Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 44/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 44
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 139 al.1 și 3/5 Cod.pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G, fiul lui și, ns.la 9.12.1958 și, fiul lui și, născut la 19.12.1967, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art. 145- Cod.pr.penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimați - inculpați G și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova,potrivit delegației nr. 255/2007, aflată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, luând legătura cu inculpați arestați depune la dosar două memorii ( concluzii scrise ) din partea acestora și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că încheierea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească fiind într-o fază incipientă iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Mai arată că, inculpații au fost trimiși în judecată alături de alți doisprezece coinculpați pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, în forma agravată și în formă continuată, fals în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și aderarea la un grup organizat.
Precizează că, în speță sunt probe indubitabile că inculpații au constituit un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni de înșelăciune, prin recrutarea de persoane în vederea obținerii de credite bancare și bunuri de uz casnic și personal prin sisteme de creditare pe bază de documente false, credite care ulterior nu se mai achitau. În acest sens au folosit mai multe societăți comerciale prin care angajau fictiv persoane și prin aceleași societăți întocmeau documente false necesare în vederea obținerii de credite bancare sau bunuri de larg consum cu plata în rate.
membrilor grupului infracțional erau bine definite, în cadrul acestuia distingându-se ca lideri G și.
Prejudiciul produs prin infracțiunea de înșelăciune de cei trei inculpați aflați în stare de reținere se ridică la peste 600.000 lei.
Solicită de asemenea să se constate că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a acestora, existența unui grup infracțional bine organizat, consecința acestor fapte asupra părților vătămate cărora le-a produs mari pagube materiale.
De asemenea, concursul de infracțiuni precum și forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților sunt de natură să determine agravarea răspunderii penale.
Trebuie avută în vedere și atitudinea nesinceră a inculpaților atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, deși probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc vinovăția acestora.
Cum în această fază a procesului penal au fost audiați doar o parte a inculpaților, care au avut o atitudine total nesinceră și nu au fost administrate alte probe, nu se poate susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea măsurii preventive.
Din probele administrate până în prezent în cauză nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea situației avute în vedere de instanța de judecată la luarea măsurii arestării preventive.
În lipsa unor elemente noi nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea prev. de art. 145.
C.P.P.Nu poate fi reținută nici susținerea că inculpații sunt în stare de arest preventiv de prea mult timp, știut fiind că durata menținerii acestei măsuri nu schimbă în nici un fel temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.
Nu pot fi invocate în cauză nici dispozițiile art. 5 din având în vedere că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni complexe, cu consecințe deosebit de grave, precum și cu implicarea unui număr mare de inculpați ca și de părți vătămate ce se constituie în cauze obiective în raport cu celeritatea soluționării cauzei.
Cât privește egalitatea de tratament, invocată de instanța de fond, cu privire la faptul că alți coinculpați, în cauză, sunt cercetați în stare de libertate este știut că răspunderea penală este individuală și are în vedere numai probele administrate în cauză. Or, din probe există presupunerea rezonabilă că inculpați, aflați în stare de arest preventiv au o contribuție proprie de o manieră care justifică plasarea acestora în arest preventiv.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond menținerea sa legală și temeinică a măsurii arestării preventive față de inculpații G și.
Avocat, având cuvântul pentru inculpați solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, cu precizarea că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați înșelăciune, fals, uz de fals etc. nu sunt infracțiuni de violență, nu pot prezenta pericol public, nu este vina lor că nu s-au administrat probe iar faptul că nu au recunoscut nu este un argument pentru a fi menținută starea de arest.
Mai arată că inculpați sunt arestați din 21.06.2006 și nu există date că ar împiedica administrarea probatoriilor sau că s-ar sustrage de la judecată.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, cu precizarea că nu se va sustrage de la judecata cauzei, nu se demonstrează vinovăția sa, nu a avut nicio legătură cu cei trimiși în judecată, el nu a luat bani de la bancă, alți inculpați care au aceleași învinuiri sunt în stare de libertate, motive pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că dintre toți cei care au dat declarații în dosar, doar unul singur a precizat că îl cunoaște dar și acesta a declarat mincinos cum că ar fi complice.
Mai arată că, este arestat de 19 luni, însă nu s-a dovedit vinovăția sa, din 14 inculpați doar doi sunt judecați în stare de arest, motive pentru care solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2008 dată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- s-a dispus, printre altele, admiterea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și G, deținuți în Penitenciarul Ploiești, județul P și în baza art. 139 alin. 1 și 3/5 s C.P.P.-a înlocuit această măsură cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.
C.P.P.Potrivit art. 145 alin. 11Cod proc. penală, inculpații au fost obligați să respecte măsurile prevăzute la lit. e - h respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la Poliția mun. P conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, conform art. 145 alin. 1/2 inculpații C.P.P. au obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii din cauză, atrăgându-li-se atenția acestora asupra disp. art. 145 alin. 3.C.P.P. privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați ori deținuți în altă cauză și conform art. 145 alin. 21.C.P.P. comunicarea copiei încheierii la instituțiile menționate de legiuitor.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpații G și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 29/D/P/2006 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cod penal, ( G) și respectiv instigare la săvârșirea acestei infracțiuni ( ), complicitate la înșelăciune în formă calificată, art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 pentru inculpatul, fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 Cod penal și uz de fals - art. 291 cod penal pentru același inculpat.
În sarcina inculpaților s-a reținut că în perioada ianuarie 2005 - aprilie 2006 împreună cu alți inculpați au constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni.
Au falsificat cărți de muncă, contracte de muncă și adeverințe de salariat, pe baza cărora au indus și menținut în eroare mai multe societăți bancare de pe raza județului P precum și alte societăți comerciale obținând astfel bunuri electronice de uz casnic, cauzând un prejudiciu de aproximativ 10 miliarde lei RON.
Prin încheierea nr. 40 din 21.06.2006 a Tribunalului Prahova, inculpații au fost arestați preventiv în temeiul art. 148 lit. d,h și f reținându C.P.P.-se că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de probă, că pedepsele pentru faptele săvârșite sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică fiind concretizat prin modalitatea de comitere a infracțiunilor, perseverența infracțională a inculpaților și gradul de pericol social deosebit de ridicat.
Instanța de fond a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați s-au schimbat, în sensul că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată, inculpații sunt arestați de aproximativ 17 luni, au fost audiați și au recunoscut în declarațiile date comiterea infracțiunilor și având în vedere că judecarea cauzei a fost amânată o perioadă îndelungată din motive independente de voința acestora și având în vedere dreptul acestora de a fi judecați într-un termen rezonabil potrivit dispozițiilor art. 5 punctul 3 și art. 6 pct. 1 din CEDO, cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive s-a apreciat ca întemeiată dispunându-se măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea cu respectarea obligațiilor prev. de art. 145 alin. 11și alin. 2 Cod proc. penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie susținându-se că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat prin modalitatea de comitere a acestora, perioada îndelungată în care au acționat, constituirea unui grup infracțional bine organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecința producerii unor prejudicii însemnate unităților bancare și societăților comerciale de pe raza județului
De asemenea, se mai arată că intimații inculpați G și au fost liderii grupului infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni prin recrutare de persoane în vederea obținerii de credite bancare și produse electronice pe baza documentelor false întocmite, probele aflate în dosar sunt indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor deduse judecății.
Un alt motiv de recurs este și acela că nu s-au încălcat dispozițiile art. 5 din CEDO întrucât inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni complexe cu consecințe deosebit de grave în care au fost implicați un număr mare de inculpați și de părți vătămate ce constituie motive obiective în raport cu celeritatea soluționării cauzei.
Totodată se mai arată că cercetarea judecătorească este la început fiind audiați numai o treime din numărul inculpaților, că nu s-au audiat martorii acuzării și nu au apărut elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea prevăzută de art. 145 Cod proc. penală.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond menținerea stării de arest a inculpaților.
Curtea, examinând încheierea criticată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 139 alin. 1 cod proc. penală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii.
Din actele și lucrările dosarului, se constată că intimații inculpați G și au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 40 din 21.06.2006 a Tribunalului Prahova în temeiul art. 148 lit. d, f și h C.P.P. devenit în urma modificării prin Legea nr. 356/2006, art. 148 lit. b și f C.P.P. întrucât inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct sau indirect, fie prin influențarea unor părți sau martori, fie prin distrugerea, alterarea mijloacelor materiale de probă, și pedeapsa prevăzută pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică materializat prin modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională și prejudiciile importante cauzate părților civile.
Alături de inculpații arestați au fost trimise în judecată alte 12 persoane care au participat la activitatea infracțională inițiată de inculpați, care au constituit un grup organizat și au racolat și alte persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin falsificarea cărților de muncă, contractelor de muncă și adeverințe de salariat pe baza cărora au indus în eroare mai multe societăți bancare și societăți comerciale obținând astfel credite și produse electronice și electrocasnice cauzând un prejudiciu de peste 417.816,4 RON și 14.500 euro.
Cauza a fost înregistrată la data de 12 2006 pe rolul Tribunalului Prahova și datorită complexității cauzei, a numărului mare de inculpați implicați în activitatea infracțională, al părților vătămate, a cererilor repetate de amânare formulate de intimați prin apărători precum și de ceilalți inculpați, pentru asigurarea garanțiilor procesuale și a dreptului la apărare, a neîndeplinirii procedurii de citare și neexecutarea mandatelor de aducere au constituit cauze obiective de amânare a judecății cauzei însă această situație nu poate fi interpretată ca fiind o încălcare a dispozițiilor art. 5 punctul 1 CEDO cum greșit a apreciat instanța de fond, întrucât eficiența și credibilitatea actului de justiție impun administrarea tuturor probatoriilor necesare pentru stabilirea situației de fapt și a răspunderii penale a persoanelor acuzate de comiterea unor infracțiuni.
Cu toate acestea, Curtea constată că instanța de fond nu a avut un rol activ în judecarea cauzei așa cum cer disp. art. 4 Cod proc. penală în sensul că nu s-a preocupat pentru acordarea unor termene scurte pentru a urgenta audierea tuturor inculpaților, a părților civile și a martorilor pentru a se soluționa cauza într-un termen rezonabil.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevederilor art. 140 Cod proc. penală referitor la încetarea a drept a măsurii preventive, text care nu are incidență în cauză.
Din lucrările dosarului se constată că din cei 14 inculpați trimiși în judecată au fost audiați numai 8 inculpați și din conținutul declarațiilor date nu se poate stabili întreaga activitate infracțională a intimaților inculpați, gradul de participare al acestora la comiterea faptelor astfel că în raport de gradul de complexitate a cauzei, de multitudinea de persoane implicate în derularea faptelor deduse judecății și pentru aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate este necesar menținerea stării de arest a inculpaților întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, nefiind modificate temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestora.
Constituirea unui grup infracțional în scopul săvârșirii de infracțiuni ai căror lideri au fost intimații inculpați relevă pericolul concret al inculpaților pentru ordinea publică și justifică menținerea arestării preventive a inculpaților existând totodată date că prin lăsarea lor în libertate, aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor ce urmează a fi audiați în cauză.
De asemenea antecedentele penale ale inculpaților fac ca riscul săvârșirii unor noi infracțiuni să fie plauzibil și societatea civilă ar fi lipsită de protecție creându-se temerea că organele îndrituite să asigure apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților persoanelor nu i-au măsuri ferme de izolare a celor care săvârșesc fapte grave.
Așadar, instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 139 alin. 1 cod proc. penală când a stabilit că s-au schimbat temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive respectiv că lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată s-a ignorat faptul că arestarea preventivă a intimaților inculpați s-a dispus nu numai în baza dispozițiilor art. 148 lit. h (devenit lit. f), ci și a prevederilor înscrise la lit. d (devenită litera b) după modificarea intervenită prin Legea nr. 356/2006, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar zădărnici aflarea adevărului.
Cât privește egalitatea de tratament invocată de inculpați respectiv faptul că ceilalți coinculpați sunt judecați în stare de libertate, Curtea consideră că aceasta nu poate constitui un motiv pentru înlocuirea măsurii arestării preventive știut fiind faptul că răspunderea penală este individuală și la luarea unei măsuri se ține seama și de gradul de participare și de contribuția fiecărui inculpat la desfășurarea activității infracționale. Ori, așa cum s-a arătat mai sus inculpații au fost liderii grupului infracțional organizat constituit în vederea săvârșirii infracțiunilor având așadar o contribuție majoră în derularea faptelor.
În consecință contrar prevederilor art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod proc. penală, aplicabile în cauză instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților deși nu existau motive de înlocuire cu altă măsură preventivă în sensul cerut de prevederile art. 139 alin. 1 Cod proc. penală, pronunțând o încheiere nelegală și netemeinică.
Drept urmare, recursul parchetului va fi admis, în temeiul art. 38515punctul 2 lit. d Cod proc. penală, încheierea atacată se va casa în parte și pe fond se vor respinge ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G și.
Conform art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și menține această măsură.
La analiza din oficiu a încheierii criticate nu s-au constatat alte cauze de nelegalitate și netemeinicie astfel că se vor menține restul dispozițiilor.
Plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați va fi achitată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva încheierii din 11 ianuarie 2008 Tribunalului Prahova dată în dosarul penal nr- pe care o casează în parte și pe fond respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G (fiul lui și al lui, născut la 09 1958) și (fiul lui și al lui, născut la 19 1967),ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, ca neîntemeiate.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P. constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și menține această măsură.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Dispune plata sumei de câte 40 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru intimații inculpați din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
7 ex. / 16.01.2008
. Fond - Operator de date cu caracter personal
Jud. fond Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
