Infractiuni silvice Spete. Decizia 730/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.730
Ședința publică de la 20.11. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - -A -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit pronunțarea privind recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva deciziei penale nr.281/A din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 12.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 27/ 22.01.2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Moinești, în baza art.334 pr. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpații:, fiul lui și, născ. la data de 26.05.1982 în, jud. B,domiciliat în com. Poduri,jud. B,sat, cetățean român, CNP -,studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, divorțat, doi copii, cu antecedente penale și fiul lui și, născ. la data de 4.12.1982 în orașul, jud. B, domiciliat în com. Poduri, jud. B, sat, cetățean român, CNP -, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, reabilitat de drept, din infracțiunea prev. de art. 108 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 penal, art.41 alin.2 penal și art.75 lit. c penal în infracțiunea prev. de art.32 alin.1,3, alin.4 lit. a, din OG 96/1998 cu aplicarea art.13 penal, art.41 alin.2 penal și din infracțiunea prev. de art. 110 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 penal, art.41 alin.2 penal și art.75 lit. c penal în infracțiunea prev. de art. 98 alin.1,3,alin.4 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.13, art. 41 alin. 2. penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a pr. penală cu ref. la art.10 lit. c pr. penală, au fost achitați inculpații și, cu datele de stare civilă cunoscute, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. deart.32 alin.1,3,alin.4 lit.a din OG 96/98,cu aplicarea art.13 penal și art. 41 alin.2 penal și pentru infracțiunea de furt de arbori în formă continuată, prev. de art. 98 alin. 1,3, alin. 4 din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art.13,art.41 alin.2 penal.
S-a luat act că numita, nu are calitate departe civilă în cauză.
S-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile:,.
S-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată pentru inculpați.
În baza art.192 alin.3 pr. penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești nr.668/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații, fiul lui și, născ. la data de 26.05.1982 în, jud. B, domiciliat în com. Poduri, jud. B, sat, cetățean român, CNP -,studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, divorțat, doi copii, cu antecedente penale și fiul lui și, născ. la data de 4.12.1982 în orașul,jud. B,domiciliat în com. Poduri,jud. B,sat, cetățean român,CNP -,stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, reabilitat de drept, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată prev. de art.108 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 penal, art.41 alin.2 penal și art.75 lit. c penal și infracțiunii de furt de arbori în formă continuată prev. de art. 110 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13 penal,art.41 alin.2 penal și art.75 lit. c penal.
S-a aratat în actul de sesizare a instanței, că inculpații în perioada februarie - martie 2007, în mai multe rânduri dar în baza unei rezoluții infracționale unice, singuri sau împreună cu alte persoane printre care și minorul - G, au tăiat fără drept de pe picior și au sustras din 6 suprafețe împădurite de pe raza comunei Poduri, un nr. total de 113 arbori în valoare totală pe picior de 19.091,69 lei.
Din probatoriul dosarului administrat în cauză, respectiv materialul de urmărire penală, declarațiile inculpatului și ale martorilor, G, G, și G, instanța a reținut că, la datele de 6,7 și 8 martie 2007, părțile vătămate, au sesizat organele de poliție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești deoarece le-au fost tăiați: 14,19 și respectiv 24 arbori esență stejar și fag din pct. și; părțile vătămate, și din com. Poduri, au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești arătând că inculpatul și numiții G și G le-au tăiat și sustras un nr. de 45 arbori specia stejar, fag și din terenurile pădure proprietatea lor.
S-au efectuat cercetări la fața locului, încheindu-se procese verbale în care s-au menționat identificate pe terenurile proprietate părților vătămate, fiind prezent și inculpatul care nu a recunoscut că a tăiat și sustras arborii de la care proveneau identificate.
Toate identificate nu erau marcate.
În faza de urmărire penală au fost audiați martorii care au fost audiați și în faza de cercetare judecătorească.
Cu toate că în declarațiile date în faza de urmărire penală, sunt menționate numele inculpaților și a numiților G și G, în instanță toți martorii nu au putut indica numele persoanelor pe care unii dintre ei le-au văzut în preajma sau pe terenurile părților vătămate.
Astfel, martora (fila 73) știe de la soțul său că a văzut 2 căruțe cu material lemnos, erau 2-3 persoane pe care însă acesta nu le-a recunoscut; martorul (fila 74) a declarat că a văzut căruțe pe terenul lui, nu s-a apropiat, fiind la o distanță de 300, îl cunoaște pe inculpatul dar nu l-a văzut în pădure. Martorul a participat și la o cercetare la fața locului unde au fost prezenți și cei doi inculpați care nu au recunoscut că ar fi tăiat și sustras material lemnos de pe terenurile părților vătămate, și.
Martora (fila 75) a văzut 3 persoane la marginea pădurii lui, însă era la o distanță de 250 și nu le-a recunoscut; soțul martorei, respectiv (fila 88) a declarat că nu își mai amintește în ce lună, a mers la pădure și a văzut două căruțe cu material lemnos cu care erau trei bărbați pe care nu i-a cunoscut. A mai arătat martorul că ulterior a fost amenințat de inculpatul pe motiv că ar fi dat declarație la poliție în calitate de martor.
Martora (fila 127) este persoana pe care martorul Gar ugat-o să primească niște lemne pe care niște băieți le-a tăiat din pădurea lui. Martora nu a primit lemnele, a observat doi băieți și o căruță. Din declarația martorului (fila 172) se confirmă cele spuse de martoră în sensul că acesta a confiscat lemnele din căruță, erau două persoane din, care aveau și o drujbă, martorul luând seria acesteia. Aceste două persoane au fost găsite de martorul și tăiau lemne de pe terenul lui și. În ziua respectivă a mai văzut și alte căruțe însă nu cunoaște persoanele care erau cu ele.
Cei doi surprinși cu căruța cu lemne, erau G(fila 176) și G, care confirmă cele întâmplate și relatate de martori.
Singurul martor care a declarat că l-a văzut de mai multe ori pe inculpatul împreună cu G urcând la deal în zona unde este terenul pădure al tatălui său, partea vătămată, în timpul iernii, a fost.
Declarația acestuia însă are elemente care generează confuzie. Astfel cu toate că martorii G și au declarat că au confiscat lemnele și au reținut o drujbă, de la două persoane, care s-a stabilit că erau G și G,martorul spune că cei doi l-au prins pe inculpat și pe și le-a luat drujbele și căruțele, dovadă că martorul nu cunoaște situația reală.
În rechizitoriu s-a reținut că Gap articipat doar la un singur act material, respectiv tăierea și sustragerea de arbori din pădurea părților vătămate moștenitori ai defunctului, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G întrucât lipsește intenția infracțională a acestuia și față de, întrucât nu a participat la comiterea infracțiunilor.
Nu există nici o probă care să confirme situația că minorul G, ar fi participat la tăierea sau sustragerea de arbori împreună cu inculpații, în afară de fapta pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Prin urmare, nu se justifică reținerea agravantei prevăzută de art.75 lit.c penal la încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Nici martorii și nu i-au văzut pe inculpați tăind sau sustrăgând lemne din terenurile părților vătămate.
Martorul a precizat (fila 175) că inculpatul a venit la partea vătămată și i-a spus că îi va aduce o mașină cu lemne. Martorul însă nu cunoaște motivația pentru care inculpatul a spus acest lucru și atitudinea inculpatului nu poate confirma vinovăția acestuia.
Inculpatul a declarat că nu a sustras arbori de la părțile vătămate din prezenta cauză, că a tăiat arbori de la o altă persoană, respectiv, cu acceptul acestuia. A confirmat că a mers la domiciliile părților vătămate și, dar nu pentru a le duce lemne ci pentru a le spune să nu-l învinuiască. Nu a fost de acord să achite c/val. prejudiciilor.
Inculpatul este plecat din țară, situație constatată în urma cercetărilor efectuate de organele de poliție,fiind emis mandat de aducere,ulterior inculpatul fiind citat la toate termenele de judecată la domiciliu și prin afișare la Consiliul Local al comunei Poduri.
Analizându-se declarațiile martorelor și, date la urmărirea penală, s-a constatat că acestea se referă la fapta numitului, pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, instanța punând în discuția părților lipsa de utilitate a audierii acestora, atât apărătorii inculpaților cât și celelalte părți și reprezentantul parchetului fiind de aceeași părere.
Instanța conf. prevederilor art.329 alin.3 pr.penală la termenul din 20 noiembrie 2008, dispus ca cele două martore să nu mai fie audiate.
Cu toate că în rechizitoriu figura în calitate de martoră și numita, aceasta nu a fost audiată, neidentificându-se declarația în dosarul de urmărire penală și în lipsa datelor de stare civilă cu toate că a fost citată nu a fost identificată.
Apărătorii inculpaților au solicitat ca instanța să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008,cu aplicarea art.13 penal,art.41 alin.2 penal și 75 lit.c penal și respectiv din art.110 alin.1 lit.d și aliniat 2 lit.a din Legea nr.46/2008,cu aplicarea art.13 lit.c penal, art.41 alin.2 penal și art.75 lit.c penal,toate cu aplicarea art.33 penal,în faptele prev. deart.98 alin.1 și 3 din Legea nr.26/1996,respectiv cele prevăzute de art.32 alin.1 și 3 din OG nr.96/1998,cu aplicarea art.13 penal,art.33 lit.a penal,art.34 și 35.penal,fără art.41 alin.2 penal și fără art.75 lit.c penal.
La termenul din 22 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din art.108 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art. 13,41 alin.2 și 75.penal în art.32 alin.3 din OG nr.96/1998,alin.4 lit.a,cu aplicarea art.13,41 alin.2 penal și din art.110 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.13,art.41 alin.2 și 75.penal, în art.98 alin.1,3,alin.4 din Legea nr.26/1996,cu aplicarea art.13,art.41 alin.2 penal.
Instanța a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice pentru următoarele considerente:
Legea nr.46 în baza căreia inculpații au fost trimiși în judecată a intrat în vigoare la data de 27 martie 2008.
La data când s-a reținut în actul de sesizare a instanței că aceștia ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, erau în vigoare OG nr.96/1998 și respectiv Legea nr.26/1996.
Conform prevederilor art.10 penal, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare.
De la aceste prevederi există însă anumite excepții, care se referă la situația când infracțiunea este săvârșită sub imperiul unei legi penale iar urmărirea penală și judecarea cauzei are loc în timpul în care o altă lege penală este în vigoare și în mod corect se impune aplicarea uneia dintre acestea, aflându-ne în situația extraactivității legii penale.
Prin urmare în situații tranzitorii nu este aplicabil principiul incidenței legii penale active, deoarece legea veche, în timpul activității căreia a fost săvârșită infracțiunea nu mai este în vigoare în timpul judecății acesteia iar legea nouă care este în vigoare în momentul judecății, nu era în vigoare la data săvârșirii faptei.
Dacă s-ar reține prevederile legii noi așa cum au fost trimiși în judecată inculpații, cu mențiunea aplicării prevederilor art.13 penal, respectiv să se aplice pedepsele din vechile legi care erau în vigoare la data săvârșirii faptelor și care sunt mai favorabile, s-ar combina dispozițiile din două legi succesive, creându-se de judecător oat reia lege, ceea ce ar depăși competența instanței.
Aplicarea prevederilor legii noi se impune doar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii vechi dar continuate și sub imperiul legii noi, în cazul infracțiunilor continue,continuate sau de obicei.
Prin prevederile art.13 penal, legiuitorul reglementează modul de soluționare a situațiilor de tranziție determinate de succesiunea a două sau mai multe legi penale.
Principiul legii mai favorabile consacrat de art.13 penal, se impune prin aplicarea în situațiile de tranziție, fie a legii vechi, fie a legii noi, indiferent de data săvârșirii infracțiunii.
În speța de față, legea mai favorabilă atât la infracțiunea de tăiere cât și la cea de furt de arbori, este legea care era în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, atât în ce privește limitele minime cât și limitele maxime ale pedepselor.
Astfel, la infracțiunea prev de art.108 alin.1 lit. d și alin.2 lit. a din Legea nr.46/2008, limita minimă a pedepsei este de 4 ani iar limita maximă este de 16 ani în timp ce limita minimă pentru aceeași infracțiune de tăiere prev. de art.32 alin. 3 din OG nr. 96/1998 alin. 4 lit. a, este de 2 ani iar limita maximă este de 7 ani care se poate majora cu 3 ani.
La infracțiunea prev. de art.110 alin.1lit.d și alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, limita minimă a pedepsei este de 4 ani iar limita maximă de 16 ani iar la infracțiunea de furt de arbori prev. de art.98 alin.1,3 alin.4 din silvic limita minimă este de 3 ani iar limita maximă de 10 ani care se poate majora cu 3 ani.
Cât privește schimbarea încadrării juridice în sensul nereținerii agravantei prev. de art.75 lit.c penal, nu există nici o probă care să confirme situația că minorul G, ar fi participat la tăierea sau sustragerea de arbori împreună cu inculpații, în afară de fapta pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, situație reținută chiar și prin rechizitoriu, unde se menționează acesta a participat doar la un singur act material,respectiv împreună cu numitul
Instanța în baza art. 334. pr. penală a procedat la încadrarea corectă a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și a dispus schimbarea încadrării juridice în această modalitate.
Cât privește cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de apărătorii inculpaților, parte din aceasta se regăsește și în modalitatea de schimbare a încadrării juridice care a pus-o în discuție instanța iar la termenul la care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, ambii apărători au fost de acord cu aceasta.
Referitor la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv de tăiere și sustragere ilegală de arbori, din probele administrate se reține că au fost tăiați și sustrași fără drept arbori nemarcați de pe terenurile proprietate părților vătămate.
Astfel din procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor din care se reține că au fost văzute mai multe persoane care transportau material lemnos cu căruțele, fișele de calcul al pagubelor, existente în dosarul de urmărire penală, se reține fără dubiu că ne aflăm în situația săvârșirii unor fapte cu caracter penal.
Nu există însă probe din care să se rețină vinovăția inculpaților, respectiv că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpați.
Chiar dacă în declarațiile date în faza de urmărire penală sunt menționate numele inculpaților, declarații care nu sunt scrise de către martori și toți sunt persoane în vârstă, instanța nu a putut reține vinovăția inculpaților doar pe baza acestora, în situația în care în faza de cercetare judecătorească nici un martor nu a precizat că i-ar fi văzut pe inculpați tăind sau sustrăgând material lemnos iar elementele de probă trebuie în principiu, administrate în fața inculpaților, în ședință publică în vederea unei dezbateri contradictorii.
Conform prevederilor art. 66.pr.penală, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu sunt obligați să-și dovedească nevinovăția.
Prezumția de nevinovăție poartă și asupra problemei sarcinii probei, aceasta revenindu-i Ministerului public iar îndoiala profită inculpaților.
Prin urmare, instanța a dispus achitarea inculpaților neexistând dovezi convingătoare de vinovăție.
ÎN DREPT:
În baza art.11, pct.2 lit.a pr.penală cu referire la art.10 lit.c pr.penală, s-a dispus achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunile deduse judecății, în modalitatea în care s-a schimbatr încadrarea juridică.
SUB ASPECTUL LATURII CIVILE:
Părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în cauză cu c/val. prejudiciului stabilit de către organele silvice în cadrul dosarului de urmărire penală, respectiv: 1293,07 lei, 5727,42 lei, 2620,62 lei, 189,68 lei și 6229,49 lei.
Referitor la soția părții vătămate, respectiv, care a fost considerată în cursul urmăririi penale că are calitatea de parte civilă în baza mandatului casnic tacit reciproc, instanța a constatat că aceasta nu poate avea calitate de parte civilă în cauză întrucât mandatul tacit reciproc reglementat de dispozițiile Codului familiei nu are aplicabilitate în speță.
Conform prevederilor art.35 din familiei soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele și oricare dintre soți exercitând aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, cu excepția înstrăinării ori grevării unui teren sau a unei construcții.
Ori are calitatea de parte vătămată fiind moștenitorul mamei sale, conform Titlului de proprietate și nu este vorba de bunuri comune.
De asemenea, soția acestuia putea să se constituie parte civilă în numele său, doar în baza unei procuri speciale.
În baza art.346 alin.3 pr.penală au fost respinse pretențiile părților civile.
Prin decizia penală nr.281/A/16.06.2009, pronunțată în dosarul nr.1812/D/2008 al Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca nefondată a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că instanța de fond a apreciat just probele legal administrate și a reținut corect starea de fapt. Din coroborarea declarațiilor tuturor martorilor audiați la urmărirea penală și cercetarea judecătorească nu rezultă dincolo de orice îndoială faptul că inculpații trimiși în judecată sunt autorii faptelor. Astfel martora a declarat că a văzut 2 căruțe cu material lemnos însă nu i-a putut identifica pe inculpați ca fiind persoanele care aveau acele căruțe, iar martorul a arătat că a văzut căruțe pe terenul părții vătămate de la o distanță de 300 metri, nu i-a identificat pe inculpați, iar pe inculpatul nu l-a văzut în pădure. De asemenea din declarațiile celorlalți martori a rezultat că au văzut niște persoane care aveau căruțe cu lemne însă nimeni nu a putut preciza cu certitudine că acele persoane erau inculpații și nici faptul că aceștia au tăiat ori sustras arbori din pădure.
Astfel s-a constatat că în speță nu există probe certe de vinovăție, apte să răstoarne prezumția de vinovăție a inculpaților. În speță nu se confirmă nici măcar o vagă bănuială în sensul că inculpații au tăiat și sustras arbori. În lipsa unor probe care să stabilească neîndoielnic faptul că inculpații au tăiat și sustras arborii din pădure s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a achitat inculpații.
În cauză a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în care se arată că din probatoriul administrat la urmărirea penală, a rezultat că inculpații, în perioada februarie-martie 2007, în mai multe rânduri, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, au tăiat fără drept de pe picior și au sustras din 6 suprafețe împădurite de pe raza. Poduri, un număr total de 113 arbori în valoare totală de 19.091,69 lei.
În mod netemeinic, instanța de judecată Judecătoria Moineștia considerat că toți martorii audiați în faza cercetării judecătorești, nu au indicat numele persoanelor pe care unii dintre ei le-au văzut în preajma sau pe terenul părților vătămată.
Deși, declarația martorului este elocventă, instanța a apreciat că declarația acestuia are elemente care generează confuzie.
De asemenea, la fila 114 dos. se află declarau martorului care, la rândul lui confirmă că inc. și au tăiat și sustras material lemnos în n multe rânduri din zona în care se află pădurile părților vătămate.
Situația de mai sus a fost confirmată și de martorul.
Deși părțile vătămate au confirmat în fața instanței că cei doi inculpați au încercat să ajungă la o înțelegere în privii prejudiciului, aceasta, fără temei, a ajuns la concluzia că în si nu există probe certe de vinovăție.
În doctrină și în practica judiciară s- considerat declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal, care nu recunosc săvârșirea faptelor, nu pot fi luate considerare la soluționarea cauzei, dacă nu se coroborează fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, așa cum prevede art. 69.pr.pen.
și- fundamentat rechizitoriul pe elemente probațiune legal administrate.
Poziția procesuală inculpaților, de negare, nu poate determina soluția achitării.
Ba ai mult, aceștia aveau dreptul la tăcere, dreptul de a nu contribui la propria acuzare, astfel că declarațiile succesive nu pot fi luate în considerare, dacă s-au administrat alte probe neîndoielnice de vinovăție.
Referitor la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de tăiere ilegală și sustragere ilegală de arbori, se poate reține că au fost tăiați și sustrași fără drept arbori nemarcați de pe terenurile părților vătămate.
Din procesele verbale de cercetare la fața locului, rezultă fără dubiu, că ne aflăm în situația săvârșirii unor fapte cu caracter penal.
De remarcat, este faptul că martorii audiați sunt persoane în vârstă, în declarațiile date în fața instanței de judecată aceștia nu au făcut precizări cu privire la numele inculpaților, sine de înțeles, având în vedere situația specială a faptul că unul dintre inculpați era prezent în sala de judecată.
Sarcina probei revine Ministerului Public, urmărirea penală este completă, probatoriul administrat confirmă existența infracțiunii și vinovăția inculpaților.
Considerăm că probele trebuiau evaluate la justa lor valoare în momentul deliberării. Apreciem că toate elementele dovedesc vinovăția inculpaților, astfel încât se impunea condamnarea acestora.
Pentru aceste considerente, a solicitat în temeiul art. 38515.pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, să dispuneți condamnarea inculpaților cu soluționarea corespunzătoare a laturii civile
Inculpatul, la solicitarea curții, a declarat că nu dorește să fie audiat încă odată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.38510, alin.2 Cod pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.3859alin.3 Cod pr.penală,Curtea de Apel reține următoarele:
Primele 2 instanțe nu au făcut o analiză completă a mijloacelor de probă administrate de organele judiciare atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, unele probe fiind interpretate eronat, luate singular, fără a fi coroborate cu celelalte.
Se constată că existența faptelor nu este contestată de nici o parte, ceea ce rămâne în discuție fiind participarea celor doi inculpați la tăierea și sustragerea arborilor din pădurile a 6 părți vătămate.
În cursul judecății părțile vătămate confirmă că martorul, care locuiește la intrarea în pădurea lui, le-ar fi comunicat că și au tăiat și sustras arborii.
Audiat la Judecătoria Moinești, martorul nu recunoaște că a văzut inculpații.
Pe de altă parte, și arată că inculpatul le-a promis că le aduce lemne în schimb, iar partea vătămată susține că a asistat la recunoașterea făcută de inculpatul în fața pădurarilor, cum că el a tăiat arborii din pădurea sa.
În același timp, martorul arată că inculpatul a încercat să-l intimideze deși el nu l-a recunoscut la pădure.
În continuare martorul identifică inculpații ca fiind persoanele ce au tăiat arbori de pe proprietatea tatălui său, partea vătămată, relatând inclusiv împrejurarea când a fost deposedat de drujbă și căruțe de martorii, care nu recunosc însă persoanele pe care le-au surprins la furat de lemne.
Instanța va avea în vedere declarațiile martorei din cursul urmăririi penale (fl.118, fl.120), date cu lux de amânunte și care se coroborează cu cele menținute de soțul ei, dar și cu declarația martorului.
Spre deosebire de ultimii 2 martori, își afirmă curajul de a indica inculpații ca fiind persoane ce au tăiat arbori în data de 02.03.2007 în punctul " ", indicându-i cu porecle în cursul judecății "" și "", deși arată că a fost și ea amenințată, evitând însă să indice împrejurările în care i-a văzut, în totalitate.
În aceeași măsură procedează și martorul, care în fața organelor de poliție, cu certitudine indică inculpații, alături de alte persoane, ca fiind autorii tăierilor și sustragerilor comise în pădurea părții vătămate, în cursul lunii martie 2007, pentru ca în cursul judecății să nu mai poată indica persoanele care erau cu căruța, deși își menține declarația anterioară.
Curtea de Apel, având în vedere multitudinea de probe ce indică activitatea inculpaților, în special a inculpatului, de a intimida unele părți vătămate și unii martori, cum ar fi martorii, sau de a cumpăra atitudinea procesuală favorabilă a părților vătămate și prin promisiuni de acoperire a prejudiciului, la stabilirea situației de fapt va lua în considerare, în principal, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, confirmat parțial în fața Judecătoriei Moinești, fiind evidentă ezitarea persoanelor audiate de a mai recunoaște inculpații drept autori, preferând că adopte o atitudine echivocă, de necunoaștere.
În consecință, instanța de recurs, constată că activitatea infracțională, reținută și de primele 2 instanțe, care însă au considerat că nu poate fi imputată inculpaților, se consideră ca fiind desfășurată de aceștia uneori împreună cu învinuiții, și.
Prin urmare soluția de achitare a Judecătoriei Moinești este nefondată, iar primele 2 hotărâri vor fi casate, procedându-se la condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.32, alin.1,3 șoi 4, lit.a din nr.OG96/1998, precum și art.98, alin.1,3 și 4 din Legea nr.26/1996, raportat la art.97 alin.4 lit.a din Legea nr.26/1996, ambele cu aplicarea art.13, art.41 alin.2 Cod penal și art.75 lit.c Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere criteriile dispuse în art.72 Cod penal respectiv lipsa antecedentelor penale la data faptelor, în cazul lui și la data hotărârii, consecințele produse, multitudinea actelor comise, perseverența infracțională a acestora.
În cea ce-l privește pe inculpatul, instanța constată că a fost condamnat prin sentința penală nr.1185/25.10.2006 a Judecătoriei Moinești, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal, pentru infracțiuni silvice, fapt ce nu l-a împiedicat să comită în martie 2007 altele noi, împrejurare care îndreptățește curtea să aprecieze că reeducarea sa nu se poate înfăptui decât în regim de detenție, spre deosebire de inculpatul, care se află la primul contact cu legea, penală, pedeapsa rezultantă urmând a fi suspendată condiționat.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părțile vătămate urmează a fi despăgubite cu sumele reprezentând contravaloarea arborilor sustrași din pădurea lor, conform calculelor efectuate de organele silvice sau pretențiilor indicate în declarațiile date instanței de judecată, dacă sunt mai mici decât primele, diferența urmând a fi confiscată, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost restituite părților civile și.
Văzând și dispozițiile art.189,191 alin 1 și 2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15, pct.2, lit.d pr.pen. admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.281/A/16.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Casează decizia penală recurată în totalitate și sentința penală nr.27/22.01.2009 a Judecătoriei Moinești în parte, în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților, greșita respingere a acțiunilor civile și soluționarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în rejudecare:
În baza art.32, alin. 1, 3 și 4, lit.a din nr.OG96/1998, cu aplicarea art.13 pen. art.75, lit.c pen. și art.41, alin.2 cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și al, domiciliat în sat, com. Poduri, jud. B, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.98, alin.l, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, raportat la art.97, alin.4, lit.a din același act normativ, cu aplicarea art.13 pen. art.75, lit.c pen. și art.41, alin.2 cod penal, condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.85 cod penal, dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1185/25.10.2006 a Judecătoriei Moinești, definitivă la 22.11.2007, iar în baza art.33, lit.a cod penal, raportat la art.34, lit.b cod penal, o contopește cu pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de de 3 ani închisoare.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a II- a și lit.b cod penal, în condițiile și pe perioada prevăzută de art.71, alin. 2 cod penal.
În baza art.32, alin.l, 3 și 4, lit.a din nr.OG96/1998, cu aplicarea art.13 pen. art.75, lit.c pen. și art.41, alin.2 cod penal, în condițiile art.74, lit.a și art.76, lit.d cod penal, condamnă pe inculpatul loan, fiul lui și al, domiciliat în sat, com. Poduri, jud. B, CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.98, alin.l, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, raportat la art.97, alin.4, lit.a din același act normativ, cu aplicarea art.13 pen. art.75, lit.c pen. și art.41, alin.2 cod penal, în condițiile art.74, lit.a și art.76, lit.c cod penal, condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.33, lit.a cod penal, raportat la art.34, lit.b cod penal, contopește pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa rezultantă cea mai grea de de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a II- a și lit.b cod penal, în condițiile și pe perioada prevăzută de art.71, alin. 2 cod penal.
În baza art.81 cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 cod penal, stabilește termen de încercare pe o perioadă de 4 ani.
În baza art.71, alin.5 cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.359, alin.l pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art. 118, alin.l, lit.e pen. confiscă de la inculpați suma de 8956,19 lei, contravaloarea materialului lemnos ce nu a servit la despăgubirea părților civile și.
În baza art. 14 și 346 cod pr. penală raportat la art. 998 și 999 cod civil obligă inculpații, în solidar, la plata sumei de:
- 1293,07 lei părții civile; 2497,40 lei părții civile;
1000 lei părții civile; 2000 lei părții civile; 189,68 lei părții civile;3031,41 lei părții civile, toate cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191, alin.l și 2 pr.pen. obligă fiecare inculpat la plata a 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
În baza art.189 pr.pen. dispune plata din fondurile MJ a sumei de 300 lei, onorariu avocat oficiu,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Pentru grefier aflată în CM
semnează Prim grefier,
red.
red. /
red.
tehnored. - ex.4
16.12.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Bogdan Adrian, Monica Vadana
