Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 99/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.99
Ședința publică de la 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de MIISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE-SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, prin care în baza art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.11.1957 în B, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni.
În temeiul disp. art.139 alin.2 pr.pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Potrivit disp.art.160balin.2 raportat la art.139 alin.1 și alin.35 și la art.145 pr.pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, până la soluționarea definitivă a cauzei, fiind dispusă totodată punerea în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2/U/2008, emis de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.145 alin.11și alin.12pr.pen. obligă pe inculpatul ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organele de poliție în raza căreia se află domiciliul său din B, conform programului de supraveghere întocmit de acestea și ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o armă; să nu se apropie de martorii din cauză, de membrii familiei acestora și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect; să nu exercite profesia de practician în insolvență și nici alte activități care au legătură cu această profesie; să nu se deplaseze la vreuna dintre societățile cu care a avut relații în perioada în care a desfășurat activitatea de practician în insolvență și să nu ia legătura cu vreunul dintre angajații sau reprezentanții acelor societăți.
Conform art.145 alin.22pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credință obligațiile stabilite la alineatele precedente, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, fiul lui și, născut la 7.11.1957, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, personal și asistat de apărători aleși, cu împuternicire avocațială nr-, din cadrul Baroului B și, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.2/8.01.2009, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, apărătorii aleși ai inculpatului au luat legătura cu acesta, precizând că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat în cauză, pe care o apreciază în stare de judecată.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, în temeiul disp. art.148 lit.f cod proc. penală, constatând că pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin Rechizitoriul întocmit la data de 4.12.2008, în dosarul nr.103/P/2008 al -Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin.1 cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și insigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 alin.1 cod penal. S-a reținut că acesta a pretins și primit de la denunțătorul mai multe sume de bani pentru a-și îndeplini atribuțiile ce-i reveneau în calitate de administrator judiciar reprezentant al, desemnată administrator judiciar al Grup SRL B, aflată în procedură de insolvență; a condiționat continarea derulării contractului, semnarea și ștampiarea documentelor pe baza cărora s-a efectuat plata contravalorii lucrărilor realizate în regim de antrepriză de către SRL P, de primiea de la administratorul acesteia- anumitor sume de bani.
Cu privire la acea de a doua infracțune, s-a reținut că inculpatului, uzând de calitatea sa de asociat unic și președinte al a dat dispoziție numitei, angajată a sa, să completeze în fals procesul verbal al adunării creditorilor din 29.09.2008, după ce acesta fusese semnat de reprezentanții creditorilor prin adăugarea în cuprinsul acestuia a unor mențiuni contrare realități, act ce a fost depus ulterior într-un dosar de insolvență aflat pe rolul Tribunalului București.
În temeiul disp. art.300 ind.1 cod proc. penală, prin încheierea de ședință din 8.12.2008 Tribunalul Prahova, competent material și teritorial, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, menținând privarea de libertate. S-a avut în vedere că temeiurile care au stat la luarea acesteia subzistă, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani iar din probele aflate la dosar rezultă cu prisosință că acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, în condițiile în care în mod repetat și cu nonșalanță a pretins și primit mai multe sume de bani.
Prin decizia penală nr.976 din 12.12.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins recursul inculpatului declarat împotriva încheierii sus-menționată, în esență, arătându-se că inculpatul prezintă o gravitate deosebită pentru ordinea publică, dat fiind faptul că acesta a desfășurat o activitate ilicită de obținere a unor diferite sume de bani, privarea sa de libertate impunându-se împiedicarea sustragerii de la judecată și a influențării aflării adevărului în cauză.
Prin încheierea de ședință pronunțată la 2 februarie 2009, potrivit disp. art.300 ind.2 cod proc. penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, a respins cererea apărătorilor privind revocarea acestei măsuri și în temeiul disp. art.145 cod proc. penală înlocuiește arestarea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recursul de față vizează această încheiere, care este nelegală, având în vedere că dispozitivul acesteaia nu se înțelege. Astfel, invocarea art.139 cod proc. penală în respingerea cererii de revocarea măsurii arestării preventive este greșită raportat la stadiul procesual al dosarului, textul aplicabil fiind 300 ind.2 cod proc. penală; art.160 ind.b nu poate fi folosit prin raportare la art.139 și art.145 ca argument juridic pentru înlocuirea arestării, această prevedere cuprinzând măsura revocării arestării; deși se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, nu se dispune menținerea acesteia; deși potrivit art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală se constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, se dispun totuși înlocuirea acesteia.
Argumentele pe baza cărora și-a întemeiat instanța de fond înlocuirea arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu nu justifică o astfel de măsură: se reține retragerea inculpatului din cadrul firmei unde era asociat, dovadă în acest sens fiind un act xerocopiat depus la dosar, fără a se avea în vedere că prin aceasta inculpatul nu a fost exclus din profesia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii; nu se reține posibilitatea că inculpatul liber fiind poate contacta persoanele ce au fost audiate de organele de urmărire penală dar nu ascultate în fața instanței de judecată, iar suspendarea judecății cauzei, pe motivul invocării unei excepții de neconstituționalitate, nu este în culpa organului de urmărire penală sau al instanței de judecată, excepția fiind invocată de inculpat, iar cu privire la articolele atacate s-a mai pronunțat Curtea Constituțională în două rânduri.
Având în vedere cele susținute și întregul probatoriu existent la dosar, solicită a se constata că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se păstrează în totalitate la momentul de față, respectiv cuantumul pedepsei mai mare de 4 ani și gradul de pericol social sporit prezentat de inculpat, precum și ecoul social datorat efectelor faptei săvârșite de acesta.
De asemenea, există pericolul contactării de către inculpat a persoanelor ce urmează a fi audiatațe în cauză, dovadă în acest sens fiind faptul că pe parcursul cercetărilor fiica inculpatului a încercat să ia legătura cu martorul, astfel că există posibilitatea îngreunării aflări adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât până în prezent instanța de fond nu a procedat la audierea inculpatului și nici a celorlalte persoane- denunțător, martori.
Față de apărarea formulată de incupat în fața instanței de fond, respectiv invocarea dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicită a se constata că prin acest text de lege nu se cuantifică perioada rezonabilă în care poate fi cercetată o persoană, însă în speță se poate constata că rechizitoriul a fost emis la scurt timp de la sesizarea organelor de urmărire penală, fiind astfel respectat principiul rezonabilității.
În susținerea considerentelor expuse, se invocă de reprezentantul Ministerului Public cauza Letellier contra Franței și cauza Dumont-Maliverg contra Franței, din care reiese că se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea faptei de influențare a martorilor, raportat și la actele dosarului.
Prin urmare, având în vedere că limitele de rezonabilitate ale duratei arestării preventive nu au fost depășite, modul de săvârșirea a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, valoarea mare a sumelor pretinse de acesta, existența riscului major ca partea, liber fiind, să contacteze persoanelor neaudiate, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.2 lit.b cod proc. penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 2.02.2009 a Tribunalului Prahova și pe fond, menținerea stării de arest preventiv luată față de inculpat la 15.11.2008.
Avocat, apărător ales al inculpatului, depune un set de înscrisuri (58 de file, opisate), cu mențiunea că aceasta se datorează faptului că la dosar se află doar anumite xerocopii, acesta fiind înaintat la Curtea Constituțională, set de acte la care se va face referire și în concluziile ce urmează a fi formulate, acestea vizând personalitatea și caracterul inculpatului.
Se susține că recursul declarat de parchet este nefondat, încheierea de ședință atacată de această unitate fiind legală și temeinică, instanța de fond a apreciat în mod corect situația din dosar, iar în funcție de măsurile dispuse s-a făcut o corectă raportare a dispozițiilor legale.
Așa cum s-a arătat și în fața tribunalului, o cauză penală aflată pe rolul unei instanțe este dominată de principiul unicității, neputând exista, concomitent, două instanțe care să facă, în aceeași cauză, două lucruri paralele, în sensul că atât timp cât dosarul a fost înaintat Curții Constituționale, judecata fiind suspendată, instanța de fond nu mai poate să se pronunțe cu privire la măsura aestării preventive luată față de inculpat.
Contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public, arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160 ind.b alin.2 rap. la art.139, art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b și art.3 ind.5 cod proc. penală, în condițiile în care a procedat la verificarea (periodică) a stări de arest preventiv, a motivelor care au determinat această măsură, dacă ele mai subzistă sau nu, dacă sunt aceleași sau s-au schimbat, respingând cererea de revocare a măsurii arestării preventive, constatând că la momentul luării acesteia au fost respectate dispozițiile legale incidente.
În ceea ce privește înscrisul depus la dosar în xerocopie, privind suspendarea din profesia deținută de inculpat, act față de care reprezentantul parchetului își exprimă îndoiala, solicită a se constata că acesta este confirmat cu originalul și că poartă un număr de înregistrate la Oficil Registrul Comerțului, provenind de la o instituție a statului, atestându-se că inculpatul nu mai face parte din societatea în cadrul căreia era încadrat la momentul săvârșirii așa zisei infracțiuni reținute în sarcina sa.
Într-adevăr, inculatul a fost suspendat din profesia de evaluator judiciar pe o perioadă de 12 luni și nu exclus, așa cum se invocă de parchet, această măsură reprezentând o pedeapsă complementară prev. de art.64 lit.c cod penal, aspect care însă nu poate fi discutat în cauză la momentul de față.
Cu privire la pericolul social concret prezentat de inculpat, solicită a se avea în vedere încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, în care se concluzionează că reglementările cuprinse în art.5 paragraf I lit.c cu referire la paragraf III din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului sunt obligatorii, fac parte din norma de drept internă. Astfel, judecătorul procedează la verificarea stării de arest preventiv a inculpatului, a existenței temeiurilor ce stau la baza acestei măsuri, pe baza unor elemente concrete ale cauzei.
Prin urmare, instanța de fond, apreciind faptele din dosar nu doar din prisma pedepselor prevăzute de textul incriminator, contrar susținerlor parchetului care arată că în cauză se prefigurează aplicarea unei pedepse mari, în mod corect și legal, a apreciat că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. În acest sens, invocă cauza.contra Elveției, potrivit cu care se justifică menținerea stării de detenție preventivă numai în situația în care există indicii precise că inculpatul ar prezenta pericol pentru societate.
În stabilirea gradului de pericol social concret prezentat de inculpat, judecătorului fondului a procedat la o analiză corectă și legală a înscrisurilor din care reiese profilul moral și social al acestuia, profil ce trebuie pus în balanță, reieșind în persoana inculoatului un om ce conferă garanția onorabilității și corectitudinii, în sensul că dacă se a dispune ca el să nu ia legătura cu anumite persoane, în mod sigur va respecta această obligație.
În ceea ce privește situația martorei, solicită a se avea în vedere că infracțiunea de instigare la fals a acesteia nu a fost comisă de inculpat, iar contactarea martorei de către fiica inculpatului a fost una necesară pentru obținerea unor documente ce trebuie depuse în dosarele în care inculpatul era angajat în calitate de lichidator, probe în sensul influențării martorei neexistând la dosar, listingul despre care se face vorbire face doar dovada unei convorbiri telefonice și nu a conținutului acesteia.
Se mai arată că instanța de fond, făcând o corectă apreciere a probelor de la dosar, a reținut că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care dosarul a fost înaintat Curții Constituționale, iar excepția invocat poate fi soluționată în 6-8 luni, asigurându-se, totodată, instanța, prin obligațiile stabilite în sarcina acestuia, că nu va putea influența aflarea adevărului în cauză și că nu se va prezena la termenele ce se vor fixa.
Având în vedere cele arătate, că la momentul arestării preventive s-a putut vede reacția imediată a statului față de comiterea anumitor fapte, că judecata dosarului a fost suspendată, profilul social deosebit al inculpatului, contribuția acestuia la aflarea adevărului în faza de urmărire penală, că în penitenciar a fost inclus în programe de coordonare a activității celorlalți deținuți, solicită a se constata că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de liberate, așa cum s-a apreciat și de tribunal în mod corect și legal.
Se solicită astfel respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat, cu menținerea încheierii de ședință din 2.02.2009, măsura dispusă prin aceasta fiind justă, corectă și legală.
Avocat, cel de al doilea apărător ales al inculpatului, arată că arestarea preventivă a unei persoane se dispune atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.136, art.143 și art.148 cod proc. penală, avându-se astfel în vedere persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina acestuia și valoarea socială ocrotită.
Prin raportare la dispozițiile art.136 cod proc. penală în cauză trebuie stabilit dacă la acest moment cercetarea judecătorească va fi împiedicată prin punerea în libertate a inculpatului, și acest lucru nu poate fi susținut în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul oferă o multitudine de garanții în realizarea corectă a procesului penal, fără privarea sa de libertate, în condițiile în care anterior a avut o conduită generală excepțională, are o calificare profesională polivalentă și a colaborat cu organele de urmărire penală, ceea ce a dus la realizarea în foarte scurt timp a acesteia.
Arată că măsura dispusă de tribunal, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, este de natură să înlăture orice bănuială că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar influența aflarea adevărului în cauză.
Față de dispozițiile art.143 alin.1 și art.148 lit.f cod proc. penală, avute în vedere la privarea de libertate a unei persoane, susține că într-adevăr în speță fapta reținută în sarcina inculpatului este probată, dar există îndoieli cu privire la încadrarea juridică a acesteia, însă important este că dacă la momentul arestării această măsură era oportună, la acest moment pericolul social concret pentru ordinea publică nu mai este același.
social al faptei, invocat de reprezentantul Ministerului Public, nu a crescut ci chiar s-a diminuat, scoaterea din societate a inculpatului pentru o perioadă de 3 luni și posibilitatea aplicării unei pedepse sunt aspecte care dovedesc că s-a atins scopul preventiv al aplicării unei sancțiuni.
Mai susține că trebuie avute în vedere și circumstanțele comiterii faptei, în sensul că onorariul inculpatului - ca lichidator, stabilit de judecătorul sindic în valoare de 5.000 lei este unul insuficient desfășurării activității, în condițiile în care societatea în cauză era fără lichidități și trebuie plătiți anumiți colaboratori, toate acestea favorizând acceptarea comisionului și nu pretinderea banilor.
Pentru aceste motive, se solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, precizând că înlocuirea arestării preventive de către tribunal este o măsură benefică și pentru familia inculpatului, soția are grave probleme de sănătate, iar cei doi copii au nevoie de prezența sa. Depune la dosar note scrise.
Inculpatul, având cuvântul personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărători, însă dorește să facă unele precizări, și anume: nu se regăsește în înfățișarea formată de parchet cu privire la pericolul social prezentat de el pentru ordinea publică, în condițiile în care este o persoană care a făcut parte din comitetul de disciplină la nivel de țară, deține funcția de formator, nu se regăsește de asemenea în activitatea infracțională descrisă de unitatea de parchet ca fiind desfășurată în cadrul societății de insolvență.
De asemenea, arată că înscrisul cu privire la suspendarea din profesie este o fotocopie pentru că probabil originalul precum și alte xerocopii au fost depuse în celelalte dosare în care societatea sa avea atribuții de insolvență.
Cu privire la influențarea martorilor, menționează că nu este deranjat de nici o declarație a acestora, cu excepția cea a numitei, care i-a fost angajată și pe care a ajutat-o foarte mult, persoană cu care nu mai dorește să aibă nici o legătură.
Solicită a se avea în vedere și împrejurările în care se susține că s-ar fi comis fapta, fiind vorba de o activitate comercială legală desfășurată timp de 3 luni cu societatea aparținând denunțătorului, comisionul comercial ce a devenit mită iar lichidatorul infractor, nefiind vinovat în nici un fel de cele imputate.
Pentru aceste considerente, solicită punerea în libertate pentru a i se da posibilitatea să fie judecat în mod corect și onest și a-și apăra șansele de care beneficiază.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 02.02.2009 în baza art.303 alin.6 pr.pen. s-a luat act că instanța este competentă să se pronunțe cu privire legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și s-a respins ca neîntemeiată cererea avocatului inculpatului, domnul, cu privire la acest aspect.
În baza art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului iar în baza art.139 alin.2 pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art.160 alin.2 raportat la art.139 alin.1 și alin.35și la art.145 pr.pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, până la soluționarea definitivă a cauzei și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2/U/2008, emis de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.145 alin.11pr.pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organele de poliție în raza căreia se află domiciliul său din B, conform programului de supraveghere întocmit de acestea și ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio armă.
În baza art.145 alin.12pr.pen. s-a dispus ca inculpatul pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de martorii din cauză, de membrii familiei acestora și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- să nu exercite profesia de practician în insolvență și nici alte activități care au legătură cu această profesie;
- să nu se deplaseze la vreuna dintre societățile cu care a avut relații în perioada în care a desfășurat activitatea de practician în insolvență și să nu ia legătura cu vreunul dintre angajații sau reprezentanții acelor societăți.
În baza art.145 alin.22pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credință obligațiile stabilite la alineatele precedente, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere către persoanele și instituțiile prevăzute la art.145 alin.21pr.pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.103/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art.254 alin.1 pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 alin.1 pen.
S-a reținut că, în calitate de practician în insolvență în cadrul, desemnat prin sentința comercială nr.2643/05.06.2008 a Tribunalului București - secția a VII-a Comercială, ca administrator judiciar al GRUP RL. B, aflată în procedura de insolvență, inculpatul a pretins în perioada 24.07.2008 - 14.11.2008 de la denunțătorul - administrator al SC. P (fostă P) un procent de 5% din valoarea lucrărilor executate și care urmau a fi prezentate la decontare de firma denunțătorului în baza contractului nr.4 din 02.05.2008, încheiat cu societatea aflată în insolvență, și a primit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 01.09.2008 suma de 31.200 lei, pe data de 02.09.2008 suma de 4.300 lei, în ziua de 04.11.2008 suma de 6.000 lei, iar la data de 14.11.2008 suma de 35.000 lei - ultima remitere fiind constatată în urma unei proceduri flagrante - pentru semnarea și ștampilarea, în derularea contractului, a documentelor necesare decontării contravalorii lucrărilor de construcție realizate, semnătură și ștampilă fără de care Primăria Orașului, beneficiara lucrărilor, și unitatea bancară nu ar fi efectuat plata sumelor respective.
În aceeași calitate, arătată mai sus, inculpatul a determinat-o cu intenție pe, angajată în cadrul firmei sale ca jurist, să completeze în fals procesul verbal al adunării creditorilor din data de 29.09.2008, după ce acesta fusese semnat de reprezentanții creditorilor, prin adăugarea în conținutul înscrisului a unor mențiuni contrare realității.
Prin încheierea nr.37/15.11.2008 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova, în temeiul art.1491alin.9 pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, față de inculpat, în baza art.1491alin.12 pr.pen. rap. la art.146 alin.111pr.pen. dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi municipiul B fără încuviințarea Tribunalului Prahova pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 15.11.2008 și până la 13.12.2008 inclusiv, față de inculpat.
În temeiul disp. art.145 alin.11și alin.12pr.pen. pe durata acestei măsuri inculpatul a fost obligat să respecte, următoarele obligații:
-să se prezinte la Ministerul Public -Parchetul de pe langa ICCJ - Directia Natională Anticoruptie, Serviciul Teritorial Ploiești, ori de câtre ori va fi chemat;
-să se prezinte la Sectia de Politie, desemnată cu supravegherea sa, în raza căreia se află domiciliul său din B, sector 4, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori va fi chemat;
-să nu schimbe domiciliul fără încuviințarea Tribunalului Prahova;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
-să nu se apropie de denunțătorul sau să se afle în locuința acestuia, sau membrii familiei sale și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
-să nu exercite profesia de practician în insolvență, conform Legii nr.85/2006, în cadrul SC B sau in cadrul altei societati de insolvență
În temeiul art.145 alin.21si 22.pr.pen. o copie de pe încheiere, după rămânerea definitivă, s-a dispus a fi comunicată organelor prevazute de aceste texte de lege, atragându-se atenția inculpatului, că in caz de incalcare cu rea-credință a acestei măsuri sau a obligațiilor precizate se va lua față de acesta măsura arestarii preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului la data de 15.11.2008 orele 2200, dacă nu este retinut sau arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din data de 15.11.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a casat încheierea nr.37/15.12 2008 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 15.11.2008 până la data de 13.12.2008 inclusiv și emiterea mandatului de arestare preventivă nr.2/U/2008.
Instanța de fond a mai reținut că primirea sumelor de bani, totalizând circa 77.000 lei a fost recunoscută de către inculpatul, inclusiv destinația acestora, aceea de recompensare pentru îndeplinirea atribuțiilor în exercițiul funcțiunii de administrator judiciar.
Conținutul proceselor verbale privind convorbirile telefonice, al acelora de supraveghere electronică în mediul ambiental din locația SC SRL P, al înregistrărilor audio - video, constatările infracțiunii flagrante din data de 14.11.2008, coroborate cu denunțul și declarațiile martorului, precum și cu explicațiile date de inculpat, inclusiv în fața Curții de APEL PLOIEȘTI, au confirmat presupunerea rezonabilă a existenței unor probe și indicii temeinice, în sensul art.681pr.pen. potrivit cărora, în perioada 1 septembrie - 14 noiembrie 2008, pe baza unei convenții prealabile, în calitate de lichidator judiciar, inculpatul a săvârșit acte materiale specifice laturii obiective a infracțiunii de luare de mită sub forma pretinderii, acceptării și primirii sumei de circa 77.000 lei, în vederea confirmării situațiilor de lucrări privind contractul nr.4/2008 încheiat cu SC GRUP SRL - societate în insolvență.
Prin încheierea de ședință din data de 08.01.2009, Tribunalul Prahova, în baza art.29 din Legea nr.47/1992 republicată și art.146 lit.d din Constituția României republicată, a dispus trimiterea dosarului de fond la Curtea Constituțională a României, în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.3001, art.913alin.3 teza finală și art.914pr.pen. raportat la art.21 alin.3, art.24 alin.1, art.26 alin.1, art.28 și art.124 alin.2 din Constituția României, excepții invocate de inculpatul. Totodată, s-a dispus, în baza art.303 alin.6 pr.pen. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională și fixarea unui termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, potrivit art.3002pr.pen. la data de 29.01.2009.
Cu privire la cererea avocatului inculpatului, domnul, potrivit căreia, în interpretarea principiului unicității cauzei, instanța trebuie să ia act că nu se poate pronunța cu privire la măsura arestării preventive luată față de inculpat, deoarece lipsește dosarul de fond, tribunalul a reținut că această cerere este neîntemeiată.
Astfel, dispozițiile art.303 alin.6 pr.pen. și cele ale art.29 din Legea nr.47/1992 republicată nu pot fi interpretate restrictiv, în sensul unei apărări excesive a drepturilor persoanelor arestate preventiv în detrimentul societății civile sau al ordinii publice, care trebuie să fie în continuare protejate. Or, statul de drept nu poate conferi eficient o astfel de protecție prin lăsarea în libertate a unor persoane bănuite sau cercetate pentru comiterea unor infracțiuni grave.
Totodată, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de un inculpat este și un mijloc de garantare a drepturilor acestuia pe perioada de suspendare a judecării fondului acelei cauze, perioadă în care s-ar putea schimba temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive sau ar putea apărea temeiuri noi.
În ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că măsura a fost luată prin încheierea din data de 15.11.2008, de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu respectarea prevederilor legale, așa cum s-a arătat mai sus.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut că, potrivit extrasului din Registrul societăților profesionale cu nr.1517/16.12.2008 eliberat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, inculpatul nu mai are calitatea de asociat la societatea Management și Consultanță Profesională de Insolvență.
În materia măsurilor preventive, un document internațional care stă la baza reglementărilor din legislațiile procesual penale europene este Convenția Europeană a Drepturilor Omului (), iar din prevederile sale una din ideile generale care se degajă este că privațiunea de libertate poate fi înlocuită, în anumite condiții legale, cu alte măsuri procesuale care să garanteze buna desfășurare a cauzei penale fără menținerea stării de arest, inculpatul putând fi eliberat (în condițiuni de control judiciar sau pe cauțiune).
În sarcina inculpatului s-au reținut infracțiuni de o gravitate deosebită, însă trebuie avut în vedere faptul că legiuitorul nu a exclus aceste infracțiuni din categoria celor pentru care inculpații pot fi puși în libertate, iar potrivit art.5 pct.3 și art.6 pct.1 din, aceștia au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil sau eliberați în cursul procedurii de judecată, în situația în care judecarea cauzei este amânată (sau suspendată) o perioadă îndelungată.
În aceste condiții, instanța a constatat că temeiurile care au motivat menținerea măsurii arestării preventive până în prezent s-au schimbat, având în vedere că, în prezent, inculpatul nu mai are calitatea de practician în insolvență, astfel că nu mai poate influența persoanele de la societatea Management și Consultanță Profesională de Insolvență. Prin urmare, menținerea măsurii arestării preventive față de acesta nu se mai justifică și în continuare, motiv pentru care a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art.160 alin.2 raportat la art.139 alin.1 și alin.35și la art.145 pr.pen.
Această din urmă măsură a fost luată față de inculpat pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal și pentru același motiv, în baza art.145 alin.11pr.pen. și art.145 alin.12pr.pen. s-au stabilit în sarcina inculpatului respectarea unor obligații care să asigure buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii sale de la judecată și, în cazul în care va fi condamnat, de la executarea pedepsei.
La pronunțarea unei astfel de soluții, instanța a avut în vedere și persoana inculpatului care are un statut profesional bine definit, nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil și o familie organizată.
Impotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, s-a susținut că articolul 139 alin.2 pr.penală invocat în dispozitivul hotărârii ca temei legal al dispoziției de respingere ca neîntemeiată a cererii de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărătorii săi aleși, a fost utilizat în mod greșit avându-se în vedere și stadiul procesual în care se găsește la acest moment cauza, respectiv aceea a judecății, fază ce impune utilizarea în această situație a unor alte texte de lege și anume 300/2 pr.penală rap. la art.160/b alin.2 pr.penală.
S-a menționat că, în opinia parchetului, art.160/b alin.2 pr.penală nu poate fi folosit prin raportare la art.139 alin.1 și alin.3/5 și art.145 pr.penală, ca argument juridic a înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât această prevedere legală conține cazurile expres și exhaustiv menționate ce determină măsura revocării arestării preventive a inculpatului.
Eronat au fost corelate disp. art.139 alin.2 pr.penală și art.160/b alin.2 pr.penală care constituie temeiurile legale ce sunt avute în vedere la încadrarea în drept a revocării măsurii preventive a arestării, cu disp. art.139 alin.1 și alin.3/5 - art.145 pr.penală care reglementează înlocuirea arestării preventive cu una din măsurile prev. de art.136 alin.1 lit.b și c pr.penală, în cazul de față obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În mod greșit dispozițiile adoptate au fost încadrate în texte de lege care reglementează cu totul alte măsuri decât cele adoptate în speță.
Pe de altă parte soluția nu este corectă și datorită existenței unei contradicții evidente care apare în momentul în care, deși se dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, totuși aceasta este revocată în fapt, hotărându-se și punerea sa în libertate.
ar fi fost, ca de vreme ce s-a decis respingerea ca nefondată a cererii de revocare a arestării preventive, această măsură să fie menținută.
S-a mai invocat ca o contradicție evidentă existentă în cuprinsul dispozitivului hotărârii constă și aceea că, deși în baza art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b pr.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, totuși instanța de fond a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei, dispunând punerea de îndată a inculpatului în libertate.
Recurentul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate, luându-se în considerare atât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de luare de mită săvârșită în formă continuată, cât și gradul sporit de pericol social al ambelor fapte comise de acesta, cel în cauză pretinzând și primind în numai trei luni, prin acte materiale repetate, cu titlu de mită suma de 766 milioane lei vechi de la denunțătorul, administrator al SC " " SRL, căruia i-a condiționat semnarea și ștampilarea unor documente comerciale indispensabile activității desfășurate și încasării sumelor de bani cuvenite, de remitere a mitei.
Gradul de pericol social sporit pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul este dat atât de modul de operare întrebuințat la comiterea infracțiunii de luare de mită, cât și de conduita parțial sinceră afișată în cursul urmăririi penale în fața organelor de anchetă dar și a instanței de judecată.
Mai mult decât atât, la aprecierea gradului de pericol social trebuie luat în considerare că pe lângă infracțiunea de luare de mită pentru care s-a dispus arestarea preventivă, inculpatul a mai comis o altă faptă penală ce a constat în instigarea angajatei sale pe funcția de jurist - - să falsifice un document esențial pentru procedura de insolvență derulată cu privire la SC Grup SRL B pentru care inculpatul a fost desemnat ca administrator judiciar.
S-a susținut că, oportunitatea menținerii arestării preventive a inculpatului este evidentă și din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind înlăturată astfel, pe de o parte împiedicarea acestuia de a lua legătura cu martorii sau cu alte persoane pe care le-ar putea determina să adopte o poziție de favorizare a sa, cercetarea judecătorească situându-se în faza de început.
conduita ilicită a inculpatului ce a fost reținută în actul de sesizare al instanței poate avea noi valențe în situația punerii în libertate cel în cauză având tot interesul să-i ceară susnumitei adoptarea unei poziții care să-l favorizeze în cursul procesului.
Din această perspectivă, măsura obligării de a nu părăsi localitate este lipsită de eficiență, numai împiedicarea libertății de mișcare a inculpatului prin ținerea sa în stare de arest preventiv făcând într-adevăr imposibilă luarea legăturii direct sau prin interpuși cu, cu ceilalți martori din dosar și chiar cu denunțătorul, până în prezent neaudiați de instanță.
Față de apărarea formulată de inculpat în fața instanței de fond, respectiv invocarea dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicită a se constata că prin acest text de lege nu se cuantifică perioada rezonabilă în care poate fi cercetată o persoană, însă în speță se poate constata că rechizitoriul a fost emis la scurt timp de la sesizarea organelor de urmărire penală, fiind astfel respectat principiul rezonabilității.
În susținerea considerentelor expuse, s-au invocat de reprezentantul Ministerului Public: Cauza Letellier contra Franței și Cauza Dumont-Maliverg contra Franței, din care reiese că se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea faptei de influențare a martorilor, raportat și la actele dosarului.
Edificatoare s-a apreciat Cauza Barfus contra Cehiei,unde Curtea a reținut că riscul sustragerii inculpatului de la desfășurarea procedurilor judiciare ar rezulta și din săvârșirea unei infracțiuni grave pentru care acesta riscă o condamnare cu pedeapsa închisorii pe o durată îndelungată.
Consideră că durata arestării preventive nu a depășit limitele de rezonabilitate avându-se în vedere modul de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, prestigiul funcției de practician în insolvență deținută de inculpat, valoarea mare a sumelor pretinse și primite în mod repetat de către inculpat, noua infracțiune comisă de acesta după săvârșirea primelor acte materiale ce intră în conținutul faptei de luare de mită și riscul ca inculpatul să contacteze pe precum și pe martorii audiați în cauză, ceea ce ar pricinui un deserviciu major activității de cercetare judecătorească.
Perioada de timp scurtă derulată până în prezent (intervalul cuprins între 15.11.2008 și 02.02.2009) nu justifică încetarea temeiurilor care au determinat și impus arestarea preventivă a inculpatului precum și menținerea ulterioară a acestor măsuri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele cuprinse în recursul declarat de Parchetul de pe lângă, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, ca și de dispozițiile legale incidente în materie, art.300/2, 160/b, 139, 145 și 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de parchet, în care se invocă faptul că dispozitivul încheierii atacate nu s-ar înțelege pentru că a fost folosit ca temei de drept al respingerii ca neîntemeiată a cererii de revocare a măsurii preventive formulate de inculpat art.139 alin.2 pr.penală și nu art.300/2 rap. la art.160/2 alin.2 pr.penală, sau că instanța de fond în mod eronat a corelat dispozițiile art.139 alin.2 pr.penală și art.160/b alin.2 pr.penală cu disp. art.139 alin.1 și al.3/5 și art.145 pr.penală, sau că art.160/b alin.2 nu poate fi folosit prin raportare la art.139 alin.1 și 3/5 și art.145 pr.penală ca argument juridic al înlocuirii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, deoarece această prevedere legală conține cazurile ce determină doar măsura revocării arestării preventive, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat.
La termenul din 29 ianuarie 2009, judecătorul fondului a procedat la verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății în conformitate cu dispozițiile art.300/2 pr.penală care, în cuprinsul lor, fac trimitere la art.160/b pr.penală.
În conformitate cu aceste texte de lege, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea din data de 15 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, prin această încheiere Curtea de APEL PLOIEȘTI,a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, constatând a fi îndeplinite atât dispozițiile art.143 pr.penală privind existența unor probe și indicii temeinice de săvârșire de către inculpat a faptelor de care era învinuit, luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin.1 cod penal, rap la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41alin.2 cod penal, cât și cele ale art.148 lit f pr.penală.
În cadrul acestei verificări impusă de disp. art. 300/2 pr.penală, judecătorul fondului a apreciat ca neîntemeiată cererea inculpatului de revocare a arestării preventive, susținând că măsura arestării inculpatului a fost luată cu respectarea prevederilor legale de către Curtea de APEL PLOIEȘTI prin încheierea din 15 noiembrie 2008.
Ca temei legal al respingerii cererii de revocare a arestării preventive, judecătorul fondului a menționat dispozițiile art. 139 alin.2 pr.penală care statuează "când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere"
Prin urmare, instituția revocării arestării preventive operează în primul rând pentru motive de nelegalitate sau când nu mai există temeiuri care să impună menținerea acesteia, aceasta însemnând, în opinia Curții, o înlăturare a măsurii luate, fără se dispune o alta mai ușoară.
Or, în cazul de față, așa cum am arătat mai sus, instanța de fond nu a constatat existența vreunui motiv de nelegalitate a arestării preventive, dar a considerat că aceasta poate fi înlocuită cu măsură preventivă mai ușoară, susținând că s-au schimbat unele din temeiurile ce au determinat inițial luarea acesteia.
Pe de altă parte, dispozițiile art.139 alin.1 pr.penală, statuează că "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii" iar în alineatul 3/5 al aceluiași articol, se prevede că " măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b și c pr.penală".
Trebuie menționat că articolul 136 se referă la obligarea de a nu părăsi localitatea - lit.b și la obligarea de a nu părăsi țara - lit.c, iar textul de lege care reglementează conținutul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea dispusă în cauză de judecătorul fondului prin înlocuirea arestării preventive, este reglementat în art.145 pr.penală.
Așa fiind, în opinia Curții, temeiul de drept invocat de prima instanță,atât în cazul respingerii cererii de revocare a arestării preventive - art.139 alin.2 pr.penală, cât și cel pentru admiterea cererii de înlocuire a acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea - art.139 alin.1 și alin. 3/5 pr.penală, au fost folosite în mod corect. De asemenea, nu s-a greșit în nici un fel atunci când dispozițiile art.139 alin.1 și alin.3/5 pr.p au fost raportate la cele ale dispozițiilor art.145 pr.penală, odată ce judecătorul fondului a considerat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
În opinia Curții, nici raportarea acestor texte și la dispozițiile art.160/b alin.2 pr.penală nu este greșită. Aceste dispoziții statuează că " dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea deîndată în libertate a inculpatului".
Curtea consideră că, și în condițiile în care acest text nu se referă în mod expres la posibilitatea înlocuirii arestării preventive cu vreuna din cele două măsuri arătate mai sus, aceasta nu înseamnă că această procedură prevăzută de dispozițiile art.139 alin.1 și alin.3/5 pr.penală este exclusă în cursul judecății, atunci când are loc verificarea arestării preventive. Adoptarea unui astfel de punct de vedere, susținut în argumentația parchetului, duce la o situație discriminatorie, prin aceea că înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara ar fi admisibilă în cursul urmăririi penale și niciodată aplicabilă în cursul judecății, ceea ce nu este de acceptat.
Prin considerentele de mai sus, Curtea a răspuns și unui alt motiv de recurs invocat de parchet și anume că ar exista o contradicție între respingerea ca neîntemeiată a cererii de revocare și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cele două soluții fiind complementare și nu contradictorii.
Astfel, instanța de fond a considerat că arestarea preventivă s-a dispus în condiții de deplină legalitate și oportunitate, dar a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii s-au schimbat, astfel încât nu se impune revocarea ei ci, doar înlocuirea cu o măsură mai ușoară, neprivativă de libertate.
Parchetul a contestat într-un alt motiv de recurs și temeinicia acestei soluții adoptate de prima instanță, susținând în principal că se impunea în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea apreciază ca nefondat și acest motiv de recurs.
Este de netăgăduit că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin.1 rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 rap. la art.290 cod penal au o gravitate deosebită, mai ales infracțiunea de luare de mită, gravitate reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune( 3 la 12 ani închisoare) și de cuantumul sumelor de bani pretinse de inculpat în calitatea sa de practician de insolvență ce au totalizat 77.000 lei.
La momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, în condițiile constatării flagrante a primirii de către inculpat a sumei de 35.000 lei pentru semnarea și ștampilarea, în vederea decontării, a unor documente, în beneficiul societății administrate de denunțător au fost avute în vedere aspectele menționate în paragraful anterior precum și faptul că inculpatul a săvârșit fapta în calitate de administrator judiciar al unei societăți aflate în insolvență. Inculpatul exercita această însărcinare, dispusă printr-o sentință a Tribunalului București - Secția Comercială, fiind practician de insolvență în cadrul
Or, de la data ultimei verificări a arestării preventive a acestuia ce a avut loc la data de 8 decembrie 2008, când s-a și dispus menținerea măsurii, acesta a pierdut calitatea de asociat în cadrul societății de insolvență, împrejurare atestată de "extrasul din Registrul Societăților Profesionale" eliberat la 16 decembrie 2008de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, societatea de insolvență aparținând la acest moment altei persoane.
Prin urmare, așa cum a susținut și prima instanță, s-a înlăturat pericolul continuării activității infracționale, a influențării persoanelor angajate în firma L, precum și riscul folosirii în mod abuziv de către inculpat a calității de practician de insolvență, din care figura doar ca fiind suspendat din profesie.
Totodată trebuie menționat că în prezent, cursul judecății cauzei de fond este întrerupt ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu rezolvarea unor excepții de neconstituționalitate a unor texte din procedura penală, excepții invocate de inculpat, existând astfel posibilitatea ca suspendarea să se prelungească cel puțin câteva luni, iar această situație intervenit până la faza administrării probelor.
În ce privește riscul influențării negative de câtre inculpat continuării procesului dacă acesta ar fi pus în libertate, trebuie precizat că instanța de fond a instituit toate garanțiile necesare în acest sens, interzicând inculpatului să intre în contact cu martorii din cauză sau cu societățile pentru care a desfășurat activitatea de practician de insolvență, iar dacă inculpatul va încălca aceste obligații se va lua față de el, din nou măsura arestării preventive.
În opinia curții soluția instanței de fond respectă și exigențele articolului 5 paragraful 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care prevăd că " orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de par.1 lit.c din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Așa fiind, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE -SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova.
Cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE -SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, privind pe inculpatului (fiul lui și, născut la 07.11.1957), în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.BEJ
4 ex./10.02.2009
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
