Distrugerea din culpă (art. 219 cod penal). Decizia 43/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 43
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com., cod poștal -, județ B, împotriva deciziei penale nr. 234 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat și de partea vătămată,împotriva sentinței penale nr. 128 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat,pe care o desființează, în sensul că în baza art. 219 alin.1 în Cod Penal condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă. În baza art. 81.Cod Penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, din Baroul Prahova,potrivit delegației aflată la fila 11 dosar,lipsind intimatul - parte civilă, pentru acesta prezentându-se avocat,din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la fila 7 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat critică decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind nelegală și netemeinică.
Nelegalitatea și netemeinicia deciziei, constă în aceea ca instanță de apel a comis o eroare gravă de fapt.
Condamnarea a fost determinată de administrarea unor probe neconcludente, probe care nu demonstrează că incendiul din 31.03.2006, în urma căruia au ars imobile, vite și furaje,proprietatea inculpatului și a părții civile a fost urmarea unui foc făcut de inculpat și nesupravegheat.
Singura persoană care a declarat că a văzut că inculpatul a făcut foc la ora 9,00 unor resturi de coceni este martora, soția părții vătămate,cu care inculpatul și familia acestuia sunt în dușmănie. Declarația acesteia este contradictorie, fiind evident interesată în cauză.
Declarațiile martorilor și și - se referă doar la incendiul în sine,fără să se refere la cauza producerii acestuia.
Procesele- verbale ale pompierilor nu ies din zona probabilității privind cauza incendiului.
Cercetarea la fața locului cât și întreaga urmărire penală s-a făcut deficitar, versiunile unui incendiu provocat de cauze naturale, accidentale și chiar premeditate n-au fost verificate.
Solicită admiterea recursului,casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate și în baza art. 38515pct.2 lit. d reținerea C.P.P. cauzei spre rejudecare, cu audierea tuturor martorilor, solicitarea de la pompieri legate de locul și modalitatea producerii incendiului cât și a unor relații de la Postul de Poliție al comunei, județ B, care să facă cercetări,pentru identificarea primei persoane de sex feminin care a văzut incendiul.
Avocat având cuvântul pentru intimatul - parte civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de apel a concluzionat că inculpatul se face vinovat de producerea incendiului, acesta a dat foc unor resturi furajere foarte aproape de gardul despărțitor al proprietăților, iar focul s-a propagat din cauza vântului puternic și la gospodăria părții vătămate.
Martora l-a avertizat pe inculpat cu privire la acest lucru,iar acesta a continuat să ardă resturile respective.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind legală și temeinică.
Instanța de apel a concluzionat că inculpatul se face vinovat de producerea incendiului, acesta a dat foc unor resturi furajere foarte aproape de gardul despărțitor al proprietăților, iar focul s-a propagat din cauza vântului puternic și la gospodăria părții vătămate.
La data la care au venit la fața locului organele de poliție părțile curățau deja locul.
Pompierii cu ocazia deplasării să incendiul au încheiat procesul -verbal de constatare.
Organele de poliție nu au putut identifica la momentul producerii incendiului persoana de sex feminin care a văzut prima focul, astfel că cererea de completarea probatoriilor este nefondată.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și achitarea sa întrucât nu se face vinovat de declanșarea incendiului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 128 din 12 aprilie 2007 Judecătoriei Râmnicu Sărat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului (fiul lui G și, născut la 09 noiembrie 1933 în comuna, județul B, cu același domiciliu, cetățean român, absolvent 4 clase, pensionar, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art. 219 Cod penal.
Totodată s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată domiciliat în comuna, județul
În fine, partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 250 lei către stat și în sumă de 700 lei către inculpat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 523/P/2006 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărata fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că la data de 31 martie 2006 în jurul orelor 9,00 lăsat nesupravegheat focul pe care îl dăduse unor resturi vegetale, rezultate din furajarea animalelor proprii.
Acesta extinzându-se a avut drept consecință distrugerea atât de bunuri proprii, cât și de bunuri aparținând părții vătămate, ultimul evaluând paguba la suma de 20.000 RON.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală ori civilă pentru comiterea infracțiunii dedusă judecății.
S-a motivat că într-adevăr la data de 31 martie 2006 la locuința acestuia a izbucnit un incendiu, care s-a extins și pe proprietatea părții vătămate, distrugându-i-se bunuri în valoare de 690.000 lei și respectiv 20.000 lei, însă nu s-a făcut dovada că el ar fi dat foc resturilor vegetale.
Astfel s-au înlăturat ca neconcludente pentru aflarea adevărului declarațiile martorilor și pe considerentul că împrejurările relatate sunt contradictorii în raport de faza procesuală în care au fost audiați, completate cu elemente noi la cercetarea judecătorească, iar în cazul secundei, care este soția părții vătămate conduita pretins adoptată la data declanșării incendiului excede logicii, demonstrând că nu a perceput direct evenimentul și este interesată în condamnarea vecinului său, între părți existând rele raporturi de notorietate.
Separat de aceasta martorul, elev ce se afla pe un teren de sport cu alți colegi ar fi declarat constant că fiind încunoștințați de o femeie neidentificată în legătură cu faptul că a luat foc la locuințele inculpatului și părții vătămate, au intervenit pentru scoaterea bunurilor din gospodărie, situație în care nu au văzut vreo altă persoană în imobilele respective.
În consecință, s-a considerat că declarația martorei, singura care pretinde că l-a văzut pe inculpat când a dat foc resturilor vegetale și l-ar fi atenționat asupra pericolului izbucnirii incendiului în contextul condițiilor meteorologice nefavorabile, este izolată și nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.
Această sentință a fost desființată prin decizia penală nr. 234 din 12 octombrie 2007 Tribunalului Buzău, admițându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și partea civilă.
Ca urmare s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prev. de art. 219 alin. 1 cod penal, la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de un an, în condițiile art. 82 - 83 Cod penal.
Totodată, acesta a fost obligat și la plata sumelor de 6075,5 lei despăgubiri civile și 100 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, precum și a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de control jurisdicțional a avut în vedere următoarele considerente:
Inculpatul locuiește împreună cu soția sa și fiica lui în comuna, județul B, unde deține o casă, anexe gospodărești și teren aferent.
Atât pe terenul aferent locuinței cât și pe acela unde au fost amplasate anexele gospodărești, inculpatul a depozitat furaje (fân, coceni de porumb, baloți de lucernă) și material lemnos utilizat pentru încălzitul imobilului său și ridicarea unei construcții.
Locuința acestuia se învecinează cu imobilul și anexele gospodărești, proprietatea părții vătămate, precum și un teren cumpărat în anul 2004, pe care anterior fusese amplasată clădirea fostei brutării.
Între familia acestuia și familia inculpatului există relații tensionate, generate de neînțelegerile privind pomii plantați în apropierea garajului.
În dimineața zilei de 31 martie 2006, partea vătămată a plecat de la domiciliu, în municipiul B, în gospodărie rămânând numai soția acestuia, martora.
La rândul său, în jurul orelor 9,00 inculpatul a dat de mâncare animalelor din gospodăria sa, a strâns resturile furajere, depozitându-le în zona grajdurilor aflate pe proprietatea sa, după care le-a dat foc deschis.
S-a stabilit că în această perioadă soția și fiica sa erau plecate la un teren situat în spatele imobilului, plantând iar din locul unde se aflau nu exista vizibilitate spre gospodăria respectivă.
Observat fiind când a aprins focul de către martora, deși aceasta l-a atenționat asupra posibilității de extindere întrucât bătea vântul, inculpatul nu a luat-o în seamă.
Mai mult în jurul orelor 9,30 părăsit gospodăria, plecând la terenul unde se afla restul familiei, focul rămânând nesupravegheat.
În aceste condiții, resturile vegetale aprinse au ars mocnit până în jurul orelor 12,00 când focul s-a extins, cuprinzând mai întâi anexele gospodărești, aflate în curtea inculpatului iar la scurt timp și gospodăria părții vătămate, distrugându-i prin incendiere atât depozitul de furaje, cât și anexele gospodărești.
Inițial incendiul a fost perceput de o femeie în vârstă, rămasă neidentificată, care a solicitat intervenția unor copii ce se aflau pe terenul de sport din spatele școlii din localitate, condiții în care elevii și, au reușit să scoată din grajdul inculpatului 5 vite, deplasându-le în curtea școlii.
prin strigăte de o altă persoană, la rândul lor inculpatul, soția și fiica au revenit în gospodărie, ultima implicându-se în salvarea unor bunuri, situație în care a suferit arsuri în zona mâinilor și feței.
În final, stingerea incendiului s-a realizat prin intervenția conjugată a grupului de elevi aflați pe terenul de sport, a locuitorilor din satul respectiv și detașamentul de pompieri Râmnicu
S-a apreciat că extinderea focului a fost favorizată de vântul relativ puternic care bătea din direcția imobilului inculpatului spre proprietatea părții civile.
Situația de fapt s-a reținut prin coroborarea probelor indirecte, respectiv procesul verbal de constatare al organelor de poliție, procesele verbale de intervenție ale grupului de pompieri și declarațiile martorilor, și cu declarația martorei care a susținut că a perceput direct momentul în care inculpatul a dat foc resturilor vegetale, atrăgându-i atenția asupra eventualelor consecințe asupra gospodăriei sale.
S-a motivat că în lipsa altor martori oculari, chiar în contextul relelor raporturi existente între părți și calității de soție a părții vătămate, întrucât împrejurările de fapt relatate sunt confirmate prin celelalte probe indirecte din care rezultă incontestabil că incendiul s-a produs în gospodăria inculpatului și în modalitatea prezentată, declarația martorei, singura probă directă nu poate fi înlăturată pentru stabilirea existenței faptei și autorului infracțiunii deduse judecății, iar raționamentul juridic în primă instanță contravine principiilor privind aprecierea probelor în cadrul procesului penal.
În final, tribunalul a concluzionat că la data de 31 martie 2006, în jurul orelor 9,00 inculpatul a dat foc resturilor furajere din gospodăria sa, în condițiile și împrejurările arătate, a lăsat focul nesupravegheat și a plecat din domiciliu iar, datorită vântului, focul nu s-a stins, a ars mocnit și s-a reaprins flacăra, favorizând extinderea mai întâi la anexele gospodărești și rezervele de furaje de pe terenul făptuitorului, iar după intervenția martorilor care au salvat o parte din animale, focul a cuprins și bunurile gospodărești ale părții civile.
Ca urmare, reținându-se existența faptei și vinovăției intimatului - inculpat, în forma prevăzută de legea penală, pentru antrenarea răspunderii penale, s-a dispus condamnarea acestuia în temeiul art. 219 alin. 1 Cod penal la pedeapsa cu amenda penală.
Față de consecințele prejudiciabile însemnate suferite de acesta, vârsta și posibilitățile de plată s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 - 83 Cod penal.
În latură civilă s-a stabilit că prin fapta comisă, inculpatul a prejudiciat partea civilă cu suma de 6079, 5 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse prin incendiere.
Conform art. 14 Cod proc. penală rap. la art. 998, 999 cod civil întinderea răspunderii civile delictuale a rezultat din coroborarea probelor testimoniale cu rapoartele de evaluare a pagubelor, întocmite de experții G și.
Împotriva acestei decizii în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, pronunțând condamnarea acestuia pe baza unor probe neconcludente, care nu demonstrează că incendiul din 31 martie 2006 declanșat pe proprietatea sa, este consecința unui foc aprins de el și nesupravegheat.
Mai mult cercetarea la fața locului, cât și întreaga urmărire penală s-ar fi efectuat deficitar, fără a se verifica ipoteza vreunui incendiu, provocat de cauze naturale, accidentale și chiar premeditate.
Prin urmare în lipsa unor probe apte din punct de vedere juridic să elimine îndoiala cu privire la cauza producerii incendiului și respectiv vinovăția sa, s-ar impune admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea soluției de achitare pronunțată în primă instanță, constatându-se că apelul a fost greșit admis, el nefiind autorul faptei.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc. penală și completarea probatoriilor în recurs prin reaudierea tuturor martorilor, efectuarea de cercetări pentru identificarea și prezentarea în instanță a martorei care a alertat grupul de elevi prin Poliția, precum și depunerea de relații privind locul și modalitatea producerii incendiului de către detașamentul de pompieri Râmnicu
Temeiul juridic al recursului îl constituie cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 punctul 18 Cod proc. penală.
Recursul nu este fondat.
Examinând decizia atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de recurs invocat, precum și din oficiu în limitele art. 3859al. 2 și 3 rap. la art. 3858Cod proc. penală rezultă că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care se regăsesc în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Este de necontestat că la data de 31 martie 2006 în jurul orelor 12,00 în imobilul proprietatea inculpatului din comuna, județul B, în zona grajdurilor amplasate în spatele curții și în apropierea gardului despărțitor de gospodăria părții vătămate, a izbucnit un incendiu de proporții, având ca urmare distrugerea unor bunuri mobile și imobile aparținând ambelor părți, prejudiciile materiale însemnate suferite fiind evaluate de experți numai în cazul secundului la suma de 6079,5 lei.
Cu ocazia intervenției la locul faptei, atât organele de poliție cât și detașamentul de pompieri au constatat cu certitudine că aprinderea s-a realizat prin foc în aer liber, primul material aprins au fost plante furajere, incendiate prealabil prin flacără inițiată din curtea locuinței inculpatului, iar dezvoltarea și propagarea focului s-a datorat cantității mari de plante furajere amplasate foarte aproape de gardul despărțitor, favorizat de vântul foarte puternic ce bătea în direcția proprietății părții vătămate.
Prin declarațiile date la al doilea grad de jurisdicție recurentul a recunoscut că în dimineața zilei de 31 martie 2006 rămas singur la domiciliu efectuând unele treburi gospodărești, inclusiv în zona anexelor gospodărești, între altele hrănind cele 32 de animale (caprine, porcine, ovine și bovine), măturând și strângând resturile furajere (foi de porumb) lângă o clucă de coceni din apropiere.
A arătat totodată că în atari împrejurări a observat că martora, soția părții vătămate la rândul său, în propria-i gospodărie, își săpa zona de teren, amplasată lângă gardul despărțitor.
Or, în această situație, indiferent de gradul de subiectivism imputat martorei, cât timp, împrejurările relatate, esențiale pentru aflarea adevărului se coroborează cu probele indirecte administrate în cauză, declarația sa nu poate fi înlăturată ca nesinceră, eliminându-se orice dubiu că autorul incendiului declanșat prin flacără deschisă și având ca urmare distrugerea de bunuri mobile și imobile aparținând părților litigante, este inculpatul.
Susținerile acestuia privind eventuala răzbunare a martorului ocular formulate pentru prima dată după trimiterea în judecată și după consilierea prin avocat ales, nu pot fi reținute drept pertinente pentru exonerarea de răspundere penală, pasivitatea unei persoane și interesul acesteia în distrugerea propriilor bunuri de valoare, excedând logicii, dar și atitudinii psiho-fizice umane în fața unei atari calamități.
Separat de aceasta curtea observă că existența faptei, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția recurentului, - sub forma culpei în sensul art. 19 pct. 2 lit. a Cod penal, specifică laturii subiective din conținutul infracțiunii incriminate prin art. 219 alin. 1 cod penal -, s-au dovedit cu prisosință prin probe pertinente și concludente pentru stabilirea adevărului specifice constatării distrugerilor prin incendiere în cazul nesupravegherii focului deschis în mediul rural, cu ocazia curățeniei de primăvară și la un moment al zilei când, de regulă, sătenii sunt preocupați cu municle agricole, în afara gospodăriei.
Ca urmare, față de prevederile art. 38514Cod proc. penală și în limitele exercitării controlului jurisdicțional în cazul hotărârilor supuse apelului, cererea recurentului - inculpat privind completarea probatoriilor în recurs prin reaudierea martorilor ascultați la primele grade de jurisdicție ori, solicitarea de relații sau efectuarea de cercetări de către pompieri ori poliție, - formulată pentru prima dată în recurs și la cca un an și 6 luni de la comiterea faptei, - nu se justifică.
În consecință, pentru argumentele expuse curtea apreciază că decizia atacată este corectă, atât răspunderea penală cât și civilă pentru prejudiciile produse prin incendiere, în dimineața zilei de 31 martie 2006, stabilindu-se în sarcina inculpatului cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 219 al. 1 cod penal și respectiv, art. 14 al. 2 cod proc. penală rap. la art. 998 - 999 Cod civil.
Încadrarea juridică a faptei este legală iar sancțiunea de 2.000 lei amendă penală, suspendată condiționat conform art. 81 - 83 Cod penal satisface criteriile înscrise sub art. 72 cod penal, impunându-se pentru prezervarea ordinii publice chiar dacă el însuși a suferit importante pagube materiale prin propria-i imprudență.
Așadar neconstatându-se vreun temei legal pentru primirea motivelor de casare formulate în principal sau subsidiar, apte a conduce la modificarea deciziei atacate, în baza art. 38515punctul 1 lit. b cod proc. penală, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat, apreciindu-se că apelurile declarate de parchet și partea vătămată au fost corect admise la al doilea grad de jurisdicție.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com., județul B împotriva deciziei penale nr. 234 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Aflându-se în concediu
de odihnă se semnează
de președintele completului
Grefier,
Red. NE
Tehnored GM
2 ex./31.01.2008
. fond nr. 1576/2006 - Jud. Râmnicu
Jud. fond
. apel nr-
Jud. apel /
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
