Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 42
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul, fiul lui și născut la 26.09.1954 deținut în Penitenciarul Ploiești, privind decizia penală nr. 759 din 31 mai 2002 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 2951/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, potrivit delegației nr. 6151/2007, aflată la fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu permisiunea instanței, a luat legătura cu contestatorul arestat și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul-condamnat, precizează că prezenta contestație în anulare se încadrează în cazul prevăzut la art. 386 lit. c
C.P.P.Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și să fie avut în vedere că acesta nu a semnat contractul economic și că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal.
Solicită a se încuviința administrarea de probatorii, pentru a dovedi nevinovăția condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea contestației în anulare ca nefondată, motivele invocate nu se regăsesc în dispozițiile art. 386.C.P.P. invocându-se de fapt aceleași motive de apel și de recurs, care au fost formulate de condamnat în dosarul nr. 2951/2002.
Contestatorul - condamnat, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și să fie avut în vedere faptul că nu a semnat contractul economic și că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 13.06.2007 condamnatul, fiul lui și, născut la data de 26.09.1954, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.759/31 mai 2002 pronunțată de această instanță, solicitând desființarea acesteia.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor fapte penale, despre care arată că nu se face vinovat și că a fost condamnat pentru alte infracțiuni, hotărâre definitivă la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul, personal și prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat desființarea deciziei și rejudecarea cauzei, după administrarea de noi probatorii, susținând că nu a semnat contractul economic și prin urmare, în mod greșit, s-a dispus condamnarea sa pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
În vederea soluționării cererii s-a dispus atașarea dosarului nr.2951/2002 al Curții de APEL PLOIEȘTI în care s-a pronunțat decizia penale nr.759/31 mai 2002.
Potrivit dispozițiilor art.391 pr.pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu cererii de contestație prevăzută în art.386 lit.a) - c) și e) pr.pen. verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute în art.386 și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar.
Art.386 pr.pen. stipulează că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art.10 lit. f) -1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; și e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea este obligatorie potrivit art.38514alin.11ori art.38516alin.1.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei în raport de dispozițiile legale precitate și cele prevăzute de art.388 pr.pen. Curtea constată că cererea de contestație în anulare formulată de condamnatul este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr.759 din 31 mai 2002 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, printre altele, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.302/14.03.2002 a Tribunalului Prahova și a sentinței penale nr.2724/4.10.2001 a Judecătoriei Ploiești, hotărâri prin care acesta fusese condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 cu aplicarea art.41 alin.2, cu executare în regim privativ de libertate, așa încât promovarea prezentei contestații în anulare, cu depășirea termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei, face ca aceasta să fie inadmisibilă.
De asemenea, contestația în anulare este inadmisibilă și față de împrejurarea că motivele invocate de condamnat în susținerea cererii nu sunt dintre cele arătate expres și limitativ în art.386 alin.1 lit.a) - c) și e) pr.pen. și nici nu s-au depus ori invocat dovezi aflate la dosarul cauzei.
În fapt, condamnatul a solicitat desființarea deciziei penale nr.759/31.05.2002 susținând că nu se face vinovat pentru săvârșirea faptelor cu privire la care a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte că instanțele au reținut, cu ocazia condamnării sale, vinovăția pentru comiterea altor infracțiuni, așa încât aceste motive ce vizează fondul cauzei nu pot fi examinate pe calea contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, ce se exercită numai în condițiile prevăzute de art.386 pr.pen.
Pentru considerentele expuse, constatând că cererea este inadmisibilă, în baza dispozițiilor art.391 pr.pen. o va respinge ca atare, cu obligarea contestatorului la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, conform dispozițiilor art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat, fiul lui și născut la 26.09.1954 deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr.759 din 31 mai 2002 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 2951/2002.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
GREFIER
Red./.red.
4 ex./18.01.2008
.fond 2951/2002 Curtea de APEL PLOIEȘTI
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
