Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 201/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 745,-
DECIZIA PENALĂ NR.201
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Ștefan Fieraru
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, fiul lui G si, născut la data de 20 mai 1970, domiciliat în comuna, sat de, nr. 105, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 689/14.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.141 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.5 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - parte vătămată - prin reprezentant legal, lipsă fiind contestatorul - inculpat pentru care a răspuns avocat ales - din Baroul Buzău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat ales - și reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pe rând, au arătat că nu are cereri de formulat ori excepții de invocat și cauza aflându-se în stare de judecată, au solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat - având cuvântul pentru contestatorul - inculpat, a arătat că prin sentința pronunțată de Judecătoria P, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare, soluție pe care a atacat-o cu apel care a fost respins de Tribunalul Buzău, soluție împotriva căreia a formulat recurs.
A arătat că această cale de atac s-a judecat la Curtea de Apel Ploiești la data de 14 octombrie 2009, termen la care contestatorul a fost citat la o adresă greșită, încălcându-se dispozițiile art.385/11 alin.1 și art.386 alin.1 Cod procedură penală și că acest mod de a fi citat nu a fost de natură a asigura prezența acestuia la instanță și posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
După cum rezultă din actele dosarului, atât cel al Judecătoriei P cât și cel al Tribunalului Buzău, citarea contestatorului pe toată durata procesului s-a făcut la adresa unde de fapt are domiciliul și efectiv locuiește, condiții în care, judecarea recursului cu citarea sa greșită la o alta, instanța nu a putut aprecia corect asupra lipsei contestatorului de la termenul din 14 octombrie 2009.
A susținut aptul că prezența inculpatului aflat în stare de libertate nu este obligatorie la judecarea recursului, nu este de natură a înlătura obligarea instanței de recurs de a proceda la o citare legală a acestuia care să-i dea posibilitatea de a se prezenta la instanță și de a-și exercita dreptul la apărare, obligație care se desprinde din disp.art. 385/11 alin.1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, calea de atac s-a judecat la Curtea de Apel Ploiești în data de 14 octombrie 2009, termen la care contestatorul nu a fost prezent, cu nerespectarea dispozițiilor art. 385/14 alin.1/1 și art. 385/16 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea în principiu a contestației, desființarea deciziei contestate cu privire la recursul declarat de contestatorul și, cu ocazia rejucării recursului, a se dispune admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se mențină pedeapsa rezultantă aplicată, ca modalitate de executare urmând a se face aplicarea disp.art. 86/1 Cod penal sau disp.art. 86/7 Cod penal.
Față de cele mai enunțate, în temeiul art.390 Cod procedură civilă până la soluționarea contestației în anulare a solicitat suspendarea executării hotărârii și anularea mandatului de arestare emis.
Reprezentantul legal al părții vătămate având cuvântul, a solicitat instanței majorarea pedepsei, întrucât pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului este foarte mică având în vedere suferința fizică și psihică cu care a rămas intimata - parte vătămată minoră.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată, deoarece inculpatul a fost citat la ambele adrese, respectiv și în comuna Smeeni, județul B, citația fiind restituită cu mențiunea "necunoscut în localitate", astfel că nu s-au încălcat dispozițiile procedurale referitoare la citare, instanțele anterioare reținând corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, având în vedere și certificatul medico-legal aflat la fila 22 dosar urmărire penală.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Verificând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță cu nr. 745,- din 18 noiembrie 2009, inculpatul, a solicitat admiterea acesteia, desființarea deciziei penale nr. 689 din 14.10.2009 a Curții de Apel Ploiești și rejudecând recursul, să fie admis și să se caseze hotărârile atacate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se mențină pedeapsa aplicată, cu aplicarea art. 86/1 cod penal, cu aplicarea disp. art. 86/7 cod penal și suspendarea executării hotărârii.
Și-a motivat contestația precizând că în soluționarea în recurs a dosarului nr- Curtea de Apel Ploieștia citat greșit inculpatul, fapt pentru care nu s-a putut prezenta în instanță pentru a se apăra, obligație care derivă din dispozițiile art. 385/11 alin.1 pr.penală.
Pentru soluționarea contestației s-a atașat dosarul nr- al Judecătoriei
Prin încheierea din 4.01.2010, Curtea de Apel Ploieștia admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat, împotriva deciziei penale nr. 689/14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, respingând cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.
Instanța și-a motivat hotărârea, reținând că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 391 alin.2 pr.penală, în sensul că prezenta contestație a fost formulată în termenul legal, motivul de contestație invocat este dintre cele prevăzute expres de art. 386 lit.a pr.penală. Se mai reține că, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate este neîntemeiată, apreciind că în cazul de față nu este necesară, dat fiind stadiul punerii în executare a hotărârii contestate.
Verificând lucrările dosarului, ținând seama de motivul invocat în contestație, Curtea, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, inculpatul contestator în prezenta cauză a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de relații sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin.1 cod penal și la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de incest prev. de art. 203
În temeiul art. 33 - 34 s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și s-a dispus executarea acesteia în regim de privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și în calitate de reprezentantă legală a părții vătămate -a, iar prin decizia penală nr. 141 din 11 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile formulate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, iar prin decizia penală nr. 689 din 14.10.2009, Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Din încheierea de ședință din 14 mai 2009 a Tribunalului Buzău, rezultă că apărătorul inculpatului a precizat instanței că inculpatul nu mai locuiește în com., ci în com. Smeeni, județul B unde a fost citat dar apare ca necunoscut în localitatea respectivă.
Curtea, constată că în recurs, instanța, nu a mai citat inculpatul și în com. Smeeni, județul B, obligație pe care o avea, ținând seama de precizările făcute de apărătorul inculpatului în ședința de judecată, la Tribunalul Buzău, din 14 mai 2009, astfel că ne aflăm în cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. pr.penală, prin neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru judecata care are loc la instanța de recurs.
Constatând că motivul invocat de către contestator este întemeiat, Curtea, va admite contestația în anulare formulată, va desființa decizia penală nr. 689 din 14.10.2009 a Curții de Apel Ploiești.
Cu ocazia rejudecării recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 141 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 5 din 13 ianuarie 2009 a Judecătoriei P, Curtea, reține următoarele:
În ședința de judecată din 26 februarie 2010, inculpatul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, desființarea deciziei contestate și cu ocazia rejudecării recursului să se admită recursul, casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se mențină pedeapsa rezultantă aplicată, fără privare de libertate, făcându-se aplicarea art. 86/1 sau C.P.P. a dispozițiilor art. 86/7 cod penal.
Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Prin sentința penală nr. 5 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de relații sexuale cu un minor prev. de art. 198 alin.1 Cod penal și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de incest, prev. de art. 203 Cod penal.
În temeiul art. 33-34 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și s-a dispus executarea acesteia prin privare de libertate, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare în sumă de 150 lei către stat și în cuantum de 400 lei către partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu din comuna, jud. În anul 1998 cei doi s-au despărțit. Din conviețuirea părților s-a născut la data de 8.07.1994 minora. La data nașterii acesteia, inculpatul se afla în penitenciar, motiv pentru care nu a fost înscrisă cu numele acestuia în registrul stării civile. De la data nașterii minorei inculpatul a vizitat-o pe aceasta în câteva rânduri la domiciliul din comuna, sat, jud. Începând cu luna iunie 2007, mama minorei, a plecat să lucreze în Danemarca, aceasta rămânând în grija bunicii materne,. În lunile iulie - august 2007, inculpatul a venit cu actuala sa concubină, la domiciliul bunicii minorei, pe care a rugat-o să permită acesteia din urmă să o conducă în municipiul B pentru a-i cumpăra îmbrăcăminte. a fost de acord, dar constatând că minora nu a fost adusă acasă, a anunțat organele de poliție. Acestea au luat legătura cu inculpatul care le-a comunicat că minora se află la domiciliul său și aceasta refuză să se întoarcă. În aceste condiții, a anunțat-o telefonic pe fiica sa. Aceasta a telefonat inculpatului și i-a cerut să o ducă pe minoră la domiciliul bunicii. În luna septembrie 2007, s-a întors în țară. Împreună cu soțul său și mai menționată au mers la locuința inculpatului în comuna, jud. P, de unde a luat-o pe minoră.
În această perioadă, inculpatul a cumpărat minorei un telefon mobil. După ce a revenit în domiciliul bunicii materne, aceasta a observat că minora vorbea zilnic la telefon cu inculpatul, iar la un moment dat a sesizat că aceasta adresa tatălui său cuvinte de. Fiind contrariată, a comunicat acest lucru mamei minorei, care a hotărât să pună sub observație comportamentul minorei. Într-una din zilele lunii octombrie 2007, partea vătămată a primit un telefon de la inculpat, care i-a solicitat să iasă din locuință în jurul orelor 23.00 întrucât va veni să o ia cu autoturismul. Sesizând lipsa copilului, a anunțat organele de poliție din comuna, care au căutat-o pe aceasta și întrucât nu au găsit-o, au sugerat mamei să o caute la locuința fostului concubin. maternă, mama minorei și soțul acesteia s-au deplasat în comuna la locuința inculpatului. Aici maternă s-a uitat pe fereastra imobilului și a văzut când inculpatul a coborât din patul în care se afla cu minora. Auzind că fosta concubină intenționează să o ia pe minoră, inculpatul a avut un comportament necorespunzător, motiv pentru care cele trei persoane au plecat, au revenit în municipiul B, au sesizat organele de poliție, care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, au luat minora și au adus-o la locuința mamei ei.
Întrucât, mama minorei a început să aibă bănuieli cu privire la întreținerea unor relații intime de către inculpat cu minora, i-a spus acesteia din urmă că va sesiza organele de poliție și o va prezenta la medic pentru un control ginecologic. În aceste condiții, minora l-a anunțat telefonic pe tatăl său, întrebându-l cum să procedeze, iar acesta i-a solicitat să declare că a avut relații sexuale cu un băiat. Partea vătămată a relatat mamei sale că ar fi avut relații intime în primăvara anului 2007 cu un băiat din comuna Cislău. Organele de poliție au procedat la identificarea respectivei persoane și s-a constatat că aceasta nu mai locuiește pe raza comunei Cislău din urmă cu 2-3 ani, când părinții săi au plecat la lucru în Italia.
Într-una din zile, și mama minorei au surprins-o pe aceasta vorbind la telefon cu inculpatul, care o amenința că bagă o sută de cuțite în ea dacă relatează adevărul. Mama minorei și-a dat seama că au existat relații nefirești între inculpat și minoră, motiv pentru care a condus-o pe aceasta la medicul legist pentru examenul ginecologic iar din conținutul certificatului medico-legal 1174 din 7.12.2007 eliberat de Serviciul Medico-Legal Bar ezultat că minora nu prezintă urme de violență pe trunchi ca și membre, dar s-a constatat o deflorare mai veche de 10-14 zile, a cărei dată de producere nu se mai putea preciza.
Instanța a mai reținut că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice prin care să se stabilească dacă inculpatul este tatăl minorei. Potrivit raportului de expertiză nr.- din 7.02.2008, s-a stabilit că inculpatul este tatăl biologic al părții vătămate, cu o probabilitate de 0,99 pentru un interval al probabilității cuprins între 0 și 1.
Audiată fiind, minora a recunoscut că a dormit în același pat cu tatăl său la locuința acestuia din comuna, iar inculpatul i-a propus să întrețină raport sexual normal, ea acceptând propunerea respectivă. De asemenea, a mai declarat că în următoarele zile, în lipsa concubinei, inculpatul a întreținut din nou raport sexual cu ea.
Prima instanță a mai arătat că și din declarațiile martorilor audiați a rezultat că între inculpat și minoră existau relații nefirești în sensul că acesta o îmbrățișa și o săruta prelung pe fiica sa.
Inculpatul a fost supus unui test cu aparatul poligraf, iar la întrebările privind existența unor relații sexuale cu fiica sa, au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.
A mai precizat prima instanță că minora a fost supusă unei evaluări psihologice, din conținutul raportului întocmit rezultând existența unor traume psihice, posibile în urma unui abuz sexual. Totodată, același raport a menționat că minora încadrează coerent în spațiu și timp evenimentele petrecute, relatând în detaliu fapta săvârșită de inculpat, cât și impactul emoțional avut asupra sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și în calitate de reprezentantă legală a părții vătămate -
Printr-un memoriu separat, reprezentanta legală a părții vătămate a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în latura penală, solicitând modificarea acesteia în sensul aplicării unei pedepse mai aspre inculpatului pentru fapta săvârșită. A mai susținut apelanta că inculpatul a luat minora la domiciliul său în mod nejustificat și profitând de naivitatea acesteia a întreținut două raporturi sexuale, de aceea consideră că acesta trebuia sancționat mai sever.
Prin apărătorul ales, inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că situația de fapt reținută de prima instanță nu este cea care rezultă din materialul probator. Astfel, s-a dat eficiență unor declarații de martori, fără a fi eliminate contradicțiile dintre acestea. Din declarația bunicii materne, care a relatat că l-a văzut pe inculpat coborând din același pat în care se afla și minora s-a dedus că aceasta ar fi întreținut relații intime cu partea vătămată. Totodată, părții vătămate a declarat că a fost sunată de martora -a care i-ar fi relatat despre existența acestor relații între inculpat și fiica sa, dar ulterior martora a declarat că nu știe de existența acestora. De asemenea, apărătorul apelantului a mai susținut că nici declarațiile martorelor și nu sunt concludente în ceea ce privește comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului.
Prin decizia penală nr. 141/11.06.2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și reprezentanta legală a minorei, împotriva sentinței penale nr. 5 din 13.01.2009 pronunțată de Judecătoria P, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că situația de fapt, descrisă pe larg mai, a fost în mod corect reținută de către prima instanță, aceasta rezultând din plângerea și declarația reprezentantei părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de confruntare, certificatul medico-legal, raportul de evaluare psihologică a minorei, raportul de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, raportul de constatare biocriminalistică, precum și din declarațiile martorilor audiați.
Însuși inculpatul a recunoscut în prima declarație dată în fața organelor de poliție că a întreținut un act sexual normal cu fiica sa la domiciliul din comuna, jud. Ulterior, a revenit asupra acestei declarații și a precizat că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată.
S-a apreciat că probele administrate au fost în mod judicios analizate și interpretate de către prima instanță de judecată atunci când aceasta a reținut existența faptelor, încadrarea juridică a acestora, precum și vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege pentru atragerea răspunderii penale.
În general, la stabilirea faptelor și a vinovăției inculpatului, tribunalul a arătat că s-a condus după principiul probei dincolo de orice îndoială, cu mențiunea că o asemenea probă poate rezulta și dintr-un ansamblu de indicii ori prezumții necontestate suficient de grave și care au un caracter precis și concordant.
Ori, din examinarea ansamblului probator al cauzei a rezultat în mod evident că inculpatul a luat-o pe minoră din domiciliul bunicii materne și a condus-o la locuința sa din comuna, jud. Inculpatul a comunicat mamei părții vătămate că aceasta refuză să se întoarcă șa domiciliul bunicii paterne. Atunci când mama minorei și paternă s-au deplasat la locuința inculpatului, aceasta din urmă a văzut cum tatăl a coborât din același pat în care se afla și fiica sa. După ce minora a fost luată de către organele de poliție, mama și maternă au observat comportamentul schimbat al părții vătămate, iar aceasta a încercat să le inducă în eroare, precizând că a avut relații intime cu un tânăr dintr-o localitate apropiată, în primăvara anului 2007. Verificând aceste aspecte, organele de poliție au identificat această persoană și au constatat că este plecată din localitate anterior datei menționate de partea vătămată cu privire la momentul întreținerii relațiilor sexuale. Mai mult, acest tânăr avea la data precizată de către partea vătămată numai vârsta de 11 ani.
După începerea cercetărilor penale, minora a declarat în mod constant că tatăl său a întreținut cu ea în două rânduri raporturi sexuale la locuința din comuna, jud. Această poziție a avut-o inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între ea și inculpat.
Serviciul de medicină legală a constatat o deflorare a părții vătămate, fără a putea preciza cu exactitate data când s-a produs. De asemenea, raportul de evaluare psihologică menționează existența unei traume psihice suferite de minoră care poate să fie rezultatul unui posibil abuz sexual.
La testarea inculpatului efectuată cu aparatul poligraf, acesta a relevat reacții specifice comportamentului simulat cu privire la întrebările referitoare la relațiile sexuale cu fiica sa.
Din declarația martorei rezultă că minora i-a relatat acesteia despre relațiile sexuale pe care le-a întreținut cu tatăl său în casa acestuia și că a recunoscut această situație inclusiv în fața mamei și bunicii materne. Totodată, martora a precizat că se afla în locuința mamei părții vătămate când aceasta din urmă a vorbit cu inculpatul la telefon și a auzit pe speaker când acesta îi spunea să nu recunoască că el este cel care a violat-o deoarece o să intre la pușcărie și nu se mai pot întâlni. Martora a mai precizat că inculpatul i-a sugerat părții vătămate să-și aducă aminte de un băiat pe care "ar putea " și să precizeze că a întreținut cu acesta relații sexuale.
Martora a declarat că a văzut când inculpatul și partea vătămată s-au îmbrățișat și se sărutau în autoturism.
Organele de urmărire penală au audiat și alți martori din localitatea unde domiciliază inculpatul, aceștia declarând că nu cunosc dacă acesta a întreținut relații intime cu partea vătămată.
Cu toate acestea, din examinarea celorlalte mijloace de probă și din coroborarea lor, instanța de control judiciar a constatat existența unor probe directe, precum declarația părții vătămate și a unui set de probe indirecte care sunt de natură să conducă spre concluzia judicioasă că inculpatul a săvârșit cu adevărat infracțiunile de întreținere de relații sexuale cu fiica sa minoră, fiind astfel întrunite și elementele infracțiunii de incest.
Din probele administrate în cauză și anume, declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu depozițiile martorilor, -, și cu raportul de expertiză medico legală, rezultă că în cursul lunilor septembrie - octombrie 2007, inculpatul a întreținut relații sexuale cu fiica sa - minoră în vârstă de 13 ani, această faptă întrunind elementele constitutive a celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin.1 și incest prev. de art. 203
Se constată că instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a disp. art. 72 la aplicarea pedepselor ținând seama de toate criteriile prevăzute de acest text de lege.
Curtea, apreciază că modalitatea executării pedepsei rezultante, prin privare de libertate, este cea corectă ținând seama de scopul preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 Executarea pedepsei într-un loc de detenție, determină schimbarea mentalității condamnatului în așa fel încât, să nu mai săvârșească din nou infracțiuni, având în vedere ascendentul moral pe care îl are asupra minorei și sentimentul de afecțiune pe care aceasta îl poartă în mod sincer.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursul declarat ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite pe fond contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat, desființează decizia penală nr.689/14.10.2009 a Curții de Apel Ploiești și, rejudecând recursul declarat de acesta împotriva deciziei penale nr.141/11.o6.2009 a Tribunalului Buzău, în baza art.385/15 al.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, îl respinge ca nefondat.
În baza art.192 al.2 obligă C.P.P. recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red.ȘF
Tehnored.
4 ex./15.03.2010
dos.f- Judecătoria Rm.
dos.f- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu, Ștefan Fieraru
