Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 333/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 333/ DOSAR NR-
Ședința publică din 25 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ), asistată de avocat -- în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales -- având cuvântul pentru recurenta inculpată solicită admiterea recursului formulat de către inculpata împotriva încheierii de ședință pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea din județul Apreciază această încheiere ca netemeinică. Consideră că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv, o măsură deosebit de drastică raportat la situația sa familială și de asemenea la situația sa de sănătate. Arată că în fața instanței de fond, deși a avut loc al doilea termen de judecată, datorită numărului foarte mare de părți vătămate nu s-a putut trece la începerea cercetării judecătorești întrucât a existat lipsă de procedură cu două astfel de părți. Învederează instanței că inculpata este arestată de aproximativ 4 luni de zile, o perioadă suficientă, raportat la circumstanțele reale și cele personale ale inculpatei. Referitor la circumstanțele reale, arată că inculpata a fost trimisă în judecată alături de fiul ei minor la data săvârșirii faptei, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori. Apreciază că raportat la data săvârșirii faptelor - undeva în vara anului 2004, reacția opiniei publice nu mai poate fi reținută ca un temei de menținere în stare de arest a acestei inculpate. Consideră că o reacție a societății după aproape 4 ani de la săvârșirea faptei este cu mult diminuată, iar motivarea instanței că există un număr mare de părți vătămate în cauză și de asemenea că infracțiunea s-a realizat pe teritoriul mai multor state nu poate constitui în sine un motiv pentru o menținere în stare de arest preventiv a inculpatei. Solicită instanței a avea în vedere poziția procesuală a inculpatei, care a înțeles să dea declarații în fața organelor judiciare, a explicat situația de fapt și cum a ajuns alături de copilul ei minor în unde se arată că s-ar fi produs aceste infracțiuni. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit.a Cod procedură penală conform cărora ar exista date sau indicii că inculpata ar încerca să se sustragă de la urmărire sau de la cercetarea judecătorească, inculpata a arătat încă din prima declarație că după vara anului 2004 când a părăsit teritoriul Greciei, a venit în România pentru o scurtă perioadă de timp, practic câteva zile, după care a plecat în Polonia. Aceasta a arătat că nu a cunoscut niciun moment că împotriva sa sau a fiului său ar fi existat plângeri penale sau că s-ar fi început o urmărire penală. Totodată, învederează instanței că la începutul anului 2008 inculpata s-a reîntors în țară pentru a-și rezolva niște probleme legate de casa aflată în localitatea, iar aceasta a arătat în mod expres că nu mai intenționează să părăsească teritoriul României și că și datorită stării sale de sănătate înțelege să rămână acasă în locuința din comuna. Cu privire la starea de sănătate, precizează că această este una deosebită, inculpata suferind de o serie de afecțiuni, constatate de altfel și printr-o expertiză medico-legală, afecțiuni care pe parcursul lunilor de detenție s-au agravat. Subliniază că la un moment dat a fost necesară chiar transportarea de urgență a inculpatei de la Penitenciarul Codlea la spital în B, pentru a i se putea acorda îngrijirile medicale întrucât la nivelul cabinetului medical din Penitenciar acest lucru nu s-a putut realiza. Apreciază că raportat la toate aceste circumstanțe reale și personale, temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a modificat la acest moment procesual. Consideră că nu rezultă din datele aflate la dosarul cauzei, un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi lăsată în stare de libertate. Totodată, învederează instanței că inculpata este fără antecedente penale, este la o vârstă destul de înaintată și cu o stare de sănătate precară. Apreciază că în niciun fel punerea inculpatei în stare de libertate, cu acele obligații prevăzute de art. 145 Cod procedură penală în situația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, nu are cum să împieteze buna desfășurare a procesului penal și a cercetării judecătorești. Precizează că inculpata se va prezenta la fiecare termen de judecată, subliniind dorința acesteia de a participa la proces și de a da declarații în fața instanței de judecată. Față de aceste considerente, apreciază că la acest moment procesual se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului inculpatei ca nefondat. În primul rând, arată că în cauză nu a debutat cercetarea judecătorească, împrejurare față de care este evident că nu a apărut niciun element nou care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive au dispărut sau s-au modificat. În ceea ce privește temeiul de drept prevăzut la litera a a art. 148 Cod procedură penală, arată că acesta este dovedit atât direct prin declarația fiului inculpatei cât și indirect prin atitudinea celorlalți coinculpați care s-au sustras de la procesul penal. Referitor la litera f a art. 148 Cod procedură solicită instanței a avea în vedere jurisprudența și apreciază că raportat la forma continuată a infracțiunilor, natura acestora, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, este mai mult decât dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest de text de lege. Pe de altă parte, consideră că termenul rezonabil nu a fost depășit, iar cu privire la starea de sănătate a inculpatei arată că în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală din care a rezultat că aceasta suportă regimul de detenție. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului inculpatei ca nefondat.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că este foarte bolnavă și dorește să fie judecată în stare de libertate, cu mențiunea că nu va părăsi țara.
CURTEA
1. Constată că, prin încheierea din 21 Aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulată de inculpata, cu motivarea că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata și a solicitat admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive deoarece la dosar nu sunt date în sensul că ar fi încercat să se sustragă de la judecată, iar după 4 luni de arestare preventivă, nu se mai justifică privarea de libertate, față de timpul care s-a scurs. S-au invocat și o serie de probleme ale familiei inculpatei precum și starea sa de sănătate, pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
3. Recursul este nefondat.
În ceea ce privește admisibilitatea recursului, față de dispozițiile art. 141 alin. 1 Cod procedură penală, deși textul de lege arătat statuează că încheierea prin care se respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, se constată că dispoziția legală internă contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește asigurarea egalității de arme și de șanse în cadrul unui proces corect.
Egalitatea de arme și de șanse presupune, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, punerea la dispoziție a unor instrumente procesuale echivalente, atât pentru acuzare, cât și pentru apărare.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii preventive, Curtea constată că, în timp ce pentru procuror este prevăzută calea de atac a recursului în cazul în care se admite cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, pentru inculpat nu este prevăzută această cale de atac în situația în care cererea este respinsă. O astfel de reglementare încalcă principiul egalității de arme și defavorizează pe inculpat, fiind încălcate dispozițiile Art. 6 paragraf 1 din CEDO, dispoziții care se aplică cu prioritate față de dreptul intern, așa cum este prevăzut în art. 11 și art. 20 din Constituție.
Calea de atac fiind în principiu admisibilă, se va examina cauza pe fond.
Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, în condiții concrete care demonstrează un pericol social ridicat al faptelor.
Pe de altă parte, inculpata a dovedit perseverență în activitatea infracțională, pentru infracțiunea de trafic de persoane fiind reținute 7 acte materiale.
Temeiurile legale ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au dispărut.
Există la dosar declarații din care rezultă că inculpata va încerca să se sustragă de la judecată, iar în ceea ce privește ordinea publică, atât din modalitatea de săvârșire a faptelor cât și din numărul mare al acestora rezultă că lăsarea în libertate prezintă și în prezent un pericol concret pentru comunitatea din care face parte.
Perioada care s-a scurs de la data săvârșirii faptelor și de la data luării măsurii arestării preventive nu sunt de natură să ducă la concluzia că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat sau că a fost depășit un termen rezonabil de arestare preventivă.
Circumstanțele referitoare la familia inculpatei nu justifică, prin ele însele, înlocuirea măsurii arestării preventive, iar cu privire la stare de sănătate, s-a efectuat expertiză medico-legală și s-a stabilit că inculpata poate fi tratată în regim de detenție. Aceste circumstanțe personale vor putea fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Față de stadiul procesual al prezentei cauze rezultă că menținerea măsurii preventive este necesară pentru buna soluționare a procesului.
4. Așa fiind în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală recursul urmează să fie respins.
5. Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina inculpatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul pentru minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe inculpată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./09.05.2008
Dact./09.05.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Nicoleta Hădărean, Alina Constanța
