Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 699/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 699
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva sentinței penale nr.143/AP din data de 08 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat - asistat de apărător ales și intimații inculpați și - asistați de apărător ales av., lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Instanța îi pune în vedere inculpatului dispozițiile art.70 C.P.P. în sensul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de recurs, dar că ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Intimatul inculpat arată că se prevalează de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 143 și menținerea sentinței penale nr. 101 din 12 februarie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, pentru motivele invocate.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului ca nefondat, soluția Tribunalului Neamț fiind legală și temeinică, achitând inculpatul întrucât nu este faptă.
Inculpatul nu a avut niciodată intenția de a înșela. Așa cum rezultă din declarațiile de la dosar, inculpatul a fost primul care a examinat pacientul, a constatat diagnosticul și i-a recomandat să se prezinte la medicul de familie. Acesta l-a examinat, a reținut același diagnostic și a eliberat un certificat medical de 14 zile, după care i-a recomandat să se prezinte la medicul specialist.
Medicul specialist, respectiv inculpatul, știind situația pacientului și faptul că nu se poate deplasa, i-a eliberat în continuare certificat medical.
În urma expertizei medico-legale, care nu a fost contestată, s-a stabilit că suferă de o boală cronică în urma căderi și s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri întrucât nu a obținut niciun fel de profit și nu și-a încălcat în niciun fel atribuțiile de serviciu.
Av. - având cuvântul pentru intimații inculpați și - depune la dosar fișa postului inculpatului și concluzii scrise.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, întrucât motivele de recurs se bazează pe expertiza medico - legală, care - de fapt - dovedește că pacientul într-adevăr suferea de afecțiunile pentru care i s-a eliberat certificatul medical.
În susținerea celor solicitate, prezintă cronologia exactă a producerii evenimentelor, în sensul că inculpatul s-a prezentat la medicul specialist, care a constatat boala de care suferea, însă pentru că nu putea să-i elibereze certificat medical l-a îndrumat să meargă la medicul de familie, care i-a dat din 14 zile și i-a recomandat în continuare să se prezinte la medicul specialist întrucât pentru o persoană care suferă de artroză este necesar un număr mai mare de zile de concediu medical, minim 45 de zile.
Pe de altă parte postul de revizor al căilor ferate - conform fișei postului - presupune să se deplaseze în diferite locuri, trebuind să parcurgă zilnic câte 10 km, ori inculpatul nu putea să se deplaseze cu afecțiunea pe care o avea.
Intimații inculpați - având cuvântul pe rând - precizează că sunt de acord concluziile puse de apărătorii săi.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr.101/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamțs -a dispus condamnarea inculpaților:
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual, instigare la uz de fals și înșelăciune prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.291 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 74-76 lit.c Cod penal, art. 80 și art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare;
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual, uz de fals și înșelăciune prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.289 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 291 Cod penal, art.215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.74-76 lit.e Cod penal, art.80, 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare;
-, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74-76 lit.e și art.80 Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare;
Pentru toți inculpații, s-a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, pe durata termenelor de încercare prevăzute de art.82 Cod penal. În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiunea de înșelăciune a fost recuperat în totalitate, iar în temeiul art.357 Cod procedură penală s-a dispus anularea copiilor certificatelor de concediu medical nr.- și nr.- existente la filele 11 și 12 dosar urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că inculpatului, revizor ace la stația CFR PNi -a fost eliberat la 8.11.2004 un certificat de concediu medical de către medicul său de familie, martora, pentru o perioada de 14 zile. La data de 10.11.2004, învinuitul a părăsit teritoriul României, deplasându-se in Spania și revenind în România la data de 27.12.2004.
În timp ce se afla in Spania, inculpatul, dorind să mai rămână în această țară, a contactat-o pe soția sa, inculpata, determinând-o, cu intenție directa, sa meargă la un medic pentru a obține în mod nelegal un nou certificat de concediu medical, pentru a-și putea justifica absențele de la serviciu și pentru a fi plătit deși nu prestase munca în perioada respectivă si nu avea dreptul să fie retribuit.
La solicitarea soțului său, inculpata, care este angajată în calitate de asistenta medicala in cadrul Spitalului Județean de Urgente N, s-a deplasat în ziua de 22.11.2004 la cabinetul inculpatului, medic chirurg in cadrul Spitalului Județean de Urgente N, solicitându-i acestuia, deși cunoștea ca soțul sau nu se află în țară, să-i elibereze, fără a-1 consulta fizic, un certificat de concediu medical pe numele acestuia.
La solicitarea inculpatei, inculpatul, fără a-1 consulta fizic pe inculpatul, încălcându-și în mod intenționat atribuțiile de serviciu referitoare la consultarea pacienților si la constatarea incapacității temporare de munca a acestora, atribuții stabilite de fisa postului și de Ordinul comun al Ministerului Muncii, Securității Sociale si Familiei si al Ministerului Sănătății nr-, a eliberat certificatul de concediu medical seria - nr. 98635l, în cuprinsul căruia a atestat, in mod fals, că în urma consultării pacientului, s-a constatat ca acesta prezenta afecțiunea aferenta codului d e diagnostic 583 (menționat si in cuprinsul certificatului inițial), care duce la o incapacitate temporară de muncă, acordându-i concediu medical fără drept pentru perioada 22.11.2004 -30.11.2004. Inculpata a semnat la rubrica "semnătura asiguratului", deși nu avea aceasta calitate.
La solicitarea expresa a soțului sau, inculpata s-a deplasat din nou, in ziua de 30.11.2004, la cabinetul inculpatului, solicitându-i acestuia să-i elibereze un nou certificat de concediu medical pe numele soțului său, în prelungirea celor anterioare, deși cunoștea ca acesta nu se întorsese în țară.
Inculpatul, fără a-1 consulta fizic pe inculpatul, a eliberat un nou certificat de concediu medical, seria - nr. -, in cuprinsul căruia a atestat, că în urma consultării pacientului, s-a constatat ca acesta prezenta afecțiunea aferentă codului d e diagnostic 583 (menționat si in cuprinsul certificatului inițial), care duce la o incapacitate temporară de munca, acordându-i concediu medical fără drept pentru perioada 01.12.2004 - 15.12.2004, inculpata semnând la rubrica "semnătura asiguratului", deși nu avea aceasta calitate.
Certificatele de concediu medical au fost folosite de către inculpata, aceasta cunoscând caracterul fals al acestor înscrisuri oficiale. La solicitarea soțului său, inculpata le-a depus la locul de munca al acestuia, urmărind in mod direct ca inculpatul să-și justifice absentele de la serviciu si sa fie plătit, deși nu prestase munca în perioada respectiva si nu avea dreptul sa fie retribuit. Înscrisurile eliberate au fost vizate de către organele competente in cadrul Stației CFR P N, fiind înaintate Regionalei CFR Inculpatul i-au fost plătite drepturile salariale aferente perioadei respective, prejudiciul cauzat Regionalei CFR I fiind în cuantum de 854 lei. Prejudiciul creat a fost acoperit, astfel că partea vătămată Regionala CFR I nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Vinovăția inculpaților, sub forma intenției, s-a constatat că este probată cu copiile certificatelor de concediu medical seria - nr. - și seria - nr. - (11,12 dosar urmărire penală), cu cererile de solicitare a indemnizațiilor de concediu medical (13,14 dosar urmărire penală), cu copia registrului de consultații medicale (20 dosar urmărire penală), cu declarațiile inculpaților date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (26-29, 32-35, 37-40 dosar urmărire penală, 37-39 dosar instanță).
Apărările inculpaților potrivit cărora în cauză avem a face cu fapte putative, deoarece chiar dacă certificatele de concediu medical nu au fost eliberate cu consultarea fizică a pacientului, ele atestau totuși fapte corespunzătoare realității, deoarece suferă de afecțiuni cronice la glezna dreaptă, au fost înlăturate. Procedura de eliberare a certificatelor de concediu medical presupune consultarea fizică a pacientului, tocmai pentru a se constata dacă se impune eliberarea unui certificat de concediu medical sau prelungirea concediului medical deja acordat. Aceasta se impune chiar în cazul în care, ca în speță, pacientul suferă de o afecțiune ce s-a cronicizat, dar care nu este de natură a-l face inapt pentru muncă. Potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză, inculpatul suferă de artroză la glezna dreaptă, însă această afecțiune a fost constatată abia în anul 2007 și nu îl împiedică pe inculpat să își desfășoare activitatea la locul de muncă.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:
- pentru inculpatul, infracțiunile de instigare la instigare la fals intelectual prev. de art. 25.pen. raportat la art. 25.pen. raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. instigare la uz de fals, prev. de art. 25.pen. raportat la art. 291 teza l pen. și instigare la înșelăciune, prev. de art. 25.pen. raportat la art. 215 al. 1,2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b pen.;
- pentru inculpata, infracțiunile de instigare la fals intelectual prev. de art. 25.pen. raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 al.2 pen. uz de fals, prev. de art. 291 teza l pen. și înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2.pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b pen.;
- pentru inculpatul, infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 al.2 pen.
La individualizarea și dozarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile prev. de art. 72.. Cod Penal respectiv prevederile părții generale a codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite; persoana fiecărui inculpat, faptul că aceștia sunt la primul contact cu legea penală și au avut un comportament procesual sincer, contribuțiile inculpaților la săvârșirea faptelor. Pe baza acestor considerente, instanța a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52. respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni poate fi realizat doar aplicând inculpaților pedepse privative de libertate, acestea fiind dozate în vederea reeducării inculpaților. Instanța de fond a reținut în beneficiul inculpaților și circumstanțe atenuante judiciare, determinate de faptul că soții au acoperit în întregime prejudiciul cauzat prin infracțiune, de faptul că au avut un comportament procesual sincer, ca și de faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, astfel cum rezultă din depoziția martorei.
În ce privește modalitatea de executare a pedepselor rezultante, instanța a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepselor poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acestora, că nu se impune scoaterea inculpaților din mediul familial și social și plasarea lor în mediu închis, ținând cont de faptul că sunt la primul contact cu legea penală, sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere, motiv pentru care în temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații, și invocând nelegalitatea hotărârii în baza căreia s-a dispus condamnarea deoarece faptele nu există, solicitând achitarea.
Prin motivele de apel inculpații arată că nu se poate vorbi de existența infracțiunii de fals intelectual reținută în sarcina medicului chirurg, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia și pe cale de consecință nu se poate vorbi de existența infracțiunilor de instigare la fals și înșelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților și.
Se arată că, medicul chirurg a eliberat certificatele de concediu medical ca fiind conforme cu realitatea și cu respectarea dispozițiilor Ordinului Ministrului Sănătății nr-, că acesta a cunoscut starea pacientului care suferea de artroză la piciorul drept, fiind aplicat în mod corect codul d e diagnostic 583, iar certificatele de concediu medical sunt perfect legale.
Se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, deoarece medicul specialist nu a atestat în certificatele de concediu medical ale pacientului, fapte sau împrejurări neconforme cu realitatea, acestea fiind bazate pe diagnosticul dat inițial și dovedit prin expertiza medico legală efectuată în instanță. Aspectele precizate în certificatele de concediu medical sunt în concordanță cu realitatea, iar înscrisurile fiind valabile și neexistând o premisă falsă,nuse pot reține infracțiunile de instigare la fals, uz de fals și înșelăciune, considerente în raport de care s-a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit. a Cod procedură penală.
Tribunalul analizând actele dosarului și hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art.378 Cod procedură penală, precum și prin prisma motivelor de apel invocate, a constatat că aceasta este nelegală, urmând a fi desființată deoarece în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpaților.
Probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală, cât și în faza de cercetare judecătorească,nuconfirmă și nici nu pot conduce la reținerea vinovăției inculpatului - medic specialist chirurg, pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, deoarece aceasta nu există; neexistând infracțiunea de fals privind certificatele de concediu medical,nusubzistă nici infracțiunile de instigare la fals, uz de fals și înșelăciune, pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților și.
Astfel, pentru existența infracțiunii defals intelectualprevăzută de art.289 Cod penal sub aspectul laturii obiective este necesară o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, o activitate de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este chemat să facă proba; activitatea de falsificare se poate realiza prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin alte acte omisive.
A atesta fapte necorespunzătoare adevărului înseamnă a trece în cuprinsul acelui înscris, a adeveri sau a confirma în mod denaturat fapte sau împrejurări contrare realității.
Revenind la cronologia desfășurării evenimentelor, în cauza dedusă judecății tribunalul a reținut că, din fișa de consultații medicale a inculpatului (filele 18, 19 dosar urmărire penală) rezultă că acesta figurează cu diagnosticul "contuzie genunchi drept" iar la data de 08.11.2004, s-a eliberat inițial un certificat de concediu medical de către medicul de familie, pentru perioada 8-21.11.2004 și s-a recomandat examenul chirurgical de specialitate și ulterior prelungirea concediului medical de către medicul specialist.
Anterior datei de 08.11.2004, respectiv pe 6,7.11.2004, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților (filele 34, 35 dosar și fila 39 dosar instanță) precum și din declarația inculpatului (fila 37 dosar instanță) a fost examinat medical de către medicul chirurg, a constatat afecțiunea pe care acesta o prezintă și i s-a recomandat să se prezinte inițial la medicul de familie. Cunoscând starea de sănătate a pacientului și având în vedere și recomandarea medicului de familie, la 22.11.2004 și 30.11.2004 medicul chirurg a eliberat certificatele de concediu medical nr. - și -, în care a trecut codul d e diagnostic 583, care atesta în mod real afecțiunea acestuia.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr.2006/12.12.2007 efectuat de Serviciul de Medicină Legală N (fila 53 dosar fond), rezultă că numitul prezentaartroză gleznă dreaptă, care este o afecțiune cronică cu o evoluție îndelungată, trenantă, manifestându-se ulterior prin limitarea mișcărilor, dureri articulare și calcificări periarticulare.
Raportând activitatea desfășurată de medicul chirurg, la acțiunile necesare pentru existența infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, tribunalul constată că, acestanua înscris în certificatele de concedii medicale eliberate pacientului împrejurări sau fapte necorespunzătoare adevărului sau contrare realității; în mod obiectiv medicul chirurg a confirmat diagnosticul prezentat de pacient, care în conformitate cu concluziile expertizei medico-legale, îl puneau în imposibilitatea obiectivă de a presta o muncă fizică, fiind lipsit de relevanță faptul că acesta era plecat la acea dată în străinătate.
Eliberarea certificatelor de concedii medicale de către medicul chirurg, s-a făcut și cu respectarea activităților corespunzătoare fișei postului și a Ordinului comun nr. 399 / 974 /6.08.2004 emis de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății cu privire la aplicarea instrucțiunilor pentru completarea și eliberarea acestor înscrisuri.
Din cuprinsul activităților corespunzătoarea fișei postului, rezultă că, medicul specialist stabilește incapacitatea temporară de muncă și emite certificatul medical, iar potrivit art. 7 lit.c, Anexa 3 ordinului menționat se pot elibera astfel de certificate și pentru asiguratul care este în imposibilitate de a se deplasa precum și în cazul îmbolnăvirii în străinătate.
În raport de considerentele arătate, tribunalul constată că, cele 2 certificate de concedii medicale eliberate de medicul chirurg, atestă în mod obiectiv fapte și împrejurări reale privind starea de sănătate a pacientului, corespunzătoare codului d e diagnostic 583 și confirmate prin constatările expertizei medico-legale; constatând că aceste înscrisuri sunt conforme cu realitatea și îndreptățesc pacientul la plata indemnizației corespunzătoare pe perioada concediului medical, pe cale de consecințănusubzistă nici infracțiunile de instigare la fals, uz de fals și înșelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 Cod penal, sub aspect subiectiv și obiectiv, neexistând intenția de a înșela și nici o împrejurare falsă care să fi fost prezentată ca adevărată sau invers. Certificatele medicale fiind eliberate de către medic cu respectarea condițiilor de fond și formă, aspectele precizate în conținutul lor sunt în concordanță cu realitatea și drept urmare neexistând o premisă falsănuse poate vorbi de înșelăciune sau vreo altă acțiune de inducere în eroare.
Constatând față de cele ce preced, temeinicia apelurilor declarate de inculpați, acestea au fost admise în temeiul art. 379 Cod Procedură penală, și în consecință rejudecând cauza, tribunalul a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit.a Cod procedură penală întrucât infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea nu există.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, criticând-o pentru netemeinicia și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că este lipsită de relevanță situația stabilită prin expertiza medico-legalăși anume că inculpatul suferă de artroză la glezna dreaptă, ceea ce interesează fiind doar existența incapacității temporare de muncă în perioada în care acesta a beneficiat de concediu medical. Or, această incapacitate nu se poate stabili decât prin consultarea fizică a pacientului.
De asemenea, s-a precizat că nu pot fi invocate dispozițiile art.7 lit.c, anexa 3 din ordinul comun al Ministerului Muncii, securității Sociale și Familiei și al Ministerului Sănătății, deoarece inculpatul nu s-a aflat în situația îmbolnăvirii în străinătate.
Verificând decizia, pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului și din oficiu, în condițiile art.3859al.3 C.P.P. Curtea constată recursul fondat pentru considerentele ce se vor expune.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, din aprecierea probelor administrate în cauză rezultând că la insistența inculpatei, inculpatul a eliberat certificatul medical fără a-l consulta pe inculpatul, certificat, care ulterior a fost folosit la locul de muncă al acestuia.
Corect s-a arătat în motivele de recurs că pentru existența infracțiunilor deduse judecății nu are relevanță dacă la data prelungirii concediului medical, inculpatul suferea de afecțiunea menționată, cidacă această afecțiune a determinatincapacitate temporară de muncă, care să justifice acordarea concediului medical.
Din probele administrate rezultă fără echivoc că la datele de 22 și respectiv, 30 noiembrie 2004, când inculpatul a prelungit concediul medical, beneficiarul acestuia, inculpatul se afla în străinătate.
Dispozițiile legale în materia eliberării certificatelor medicale, respectiv dispozițiile art.7 lit.b din Anexa 3 la Ordinul nr.399/974 din 16 iulie 2004 prevăd posibilitatea eliberării cu o retroactivitate de 24 de ore a certificatului medical numai în două situații: a) dacă medicul nu l-a putut vizita pe asigurat și b) dacă asiguratul a fost în imposibilitatea de a se deplasa (fl.35 dosar apel).
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că nu este permisă eliberarea unui certificat medical fără consultarea asiguratului, ci doar eliberarea retroactivă, această retroactivitate fiind justificată tocmai de împrejurarea că în ziua îmbolnăvirii nu a fost posibilă examinarea asiguratului.
Inculpatul nu s-a aflat în situația reglementată de art.7 lit.c din Anexa 3, respectiv a îmbolnăvirii în străinătate, deoarece certificatul medical din 8 noiembrie 2004 atestă existența afecțiunii înainte de data ieșirii din țară.
Este de observat însă că și în situația îmbolnăvirii în străinătate, dispozițiile legale menționate permit doar eliberarea certificatului la o dată ulterioară, dar nu fără consultarea bolnavului.
Încălcând aceste dispoziții, dar și atribuțiile stabilite prin fișa postului (fl.22 ) inculpatul a completat certificatele de concediu medical, atestând astfel o incapacitate de muncă fără a-l consulta pe inculpatul, acceptând posibilitatea ca această mențiune să nu fie, conformă cu realitatea, infracțiunea fiind comisă cu intenție indirectă.
În ce privește pe ceilalți doi inculpați, examinând împrejurările în care au solicitat prelungirea concediului medical, rezultă că acesteia știau că nu sunt îndreptățiți la eliberarea certificatului, dar au acționat în acest sens pentru a justifica absența inculpatului la locul de muncă, cauzând în această modalitate o pagubă materială, reprezentând contravaloarea concediului medical. Semnificativ în acest sens este și faptul că inculpatul i-a ascuns inculpatului că soțul său este plecat în străinătate.
Din aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.a și b se C.P.P. va admite recursul, se va casa în totalitate decizia și în parte sentința numai cu privire la soluția de condamnare a inculpatului.
Curtea apreciază că, prin atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de lege, dar și prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de fals.
În primul rând, așa cum s-a menționat, inculpatului i s-a comunicat că este imobilizat la pat. Deși, chiar și în aceste condiții, subzistă obligația de a-l examina pe asigurator este de reținut că inculpata era asistent medical la Spitalul de Urgențe N, existența relațiilor de colegialitate fiind probabil unul dintre factorii care au determinat eliberarea certificatului medical în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
În ce privește persoana inculpatului, acesta este medic chirurg la Spitalul Județean N, are 32 de ani, este căsătorit și nu are antecedente penale.
Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei comise.
Ca atare, casând sentința numai sub aspectul menționat și reținând cauza spre rejudecare, Curtea va dispune achitarea acestui inculpat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat C.P.P. cu art.10 lit.1p Cod Penal și art.181Cod Penal, urmând ca în baza art.181al.3 coroborat cu art.91 lit.c să Cod Penal aplice acestui inculpat sancțiunea amenzii administrative.
În baza art.192 pct.1 lit.d va C.P.P. fi obligat acest inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.a și b admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva deciziei penale nr. 143/AP/8.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia și parte sentința penală nr. 101/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr- cu privire la greșita condamnare a inculpatului și la temeiul obligării la plata cheltuielilor judiciare a acestuia.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.101și art.181achită Cod Penal pe inculpatul (cu date de stare civilă cunoscute) pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn baza art.181al.3 coroborat cu art.91 lit.c aplică Cod Penal inculpatului sancțiunea administrativă în cuantum de 500 lei.
În baza art.192 pct.1 lit.d îl C.P.P. obligă pe inculpatul să plătească statului 220 lei cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții din sentință.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art,192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
Vicepreședinte instanță,
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
02/02.12.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
