Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 977/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 977
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - - judecător
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr. 209 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpata, în stare de arest, asistată de av. și de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii, constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și menținerea acestei măsuri.
Se arată că motivarea primei instanțe a fost aceea că nu există probe "certe" că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică dar această motivare este greșită. Legea nu prevede cerința ca probele să fie "certe" ci doar să existe probe în sensul că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În speță acest pericol constă în insecuritatea pe care o creează în rândul opiniei publice faptul că în cazul unor infracțiuni de gravitate aparte nu se iau măsuri severe.
Se arată și că încheierea atacată este netemeinică întrucât, pe de o parte sunt puse în discuție aspecte de probațiune, aspecte privind existența indiciilor iar pe de altă parte măsura arestării preventive a fost înlocuită cu o altă măsură și nu pur și simplu revocată.
Av. pentru intimata inculpată solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât încheierea Tribunalului Dolj este legală și temeinică.
Susține că procesul penal este guvernat de principii și că, uneori, prea multă dorință daf ace dreptate produce nedreptate.
Arată că există dubii în cauză cu privire la existența faptei - întrucât inculpata nu a pretins niciodată bani de la denunțător - situație în care trebuia respectată prezumția de nevinovăție. În plus, diferența întra flagrant și provocare prezintă o anumită sensibilitate, relevată dealtfel și de deciziile nr. 4117/2005 și 4286/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Av.,pentru intimata inculpată, subscrie celor arătate de colegul său și subliniază că aspectele criticate de Parchet la încheierea instanței de fond nu se circumscriu aspectelor avute în vedere de legiuitor. Arestarea preventivă poate fi luată numai dacă se justifică astfel o bună soluționare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Se arată că, în speță, măsura arestării preventive nu se încadrează în cazurile prevăzute de CEDO și nu poate fi considerată ca fiind "necesară" într-o societate democratică.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că este medic și nu funcționar public, are 56 de ani, este bolnavă și că a fost exclusă din activitatea medicală pe durata cercetărilor.
Precizează că are în întreținere pe mama sa în vârstă de 86 de ani, bolnavă de Alzhaimer și pe soacră, persoană în vârstă și cu fractură de bazin.
Referitor la fapta pentru care este cercetată susține că nu a pretins bani de la denunțător și că acesta a lăsat banii pe biroul său.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Constată că, prin încheierea nr. 209 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a dispus, în baza disp.art. 3001alin.2 cod pr.penală rap.la art. 1451cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara pentru inculpata.
În baza disp.art.1451alin.2 cod pr.penală rap.la art.145 alin.11și alin.12cod.pr.penală,pe durata măsurii de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la Poliția Municipiului C conform programului de supraveghere întocmit de organul de Poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de denunțătorul;
- să nu exercite profesia de medic;
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.145 alin.3 cod pr.penală privind încălcarea cu rea credință a obligațiilor stabilite.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
Prima instanță a reținut în esență că inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 682/P/2009 din 12 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod Penal, faptă constând în esență în aceea că, la data de 30.09.2009 a primit de la denunțătorul suma de 500 lei, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu (inculpata fiind șefa comisiei de expertiză medicală cu privire la capacitatea de muncă).
Primind dosarul, în conformitate cu disp. art. 3001prima C.P.P. instanță a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, verificare ce a avut în vedere, în speță, existența la zi a condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.A reținut că, măsurile preventive sunt luate față de învinuit sau inculpat, în scopul arătat în cuprinsul art.136 Cod pr. penală, respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru împiedicarea sustragerii acestora de la urmărirea penală ori de la judecată și că potrivit art.1491Cod pr. penală, măsura arestării preventive se dispune atunci când sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod pr. penală și există vreunul din cazurile prev.de art.148 Cod pr. penală, cu alte cuvinte, luarea acestei măsuri fiind consecința existenței unor probe sau indicii temeinice de vinovăție, și, nicidecum, o modalitate de "ușurare" a cercetării judecătorești.
A arătat că, dacă în ceea ce privește condiția cuantumului pedepsei, instituită la lit.f de sub art.148 alin.1, modificat, în cauza de față nu există obiecții, ea fiind îndeplinită, având în vedere încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina acestuia, totuși, cu privire la cea de-a doua condiție a textului de lege mai sus invocat - și care trebuie îndeplinită cumulativ - referitoare la pericolul concret prezentat pentru ordinea publică, nu se poate stabili cu evidență același lucru.
Acest pericol pe care l-ar prezenta inculpata, luat în mod singular, pentru ordinea publică, odată lăsată în libertate, nu se presupune generic, el trebuind să fie de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit, art.148 lit.f Cod pr. penală, impunând existența la dosarul cauzei a unor probe certe din care să rezulte că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie dacă infractorii ar fi lăsați liberi.
S-a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la faptul că, potrivit acesteia, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul din următoarele pericole care trebuie apreciate "in concreto" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție al inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
În plus, s-a arătat că privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, această continuare a privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea.
S-a concluzionat că în cauză nu se regăsește nici unul dintre pericolele menționate mai sus, având în vedere că ancheta penală desfășurată de organele de urmărire penală a fost finalizată, inculpata a avut o atitudine sinceră pe parcursul acestor cercetări recunoscând și regretând faptele pentru care este cercetat, a fost la dispoziția organelor de urmărire penală, nu a săvârșit nici anterior și nici ulterior fapte cu caracter penal, devenind neverosimilă aprecierea că inculpata ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În consecință s-a apreciat că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv fiind înlocuită această măsură cu o altă măsură preventivă - obligarea de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece este posibil ca aceasta să se reîntoarcă la locul de muncă și să-și exercite în continuare funcția avută, continuând practica de a lua bani de la bolnavii propuși pentru pensionare.
De asemeni s-a arătat că lăsarea în libertate a unui medic care încearcă să folosească în interes propriu atribuțiile de serviciu, în scopul realizării unor venituri ilegale, are un impact puternic în climatul normal al relații interumane din jud.
Analizând recursul formulat în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța constată că este fondat din următoarele considerente:
Prima instanță a justificat înlocuirea măsurii arestării preventiv prin faptul că nu mai sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei mai prezintă pericol pentru o întreagă colectivitate, pentru ordinea publică.
Este de observat însă că textul art. 148 lit. f teza finală nu C.P.P. folosește sintagma "certe" și impune doar cerința existenței unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru odinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică îmbracă însă diferite aspecte, trebuind să fie apreciat de la caz la caz, în funcție de specificul infracțiunii la care instanța trebuie să se raporteze.
Este evident că, în cazul unor infracțiuni ce aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege, cum este și cazul infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 Cod Penal, trebuie avută în vedere rezonanța produsă de infracțiunea respectivă în colectivitatea în care a fost comisă și în exemplul pe care îl dă altor persoane ce îndeplinesc aceiași funcție sau funcții asemănătoare.
Este adevărată susținerea apărătorilor inculpatei - din concluziile orale și cele scrise depuse la dosar - în sensul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privește restrictiv măsura arestării preventive acceptând-o numai în raport de motivele indicate - riscul comiterii de noi infracțiuni, riscul de dispariție a inculpatului, pericolul alterării mijloacelor de probă sau influențării martorilor, pericolul de a fi tulburată ordinea publică - însă se observă chiar din această enumerare faptul că însăși CEDO admite ca și justificată o detenție motivată de protejarea ordinii publice ( as e vedea cauzaLetellier contra Franței) în acele situații în care, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății.
Revenind la speța de față se constată că indiciile comiterii de către inculpată a infracțiunii pentru care este cercetată sunt certe acest aspect fiind deja tranșat de instanță la momentul luării măsurii arestării preventive.
Existența sau nu a unei provocări din partea organelor de urmărire penală și legalitatea flagrantului sunt acum probleme ce urmează a fi dezlegate de instanță cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Tot atunci urmează a fi analizată - în măsura în care o va mai invoca - o altă apărare a inculpatei, susținută în ședința de azi, cu ocazia ultimului cuvânt, anume aceea că avea calitatea de medic și nu de funcționar public și astfel dispozițiile legale privind luarea de mită nu i-ar fi aplicabile.
Referitor însă la pericolul concret pentru ordinea publică este de remarcat că incidentul în care a fost implicată inculpata a suscitat și suscită în continuare un interes crescând din partea comunității locale, fiind privită cu dezaprobare și indignare, aspect relevat de atenția acordată de mass - media.
În același timp, în condițiile în care indiciile comiterii faptei există, lăsarea în libertate a inculpatei după un interval relativ scurt de arest preventiv (reținută 24 de ore la 30 septembrie 2009 și arestată preventiv la 2 oct. 2009) este de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de revoltă față de faptul că infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social nu beneficiază de o reacție fermă din partea autorităților statului.
Față de toate aceste considerente instanța de recurs apreciază că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestului preventiv, prevăzute d art. 148 lit. f C.P.P. se mențineau și la data sesizării instanței de fond cu rechizitoriu iar măsura arestării preventive era legală și temeinică impunându-se menținerea ei în continuare.
Ca atare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d se C.P.P. va admite recursul declarat de Parchet, va fi casată în parte încheierea atacată, sub aspectul verificării măsurii preventive și, în baza art. 3001al. 3 rap.C.P.P. la art. 148 lit. f și C.P.P. art. 143 se C.P.P. va menține măsura arestării preventive față de inculpată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii nr. 209 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- privind pe inculpata.
Casează în parte încheierea recurată sub aspectul verificării măsurii preventive.
În baza art. 3001al. 3 rap.C.P.P. la art. 148 lit. f și C.P.P. art. 143
C.P.P.Menține măsura arestării preventive față de inculpata.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
2 ex.
30.11.2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Robert Emanoil Condurat
