Infractiuni silvice Spete. Decizia 700/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 700
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.242/A din data de 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. apărător ales al recurentului inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului în baza art.3859, al.2, pct.18 C.P.P. casarea hotărârii instanței de fond, invocând că actele de urmărire penală nu au fost executate în conformitate cu normele legale întrucât nu i s-a prezentat învinuitului materialul de urmărire penală, motivat de faptul că nu a fost găsit, însă nu există dovada citării acestuia.
Dacă se va trece peste aceste apărări, solicită a se avea în vedere hotărârea instanței de apel întrucât deși s-a reținut că inculpatului i se aplică legea mai favorabilă, totuși menține cuantumul pedepsei aplicate, deci nu s-a făcut aplicarea corectă a individualizării pedepsei atâta vreme cât în vechea reglementare pedeapsa era de 1 la 5 ani, iar în noua reglementare pedeapsa este de la 1 la 3 ani sau amenda.
În raport de fapta săvârșită de inculpat, constând în aceea că a sustras doar un singur, iar prejudiciul a fost recuperat, chiar dacă este recidivist trebuie sancționat conform actelor dosarului.
Solicită a se avea în vedere toate circumstanțele personale și reale ale inculpatului, faptul că a săvârșit fapta pentru că nu a avut cu ce să-și întrețină familia și, în consecință, aplicarea unei amenzi.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.666 din data de 20 noiembrie 2007 Judecătoriei Moinești, pronunțată în dosarul -, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și a lui, născut la 29 mai 1978, comuna, jud. B, CNP -, pentru săvârșirea în stare recidivă a infracțiunii silvice prevăzută de art. 98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit. a din Cod penal, la pedeapsa de 2(doi)ani închisoare.
n temeiul art.61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1 an 6 luni și 9 zile (554 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 861/24 septembrie 2001 Judecătoriei Moinești, care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății,inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b din Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă s-a constatat că prejudiciul a fost integral recuperat prin plata (chitanța fiscală -/16 iunie 2004).
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că la data de 12 martie 2004, în jurul orelor 8,30, inculpatul s-a deplasat în pădurea statului, care se afla în administrarea Ocolului Silvic M, de unde a tăiat cu un ferăstrău mecanic un nemarcat, esență fag.
Materialul lemnos rezultat din tăierea copacului a fost transportat de către inculpat cu un atelaj hipo, împrumutat de la rude.
De astfel și fierăstrăul mecanic fusese împrumutat, fapt ce explică neaplicarea art.118 Cod penal.
Paguba în valoare de 421,49 lei a fost recuperată integral, prin plată, vinovăția inculpatului a fost stabilită din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, fișa de calcul a prejudiciului, procesul-verbal întocmit cu prilejul cercetării la fața locului, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului care, în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei.
În instanță inculpatul nu a fost ascultat deoarece nu s-a prezentat, deși a fost legal citat.
Prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, deoarece la data de 4 februarie 2004 fusese liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 554 zile (1 an 6 luni și 9 zile).
Beneficiul liberării condiționate a fost revocat potrivit art. 61 alin.1 Cod penal restul de pedeapsă rămas neexecutat, fiind contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel avocatul de la fond al inculpatului.
Apelul a fost declarat în termen fără a fi motivat în scris.
Oral, prin avocatul ales în apel, inculpatul a criticat cuantumul pedepsei aplicate, deoarece instanța de fond a pierdut din vedere că a săvârșit fapta din cauza dificultăților materiale și că a fost totuși vorba de un singur copac.
Deși a fost legal citat, inculpatul nu s-a prezentat nici în fața instanței de control judiciar.
Prin decizia penală nr. 242/A din data de 08.05.2008, pronunțat de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, a fost admis apelul inculpatului în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii silvice. A fost desființată sentința apelată sub aspectul arătat, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în baza art. 34 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii silvice din art. 98 al. 1 din Legea 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod penal, în art.110 alin.1 lit. din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a din cod penal și art. 13 Cod penal.
A fost menținută pedeapsa aplicată pentru infracțiunea silvică dedusă judecății, dispoziția privind aplicarea art. 61 Cod penal precum, cuantumul pedepsei rezultante de executat, precum și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a luat act că apelantul a fost reprezentat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința apelată pe actelor și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite.
Inculpatul a săvârșit fapta la scurt timp de la data când a beneficiat de liberarea condiționată, astfel că în mod corect prima instanță a revocat beneficiul liberării condiționate.
se pedepsește.
Cu toate acestea inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă puțin mai mare decât restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, care a fost destul de mare.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei în cursul urmăririi penale și a achitat prejudiciul nu se justifică menținerea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat și aplicarea unei pedepse mai mici pentru fapta dedusă judecății.
Furtul silvic a fost precedat de tăierea ilegală a lui, însă la data faptei, art.32 din OUG96/1998 era abrogat.
Chiar dacă tăierea de arbori era abrogată la data respectivă nu se poate pierde din vedere faptul că obiectul material al infracțiunii de furt silvic l-a constituit lemnul, nicidecum lemnul mixt.
Între timp a apărut un nou Cod silvic, mai favorabil inculpatului, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în art. 11 alin.1 lit. a din /2008, în locul art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, însă pedeapsa va fi menținută ca și revocarea beneficiului liberării condiționate, pedeapsa de executat rămânând practic aceeași.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea scrisă a recursului recurentul-inculpat a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii, că a comis fapta datorită situației foarte grele din familie, având o familie numeroasă. S-a mai susținut că a sustras doar un și că a achitat contravaloarea prejudiciului.
Recurentul a arătat că în prezent este angajat în muncă.
În susținerile orale făcute prin apărătorul ales a fost criticată decizia recurată pentru motivele prezentate în preambulul hotărârii, aspecte care nu vor mai fi reluate.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, iar instanța de apel a dat o corectă încadrare juridică infracțiunii comise de recurentul-inculpat, însă a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, față de faptul că inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Din examinarea dosarului rezultă că prezentarea materialului de urmărire penală nu a fost posibilă deoarece recurentul-inculpat, la momentul finalizării urmăririi penale, era plecat în străinătate.
În aceste condiții, în cauză erau aplicabile prevederile art.250 și următoarele Cod procedură penală.
Cazurile de restituire a dosarului pentru refacerea urmăririi penale sunt prevăzute expres în art.332 alin.1 și 2 Cod procedură penală, printre acestea neregăsindu-se și motivul invocat de recurentul-inculpat prin apărător.
Având în vedere și prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că neprezentarea materialului de urmărire penală nu constituie un motiv de nulitate absolută a urmăririi penale, ci un motiv de nulitate relativă, condiții în care sunt incidente dispozițiile referitoare la cauzarea unei vătămări, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului (art.197 alin.1 Cod procedură penală), precum și la termenul de invocare al acestora, respectiv la primul termen de judecată cu procedura completă (art.197 alin.4 Cod procedură penală) la prima instanță, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, fapta acestuia constând în aceea că în ziua de 12.03.2004 s-a deplasat în pădurea statului, care este administrată de Ocolul Silvic M, județul B, de unde a tăiat fără dreptși a sustras un de esență de fag
Potrivit acestui text, infracțiunea prevăzută de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996 Codul Silvic, avea următorul conținut: "Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute laart. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă."
Prin Legea nr.46/2008 privind noul Cod silvic a fost abrogată Legea nr.26/1996, iar infracțiunea săvârșită de recurentul-inculpat este încriminată de art.110 alin.1 lit.a din legea nr.46/2008 care are următorul conținut:"(1) Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depășește valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu închisoare de la 4 ani la 16 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
(2) pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani în cazul în care faptele au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică ori paralizantă;
c) în timpul nopții;
d) în pădurea situată în arii naturale protejate de interes național."
Examinând cele două texte, se constată că în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și a reținut și prevederile art.13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de recurentul-inculpat sunt mai mici în noul Cod silvic, atât sub aspectul minimului special, cât și al ui special,
În aceste condiții, deoarece legea nouă este legea mai favorabilă și instanța de apel se afla doar în apelul inculpatului, acest aspect trebuia să se reflecte în pedeapsa aplicată inculpatului, nefiind posibil să se recunoască că legea nouă este legea mai favorabilă, diferențele de cuantum ale minimului special și ale ui special fiind destul de mari, iar acest lucru să nu se răsfrângă în cuantumul pedepsei aplicate.
De altfel, modalitatea de a proceda a instanței de apel, doar de a schimba încadrarea juridică, fără a proceda la o nouă condamnare a inculpatului și o nouă individualizare judiciară a pedepsei în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod silvic și de prevederile art.72 Cod penal, este greșită.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și în legile speciale, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește fapta săvârșită de recurentul-inculpat, aceasta a fost prezentată mai sus, dar se impune a fi subliniat faptul că aceasta a constat însustragerea unui singur.
Trebuie subliniat și faptul că sustragerea a fost determinată de situația grea din familia recurentului-inculpat, care era lipsită de mijloace de subzistență. În ceea ce privește persoana recurentului-inculpat, acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii și a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat, iar în prezent este salariat, lucrând în Italia.
Așa cum rezultă din prevederile art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare a celui condamnat.
Prin urmare, în dreptul nostru penal, pedeapsa are un dublu caracter: unul coercitiv (măsură de constrângere) și altul corectiv (mijloc de reeducare, fiecare dintre aceste două caractere implicând o finalitate distinctă a pedepsei.
Pedeapsa ca măsură de constrângere se caracterizează printr-o anumită privațiune sau restricție impusă persoanei care a săvârșit o infracțiune, cauzându-i prin aceasta în mod inevitabil oarecare suferință.
Dar, așa cum se arăta, aplicarea pedepsei trebuie să aibă și un caracter de reeducare al condamnatului, având, deci și un puternic rol și efect educativ, de formare și permanentizare în conștiința condamnatului a unor concepții sănătoase, a unor noi atitudini, opuse celor pe care le-a avut.
Așa cum se arăta mai sus, infracțiunea săvârșită de recurentul-inculpat este pedepsită de noul Cod Silvic cu pedepse alternative, închisoarea de la 6 (șase) luni la 3 (trei) ani sau cu amenda.
În raport de aceste aspecte și de data la care a fost comisă infracțiunea - 12.martie.2004, Curtea constată că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi penale, al cărui cuantum să se circumscrie prevederilor art.63 alin.3 Cod penal și prin menținerea beneficiului liberării condiționate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi
casată în totalitatea decizia penală apelată și desființează în parte și sentința primei instanțe, cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, se va reține cauza spre rejudecare și în fond;
În baza art.334 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.13 alin.1 Cod penal și se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale.
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.63/1 Cod penal și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.242/A din data de 08.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitatea decizia penală apelată și desființează în parte și sentința penală nr.666 din data de 20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B, cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, reține cauza spre rejudecare și în fond;
În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.98 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, și art.13 alin.1 Cod penal.
În baza art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.13 alin.1 Cod penal, faptă din data de 12.03.2004, condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.05.1978, în orașul, județul B, CNP -, studii școala generală, necăsătorit, nu are copii, cu domiciliul în satul, comuna, județul B, la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
În baza art.61 Cod penal, menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 554 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.861 din data de 24.09.2001 a Judecătoriei Moinești, județul
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.63/1 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de prima instanță.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. sent.
Pronunțat dec.apel.
Red.dec.rec.
El. - 4 ex.
21.11/21.11.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
