Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 195/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 195
Ședința publică din data de 26.02.2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
- -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești - a fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din data de 23.02.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza disp. art.3002rap.la disp.art.160 Cod proc.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive față de inculpații, zisă "" născută în anul 1954, luna 05, ziua 11, în P, fiica lui și al, CNP -, domiciliată în P,-,. 38,.,. 46, județul P, -A născuta în anul 1979, luna 09, ziua 17, județul P, localitatea P, fiica lui si, CNP -, domiciliată în P,-,.38,.D,.46, ambele aflate în Penitenciarul și, zis "" născut în anul 1972, luna 08, ziua 20, județul P, localitatea, fiul lui, și al, CNP -, domiciliat în P,-,.38,.D,.46, jud.P, aflat în Penitenciarul Mărgineni, până la acest moment.
În baza art.139 alin.1 Cod proc.penală, rap.la art.145 alin.1 Cod proc.penală, s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii inculpaților și în baza textelor de lege arătate s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun.P, județul P, fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția cazului când aceștia trebuie să se prezinte la termenele de judecată.
Pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea inculpații vor respecta potrivit art. 145 alin.1/1 următoarele obligații:
a)- să se prezinte la instanța de judecată la termenele ulterioare și ori de câte ori sunt chemați;
b)- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv Poliția mun.P, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta și ori de câte ori vor fi chemați;
c)- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, în baza art.145 alin.1/2 Cod proc.penală inculpații vor respecta și următoarele obligații:
a)să nu ia legătura direct sau indirect cu celălalt inculpat cercetat în prezenta cauză, respectiv;
b)să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiei acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect;
c) să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele;
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.2/2 Cod proc.penală privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor precizate mai sus.
Despre măsura luată față de inculpați vor fi înștiintate organele prev.de art.145 alin.2/1 Cod proc.penală, prin comunicarea încheierii, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin acestora potrivit legii.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.63/U/05.09.2007, în ceea ce o privește pe inculpata, nr.64/U/05.09.2007, în ceea ce o privește pe inculpata și nr.65/U/05.09.2007 în ceea ce îl privește pe inculpatul, emise de Tribunalul Prahova, în baza încheierii nr.23/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații - inculpați, aflate în stare de arest, personal și asistate de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova și, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat și avocat, având cuvântul pe rând, pentru inculpații arestați după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că în mod nefondat Tribunalul Prahova a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Precizează că, săvârșirea faptelor de către inculpați se probează cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor, percheziții domiciliare, procesele verbale în care sunt redate convorbirile telefonice ce au avut loc între inculpați, între inculpați și clienți, ca urmare a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice obținute în urma autorizației date de către instanța de judecată, anunțurile publicitare din cadrul revistei Raid la rubrica "matrimoniale".
Tribunalul a avut în vedere și practica constantă a, în sensul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională iar în cazul unor infracțiuni, datorită gravității acestora și a reacției publicului, arestarea preventivă se justifică pe motivul pericolului concret pentru ordinea publică, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp.
Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că arestarea inculpaților ar determina o tulburare reală a ordinii publice, subliniindu-se că privarea de libertate în continuare apare ca fiind legitimă numai atunci când ordinea publică ar fi în continuare amenințată, întrucât continuarea privării de libertate nu poate fi folosită ca o anticipare a aplicării în final a unei pedepse cu închisoarea.
Apreciază că prin trecerea unui interval de timp de 2 ani și 5 luni de la data arestării preventive a celor trei inculpați a fost mult atenuat pericolul pentru ordinea publică care s-ar cauza prin lăsarea în libertate a inculpaților, la dosar neexistând probe certe că aceștia ar încerca să se sustragă de la judecată, că ar putea comite alte infracțiuni ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din proces sau a martorilor cu atât mai mult cu cât atât inculpații, cât și părțile vătămate și martorii au fost deja audiați.
Constată că acești inculpați sunt trimiși în judecată pentru trafic de persoane, trafic de minori, fiind exploatate sexual două minore și o persoană handicapată psihic, pedeapsa prevăzută de lege fiind între 10 și 20 ani, inculpații fiind și recidiviști, săvârșind infracțiunile în formă continuată.
Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, garantând astfel dreptul individului la libertate, stabilit în art. 23 din Constituția României, de natură a răspunde și exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Nu pot fi nesocotite realitățile sociale, căci ordinea publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor în raport cu comiterea faptelor de natură penală.
Astfel, Curtea de la Strasbourg admite că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Se observă în acest context, rezonanța socială deosebită a acestor fapte de natură penală precum și natura și gravitatea acestora, astfel încât apreciază că punerea lor în libertate creează pericol pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o tulburare socială și să afecteze negativ sentimentul de siguranță al cetățenilor în legătură cu aplicarea fermă a legii penale în toate cazurile, indiferent de poziția persoanelor inculpate.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte ( care constituie criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive conform art. 136 alin. final pr.penală ), printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor.
Prin decizia nr. 1435/2002 Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că este desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică față de comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și anume credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în sensul de a se dispune continuarea procesului penal cu cei trei inculpați în stare de arest preventiv și menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că nu au fost indicate considerentele pentru care se critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a expus doar actul de sesizare.
Consideră că încheierea atacată este legală și temeinică motiv pentru care solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Apreciază că, în mod corect s-a dat eficiența cuvenită tuturor dispozițiilor prevăzute de codul d e procedură penală și Convenția, privind arestarea preventivă a inculpaților, termenul rezonabil al arestării a fost încălcat flagrant, aceștia inițial au fost condamnați de Tribunalul Prahova la pedepse excesive însă, ulterior hotărârea instanței de fond a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Mai arată că inculpații sunt arestați de 2 ani și 5 luni, cauza nu este așa de complexă cum se încearcă a se acredita ideea de către reprezentantul parchetului, iar a stabilit în spețe similare că riscul ca o persoană să se sustragă este mai puțin important decât libertatea persoanei.
Totodată, arată că inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare.
Față de toate acestea solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatele și, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind apreciate probatoriile administrate în cauză faptul că, acestea nu prezintă pericol pentru ordinea publică și sunt arestați de 2 ani și 5 luni.
Consideră că în mod corect instanța de fond a avut în vedere practica, a Înaltei Curți de Casație și Justiție dar și pe cea a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 23.02.2010, Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap. la disp.art.160 Cod proc. penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, -A ȘI.
În baza art.139 alin.1 Cod proc.penală, rap.la art.145 alin.1 Cod proc.penală a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii inculpaților și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun.P, județul P, fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția cazului când aceștia trebuie să se prezinte la termenele de judecată.
Pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea s-a precizat că inculpații conform art. 145 alin.1/1 urmează să: se prezinte la instanța de judecată la termenele ulterioare și ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv Poliția mun.P, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta și ori de câte ori vor fi chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea în baza art.145 alin.1/2 Cod proc.penală inculpații au fost obligați:
să nu ia legătura direct sau indirect cu celălalt inculpat cercetat în prezenta cauză, respectiv; să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiei acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect; să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele;
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.2/2 Cod proc.penală privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor precizate mai sus.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, rin p. sentința penală nr.458/14.10.2008 Tribunalul Prahovaa dispus condamnarea inculpatei, pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 12 alin.1 și 2 lit.a, din Legea nr.678/2001 cu alic. art. 37 lit.a, și Cod Penal art. 41 alin2, la Cod Penal 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e Cod Penal; în baza art. 13 alin. 1,2,3, teza a-II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.a și Cod Penal art. 41 alin.2, la Cod Penal 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e iar Cod Penal, în baza art. 33 lit.a, rap.Cod Penal la art. 34 lit.b, s Cod Penal- aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea aceea de, 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare) și e,
Cod PenalA fost condamnată inculpata - -A, în baza art. 12 alin.1, 2 lit. a, din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b și art. 41 alin.2 la Cod Penal 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e p; în baza art. 13 alin.1,2 și 3 teza a-II- a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b și art. 41 alin.2, Cod Penal, la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( cu excepția dreptului de a alege), b și e, iar Cod Penal în baza art. 33 lit.a rap. la art. 34 lit.b, s Cod Penal-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a ( cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e,
Cod PenalA fost condamnat inculpatul, în baza art. 12 alin.1și 2 lit.a, din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit.b și art. 41 alin.2, la Cod Penal 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (cu excepția dreptului de a alege ), b și e, Cod Penal; în baza art. 13 alin. 1,2 și 3 teza a-II-a, din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit.b, și art. 41 alin.2, la Cod Penal 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e, iar Cod Penal, în baza art. 33 lit.a, rap.Cod Penal la art. 34 lit.b, Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a ( cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e,
Cod PenalDe asemenea, în baza art. 13 alin.1 și 3, teza a-I-a din Legeanr.678/2001 cu aplic. art. 37 lit.a, a Cod Penal fost condamnat și inculpatul, la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (cu excepția dreptului de a alege în alegerile parlamentare), b și e,
Cod PenalPrin decizia penală nr.88/02.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpații:, și, împotriva sentinței penale mai sus menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, potrivit considerentelor deciziei.
Împotriva acestei decizii a Curții de APEL PLOIEȘTIa declarat recurs inculpata cauză ce a format obiectul dosarului penal cu nr- al - Secția Penală care a fost soluționat prin decizia penală nr.209/22.01.2010 pronunțată de această instanta, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpate și a menținut starea de arest preventiv a acesteia.
Cu adresa nr- din 24.11.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost înaintat dosarul la Tribunalul Prahova pentru ca această instanță să se pronunțe cu privire la măsura arestării preventive față de inculpații și.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2009 a Tribunalului Prahova, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și, încheiere care a rămas definitivă prin decizia penală nr.862/30.11.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2010 a fost menținută starea de arest preventiv față de inculpații și, soluție care a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2010 cauza fost amânată la data de 23.02.2010 pentru a se pune în discuție măsura arestării preventive față de toți inculpații mai sus menționați, iar cu adresa nr.8200/17.02.2010 a fost solicitat, de la. dosarul penal cu nr- al Tribunalului Prahova, care fusese atașat la dosarul penal nr- al - Secția Penală, pentru soluționare, declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.88/02.10.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus desființarea sentinței penale nr.458/14.10.2008 a Tribunalului Prahova și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale privind prezența la judecată a inculpatului, care la data soluționării cauzei în fond era arestat în altă cauză.
Tribunalul, făcând propria apreciere a probelor existente la dosarul cauzei, a constatat că în cauză sunt indicii temeinice și motive verosimile de a bănui că cei trei inculpați, respectiv, și ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați, în cauză fiind îndeplinite în continuare disp. art.143 cât și disp.art.148 lit.f C.P.P. numai în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților instanța apreciază că, în speță, acest pericol a fost în mare parte estompat odată cu trecerea unei perioade de timp destul de mari de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, astfel încât în prezent apreciază că și prin înlocuirea
măsurii arestării preventive a inculpaților se poate realiza scopurile prev. de art. 136 Cod proc.penal, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
In speță inculpații au fost arestați prin încheierea nr.23/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, emițându-se mandatul de arestare preventiva nr.63/U/05.09.2007 pentru inculpata, nr.64/U/05.09.2007 pentru inculpata și nr.65/U/05.09.2007 pentru inculpatul, măsuri care au fost prelungite succesiv în condițiile legii, atat în faza urmăririi penale cât și menținute de instanța de judecată cu ocazia soluționării cauzei în fond, în acest moment cauza aflându-se în al doilea ciclu procesual, după desființarea cu trimitere.
Tribunalul a avut în vedere și practica constantă a, în sensul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, chiar și în cazul unor infracțiuni, care datorită gravității acestora și a reacției publicului, justifică arestarea preventivă pentru motivul pericolului concret pentru ordinea publică, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp.
Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că arestarea inculpaților ar determina o tulburare reală a ordinii publice, subliniindu-se că privarea de libertate în continuare apare ca fiind legitimă numai atunci când ordinea publică ar fi în continuare amenințată, întrucât continuarea privării de libertate nu poate fi folosită ca o anticipare a aplicării în final a unei pedepse cu închisoarea.
În cauza de față instanța apreciază că prin trecerea unui interval de timp de 2 ani și 5 luni de la data arestării preventive a celor 3 inculpați a fost mult atenuat pericolul pentru ordinea publică care s-ar cauza prin lăsarea în libertate a inculpaților, la dosar neexitând probe certe că aceștia ar încerca să se sustragă de la judecată, că ar putea comite alte infracțiuni, ori că ar încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din proces sau a martorilor, cu atât mai mult cu cât, atât inculpații, cât și părțile vătămate și martorii au fost deja audiați în cauză în primul ciclu procesual.
În sensul celor arătate este și practica judiciară a instanțelor judecătorești, atât a instanței supreme ( ex. decizia nr.1730/12.05.2009) cât și a Curții de APEL PLOIEȘTI (deciziile penale nr.407/09.06.2009 și nr.574/14.08.2009), acestea din urmă vizând înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpați, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane.
Având în vedere cele arătate, tribunalul în baza disp.art.3002rap.la disp.art.160 Cod proc.penală a constatat legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, până la acel moment, iar potrivit disp.art.139 alin.1 Cod proc.penală, rap.la art.145 alin.1 Cod proc.penală, pentru argumentele expuse mai sus, a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii inculpatilor a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun.P, județul P, fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția cazului cand acestia trebuie să se prezinte la termenele de judecată.
Pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea s-a stabilit că inculpații în baza art. 145 alin.1/1 au fost obligați să: se prezinte la instanța de judecată la termenele ulterioare și ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv Poliția mun.P, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta și ori de câte ori vor fi chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea în baza art.145 alin.1/2 Cod proc.penală au fost obligați inculpații:
să nu ia legătura direct sau indirect cu celălalt inculpat cercetat în prezenta cauză, respectiv; să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiei acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect; să nu desfășoare activitățile în exercitarea cărora au săvârșit faptele;
Tribunalul a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.2/2 Cod proc.penală privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor precizate mai sus.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
După ce a fost expusă situația de fapt pentru care cei trei inculpați - intimați, și, au fost trimiși în judecată și sunt cercetați în prezent în această cauză s-a menționat că, față de modalitatea în care au racolat și exploatat sexual cele patru victime dintre care una în vârstă de numai 15 ani, cercetarea în libertate a acestora prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică pericol ce ar genera și din reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni de trafic de persoane din aprecierea colectivității că astfel de fapte pot fi comise și de către alți indivizi dar și din concepția lipsei unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
S-a mai menționat că la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoanea inculpaților ci și date referitoare la faptă care în majoritatea cazurilor este de natură să creeze în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate în cazul în care organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva criminalității.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 pr.penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată pentru următoarele considerente:
Deși, procurorul a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Prahova, se constată din motivarea amplă a acestuia că practic nu a atins considerentele pentru care instanța de fond a decis să înlocuiască măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea față de fiecare inculpat. Astfel, în timp ce tribunalul a făcut referire la diminuarea pericolului social care l-ar reprezenta cercetarea în stare de libertate a inculpaților prin trecerea unui timp însemnat de la momentul luării măsurii arestării preventive respectiv, 2 ani și 5 luni, procurorul face trimitere numai la pericolul social prin raportare la faptele pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză.
Sunt reale susținerile procurorului conform cărora faptele pentru care inculapții sunt cercetați sunt destul de grave atât din punct de vedere al incriminării lor prin prisma cuantumurilor pedepselor stabilite de texte de lege incriminatoare, dar și a modalității reținute în rechizitoriu prin care aceștia ar fi săvârșit aceste fapte penale.
În cazul în care, la finalul cercetărilor inculpații sunt găsiți vinovați pentru comiterea acestor infracțiuni instanțele sunt libere să le aplice pedepse conform criteriilor de individualizare prev.de art. 72
Așa cum tribunalul a arătat atât conform legislației române dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cercetarea în stare de arest preventiv a unui inculpat trebuie efectuată de regulă în stare de libertate iar numai ca măsură excepțională în stare de arest preventiv.
Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului în juridsprudența sa a menționat că această măsură a arestării preventive luată față de inculpat trebuie să se încadreze în limite rezonabile și poate fi prelungită o perioadă mai mare de timp în cazul în care speța respectivă, este de o deosebită complexitate prin numărul mare de inculpați, persoane vătămate, de martori și de alte probatorii ce trebuiesc administrate.
Sub aceste aspecte tribunalul corect a reținut că, se află în cel de al doilea ciclu porocesual, respectiv a doua oară în fața instanței de fond, urmând să îndeplinească numai cerințele obligatorii stabilite de către decizia Curții de APEL PLOIEȘTI ce a trimis cauza spre rejudecare unde s-a stabilit că prima sentință a fost lovită de nullitate absolută datorită lipsei de procedură cu inculpatul.
Având în vedere cele de mai sus amintite, dar și faptul că până în prezent inculpații au fost arestați preventiv o perioadă de aproximativ 2 ani și 5 luni, Curtea apreciază ca pertinente observațiile instanței de fond, conform cărora pericolul social concret pentru ordinea publică menționat de teza a-II-a a art. 148 lit.f pr.penală, s-a diminuat treptat cu scurgerea acestei perioade iar în prezent cercetarea inculpaților intimați în stare de libertate nu ar putea aduce prejudicii bunei desfășurări a procesului penal sau persoanelor vătămate neexistând din probatoriile administrate până în prezent date certe din care să rezulte că aceștia ar încerca să se sustragă de la judecată, să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar putea comite alte infracțiuni.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 al.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii Tribunalului Prahova din 23.02.2010, pronunțată în dosarul nr-, privind pe inculpații, fiica lui și, ns. la data de 11.05.1954, deținută în Penitenciarul, -A, fiica lui și, ns. la data de 17.09.1979, deținută în Penitenciarul și, fiul lui și, ns.la data de 20.08.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Onorariu apărător din oficiu în sumă de câte 100 lei pentru inculpații și, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./2.03.2010
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
