindu-i sarcina de a scrie pe fiecare marcat numărul de ordine.
În tot acest timp, pădurarul consemna în caietul de inventariere dimensiunile arborilor marcați.
Proba testimonială a confirmat că operațiunile de cioplire, marcare și numerotare s-au efectuat de către persoanele nominalizate de pădurarul, care au acționat sub controlul său direct și din dispoziția sa.
Martorul a declarat că operațiunea de marcare a făcut-o într-adevăr inculpatul, dar în prezența pădurarului, întrebând de fiecare dată dacă lemnul poate fi marcat, iar martorul a declarat că inculpatul nu ar fi putut să marcheze lemne fără să observe pădurarul, întrucât pe toată durata operațiunii de marcare echipa a rămas în grup compact.
În consecință, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 100 alin. 1 din Legea 26/1996 modificată întrucât inculpatul nu a folosit în mod ilicit sau fraudulos ul silvic, operațiunea fizică de marcare, chiar dacă a fost efectuată de inculpat, s-a efectuat sub controlul direct al persoanei autorizate prin regulamentele silvice și în baza dispoziției date de acesta.
De altfel, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. de 100 al. 1 din Legea nr. 26/1996 acestuia aplicându-i-se o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 2.000.000 lei ROL, motivată de mijloacele și modalitatea în care a fost săvârșită fapta și lipsa antecedentelor penale.
S-a apreciat că materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, nu ar confirma cele reținute în actul de trimitere în judecată, în sensul că inculpatul, profitând de neatenția pădurarului și-a marcat, în loc de 13 fire de lemn, un număr de 21 fire de lemn.
Iar câtă vreme inculpatul nu deține cunoștințe de specialitate în materie de silvicultură, s-a apreciat că în mod obiectiv acesta nu putea să aprecieze care este numărul de fire ce urmează a fi tăiate pentru a se ajunge la cantitatea de 10. de lemn pe care o avea aprobată, pentru a se putea reține că ar fi tăiat cu 8 fire mai mult. Din analiza ansamblului probator reținându-se că nu relevă faptul că inculpatul ar fi folosit ul silvic, încredințat de pădurar în alt loc decât cel pe care se afla echipa de marcare ce acționa sub supravegherea organului silvic abilitat cu marcările.
, inginer silvic, audiat ca martor a declarat că i-a dat ul de marcat pădurarului spunându-i acestuia că are aprobat pentru 10 mc material lemnos, cerându-i totodată pădurarului să marcheze inculpatului această cantitate de lemn și să i inventarieze.
După efectuarea operațiunii de marcare, pădurarul i-ar fi spus șefului de district că i-a marcat inculpatului în jur de 13 fire de lemn, sens în care pădurarul a și întocmit carnetul de inventariere pentru parcela respectivă și fișa arborilor inventariați și marcați.
În raportul privind executarea sarcinilor de marcat ( 81 verso), în calitate de delegat a consemnat sub semnătură că ul de marcat nu a fost încredințat alte persoane și că nu s-a folosit pe alte cioate decât pe arborii trecuți în carnetul de inventariere.
În carnetul de inventariere de la fila 88 se confirmă că echipa de marcare a fost alcătuită din inginerul, pădurarul și inculpatul, consemnându-se un număr de 7 arbori stejar, de diferite dimensiuni.
În procesul - verbal de control al exploatării ( 90) s-a consemnat că s-au respectat regulile silvice de exploatare.
audiat în calitate de învinuit în faza de urmărire penală ( 97) a declarat că fiecare proprietar a primit la el ul de marcat, iar după ce proprietarul indica lemnul pe care dorea să-l taie și dacă acesta se încadra în normele tehnice de marcare, îl măsura și-l lăsa pe proprietar să-l marcheze, notându-l în carnetul de inventariere.
În aceeași declarație învinuitul a precizat că inculpatului i-au fost marcate un număr de 7 fire de lemn, așa cum rezultă și din carnetul de inventariere, foaia de transport fiind încheiată ulterior, adică la data solicitării, în ziua de 18.11.2003.
Învinuitul nu a consemnat în actele oficiale menționate mai sus faptul că inculpatul profitând de neatenția sa și-a marcat mai multe lemne.
Susținerile învinuitului, din declarația dată în faza de urmărire penală, în sensul că inculpatul ar fi marcat în plus un număr de 14 fire de lemne, nu au putut fi reținute de către instanță, întrucât o asemenea operațiune de cioplire și marcare pentru un număr de 14 fire de lemn necesită un interval de timp prea M ca învinuitul să nu sesizeze lipsa ului de marcat din sfera sa vizuală de control și dispoziție.
De altfel, în cuprinsul aceleiași declarații (101) învinuitul a acceptat posibilitatea ca cele 8 fire de lemn, care reprezintă diferența de la cele 13 fire pe care le-a marcat împreună cu inculpatul și până la cele 21 de cioate găsite marcate de către martorul, să fi fost marcate anterior datei când a efectuat el marcările.
Cu toate acestea nu a consemnat în caietul de inventariere existența unor marcări anterioare.
Matorii și au declarat că s-au marcat în jur de 20 - 22 fire de lemn, însă din declarațiile acestor martori nu rezultă că aceștia l-ar fi văzut pe inculpat marcând fire de lemn fără știrea pădurarului așa cum se reține în actul de trimitere în judecată.
La fila 92 din dosarul de urmărire penală, din foaia de însoțire eliberată pe numele soției inculpatului, reiese că acest document a fost emis pentru cantitate de 4,898. lemn de lucru și 3,202 mc lemn de foc, deci în total 8,100. material lemnos.
Din același document reiese că foaia de însoțire a fost emisă pentru un număr de 13 fire de lemn de esență stejar, cu lungimea de 8 și diametrele cuprinse între 23 și 26 cm.
Din examinarea carnetului de inventariere de la fila 88 rezultă că diametrul celor șapte fire inventariate este cuprins între 20 și 30 cm.
Din ansamblul probatoriului testimonial s-a evidențiat că, după marcarea lemnelor, inculpatul s-a adresat firmei pentru valorificarea materialului lemnos solicitând totodată un drujbist pentru tăierea arborilor și un conducător auto pentru transportarea acestora la gater.
Administratorul, martorul, a declarat că a fost contactat telefonic de către inculpat, iar la solicitarea acestuia din urmă i-a delegat pe drujbistul și pe tractoristul, aceștia din urmă pe la jumătatea lunii noiembrie deplasându-se în pădure împreună cu inculpatul.
, audiat ca martor, a declarat că inculpatul i-a indicat lemnele ce urmau să fie tăiate, cioplindu-le pe trei fețe.
Martorul a declarat că în prima zi a încărcat pe tractor un număr de 12 - 13 fire de lemn pe care le-a transportat înspre seară la gaterul aparținând din localitatea.
A doua zi inculpatul cu cei doi martori s-au deplasat din nou în pădure, ocazie cu care martorul a mai tras din pădure până la pășune un număr de 7 - 8 fire de lemn, după care i s-a defectat tractorul, astfel că i-a spus drujbistul să nu mai taie alte lemne.
Cei doi martori au declarat că în a doua zi, la fața locului a sosit și partea vătămată care a susținut că au fost tăiate lemne și din proprietatea sa, având o discuție legată de mejda dintre proprietăți cu inculpatul, după care partea vătămată i-a cerut martorului să-i taie și luni trei - patru fire de lemn.
Potrivit declarațiilor martorilor și, în ce-a de a treia zi, aceștia s-au deplasat singuri în pădure nefiind însoțiți de inculpatul. În această a treia zi au mai tăiat și transportat lemne, în total, un număr de 24 - 26 fire de lemn, estimate de cei doi la 14 - 16.
Organele de urmărire penală au reținut vinovăția inculpatului sub forma participației improprii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal respectiv în modalitatea intenției și lipsei de vinovăției.
În această modalitate, participația improprie constă, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, în determinarea înlesnirii sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție.
Materialul probator administrat în faza de urmărire penală nu a demonstrat care este modalitatea concretă prin care inculpatul i-a determinat, ajutat pe cei doi martori făptuitori să taie și transporte material lemnos nemarcat și într-o cantitate mai M decât cea aprobată, pentru a se putea reține vinovăția inculpatului sub forma participației improprii prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal.
În faza de judecată martorii - făptuitori au reiterat cele declarate în faza de urmărire penală, în sensul că în cea de a treia zi inculpatul nu i-a mai însoțit în pădure.
Potrivit art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este legal stabilită. Consecințele principale ale acestei prezumții sunt acelea că sarcina probei incumbă acuzării și îndoiala profită acuzatului.
În lipsa unui suport probator a se prezuma că lemnele nemarcate și cantitatea în plus au fost tăiate în primele două zile și nu în a treia zi, când inculpatul nu a mai fost în pădure presupune încălcarea prezumției de nevinovăție consacrată de art. 5 ind. 1 Cod procedură penală și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât cei doi făptuitori, angajați ai unei societăți comerciale cu profil de achiziționare și prelucrare a lemnului, trebuiau să cunoască dispozițiile legale în materie și aveau obligația legală de a nu tăia și transporta fără forme legale material lemnos, ei având posibilitatea dar și îndatorirea de a verifica personal dacă materialul lemnos ce urma a fi tăiat, respectiv transportat, era marcat în mod legal, este evident că simpla indicare "prin cioplire pe trei fețe", de către inculpat, a lemnelor ce urmează să fie tăiate nu constituie o acțiune de determinare în interesul legii penale.
Având în vedere că organele silvice au obligația ca la eliberarea avizului de expediție să stabilească exact cantitatea materialului lemnos pentru care au eliberat acte de transport, precum și faptul că în foaia de însoțire (92) este menționată cantitatea de 8,100. de material lemnos, iar în borderoul de achiziție emis de figurează 10. diferența fiind, potrivit declarației administratorului societății audiat ca martor, formată din vârfuri astfel încât prima instanță nu a reținut vinovăția inculpatului cu privire la tăierea, însușirea și transportarea unei cantități mai M de lemn decât cel aprobat.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, la fața locului s-au identificat un număr de 25 cioate provenite din arbori cu urme de de marcare, arbori tăiați în urmă cu 3 ani față de momentul efectuării expertizei, nemarcate provenind atât din tăieri efectuate cu mai mulți ani în urmă sau din tăieri mai recente.
Față de aceste aspecte, prima instanță nu a putut reține că găsite în parcela inculpatului provin din tăierea unei cantități de lemn mai M decât cea aprobată, vinovăției inculpatului în ceea ce privește tăierea și însușirea materialului lemnos tăiat fără drept neavând acoperire în materialul probator administrat în cauză astfel că s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare solicitând desființarea acesteia și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpatului.
Prin decizia penală nr.164/A din 18 septembrie 2008, Tribunalul Maramureș în temeiul art.379 pct.1 litera "b" din Codul d e procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Șomcuta Mare, reținând că în conformitate cu art. 1 din Codul d e procedură penală, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatul și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
În mod corect s-a reținut din probele administrate că în cursul anului 2003 soția inculpatului, proprietară a unei suprafețe de 0,31 ha pădure în locul numit "Fundul " a solicitat Ocolului Silvic Șomcuta M aprobarea marcării a unei cantități de 10 mc de masă lemnoasă, cerere care i-a fost aprobată la data de 19.05.2003.
În cursul lunii august 2003, Ocolul Silvic Șomcuta Mad elegat pe șeful de district pentru a efectua marcări în pădurile proprietăți particulare, marcările urmând a fi efectuate cu ul silvic de marcat având indicativul PS-276-4, care putea fi folosit și de către pădurarul, în calitatea acestuia de angajat al Ocolului Silvic Șomcuta
După constituirea comisiei pentru marcarea arborilor, șeful de district și pădurarul s-au deplasat în pădurile proprietate privată pentru marcări de arbori, în baza cererilor aprobate mai multor proprietari.
Invocând anumite divergențe avute anterior cu inculpatul, șeful de district l-a însărcinat pe pădurarul să-i marcheze inculpatului arborii pentru tăiere, până la concurența cantității aprobate de 10.
Ca urmare, pădurarul s-a deplasat împreună cu martorii și, precum și cu inculpatul, la parcela acestuia din urmă, urmând a efectua marcarea arborilor.
Între membrii comisiei de marcare s-au stabilit sarcini concrete, respectiv urma să cioplească pe o parte arborii, inculpatul urma să aplice marca cu ul silvic, să scrie pe fiecare marcat numărul de ordine, iar pădurarul urma să consemneze dimensiunile arborilor marcați în carnetul de inventariere.
Din declarațiile martorilor și, precum și ale inculpatului s-a reținut că pe toată durata operațiunii de marcare grupul a rămas compact, sub controlul pădurarului, operațiunile de cioplire, marcare, numerotare efectuându-se de către persoanele nominalizate de el sub controlul său direct și din dispoziția sa.
În aceste condiții, instanța de fond corect a apreciat că nu subzistă o acțiune de folosire ilicită frauduloasă a ului silvic atâta timp cât toate operațiunile fizice de marcare, chiar dacă au fost efectuate de alte persoane, s-au efectuat în baza dispoziției și sub controlul direct al persoanei autorizate prin regulamentele silvice.
Cât privește susținerile din actul de trimitere în judecată, în sensul că inculpatul profitând de neatenția martorului și-a marcat, în loc de 13 fire de lemn, un număr de 21 fire de lemn, acestea nu au acoperire în materialul probator administrat în cauză, nici în faza de urmărire penală și nici în cea de judecată.
Niciunul dintre martorii prezenți la fața locului cu ocazia marcării lemnelor nu au declarat însă că l-ar fi văzut pe inculpatul folosind ul silvic, încredințat de către învinuitul, într-un alt loc decât în locul în care se aflau grupul de marcare aflat sub controlul și la dispoziția organului silvic abilitat cu marcările.
Mai mult, s-a reținut că în carnetul de inventariere întocmit de către pădurarul nu au fost făcute mențiuni cu privire la unele incidente constatate în timpul operațiunii de marcare, în sensul că s-ar fi marcat mai mulți arbori decât cei indicați de pădurar și cu atât mai mult, s-a menționat că ul de marcat nu a fost încredințat altei persoane și că nu a fost folosit pe alte cioate decât arborii indicați în cuprinsul acestuia.
Nici în procesul-verbal de control al exploatării (90) întocmit la data de 12.11.2003 nu s-a consemnat vreo abatere de la regulile de exploatare silvică.
În cuprinsul declarației dată de martorul acesta a acceptat posibilitatea ca diferența de 8 fire de lemn să fi fost marcate anterior datei când a efectuat el marcările. Și în acest caz însă, el ar fi trebuit să consemneze în carnetul de inventariere existența marcărilor anterioare.
În sprijinul aspectelor mai sus arătate, tribunalul a reținut actele depuse în copie la fila 74 din dosarul de urmărire penală respectiv Ordinul nr. 225 din 25 martie 1997 care aprobă Regulamentul privind forma, evidența, păstrarea și folosirea elor silvice.
La art. 11 din regulament se prevăd anumite formalități pentru completarea registrului de evidență a utilizării acestor e silvice, iar la art. 19 se arată că acestea se dau spre folosință persoanelor competente pe durate strict determinate.
În art. 20 din același regulament se arată că, odată cu restituirea ului, în raportul de activitate privind folosirea acestuia se menționează împrejurarea dacă acesta a fost sau nu încredințat unei alte persoane, precum și mențiunea că nu au fost marcați alți arbori decât cei înscriși în raport.
Coroborând aceste dispoziții legale cu actele depuse în copie la fila 81 din dosarul de urmărire penală (delegația de folosire a ului de marcat și pe verso raport privind executarea sarcinilor de marcat) tribunalul a constatat, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că în acest document nu apare vreo mențiune în sensul că ul de marcat "PS" ar fi fost încredințat unei alte persoane.
Analizând, de asemenea, susținerile martorului, considerate în motivele de apel ca fiind cele mai relevante pentru a sta la baza unei soluții de condamnare împotriva inculpatului, tribunalul a constatat că în declarațiile succesive date de acesta la urmărire penală respectiv la filele 97 până la 101 din dosarul de urmărire penală, acesta nu a fost constant în poziția pe care a avut-o adică, a arătat inițial că i-a marcat inculpatului un număr de 7 fire pentru care i-ar fi eliberat foaie de transport, și că ar fi încredințat ul de marcat inculpatului, lucru care s-a întâmplat și în situația altor proprietari pentru care ar fi realizat operațiuni de marcare în acea zi, și că a avut cunoștință că inculpatul și-ar fi marcat mai multe lemne și că i-ar fi spus că nu poate să-i elibereze documente decât pentru ceea ce a trecut în inventar.
În declarația dată la fila 98 din dosarul de urmărire penală același martor a afirmat că inculpatul i-ar fi solicitat acte, respectiv foaie de însoțire pentru materialul lemnos marcat, mult mai târziu decât momentul marcării, recunoscând martorul că avea cunoștință că inculpatul și-ar mai fi marcat încă 14 fire de lemn.
În continuarea declarațiilor, la fila 100 din dosarul de urmărire penală, martorul a afirmat că există posibilitatea ca inculpatul să fi profitat de neatenția lui și când s-a făcut operațiunea de marcare să fi lovit cu ul silvic de marcat mai mult decât cele 13 fire - care au fost trecute în caietul de inventariere.
Nici cu ocazia confruntării realizate de către organele de urmărire penală între inculpatul și martorul, (materializată în procesul verbal de la fila 102-103 din dosarul de urmărire penală) nu s-a putut stabili cu certitudine veridicitatea afirmațiilor făcute de martorul care a susținut "că nu i-a marcat inculpatului mai mult de 7 sau 13 fire de lemn și că după terminarea operațiunii de marcare i-ar fi atras atenția inculpatului să nu mai marcheze și alte fire de lemn dar că este posibil ca acesta să nu-l fi auzit".
S-a reținut că există foarte multe contradicții în declarațiile acestui martor atât cu privire la numărul de fire de lemne cu privire la care s-ar fi realizat marcarea cât și cu privire la modalitatea în care s-ar fi marcat mai multe lemne decât cele trecute în documentele de inventariere, situație în care tribunalul a apreciat că susținerile acestuia nu confirmă vinovăția inculpatului și nu pot fi luate în considerare pentru a se putea pronunța o eventuală soluție de condamnare împotriva acestuia.
Că declarațiile martorului sunt nereale și nu reflectă realitatea, rezultă și din depoziția martorului (fila 67 dosar urmărire penală) care confirmă că a fost de față când s-au marcat arborii pentru inculpatul, că a asistat la discuțiile purtate între acesta și martorul auzind că au fost marcate circa 20 fire de lemn de esență stejar.
Tot în susținerea nevinovăției inculpatului s-a reținut că în foaia de însoțire, eliberată pe numele soției inculpatului, s-a consemnat cantitatea de 4,898. lemn de lucru și 3,202. lemn de foc, în total 8,100. material lemnos, consemnându-se că s-a emis o foaie de însoțire pentru un număr de 13 fire de lemn de esență stejar, cu lungimea de 8 și diametrele cuprinse între 23 și 26 cm.
Depoziția martorului (fila 68 dosar de urmărire penală) a dovedit ca fiind reală afirmația făcută de inculpat în apărarea sa în sensul că acestuia din urmă nu i s-ar fi eliberat odată cu marcarea arborilor și documentele de însoțire a materialului lemnos, confirmând acest martor că foaia de însoțire nu a fost adusă de inculpat odată cu materialul lemnos la gater, și că inculpatul ar fi invocat că nu i-ar fi fost întocmită de către organele silvice. Cu depoziția acestui martor s-au lămurit însă și acele diferențe de la 8,100. material lemnos la 10. material lemnos care apar menționate în foaia de însoțire și respectiv borderoul de achiziție, așa încât nu se justifică solicitarea de a se reține vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei de tăiere, însușire și transportare a unei cantități mai mari de lemn decât cel aprobat.
Afirmațiile martorului respectiv sunt susținute de declarația martorei - soția inculpatului - declarație care, trebuie luată în considerare, așa cum în mod corect a procedat și instanța de fond, pentru că aceasta a arătat că foaia de însoțire pentru materialul lemnos nu a fost eliberată la momentul tăierii arborilor.
Cu privire la celelalte două infracțiuni, respectiv de participație improprie la tăierea fără drept de arbori și la transportul acestora, tribunalul a reținut că instanța de fond în mod corect a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de aceste infracțiuni, având în vedere probațiunea administrată în cauză din care rezultă că acesta nu a determinat nici o persoană să taie alți arbori decât cei marcați la indicația pădurarului precum și nici nu a determinat vreo persoană să transporte arborii tăiați cu nerespectarea prevederilor legale la domiciliul său.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor, și pentru că oferă suficiente date cu privire la modalitatea concretă în care inculpatul ar fi procedat la marcarea arborilor prin efectuarea operațiunii de cioplire pe trei fețe, acțiune care nu poate fi însă circumscrisă unei determinări în sensul prevăzut de legea penală, la săvârșirea vreunei fapte ilicite.
De asemenea, expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că în documentele de transport s-a înregistrat o cantitate de 8,100. lemn brut, că există diferențe între numărul de arbori trecuți în caietul de inventariere și numărul de arbori marcați efectiv, și că nu există o delimitare clară naturală între subparcelele 57 D, 57 E și 57 (aceasta din urmă fiind parcela menționată în actul de la fila 81 din dosarul de la urmărire penală), neexistând vreo măsurătoare topografică adecvată.
Expertul a identificat un număr de 25 de cioate provenite din arbori cu urme de de marcare, arbori tăiați în urmă cu trei ani față de momentul efectuării expertizei, afirmând și că nemarcate provin atât din tăieri efectuate cu mai mulți ani în urmă sau din tăieri recente.
Aceste constatări însă nu pot conduce la concluzia, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că s-ar fi tăiat o cantitate de lemn mai M decât cea aprobată, astfel că nu se poate reține că inculpatul ar fi tăiat fără drept material lemnos pe care l-ar fi însușit.
Toate aspectele mai sus analizate au rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză atât în faza de urmărire cât și în cursul cercetării judecătorești, iar acestea conduc indubitabil la concluzia primei instanțe care în mod corect a reținut nevinovăția inculpatului, în consecință, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul solicitând casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în subsidiar, în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. rap.la art.18 penal, aplicarea unei amenzi administrative conform art.91 al.3 penal. Astfel, se arată că instanța de fond a reținut că din coroborarea probatoriului administrat, inculpatul nu a comis infracțiunile reținute, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestuia, instanța de apel menținând această soluție. Consideră că nu s-a dat atenția cuvenită probelor administrate în cauză. Din declarațiile martorului, pădurarul, rezultă că inculpatul profitând de neatenția sa și când a făcut operațiunea de marcare, a lovit cu ul silvic mai mulți arbori decât cei consemnați în caietul de inventariere, iar în urma confruntării cu cei doi,reiese că pădurarul i-a atras atenția inculpatului să nu marcheze mai mulți arbori. Este adevărat că acest martor a dat mai multe declarații contradictorii dar în mod greșit instanța a apreciat că acestea sunt nereale. În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică judiciară din concluziile căreia rezultă că s-au tăiat un număr de 25 de arbori din lotul inculpatului, neputându-se explica diferența dintre numărul de arbori trecuți în caietul de inventariere și cei marcați efectiv. Martorii audiați de prima instanță și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale arătând că la indicațiile inculpatului au tăiat în cele trei zile un număr de 35 de fire de lemn iar conform procesului verbal de la fila 23-24, martorul a indicat un număr de 35 de cioate rezultate din tăierea de arbori făcută la solicitarea inculpatului. Chiar inculpatul, cu ocazia reaudierii sale, a recunoscut parțial faptele în sensul că el a indicat drujbistului în mod greșit să taie arborii de pe terenul proprietatea părții vătămate G, pe care a despăgubit- Având în vedere situația specială a dosarului, respectiv că inculpatul a avut o aprobare pentru a tăia o cantitate de lemn și acesta a depășit cantitatea cu 4 m/3, consideră că instanța poate ajunge la concluzia că faptele inculpatului nu prezintă pericolul unei infracțiuni.
Analizând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Instanțele în mod corect au reținut că probele administrate în cauză, nu au fost în măsură să dovedească vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de folosire fără drept a ului silvic prev. de art.100 al.1 din 26/1996.Din declarațiile martorilor prezenți la acțiunile de marcare nu rezultă că inculpatul la acea dată ar fi folosit în mod fraudulos (adică fără știința pădurarului, care supraveghea acțiunile de marcare ) ul silvic. Dimpotrivă,materialul probator a relevat că pădurarul a format la fața locului o echipă de marcare, martorul fiind însărcinat cu cioplirea pe o parte a arborilor ce urmau să fie marcați, pe inculpatul să aplice marca cu ul silvic, martorului revenindu-i sarcina de a scrie pe fiecare marcat numărul de ordine,iar martorul consemna în caietul de inventariere dimensiunile arborilor marcați. Rezultă așadar că întreaga operațiune s-a derulat în prezența pădurarului,în aceste condiții inculpatul neavând posibilitatea de a folosi ul silvic fără ca acesta să observe,grupul rămânând compact pe toată durata operațiunii.De asemenea,în carnetul de inventariere de la 88 s-a consemnat că s-au marcat un nr. de 7 arbori stejar de diferite dimensiuni,iar în procesul de control al exploatării (90) s-a consemnat că s-au respectat regulile silvice de exploatare. Prin urmare,declarațiile martorului pe care se bazează motivele de recurs,de altfel contradictorii,acesta nemenținându-și aceeași poziție pe întreg parcursul procesului,nu sunt în măsură să înlăture aceste probe.
De altfel,nici proba științifică,respectiv expertiza tehnică efectuată în cauză (103), nu a fost în măsură să lămurească situația,devreme ce expertul reține că "există diferențe între numărul de arbori trecuți în carnetul de inventariere și numărul de arbori marcați efectiv.Expertul nu poate explica cauza acestei diferențe și nici vinovăția vreunei persoane. O singură persoană nu putea efectua operațiunea de cioplaj și marcare (aplicarea ului de marcat) în condițiile existenței unei echipe de lucru,cu atribuțiuni clar delimitate,totul cu desfășurare pe 31 ari de pădure de șes și în același timp".
Nici participația improprie la infracțiunea de tăiere fără drept de arbori și la transportul acestora nu a fost dovedită,materialul probator nedemonstrând că inculpatul ar fi determinat o altă persoană să taie alți arbori decât cei marcați și să-i transporte la gater ( a se vedea declarațiile martorilor, și ).De altfel,în cea de-a treia zi,așa cum rezultă din declarațiile martorilor menționați,inculpatul nici nu i-a mai însoțit,astfel că nu se poate susține că acesta le-ar fi indicat ce arbori să transporte.
În concluzie,probele dosarului au creat un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată,sens în care,conform principiului in dubio pro reo în mod corect s-a dispus de către instanțe achitarea inculpatului.
Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul Parchetului.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva deciziei penale nr. 164/A din 18 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Sz.
3 ex.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Livia Mango
