Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul domiciliat în B, Al. - nr. 213, județul B împotriva sentinței penale nr. 173 pronunțată de Tribunalul Buzău la data de 04.11.2008, prin care a fost respinsă plângerea acestuia formulată în temeiul dispozițiilor artr.278 ind.1 cod proc. penală împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din 13 iunie 2008, adoptată în dosarul nr.128/P/2008, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul petent și reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul petent precizează că prezenta cale de atac vizează sentința penală nr.173 din 4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, aceasta fiind nelegală, într-o totală contradicție cu probele aflate la dosarul cauzei.
Nu s-a avut în vedere că plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr.3626/P/2007 a fost retrasă în urma săvârșirii asupra sa a unei infracțiuni de șantaj de către agentul de poliție ce a instrumentat cauza, cu atât mai mult cu cât faptele reclamante prin aceasta subzistă și în prezent iar la data de 8 octombrie 2007 s-a depus o cerere de continuare a cercetărilor. Judecătorii și procurorii care au ajuns să instrumenteze acest dosar nr.3626/P/2007 au avut un interes în al soluționa într-un anume fel, deoarece ei sunt cei care au finalizat și dosarul nr.4746//P/2007.
Mai arată că în mod greșit instanța a reținut în sentința civilă nr.76 că a susținut faptul că procurorul de caz a adoptat o rezoluție legală, aspect ce nu corespunde realității, deoarece și în prezent se află în conflict cu numita, iar dosarul 4746/P/2007 a fost unul "fabricat" de intimat împotriva sa.
Susține că surprinzător în cauză este că același intimat-agent de poliție - a soluționat atât plângerile depuse de reclamanta la data de 13 iulie 2007 și 14 august 2008 cât și plângerea depusă de petent la 7 august 2008 împotriva acesteia.
Pentru aceste motive, solicită să se constate, conform actelor aflate la dosarul cauzei, că intimatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reclamate în plângere, să se dispună cercetarea acestuia de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, deoarece Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua "mușamalizat" tot dosarul.
De asemenea, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru efectuarea de verificări asupra avansării agentului de poliție, intimat în cauză, în sensul de ase stabili dacă așa stau lucrurile și continuarea cercetărilor prin audierea martorilor propuși în dosarul cu nr.3626/P/2007.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petentul, în deplină cunoștință de cauză și-a retras plângerea formulată împotriva numitei, astfel că lucrătorul de poliție nu a procedat în consecință și în mod legal a luat act de declarația petentului.
În ceea ce privește susținerile recurentului petent, în sensul comiterii infracțiunii de șantaj de către intimat, precizează că nu se depune nici o dovadă în acest sens, prin urmare, afirmațiile părți nu pot fi reținute.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului declarat de petent împotriva sentinței nr.173 din 4.11.2008 ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 04 noiembrie 2008 Tribunalului Buzăus -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului domiciliat în municipiul B,-, județul B împotriva rezoluției din 13 iunie 2008 emisă în dosarul nr. 128/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Totodată, acesta a fost obligat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Plângerile penale formulate la datele de 12 iulie și 08 august 2007 de precum și la 16 și 17 august 2007, de petentul, cu duble calități de părți vătămate și făptuitori, privind săvârșirea unor infracțiuni (art. 220 cod penal, lovire, tulburare de posesie, amenințare) obiect al dosarului de urmărire penală nr. 3626/P/2008 a fost instrumentat de făptuitorul intimat, agent de poliție în cadrul Poliției municipiului B - Compartimentul Criminalitate Judiciară, cu respectarea regulilor privind repartizarea dosarelor, inclusiv dispozițiilor primite pentru conexarea acestora, în vederea efectuării actelor premergătoare.
Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de acesta la data de 29 august 2007 avut la bază pe lângă procesele verbale întocmite cu ocazia deplasării în teren, la imobilul în litigiu, declarațiile din 17 august 2007 date în scris de ambii petenți și, din care rezultă fără dubiu că aceștia au înțeles să își retragă plângerile formulate.
În atare situație, soluția adoptată prin rezoluția atacată este corectă, intimatul neputând fi învinuit de abuz în serviciu întrucât părțile implicate în cauză, fiind majore au acționat în deplină cunoștință de cauză și capacitate de exercițiu a drepturilor procesuale.
Chiar dacă anterior, cauza s-ar fi instrumentat în mod necorespunzător organele de cercetare penală nu mai puteau da curs solicitării petentului pentru reluarea anchetei privind faptele sesizate inițial, indiferent de motivul invocat, pretinsa vătămare ulterioară a intereselor sale concretizată în nerespectarea înțelegerii de partea adversă, fiind consecința propriei culpe și nu a agentului șef de poliție care a aplicat dispozițiile ce reglementează încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.
De altfel, nici nu s-a dovedit cu certitudine cercetarea locală din data de 15 august 2007 s-a finalizat printr-un proces verbal, mai ales că două zile mai târziu lucrătorul de poliție a revenit la locul în litigiu, întocmind actul procedural din 17 august 2007.
Pe de altă parte, din lucrările dosarului nr. 4746/P/2007 rezultă că propunerea făptuitorului de încetare a urmăririi penale a rămas definitivă, prin decizia nr. 116/2008 a Tribunalului Buzău, respingându-se recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 76/29 ianuarie 2008 Judecătoriei Buzău, având ca obiect plângerea conform disp. art. 2781Cod proc. penală.
Luându-se în considerare și această împrejurare s-a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin rezoluția nr. 128/P/2008 și respectiv nr. 409/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 263 și art. 272 cod penal, este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul persoană vătămată criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că soluția adoptată contravine probelor administrate în dosarul nr. 3626/P/2007, din care rezultă că retragerea plângerii penale ar fi consecința săvârșirii infracțiunii de șantaj de către intimatul, faptele reclamate subzistă și în prezent iar la data de 08 octombrie 2007 s-a depus cerere de continuare a cercetărilor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe baza unor probe fabricate mincinos de către respectivul agent șef de poliție și colaboratorii săi, făptuitorii și, aceeiși procurori ar fi instrumentat și dosarul nr. 4746/P/2007, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților Bulete, și, pentru fapte din 25 noiembrie 2007 fost confirmată prin sentința penală nr. 533 din 23 iunie 2008 Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 218/15 august 2008, adoptată de aceeași judecători.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru efectuarea de verificări asupra avansării intimatului, precum și continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr. 3626/P/2007, prin audierea martorilor propuși în dovedirea faptelor sesizate inclusiv după data de 17.08.2007.
În fața instanței de control judiciar, petentul persoană vătămată a depus o serie de acte procedurale efectuate în dosarele menționate precum și în dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Buzău, ca înscrisuri noi, precizându-se totodată că obiectul prezentului recurs îl formează sentința penală nr. 173 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Verificând lucrările și materialul din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate și precizate la dezbaterea căii de atac ordinare, a înscrisurilor prezentate ca acte noi, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, rezultă că recursul petentului - persoană vătămată nu este fondat, după cum se va expune în continuare:
Sub un prim aspect, Curtea observă că potrivit acestui ultim text de lege, coroborat cu dispozițiile art. 335, art. 336, art. 238 Cod proc. penală, în cazul plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată, verificarea legalității și temeiniciei soluției adoptate de procuror este limitată la persoanele și faptele, obiect al sesizării cu care au fost investite organele de urmărire penală în condițiile art. 221 și urm. din același cod, până la momentul emiterii actelor procedurale atacate la instanța competentă să judece cauza în fond.
Prin plângerile penale, conexate în dosarul nr. 128/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, la data de 19.02.2008 petentul a sesizat concomitent unitățile de parchet de pe lângă acest tribunal, cât și Judecătoria Buzău, solicitând cercetarea penală a intimatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, omisiunea sesizării organelor judiciare și reținerea sau distrugerea de înscrisuri prev. și ped. de art. 246, art. 263 și respectiv art. 272 Cod penal.
În fapt, s-a susținut că activitatea infracțională ar fi fost defășurată cu ocazia instrumentării dosarului de urmărire penală nr. 3626/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și în exercitării atribuțiilor de cercetare penală ca agent șef în cadrul Poliției municipiului B, Biroul Poliției de Ordine Publică, Compartimentul Criminalitate Judiciară.
Din examinarea actelor procedurale aflate în cauza respectivă rezultă că potrivit regulamentului de funcționare a compartimentului respectiv și în calitatea deținută intimatul a soluționat plângerile penale formulate la 12.07.2007 și 14.08.2007de petenta I, obiect al dosarului nr. 3626/P/2007, precum și cele introduse la 16. și 17.08.2007 de petentul, obiect al dosarelor nr. 4353/P/2007 și nr. 4418/P/2007, aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Constatându-se că cei doi petenți au calități duble de persoană-vătămată și făptuitor iar infracțiunile sesizate, tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal și respectiv distrugere prev. de art. 217 Cod penal, lovire prev. de art. 180 Cod penal, amenințare prev. de art. 193 Cod penal și tulburare de posesei prev. de art. 220 Cod penal pretins a fi comise în datele de: 05.08.2007 și 16.08.2007 privesc litigiul purtat în legătură cu imobilul situat în municipiul B,-, prin rezoluție și sub supravegherea procurorului de caz, s-a dispus conexarea celor patru plângeri sub nr. 3626/P/2007.
Apreciind că valorificarea drepturilor invocate s-ar realiza în fața instanței civile, în mai multe rânduri intimatul a convocat părțile, încercând o rezolvare amiabilă a neînțelegerilor notorii, inclusiv prin deplasarea la fața locului, constatările efectuate consemnându-se în final prin procesul-verbal din 17.08.2007 și fotografiile judiciare efectuate de agentul tehnician criminalist din cadrul aceleiași unități de poliție.
Pe baza activităților desfășurate la aceeași dată, petenții și au înțeles să se împace, în care sens au dat declarații în fața agentulu ide poliție, solictând să se ia act că își retrag plângerile formulate, asumându-și obligații pentru înlătuarea impedimentelor constatate privind normala folosirea curții imobilului, iar în final chiar efectuarea unui schimb de terenuri după reglementarea situației juridice cu fostul proprietar.
Susținerea recurentului în sensul că atitudinea procesuală ar fi fost determinată de făptuitorul prin șantaj, în calitatea deținută, în lipsa descrierii actelor materiale pretise și indicării vreunor dovezi, constituie o simplă afirmație, contrazisă chiar prin conținutul declarațiilor olografe, fiecare parte detaliind pretențiile apreciate ca utile în exercitarea deplinei posesii și folosințe a curții imobilului - corp comun, dobândit de la același vânzător.
Mai mult, cu această ocazie el a precizat expres că față de cele consemnate înțelege să-și retragă toate plângerile formulate și nu dorește să se judece în instanță.
Așadar, nu există dubii că persoana majoră fiind, acesta a acționat în deplină cunoștință de cauză și capacitate de exercițiu a drepturilor procesuale determinate prin art. 131 rap. la art. 132 Cod penal, caracterele scrise aplicate și motivația sistării ciclului procesual excluzând orice alterare a stării psihice, inclusiv în sensul art. 68/1 cod pr. penală.
Poziția adoptată ce a stat la baza referatului întocmit de lucrătorul de poliție și propunerea de neîncepere a urmării penale în temeiul art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală sunt recunoscute chiar de petentul prin cererea formulată la data de 08.10.2007, când solicitând repunerea pe rol a dosarelor sus menționate și continuarea cercetărilor privind faptele din sesizate la 16 și 17.08.2007 a invocat nerespectarea condițiilor stabilite la data de mai sus de către făptuitoarea.
Or, potrivit dispozițiilor art. 180, art. 193, art. 220 și art. 217 alin. 1 Cod penal, în cazul infracțiunilor de lovire, distrugere, tulburare de posesie și amenințare punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată, iar retragerea ori împăcarea părților înlătură răspunderea penală indiferent de faza procesuală.
În atare situație, față de prevederile art. 228 Cod procedură penală, legal prin hotărârea atacată prima instanță a confirmat ca legală și temeinică rezoluția adoptată de procuror în dosarul nr. 128/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, intimatul fiind obligat să propună neînceperea urmăririi penală în cele trei cauze instrumentate, conexate sub nr. 3626/P/2007, îndeplinindu-și întocmai atribuțiile specifice funcției de organ de cercetare penală, conform art. 10 lit. a din același cod.
Separat de aceasta, justificat s-a reținut și inexistența infracțiunilor incriminate în dispozițiile art. 263 și art. 272 Cod penal, deoarece legalitatea actelor procedurale efectuate în cadrul soluționării celor patru plângeri având ca obiect fapte comise de cele două părți la 05 și 17.08.2007, nu mai putea forma obiectul actelor premergătoare, nemaiproducând vreo consecință juridică, cât timp s-ar fi comis anterior datei de 17.08.2007, deci împăcării părților în cauză.
Împrejurarea că intimata, chiar în zilele următoare nu a respectat convenția civilă acceptată de recurent în condițiile expuse nu este imputabilă intimatului, dispozițiile procedurale penale nepermițând redeschiderea cercetărilor, într-o asemenea situație tragerea la răspundere penală ori civilă putându-se realiza printr-o nouă sesizare a organelor judiciare.
De altfel, parte din faptele pretins a fi comise ulterior intervenției împăcării au format obiectul altor plângeri penale în alte cauze, unele chiar verificate și de instanțele judecătorești, pronunțându-se soluții intrate sub puterea lucrului judecat, prin hotărâri judecătorești adoptate de complete de judecată în compunerea cărora nu au intrat aceeași magistrați, cum s-a pretins prin motivele de recurs.
În fine, în raport de textele de lege mai sus arătate și considerațiile făcute pe marginea acestora este de observat și faptul că procedura prev. de art. 278/1 nu permite extinderea procesului penal după sesizarea instanței de judecată, cu atât mai mult la judecata căilor de atac, pentru alte fapte sau persoane ce nu au constituit obiectul sesizării instrumentate de procuror și măsurilor dispuse prin rezoluția de netrimitere în judecată, atacate.
Concluzionând, hotărârile recurate sunt juste și conforme legii, iar recursul declarat de petentul-persoană vătămată se va respinge ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, menținându-se rezoluțiile date în dosarul nr. 128/P/2008 din 13.06.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală față de intimatul, în prezent subinspector de poliție la Poliția orașului P, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 263 și art. 272 Cod penal.
Văzând și disp.art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul. domiciliat în B,-, județul B împotriva sentinței penale nr. 173 din 04.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./25.02.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caraCter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
