Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 80/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.80
Ședința publică de la data de 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva încheierii din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în temeiul disp.art.139 rap.la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în libertate a inculpatului -, zis "" fiul al, născut la 13 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în Târgoviște, B-dul -, bloc 39 B,.A,.10, apaert.41, județul D, trimis în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1, rap.la art.14 lit.c din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 - 42 Cod penal și art.5 din aceeași lege, cu aplic.art.33 Cod penal, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.1/U/27 septembrie 2007, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza disp.art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; să se prezinte la poliția de domiciliu potrivit programului de supraveghere întocmit de către aceasta ori de câte este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nici o categorie de arme; să nu se apropie, să nu comunice cu acesta direct sau indirect cu ceilalți inculpați sau martori în cauză.
Potrivit art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de instanță se poate dispune măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus ca prezenta încheiere să fie comunicată Secției de Poliție de la domiciliul inculpatului - Poliția Municipiului Târgoviște, Direcției Generale a Poliției de Frontieră, Jandarmeriei D, Poliției Comunitare D, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența pașapoartelor Simple
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat, în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.53/23.11.2007 aflată la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței, inculpatul a luat legătura cu apărătorul său și declară că nu formulează alte cereri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că încheierea din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală, deoarece potrivit art.139 alin.2/1 Cod procedură penală, atunci când instanța apreciază că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată, din oficiu sau la cerere, și abia apoi se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză. Ori, potrivit minutei încheierii din ședința publică din 14 ianuarie 2008, instanța a dispus direct înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, precum și punerea în libertate a inculpatului, fără a mai revoca măsura arestării preventive.
În al doilea motiv de recurs invocă aspectele de netemeinicie a încheierii, în sensul că dacă în sarcina celor doi inculpați, respectiv și, s-a reținut săvârșirea numai a infracțiunii de trafic de droguri de risc, se observă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și aceea de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1, în formă continuată la dispoziție a locuinței, în vederea consumului ilicit de droguri prev.de art.5; nu se poate omite că punerea la dispoziție a locuinței s-a făcut și în favoarea unor minori, ceea ce reprezintă o circumstanță agravantă prevăzută de legea specială.
A susținut că inculpatul este autorul principal al infracțiunilor, el fiind cel care îi aproviziona și pe ceilalți doi inculpați, dar și pe alte persoane de pe raza municipiului Târgoviște; cauza a avut ca obiect traficul de hașiș, un drog de risc care poate fi preparat exclusiv în condiții de laborator, astfel că el este adus numai din afara țării, ceea ce presupune că acesta a avut relații cu alți traficanți care procurau și aduceau hașiș în România.
Nu în ultimul rând, se are în vedere și agravanta reținută în sarcina inculpatului, respectiv aceea prev.de art.14 lit.c din legea nr.143/2000, constând în oferirea de droguri unor minori. O parte dintre învinuiții minori audiați în cauză au recunoscut că nu o dată inculpatul le-a oferit hașiș pentru a-l fuma împreună cu el în fața blocului.
De altfel, cu ocazia realizării infracțiunii flagrante, în locuința inculpatului pe care acesta a pus-o la dispoziție în vederea consumului ilicit de droguri, au fost găsiți patru minori care beneficiau de această "cazare" pentru a consuma hașiș.
A precizat că în felul acesta, prin activitatea infracțională a inculpatului, care, pentru început oferea hașiș unor minori, el le crea practic acestora dependență pentru consumul de droguri și își lărgea permanent aria "clienților" cărora le vindea apoi asemenea droguri.
De asemenea, a mai arătat că cercetările efectuate în cauză, în care s-a uzat și de interceptarea unor convorbiri telefonice, a evidențiat faptul că inculpatul era nu numai un consumator înrăit de hașiș, dar și un adevărat dealer în zona orașului, el procurând acest drog de la diferiți furnizori din B sau M, fiind extrem de familiarizat cu termenii pe care îi folosea atunci când discuta cu clienții săi.
Față de cele de mai sus, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și de punere în libertate a inculpatului, urmând a se avea în vedere motive de recurs aflate la filele 10 - 13 dosar.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este legală și temeinică, instanța apreciind în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.139 rap.la art.145 Cod procedură penală, și nu există indicii care să conducă la ideea că prin lăsarea inculpatului în libertate ar influența martorii sau ar face presiuni asupra acestora și nici că s-ar sustrage de la judecată, ori ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în condițiile în care are cunoștință de dispozițiile legale a căror nerespectare atrag revocarea liberării și arestării sale preventive.
A susținut că s-a încercat să se contureze o imagine greșită și falsă asupra inculpatului, deoarece procurarea de hașiș s-a făcut de către inculpatul și este o metodă clasică de a prezenta nereal situația pentru a se obține o arestare preventivă de către organele de cercetare penală.
De asemenea, a mai arătat că a recunoscut că a tranzitat droguri, însă nu a fost dealer și nici "capul" unui grup infracțional organizat, nu s-a folosit de minori, a fost singurul inculpat care a dat numele celor 5 - 6 dealeri din Târgoviște și M, dar nu a fost luat în considerare de către organele de cercetare penală, privind această ultimă afirmație.
Precizează că situația prezentată de parchet este, deoarece la fila 6 din rechizitoriu în alt fel se motivează și altele sunt motivele de recurs aflate la dosar.
Față de cele expuse, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise, precizând că este o victimă a drogurilor și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Tribunalul Dâmbovița în baza disp.art. 139 rap.la art. 145 Cod pr.penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. S-a dispus punerea în libertate a incupatului, zis, fiul al, născut la data de 13.02.1986 în Târgoviște, județul D, cu domiciliul în Târgoviște, Bd. -,.39 B,.A,.10,.41, județ D, trimis în judecată prin rechizitoriul Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 rap.la art. 14 lit.c din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal și art.5 din aceeași lege cu aplicarea art.33 Cod penal, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/U/27.09.2007, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza disp.art. 145 alin.11Cod pr.penală a obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la poliția de domiciliu potrivit programului de supraveghere întocmit de către aceasta ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
- să nu se apropie, să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați sau martori în cauză;
Potrivit art. 145 alin.3 Cod pr.penală, s- atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de instanță se poate dispune măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus ca prezenta încheiere să se comunice Secției de poliție de la domiciliul inculpatului - Poliția Municipiului Târgoviște, Direcției Generale a Poliției de Frontieră, Jandarmeriei D, Poliției Comunitare D, Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple
Măsura s-a dispus a fi comunicată administrației locului de deținere - respectiv Penitenciarul Mărgineni și supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpatul aflat în stare de deținere.
Tribunalul Dâmbovița pentru a hotărî astfel, a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 2 alin.1 rap.la art. 14 lit.c din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 - 42 Cod penal și art.5 din aceeași lege cu aplicarea art.33 Cod penal, (constând în oferirea și vânzarea în numeroase rânduri de hașiș unor diferite persoane și a pus la dispoziție locuința la 26.09.2007, unor minori pentru consumul ilicit de droguri), fapte săvârșite în concurs real.
Măsura arestării preventive s-a dispus în cazul acestui inculpat în baza disp.art 148 lit.f Cod pr.penală în mod legal la 28.09.2007, întrucât infracțiunile reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și s-a considerat că punerea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 3002Cod pr.penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod pr.penală.
Iar în conformitate cu disp.art. 139 Cod pr.penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-a schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că o parte din temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive s-au schimbat și nu se mai impune menținerea acestei măsuri, în condițiile în care de la bun început doi dintre inculpații trimiși în judecată în această cauză au fost lăsați în libertate de la urmărirea penală, iar inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar și ulterior și inculpatului i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, perioada de detenție a făcut ca și inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite și că o eventuală reluare a activității infracționale îl va readuce în aceeași situație.
Mai mult decât atât, materialul probator a fost administrat aproape în totalitate, astfel că nu mai există riscul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Pentru aceste motive, tribunalul a considerat că este just să dispună punerea în libertate și în cazul acestui inculpat prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art. 145 Cod pr.penală, obligații pe care le incubă această măsură, fiind în mare acelea prevăzute de legiuitor în cazul punerii în libertate sub control judiciar.
Astfel, inculpatul este obligat să respecte măsurile prevăzute de art.145 alin.11Cod pr.penală și anume:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la poliția de domiciliu potrivit programului de supraveghere întocmit de către aceasta ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
- să nu se apropie, să nu comunice direct sau indirect cu ceilalți inculpați sau martori în cauză;
De asemenea, potrivit art.145 alin.3 Cod pr.penală, tribunalul a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii luate sau a obligațiilor impuse de instanță se poate dispune măsura arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, susținând că instanța de fond a greșit când a dispus direct înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispunând punerea în libertate a inculpatului, fără a mai revoca măsura arestării preventive.
Se mai susține că spre deosebire de ceilalți doi inculpați și, inculpatul a săvârșit două infracțiuni la Legea nr. 143/2000 și agravanta prev.de art. 14 lit.c din aceeași lege, constând în oferirea de droguri unor minori.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și de punere în libertate a inculpatului. Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare.
Încheierea recurată este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 rap.la art. 14 lit.c din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 - 42 Cod penal și art.5 din Legea nr.143/2000, respectiv pentru oferirea și vânzarea, în numeroase rânduri, de hașiș unor diferite persoane inclusiv, în câteva rânduri, unor minori și punerea la dispoziție a locuinței unor minori la 26 septembrie 2007 - data realizării unui flagrant - pentru consum ilicit de droguri. Pentru faptele de mai sus, prin mandatul nr. 11/U/ din 27 septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa dispus arestarea preventivă, pe o durată de 29 zile, respectiv până la 25 octombrie 2007, aceeași măsură fiind luată și față de alți doi inculpați, respectiv și -.
Fiind investit cu soluționarea pe fond a cauzei, Tribunalul Dâmbovițaa menținut măsura arestului preventiv, începând cu 24 octombrie 2007.
În mod nejustificat Tribunalul a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în contextul în care, deși inițial inculpatul a avut o comportare sinceră, în sensul că a oferit și a vândut hașiș mai multor persoane din anturajul său, inclusiv unor minori cărora le-a pus la dispoziție și locuința atât în ziua realizării flagrantului cât și cu alte ocazii, ulterior, în momentul luării măsurii preventive a arestării inculpatul a revenit în cea mai mare parte asupra declarațiilor sale, motivând că a fost speriat.
În ceea ce privește nelegalitatea încheierii, potrivit art.139 alin.21Cod pr.penală, atunci când instanța apreciază că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată, din oficiu sau la cerere, și abia apoi se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză. Ori, potrivit minutei încheierii din ședința publică din 14 ianuarie 2008, instanța a dispus direct înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, precum și punerea în libertate a inculpatului, fără a mai revoca măsura arestării preventive.
Referitor la aspectele de netemeinicie, dacă în sarcina primilor doi inculpați, respectiv și -, s-a reținut săvârșirea numai a infracțiunii de trafic de droguri de risc, se observă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, respectiv aceea de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1, în formă continuată și punerea la dispoziție a locuinței, în vederea consumului ilicit de droguri prevăzută de art.5; nu se poate omite că punerea la dispoziție a locuinței s-a făcut și în favoarea unor minori, ceea ce reprezintă o circumstanță agravantă prevăzută de legea specială.
Inculpatul este autorul principal al infracțiunilor care au făcut obiectul dosarului, el fiind cel care îi aproviziona și pe ceilalți doi inculpați dar și pe alte persoane de pe raza municipiului Târgoviște.
Cauza a avut ca obiect traficul de hașiș, un drog de risc care poate fi preparat exclusiv în condițiile de laborator, astfel că el este adus numai din afara țării, ceea ce presupune că inculpatul a avut relații cu alți traficanți care procurau și aduceau hașiș în România.
Nu în ultimul rând se are în vedere și agravanta reținută în sarcina inculpatului, respectiv aceea prevăzută de art.14 lit.c din Legea nr.143/2000, constând în oferirea de droguri unor minori. O parte dintre învinuiții minori audiați în cauză au recunoscut că nu o dată inculpatul le-a oferit hașiș pentru a-l fuma împreună cu el în fața blocului.
De altfel, cu ocazia realizării infracțiunii flagrante, în locuința inculpatului, pe care acesta a pus-o la dispoziție în vederea consumului ilicit de droguri, au fost găsiți patru minori care beneficiau de această cazare pentru a consuma hașiș.
În felul acesta, prin activitatea infracțională a inculpatului care, pentru început, oferea hașiș unor minori, el le crea practic acestora dependență pentru consumul de droguri și își lărgea permanent aria clienților cărora le vindea apoi asemenea droguri.
Este evident că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, infracțiunea prezentând un sporit grad de pericol social, evaluat corespunzător prin prevederea unor limite ridicate ale pedepsei în cadrul individualizării legale și justificat de natura valorilor sociale lezate prin astfel de fapte.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, admite recursul declarat, va casa încheierea recurată și va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și de punere în libertate a inculpatului.
Văzând și disp.art 192 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva încheierii din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - zis "" fiul, tatăl nescunoscut, născut la 13 februarie 1986 în municipiul Târgoviște, cu ultimul domiciliu - Bd.-, bloc 39 B,.A,.10, apart.1, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, pe care o casează și pe fond respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./21.01.2008
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
