Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 196
Ședința publică din data de 26.02.2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
- -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești - a fost reprezentat de procuror escu
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui G și, ns. la data de 29.01.1980, -, fiul lui și, ns. la data de 10.05.1965, fiul lui și, ns. la data de 9.10.1984,toți deținuți în penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, ns. la data de 17.12.1972, deținută în Penitenciarul, fiul lui G și, ns.la data de 29.05.1955, fiul lui și C, ns.la data de 15.12.1958, fiul lui G și, ns.la data de 18.05.1967, toți deținuți în penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, ns. la data de 1.02.1957, deținut în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva încheierii din data de 23.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 rap.la art. 160/b alin. 3 pr.penală și art. 23 alin.6 din Constituție s-a menținut măsura arestării preventivĂ a inculpaților constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat a, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind inculpatul, aflat în stare de arest, pentru care a răspuns avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-a depus la dosar un referat medical eliberat de Cabinetul Medical al Penitenciarului Spital Colibași, prin care se arată că inculpatul, este internat în spital și nu poate fi prezentat în instanță la termenul din 26.02.2010.
Avocat a, avocat, avocat și avocat, având cuvântul pe rând pentru inculpații arestați după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații și, arată că încheierea din data de 23.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală și netemeinică în mod greșit fiind menținută arestarea preventivă a acestora, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, nu există temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate și sunt arestați de 9 luni, o perioadă destul de lungă de timp.
Consideră că inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu pot influența administrarea probatoriilor, nu ar încerca să se sustragă sau să săvârșească alte infracțiuni și față de toate acestea dar și starea lor de sănătate apreciază că inculpații pot fi judecați în stare de libertate.
Solicită instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și, arată că încheierea atacată este nelegală.
Precizează că instanța trebuia să se raporteze și la momentul procesual la care se face verificarea arestării preventive, aceștia sunt arestați din iunie 2009, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă în prezent, doi dintre inculpații din acest dosar sunt în stare de libertate iar inculpatul a relatat momentul aderării sale la grupul infracțional și prejudiciul produs urmare faptei sale.
Consideră că încheierea atacată este contradictorie, evident la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest în continuare și aceștia trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare.
Mai arată că, recurenții nu pot influența cercetarea judecătorească în continuare, nu pot săvârși alte fapte în stare de libertate sau să se sustragă de la judecata cauzei, iar termenul rezonabil a fost depășit.
Referitor la inculpații și arată că inițial cererea parchetului de arestare preventivă a acestora a fost respinsă.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta nu are antecedente penale și are o familie organizată.
Față de toate acestea solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea acestora în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că în această cauză au fost audiați toți inculpații, în sarcina sa se reține că ar fi racolat o altă persoană în vederea săvârșirii de infracțiuni dar inculpatul a declarat că acesta nu a avut nici un amestec și a fost cea care a racolat acea persoană și cea cu care se lua legătura.
Consideră că din toate probele administrate în cauză nu i se poate reține că a aderat la acest grup infracțional, singura sa vină a fost că era căsătorit cu, a recunoscut pe deplin faptele pe care le-a comis, nu are antecedente penale, nu a comis fapte antisociale, a colaborat cu organele de urmărire penală și instanța de judecată pentru aflarea adevărului, are în întreținerea sa un copil de numai 5 luni pe care nu l-a văzut precum și o persoană în vârstă de 75 de ani.
De asemenea, arată că la dosarul cauzei nu există dovezi că ar încerca să influențeze părțile din proces, aflarea adevărului ori buna desfășurare a procesului penal.
Avocat a, având cuvântul pentru inculpații și, solicită instanței admiterea recursului casarea încheierii atacate iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere că, recurenții nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele de anchetă, nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, nu a influențat declarațiile părților.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că există indicii de vinovăție a sa, el a dat un simplu telefon în numele mamei sale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii astfel:
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta este în stare de recidivă, a dat dovadă de perseverență infracțională fiind predispus pentru săvârșirea de noi infracțiuni, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea un sentiment de insecuritate și anume credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Mai arată că se invocă circumstanțele personale favorabile ale acestuia însă aprecierea pericolului social trebuie să se raporteze și la celelalte criterii, reacția cetățenilor față de comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta a comis fapte cu un ridicat grad de pericol social, a aderat la un grup infracțional organizat și față de faptele comise, gravitatea acestora, cauzele și condițiile care au determinat săvârșirea infracțiunilor, persoana inculpatului, profilul moral al acestuia consideră că se impune menținerea sa în stare de arest.
Referitor la inculpatul, solicită instanței respingerea recursului declarat de acesta ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, natura faptei, împrejurarea că acesta este cercetat pentru infracțiuni grave, limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea săvârșirii faptelor.
Apreciază că se mențin în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu pot fi avute în vedere doar datele referitoare la persoana inculpatului.
În ceea ce o privește pe inculpata, arată că față de gradul de pericol social al faptelor comise, cauzele și condițiile care au determinat și favorizat comiterea acestora, persoana inculpatei, apartenența sa la un grup infracțional organizat, circumstanțele sale reale, dar și cele personale, profilul moral al inculpatei și amploarea acestui fenomen infracțional dar și rezonanța acestuia în rândul societății civile impun în continuare privarea sa de libertate.
Cât privește pe inculpatul, arată că se mențin în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Mai arată că, faptele reținute în sarcina sa au un grad ridicat de pericol social, sunt infracțiuni grave, față de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, apartenența acestuia la un grup infracțional.
De asemenea solicită instanței respingerea și a recursului declarat de inculpatul, având în vedere că se mențin în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina sa, profilul moral al acestuia, împrejurarea că este în stare de recidivă, dând dovadă de perseverență infracțională, amploarea unor astfel de fapte și rezonanța acestora în rândul societății civile, apartenența la un grup infracțional organizat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată de asemenea că se impune în continuare menținerea acestuia în stare de arest întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, față de faptele comise, apartenența la un grup infracțional organizat, gradul de pericol social deosebit de ridicat, datele legate de persoana inculpatului, amploarea și rezonanța în rândul societății civile dar și sentimentul de insecuritate și anume credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de toate acestea pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că au fost audiați toți inculpații, nici unul dintre aceștia nu-l acuză, doi dintre inculpați sunt în stare de libertate, el nu poate influența părțile din proces, se va prezenta la fiecare termen de judecată și față de toate acestea solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele comise, a colaborat cu organele de anchetă, regretă faptele comise, nu prezintă pericol public, nu are antecedente penale și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptelor, s-a prezentat singur la poliție, are un copil minor în întreținerea sa, soția nu realizează venituri, nu este recidivist și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că acuzațiile care i se aduc sunt nefondate, nu a amenințat pe nimeni cu moartea și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, acuzațiile care i se aduc sunt nefondate și nedovedite cu probe astfel că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că recunoscut comiterea faptelor, nu s-a sustras, nu este recidivist și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 23 februarie 2010 Tribunalului Dâmbovița, în baza art. 300/2 rap.la art. 160/b alin. 3 pr.penală și art. 23 alin.6 din Constituție s-a menținut măsura arestării preventivă a inculpaților, și, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Prin aceeași încheiere, în baza dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin.2 Cod procedură penală, arevocat măsura arestării preventivea inculpaților, zis " ", arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.4/U/22.06.2009 emis de Curtea de APEL PLOIEȘTI și, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.2/U/22.06.2009 emis de Curtea de APEL PLOIEȘTI, aflați în penitenciarul Mărgineniși a dispus punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 4/U/22.06.2009 și nr.2/U/22.06.2009 emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI, dacă nu mai sunt arestați într-o altă cauză.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații, și.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 3002Cod procedură penală și art.23 alin.6 din Constituție, a inculpaților - zis " ", fiul lui G și, născut la data de 29.01.1980 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și 37 lit. b Cod penal, fiul lui și C, născut la 15.12.1958 în comuna, județul D, cu domiciliul în comuna, nr. 47, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal, zis " ", fiul lui și, născut la data de 29 mai 1955 în comuna, județul D, cu același domiciliu, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal, fiul lui G și, născut la data de 18 mai 1967 în comuna, județul D, cu același domiciliu, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal,- zis " ", fiul lui și, născut la data de 10 mai 1965 în G, județul D, cu domiciliul în G, str. -,. 18,. A,. 4,. 22, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 83 alin. 1 Cod penal, -, fiul lui și, născut la data de 09.10.1984 în comuna, județul A, cu domiciliul în G, str. 13,. 46,. C,. 2, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal,, fiica lui și, născută la data de 17.12.1972, cu domiciliul în comuna, județul D, și fără forme legale în comuna, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și, fiul lui și, născut la data de 1 februarie 1957 în S, județul M, cu domiciliul în B,-, sector 1, și fără forme legale în comuna, sat, județul D, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal,că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu există temeiuri noi care să justifice punerea lor în libertate.
Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art. 681Cod procedură penală și cele ale art. 143 Cod procedură penală, apreciindu-se că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.5 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Potrivit jurisprudenței O (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate. S-a exprimat părerea că existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.
Aceste indicii au rezultat, în cauză, din declarațiile inculpaților, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise purtate de inculpați, relațiile primite de la unitățile bancare, care conduc la concluzia că inculpații, împreună cu alte persoane, în perioada 2007-2009, s-au constituit într-un grup organizat, având ca scop obținerea în mod fraudulos de credite bancare, bunuri electrocasnice și alte bunuri, fapte care au cauzat consecințe deosebit de grave.
De asemenea, potrivit disp. art.148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute la literele a - f.
Instanța a reținut și faptul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, impactul social, prejudiciul produs.
Din coroborarea tuturor probelor administrate până în această fază procesuală, instanța a constatat că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, anume faptele pentru care aceștia sunt cercetați sunt de o gravitate deosebită și au implicat concursul a numeroase persoane.
Deși inculpații, prin apărători, au învederat faptul că nu se mai impune menținerea arestării lor preventive, nu se poate reține o asemenea apărare, având în vedere că infracțiunile comise sunt grave, că faptele, așa cum au fost de altfel recunoscute de inculpați, s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, cu o relativă ritmicitatea și că, nu în ultimul rând, prejudiciului este mare.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive se impune ca o necesitate, produsul infracțiunilor de crimă organizată fiind totdeauna unul cuprinzător și extrem de periculos pentru societate.
Modalitatea de comitere a faptelor, arsenalul de mijloace implicate reliefează, în fapt, periculozitatea evidentă a autorilor implicați și necesitatea cercetării lor în stare de arest preventiv, motivele familiale și sociale invocate de aceștia nefiind suficiente pentru punerea lor de îndată în libertate.
Pericolul social concret al inculpaților nu poate să fie analizat doar în raport de circumstanțele lor personale, de faptul că au avut o atitudine sinceră și regretabilă în cursul cercetărilor penale, ci și în raport de faptele comise care, de cele mai multe ori creează în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Instanța a avut în vedere la aprecierea pericolului social pentru fiecare inculpat și poziția avută de aceștia cu ocazia cercetărilor care se efectuează în cauză, de încercarea influențării mersului anchetei și de sustragerea de la cercetări, cât și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor.
Astfel, la începutul anului 2007 inculpații, și au hotărât să obțină, în mod fraudulos, credite bancare, folosind terțe persoane pe care le racolau și le "prelucrau" în sensul de a ști ce să spună la unitățile bancare. Înscrisurile erau falsificate de către inculpații, și cu ajutorul tehnicii de calcul, transportul la unitățile bancare pentru depunerea actelor și ridicarea sumelor se făcea sub supravegherea lui, și, iar la bancă avea relații.
Inculpații, și asigurau prin acte de violență că persoanele care luaseră credite nu vor spune nimic la organele de cercetare penală.
În aceste condiții au obținut credite un nr. de cel puțin 18 persoane, printre care și inculpații - 3 credite, - 4 credite, - 2 credite, dintre care unul pentru achiziționarea de bunuri electrocasnice, zis, - 3 credite, - 3 credite, însă în perioada 2004 - 2006, și - câte un credit.
Sumele obținute erau împărțite între inculpați în cea mai mare parte.
Inculpatul a declarat că a mers împreună cu și la bănci în vederea depunerii actelor pentru obținerea creditelor dar și pentru obținerea banilor, că a fost cea care l-a învățat ce să spună la bancă și că a ajuns să obțină actele false prin intermediul lui, zis, care l-a întrebat dacă dorește să îl scoată la pensie și să obțină credite. Acesta a mai arătat că s-adus la să-i dea actele, dar că majoritatea discuțiilor în legătură cu rezolvarea acestor probleme le-a avut cu și cu.
Această declarația se coroborează și cu declarația lui care a arătat că de întocmirea actelor în vederea obținerii creditelor se ocupau și, ajutați de inculpata.
în mod fraudulos a obținut și inculpatul care a fost contactat potrivit declarației sale de mai multe persoane ce i-au propus pensionarea, în schimbul obținerii unor credite, persoane care l-au însoțit și la bancă. . de modalitatea ușoară în care a obținut primul credit, având nevoie de bani, deși cunoștea faptul că deținea documente care atestau în fals calitatea sa de pensionar, a mers personal la o bancă din G în vederea obținerii unui credit pentru achiziționarea de bunuri electrocasnice, pe care ulterior le-a vândut la J de preț.
Din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpata a rezultat că aceasta a discutat cu diferite persoane, inclusiv cu inculpata, despre mersul cercetărilor după începerea urmăririi penale. Mai mult, acestea au discutat și despre faptul că este esențial ca să nu ajungă la parchet pentru cercetări, încercând să denatureze mersul anchetei și să influențeze o parte dintre inculpați, astfel încât nu întâmplător acesta a plecat din țară, la foarte scurt timp, pentru o perioadă destul de îndelungată.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților, și, a rezultat că aceștia au o bogată activitate infracțională care a condus la numeroase condamnări, ce au atras reținerea stării de recidivă prev. de art.37 Cod penal, fapt care denotă predispoziția pentru săvârșirea de noi infracțiuni, și, implicit, pericolul concret pentru ordinea publică în situația în care aceștia ar fi judecați în stare de libertate.
Chiar dacă inculpații, și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, având în vedere aportul lor la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia având roluri determinante în cadrul grupului infracțional organizat din care fac parte, instanța constată că și în privința lor se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu au apărut alte elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării preventive, motivele invocate de inculpați fiind cunoscute de altfel încă de la data arestării acestora.
S-au avut în vedere, de altfel, și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.
S-a apreciat că prin măsura preventivă luată față de inculpați nu li se încălcă prezumția de nevinovăție stipulată de art.52Cod procedură penală, Constituție, art. 66 Cod procedură penală, dar nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În privința duratei măsurii arestării preventive, instanța a reținut că aceasta nu poate fi apreciată ca fiind excesivă, așa cum au susținut inculpații, întrucât complexitatea cauzei presupune administrarea unor mijloace de probă ample.
Desigur, măsura are un caracter provizoriu, urmând a fi reanalizată pe parcursul soluționării cauzei.
Privitor la inculpatul, care a invocat motive de ordin medical, instanța constată că acestea nu pot reprezenta motive suficiente care să justifice cercetarea acestuia în stare de libertate.
În consecință, rezultând că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, este privită ca temeinică și legală, și având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților -, -, și impun în continuare privarea de libertate, în baza dispozițiilor art. 160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura privativă de libertate.
Ca urmare, au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive cu privire la inculpații - zis " ", fiul lui și, născut la data de 20 ianuarie 1985 în comuna, județul A, cu domiciliul în T,-, - 33,. B,. 2,. 10, județul A, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și, fiul lui și, născut la 19 mai 1987 în Pitești, județul A, cu domiciliul în T,-, - 21,. B,. 2,. 10, județul A, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute deart. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, conform disp. art.3002Cod proc.pen. tribunalul a constatat că nu există temeiuri care să mai justifice privarea de libertate a acestora, pentru următoarele considerente:
Starea de libertate este condiția în care poate fi cercetată o persoană înainte de a se fi pronunțat împotriva sa o hotărâre judecătorească de condamnare, cum statuează art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabil, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă din jurisprudența constantă a aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise, cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
Totodată, trebuie avut în vedere că scopul urmărit de art.5 al Convenției este protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate, astfel încât se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, dar este necesar ca aceasta din urmă să fie, la rândul său, în conformitate cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În acest mod, Curtea a statuat în cauza Wemhoff, în care a arătat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile.
Aprecierea acestor limite rezonabile se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise, cu privire la un interes public real, care depășesc necesitatea respectării regulii generale a judecării în stare de libertate - cauzele Labita Italia și Neumeister Austriei.
Într-adevăr, din datele și lucrările dosarului există indicii temeinice că inculpații și au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, chiar aceștia recunoscând faptul că s-au ocupat de falsificarea actelor din dosarele de creditare, în majoritatea lor fiind decizii și cupoane de pensie, în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, și bunuri cu plata prețului în rate pentru numiții a, și, ulterior fiind rugat să mai falsifice două acte, care însă nu au mai fost folosite.
Astfel, aceștia au recunoscut că inculpatul preluat de la inculpatul cărți de identitate în vederea falsificării cu ajutorul tehnicii de calcul, decizii de pensie, cupoane de pensie și facturi de utilități pentru obținerea în mod fraudulos de credite bancare, și bunuri cu plata prețului în rate pentru numiții (), a, și însă, având în vedere că nu avea cunoștințele necesare operării pe calculator i-a propus inculpatului să falsifice actele preluate de la, acte care au fost falsificate dar în baza cărora nu au fost ridicate credite întrucât falsul era "grosolan", chiar după refacerea lor de mai multe ori.
Declarațiile acestora sunt în consens cu concluziile rechizitoriului prin care au fost trimiși în judecată, reținându-se în sarcina acestora doar tentativa la infracțiunea de înșelăciune și nu infracțiunea în forma consumată pentru care au fost trimiși în judecată ceilalți inculpați, alături de alte infracțiuni, respectiv art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.288 Cod penal și art.290 Cod penal, toate cu aplicarea disp. art.33 lit.a Cod penal.
Probatoriul ce va fi administrat urmează să contribuie la formarea convingerii instanței cu privire la vinovăția acestora în legătură cu faptele pentru care sunt trimiși în judecată, la acest moment existând indicii că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și pedepsite cu o pedeapsă mai mare de patru ani închisoare.
Până la pronunțarea definitivă a unei hotărâri de condamnare, inculpatul însă, este prezumat nevinovat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, prezumția de nevinovăție fiind o regulă de bază a procesului penal, garantată atât de Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare a reținerii acestui principiu de bază, ca principiu distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane, se impune reținerea faptului că vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, până la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitivă inculpatul având statutul de persoană nevinovată.
În aceste condiții, la analizarea existenței temeiurilor care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpaților, temeiuri cerute de dispozițiile art. 3002rap. la art.160 Cod procedură penală, instanța va fi ținută să verifice pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, pericol care este diferit de pericolul reprezentat de faptele pentru care sunt cercetați inculpații, și care, așa cum s-a mai arătat, este dat de natura faptei, valoarea socială lezată, de împrejurările săvârșirii ei și care urmează a fi avute în vedere cu ocazia individualizării pedepsei care urmează a le fi aplicată, în situația în care ar fi găsiți vinovați de săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța apreciază că, deși faptele pentru care sunt cercetați au un impact sever în rândul populației, fiind de natură a conduce la o stare de neliniște și tulburare, organele statului trebuind să acționeze cu fermitate cu ocazia săvârșirii unor astfel de fapte, faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, având o bună conduită anterior săvârșirii faptelor și vârste fragede, conduce la concluzia că prezența acestora în societate, în acest moment, nu afectează valorile care trebuie ocrotite de către justiție.
Instanța a avut în vedere și faptul că au fost administrate probe cu privire la faptele reținute în sarcina lor, urmând a fi audiați încă 3 inculpați și martorii din acte, care nu ar putea fi influențați în nici un fel de către inculpați, datele existente în dosarul cauzei neconducând la o astfel de concluzie, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.148 lit. b Cod proc.pen.
Și în condițiile în care inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte grave, aceasta urmează a fi avută în vedere, așa cum s-a arătat, la individualizarea unei eventuale pedepse, astfel cum prevăd dispozițiile art. 72 Cod penal.
În raport de toate acestea s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților și, după ce a fost administrat o parte din probatoriu și a trecut o perioadă suficient de mare în care au fost arestați (22.06.2009), perioadă care denotă faptul că au înțeles gravitatea acțiunilor lor, nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel, și articolul 23 din Constituție garantează libertatea individuală și siguranța persoanei, libertatea individuală integrându-se în valorile supreme garantate prin art. 1 din Constituție.
Totodată, instanța a constatat, în raport de criteriile impuse de jurisprudența că privarea de libertate a inculpaților și durata măsurii arestării lor preventive au încetat să mai aibă un caracter rezonabil.
Menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în asigurarea respectării ordinii de drept și în desfășurarea procesului penal, și interesul inculpaților impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi.
Prin urmare, în condițiile în care, din analiza efectuată a rezultat că nu există temeiuri care să mai justifice, în continuare, privarea de libertate a inculpaților și, chiar dacă aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea unor fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, lipsind însă, la acest moment, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării lor în libertate și nemaifiind întrunite nici celelalte condiții prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, iar libertatea persoanei fiind un drept garantat prin legea fundamentală și normele de drept internațional, se apreciază că se impune, în raport de dispozițiile art. 160balin. 2 Cod procedură penală revocarea arestării preventive a inculpaților și punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare nr.4/U/22.06.2009 și nr.2/U/22.06.2009 emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI, dacă nu mai sunt arestați într-o altă cauză.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
În motivarea orală a recursurilor, inculpații și, arată prin apărător că în mod greșit a fost menținută starea de arest, ei fiind arestați preventiv de aproximativ 9 luni, nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nu pot influența administrarea probelor și nu se vor sustrage judecății.
Inculpații, și, arată prin apărător că temeiurile avute în vedere la arestarea lor nu mai subzistă, motiv pentru care doi dintre inculpați au fost puși în libertate. De asemenea, încheierea atacată este contradictorie, deoarece și ei trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. Totodată, ei nu mai pot influența buna desfășurare a procesului penal și nici nu au de gând să se sustragă judecății.
În fine, inculpatul nu are nici măcar antecedente penale.
Inculpatul arată, prin avocat că au fost audiați toți inculpații din prezenta cauză, iar el nu ar făcut altceva decât să racoleze o persoană pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum se reține în rechizitoriu, deși alți inculpați arată contrariul, el nu a aderat la grupul infracțional, a recunoscut faptele pe care le-a comis, nu are antecedente penale și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Inculpații și, critică încheierea atacată susținând că ei nu prezintă pericol pentru societate, au recunoscut faptele și nu s-au sustras urmăririi penale, iar nici nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursurile sunt nefondate.
După cum a reținut în mod corect și tribunalul, inculpații sunt trimiși în judecată, în esență, pentru constituire, aderare, asociere în vederea obținerii în mod fraudulos de credite bancare, folosind acte pe care le falsificau în prealabil pentru inducerea în eroare a unităților bancare, infracțiuni încadrate prin actul de sesizare în art.215 alin.1 - 3 Cod penal, art.288 Cod penal, art.290 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 privind combaterea infracțiunii de crimă organizată, unii dintre ei în forma autoratului, alții sub forma complicității.
Prin încheierea atacată, tribunalul a verificat și a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în faza de urmărire penală subzistă în continuare și se impune menținerea acestei măsuri preventive (art.160/2 alin.1 și 3 Cod procedură penală).
Curtea, observă că într-adevăr, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii contestate nu s-au schimbat. Astfel, din datele și probele aflate la dosar, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații s-au constituit într-un grup cu scopul de a obține în mod fraudulos credite bancare (aspecte rezultând din declarațiile inculpaților, actele bancare, etc.).
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social al infracțiunii, reliefat nu doar prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate, dar și prin numărul persoanelor implicate, conlucrarea lor la realizarea scopului propus, respectiv înșelarea unităților bancare, dar și perioada infracțională (anii 2007 - 2009).
Asemenea fapte au un impact negativ în rândul colectivității, iar fără intervenția promptă și legală a organelor judiciare s-ar crea un sentiment de insecuritate socială.
Curtea, mai constată că tribunalul a reliefat destul de amplu aspectul pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, considerente pe care și le însușește.
Susținerea recurenților, în sensul că au trecut 9 luni de la momentul arestării preventive și deci a fost depășit un termen rezonabil, nu poate fi primită deoarece termenul rezonabil al măsurii arestării preventive se analizează prin raportare la art.5 paragraful 3 din CEDO și începe de la data reținerii și se sfârșește la data pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, chiar definitivă. Totuși, instanța de contencios european a statuat că durata rezonabilă prevăzută de acest text se analizează în concret ținând seama de natura infracțiunii comise, riscul de a se sustrage procedurilor ori riscul săvârșirii unor noi infracțiuni sau crearea unui pericol pentru ordinea publică.
În speță, pe lângă faptul că față de inculpați se mențin indicile temeinice de săvârșire a infracțiunii imputate, este necesară și menținerea stării de arest preventiv datorită, așa cum s-a arătat gravității faptelor, modul de operare, conlucrarea inculpaților la realizarea scopului (înșelarea unităților bancare) și insecuritatea socială ce s-ar produce datorită ineficenței organelor judiciare,
Față de aceste considerente, Curtea, neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie, în baza art.385/15 pct.1 liut.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 29.01.1980, -, fiul lui și, născut la data de 10.05.1965, fiul lui și, născut la data de 9.10.1984, toți deținuți în penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născut la data de 17.12.1972, deținută în Penitenciarul, fiul lui G și, născut la data de 29.05.1955, fiul lui și C, născut la data de 15.12.1958, fiul lui G și, născut la data de 18.05.1967, toți deținuți în penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la data de 1.02.1957, deținut în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva încheierii din data de 23.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel:
-, și, la câte 50 lei fiecare;
-, și, la câte 150 lei fiecare din care, câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contului Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
Grefier,
Red.
Tehnored.
18 ex./03.03.2010
nr. 5267,- Tribunalul Dâmbovița
f
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Mihai
