Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
DOSAR NR-
DECIZIA NR.95
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 30.12.1987, domiciliat în,-, județul P și partea responsabilă civilmente TRANSPORT, cu sediul în,-, județul P și punct de lucru în, str. P -, județul P, împotriva deciziei penale nr. 240 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care au fost respinse apelurile formulate de inculpatul, partea responsabila civilmente SC Transport SRL, părțile civile, și, prin ocrotitor legal, împotriva sentinței penale nr. 90 din 30. 05.2007 pronunțată de Judecatoria Sinaia, ca nefondate.
De asemenea, a fost respinsă cererea apelanților părți civile de instituire a sechestrului asigurator, ca neîntemeiată.
Părțile au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată către stat, după cum urmează: apelantul inculpat la 610 lei, care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției; apelanta parte responsabilă civilmente SC. Transport SRL la 510 lei și apelanta parte civilă la 510 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegație avocațială nr.9390/2008, intimata parte civilă personal și asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială nr.113, depusă la 19 dosar, lipsă fiind recurenta parte responsabilă civilmente, pentru care răspuns apărător ales, cu delegație avocațială existentă la fila 28 dosar, precum și intimatele părți civile și, pentru care se prezintă apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, depune la dosar motivele de recurs pe care înțelege să le formuleze în cauză, precum și dovada imposibilității de prezentare a inculpatului la termenul anterior.
Avocat, apărător ales al recurentei părți responsabile civilmente Transport SRL, avocat, apărător ales inculpatului și avocat, apărător ales al intimaților părți civile, și, precum și reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că recursul declarat împotriva deciziei penale nr.240/10.10.2008 și a sentințe penale nr.90/30.05.2007 vizează, în principal, latura penală, respectiv modul cum ambele instanțe ce s-au pronunțat anterior în cauză au apreciat culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Astfel, nu s-a analizat în concret activitatea de pază desfășurată de victima accidentului care fusese angajată doar de 4 zile, care nu era calificată pentru postul ocupat și nu deținea o fișă a postului corespunzătoare, precizând că sunt aplicabile în acest sens dispozițiile aert.33 lit.b și art.41 alin.3 din Legea nr.333/2003, acestea fiind în vigoare la momentul producerii accidentului.
Precizează că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că agentul de pază (partea civilă) era o persoană calificată pentru acest post și nici că inculpatului îi aparține culpa exclusivă în producerea accidentului în care au fost implicați aceștia, în condițiile în care nici un martor audiat nu a văzut în mod direct împrejurările producerii.
Mai susține că la dosar există cinci declarații ale inculpatului, trei date la urmărirea penală și două în fața instanței judecătorești, în care acesta descrie în amănunt cum anume a avut loc incidentul, că deși acesta este audiat inițial în calitate de martor, ulterior i se ia declarație ca inculpat, însă fără respectarea dispozițiilor art.209 alin.3 cod proc. penală, partea fiind audiată de un polițist și nu de procuror, astfel că actele efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
Pentru acestea, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, trimiterea acesteia la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
C de al doilea motiv de recurs este reprezentat de nelegalitatea și netemeinicia ambelor hotărâri pronunțate în cauză.
Instanțele de apel și fond nu au avut în vedere că în toate declarațiile date de inculpat, acesta nu recunoaște comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar probele reținute pentru condamnarea sa nu se coroborează între ele.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că există acte medicale la dosar din care rezultă debilitatea mintală a martorului, față de care se impune numirea unui curator, pentru ca proba să fie considerată legală; că în declarația dată, martorul precizează că a lipsit de la locul incidentului cinci minute, timp suficient cât se presupune că a avut loc accidentul; iar reținerea ca probă în acuzare a declarației martorului G de către instanța de apel la soluționarea căii de atac a încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului, deoarece acesta nu a fost audiat în fața nici unei instanțe și nici de către organele de urmărire penală.
Și față de acest motiv, precizează că se impune constatarea nulității hotărârii și casarea acesteia.
Pe latură civilă, solicită instanței a se constata că despăgubirile acordate părților civile sunt prea mari raportat la posibilitățile financiare ale inculpatului, acesta având în întreținere un copil minor.
Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 ain.2 cod proc. penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Avocat, apărător ales al recurentei părți responsabile civilmente Transport SRL, arată că situația părților din cauză este una specială, care față de condițiile de viață existente la momentul de față au fost nevoite să realizeze venituri în anumite împrejurări: angajarea victimei fără a avea o pregătire profesional adecvată, iar inculpatul nevoit să muncească în condiții dificile pentru păstrarea locului de muncă.
După prezentarea situație de fapt, arată că numai întâmplarea a făcut ca la deplasarea ului de către autovehiculului condus de inculpat victima să fie nevoită să oprească curentul electric.
Arată că în cauză trebuie stabilit dacă există vinovăție sau culpă în producerea accidentului, în sensul legii penale, în condițiile în care probele sunt contradictorii și nu se poate vorbi de temeinicia vreuneia dintre acestea.
Astfel, au fost audiați trei martori, din care unul arată a ieșit cinci minute din încăperea în care s-a produs accidentului, astfel că nu a perceput direct aspectele relatate, iar martorul suferă de debilitate mintală, ceea ce denotă o lipsă totală de discernământ.
Argumentarea deciziei pronunțată în apel pe baza declarația unui martor care ar fi fost de față la momentul incidentului, probă care însă nu a fost administrată în fața instanței, este nelegală.
Prin urmare, solicită a se constata că se impune trimiterea cauzei la organele de urmărire penală pentru refacerea acesteia, ocazie cu care să se administreze și celelalte probe necesare aflării adevărului, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească condițiile producerii accidentului și dacă există legătură de cauzalitate (neglijență sau nu) între fapta inculpatului și decesul victimei.
Mai arată că înțelege să conteste și modul de soluționare a laturii civile, pentru motivele arătate în scris la dosar.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
Avocat, apărător ales al intimaților părți civile, și, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente ca nefondate și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel și a sentinței instanței de fond ca temeinice și legale.
Arată că motivele invocate de recurenți nu pot fi reținute, deoarece în ceea ce privește susținerile acestora referitoare la martorii audiați în cauză trebuie avut în vedere că într-adevăr nu au fost de față la accident dar toți au declarat că știu chiar de la inculpat că el este vinovat de producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât locul de muncă al martorilor nu le permitea efectiv să vadă locul incidentului.
De asemenea, solicită a se reține că cercetarea inculpatului s-a efectuat cu întârziere, având în vedere că inițial nu au fost vizibile semne de moarte violentă a victimei, ulterior la efectuarea necropsiei constatându-se acest aspect.
S-a constatat în mod legal că inculpatul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, acesta procedând la conducerea unui autovehicul fără ca fișa postului să-i permită acest lucru.
Avocat, pentru recurentul inculpat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente, formulează concluzii de admitere.
Reprezentantul Ministerului Public susține că apărarea inculpatului în sensul că victima nu era calificată pentru postul ocupat nu poate fi reținută, aceasta neputând conduce la concluzia că vinovăția în producerea accidentului nu-i aparține inculpatului.
Starea de pericol creată se datorează inculpatului, care a ignorat pericolul care s-a expus pe sine cât și celelalte persoane când din proprie inițiativă, fără o autorizație, a efectuat mai multe manevre cu autovehiculul societății la care lucra, iar prin raportul de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost una violentă.
În ceea ce privește reținerea de către tribunal a declarației martorului, solicită a se avea în vedere că instanța a făcut referire la declarația acestuia însă numai cu privire la împrejurări adiacente producerii accidentului, respectiv cu privire la iluminatul halei și cine anume avea atribuții în acest sens, astfel că nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Cu privire la apărarea inculpatului privind efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, arată că inițial în cauză s-au făcut acte premergătoare, pentru ca apoi, după sosirea raportului de expertiză medico-legală, urmărirea penală să fie preluată de procuror.
În latură civilă, solicită a se constata că valoarea daunelor acordate a fost corect stabilită, față de întregul material probator afla la dosar, de fapta comisă și urmările produse.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.90/30. 05.2007 pronunțata de Judecătoria Sinaia, în baza art 37 din legea nr 90/1999 cu aplicarea art 13 cod penal, art 74 și 76, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor stabilite cu privire la protectia muncii.
În baza art 178 alin 1, 2 Cp cu aplicarea art 74 76 Cp a fost inculpatul condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art 33 lit b Cp rap la art 34 lit b Cp s-au contopit pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art 81 paf ost suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 3 ani și 6 luni termen de încercare stabilit în condițiile art 82 Cp.
În baza art 359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra disp art 83.Cod Penal
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în,- Jud P, atât în nume propriu cât și în calitate de ocrotitor legal al minorilor și, ambii cu același domiciliu.
În baza art 346 al 1 Cpp rap la art 14 Cpp, art 998, 999, 1000 al 3 inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Transport SRL cu sediul în, str P - nr.8 jud P la plata către:
- părțile civile, și a sumei de 7.867,62 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și 70.000 RON, cu titlu de daune morale câte 23, 333 RON pentru fiecare parte civilă.
- fiecare din părțile civile și a sumei de 93, 5 RON, lunar, cu titlu de prestație periodică, de la data producerii decesului tatălui lor, respectiv 11.08. 2006, până la majoratul acestora.
În temeiul disp art 191 al 3 Cpp inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul disp art 193 al 2, 4 Cpp inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente către părțile civile la 1000 RON - cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 11 august 2006, inculpatul apelant, nerespectând măsurile stabilite cu privire la protecția muncii, a condus fără drept la locul de muncă un utilaj ce aparținea SC. Transport SRL, producând un accident de muncă mortal, ucigând din culpă pe numitul
HGInstanța de fond a mai reținut că inculpatul, prezent în instanță la termenul de judecată din data de 31.01.2007 a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că în data de 11 august 2006, în jurul orelor 20,30 fiind de serviciu, a folosit în hala SC. Transport SRL, jud.P, fără drept, un utilaj pentru a ridica pe rampă un ce căzuse pe șină, cunoscând că în acel loc nu se afla nici o persoană.Inculpatul a mai arătat că în momentul în care a condus utilajul la locul său, deși nu avea viteza mare, o paletă a acestuia l-a atins pe paznicul G care i-a apărut brusc în față și pe care nu l-a observat.
Instanța de fond a mai susținut că la pronunțarea soluției a avut in vedere si raportul medico-legal de necropsie nr. 466M/15.08.2006 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală P ale cărei concluzii au fost in sensul că, moartea lui Gaf ost violentă și s-a datorat unui traumatism contuziv - toraco abdominal, soldat cu rupturi viscerale și hemoragii interne consecutive și cu multiple fracturi costale, posibil prin lovirea sa cu palele unui elevator in contextul unui accident de muncă, leziunile traumatice externe putând fi produse prin același mecanism, decesul putând data din data de 11.08.2006, sângele recoltat de la cadavru neconținând alcool.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel: inculpatul, partea responsabilă civilmente SC. Transport SRL și în nume propriu și în calitate de ocrotitor legal pentru - și, criticând sentința pentru considerente de nelegalitate și de netemeinicie atât în latură penală, cât și în latură civilă.
Prin apelurile declarate, inculpatul și partea responsabilă civilmente SC. Transport SRL, au susținut că la prima zi în care părțile au fost legal citate, instanța era datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare, lucru care nu s-a realizat, că instanța de fond în mod surprinzător a reținut culpa exclusivă a inculpatului, fără să aibă în vedere fișa postului persoanei decedate în care se prevedea că pe timpul serviciului îi este interzis să întreprindă acțiuni care nu au legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, să intre în halele de producție sau să lucreze pe utilaje.
Aceiași apelanți au susținut sub aspectul laturii civile că, daunele morale acordate părților civile sunt exagerate nefiind dovedite.
Partea responsabilă civilmente a mai susținut în apelul său că, achiesarea inculpatului la pretențiile civile ale părților civile, nu înseamnă o achiesare la pretențiile acestora din partea părții responsabile civilmente și că obligarea la plata integrală a despăgubirilor civile și a daunelor morale, trebuie să se răsfrângă doar asupra inculpatului.
Apelanții părți civile prin apelul declarat au criticat sentința numai în latură civilă susținând că, în mod nejustificat le-a fost admisă în partea acțiunea civilă și nu în totalitate așa cum au solicitat prin cererea de constituire ca parte civilă.
Prin decizia penală nr.240/10.10.2008 Tribunalul Prahovaa respins apelurile formulate de inculpatul, de partea responsabila civilmente SC Transport SRL și de părțile civile, și, prin ocrotitor legal, împotriva sentinței penale nr. 90/30. 05.2007 pronuntata de Judecatoria Sinaia, ca nefondate, precum și cererea apelanților părți civile de instituire a sechestrului asigurator, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut că, instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei la propunerea părților care au beneficiat de condiții legale la soluționarea cauzei, probe complet analizate, reținând situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
Au fost avute în vedere: procesul-verbal de cercetare nr.6964 din 29.09.2006 instrumentat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă P, fișele individuale de instructaj privind protecția muncii ale salariaților părții responsabile civilmente, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile inculpatului, raportul medico-legal de necropsie a victimei accidentului și declarațiile martorilor și și G.
S-a apreciat de instanța de control judiciar că primul motiv formulat de inculpat și partea responsabilă civilmente, respectiv faptul că instanța de fond, la prima zi în care părțile au fost legal citate, nu a procedat conform disp. art.300 alin.1 pr.penală, este neîntemeiată fiind infirmată de considerentele menționate în declarația de inculpat din 31.01.2007 în care se menționează în mod ritos că inculpatului i s-a adus la cunoștință fapta ce formează obiectul cauzei, mențiune care complinește lipsa acestei mențiuni din preambulul încheierii interlocutorii din data de 31.01.2007 când procedura a fost legal îndeplinită cu toate părțile cauzei.
A mai reținut instanța de apel că, nici motivul doi din apelul inculpatului și al părții responsabile civilmente, nu este fondat, deoarece din procesul verbal de cercetare instrumentat de Par ezultat că inculpatul nu era calificat, instruit și autorizat pentru a pune în funcțiune și conduce și utiliza încărcătorul și nici nu i s-au trasat sarcini de serviciu în acest sens. În același proces verbal s-a menționat că prezența victimei G în locul în care a fost accidentat se poate justifica prin faptul că acolo era amplasat întrerupătorul unei lămpi electrice care asigura parțial iluminatul curții societății, moment în care a fost surprins și accidentat mortal de încărcătorul condus fără drept de inculpat.
Această situație de fapt a rezultat și din declarația martorului G muncitor la gater care a declarat că paznicii erau cei care urmăreau iluminarea corespunzătoare a incintei societății pe timp de noapte.
Este statuat în practica judiciară în materie că, despăgubirile civile constând în daunele morale acordate părților civile reprezintă o compensare echitabilă în bani a suferințelor fizice și psihice create victimelor acestor infracțiuni.
În speța dedusă judecății ca urmare a decesului lui G, soțul și tatăl apelanților părți civile, le-au fost admise în parte pretențiile civile și nu așa cum au fost solicitate prin cererea de constituire ca părți civile.
De asemenea conform aceleiași practici, daunele morale nu trebuiesc dovedite, acestea trebuind să reprezinte doar o compensație echitabilă în bani a suferințelor fizice și psihice create victimelor accidentelor, în speță, părților civile apelante (soția și copiii minori ai decedatului).
Tribunalul a apreciat că sumele de bani acordate părților civile în cuantum de 70.000 RON daune morale (câte 23.333 RON pentru fiecare parte civilă) reprezintă o compensație echitabilă în bani a suferințelor psihice create acestora ca urmare decesului soțului, respectiv tatălui părților civile, iar suma de 7867,62 RON (lei) acordată cu titlu de daune materiale reprezintă suma de bani care a fost dovedită de părțile civile ca fiind cheltuită urmare decesului lui
HGDin declarațiile părții civile apelante dată la instanța de fond, rezultă că a primit de la SC. Transport SRL suma de 1.000 lei(RON) pentru a-i folosi la cheltuielile de înmormântare a victimei accidentului, astfel încât din totalul sumei de 8867,62 RON (lei) dovedită, părțile civile mai erau îndreptățite la a primi o diferență de 7867,62 lei, sumă de bani acordată de instanța de fond și la care au fost obligate în solidar apelantul inculpat cu apelanta parte responsabilă civilmente SC. Transport SRL, jud.P în virtutea raportului comitent și prepus.
Privitor la cererea apelanților părți civile de a se institui sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale apelantei părți responsabile civilmente, tribunalul a apreciat cererea ca neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art.163 pr. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
S-a constatat că în speță, nu sunt incidente disp. art.163 pr. deoarece apelantul inculpat și partea civilmente responsabilă nu au fost obligate în solidar la sume de bani reprezentând repararea unei pagube sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii, ci la plata unor despăgubiri civile constând în daune morale și daune materiale.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recurs inculpatul si partea responsabilă civilmente SC Transport SRL.
In motivele scrise de recurs depuse la dosar,atât inculpatul cât si partea responsabilă civilmente SC Transport SRL au arătat că formulează critici privind soluția pronunțată de instanțele anterioare sub aspectul laturii penale si sub aspectul laturii civile.
Astfel, în latură penală s-a contestat culpa exclusivă reținută in sarcina inculpatului in producerea accidentului, susținându-se că nu s-au luat in considerare o serie de împrejurări care duceau la o altă concluzie, acestea fiind: faptul că victima era angajată de doar 4 zile, nu avea calificare in funcția de agent de pază și ordine, nu fusese examinată medical la examinare.
Recurenții au mai arătat că cercetarea penală a fost efectuată de către organele de poliție si nu de către procuror așa cum era normal si legal conform dispozițiilor imperative ale art. 209 al.3 și C.P.P. că în această situație urmărirea penală este lovită de nulitate absolută și se impune refacerea acesteia.
Intr-un alt motiv de recurs vizând tot latura penală, recurenții au susținut că soluția instanțelor anterioare se bazează pe probe contradictorii si obținute in mod nelegal. S- arătat că probele administrate in cauză și in special depozițiile martorilor nu confirmă nici ele culpa exclusivă a inculpatului, neexistând martori oculari la incident.
S-a precizat că inculpatul a fost audiat inițial in calitate de martor asistent și că nu poate fi reținută ca probă recunoașterea accidentului de către inculpat făcută în prima declarație de la urmărirea penală dată in fața unui polițist si nu a procurorului, ci celelalte declarații in care acesta nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu a observat să fi lovit pe partea vătămată.
S-a contestat depoziția martorului pe motiv că acesta este bolnav psihic suferind de debilitate mintală, iar in ce privește depoziția martorului s-a arătat că acesta a declarat că a lipsit de la locul de muncă circa 5 minute tocmai in perioada când s-a întâmplat accidentul și că din depoziția acestuia lipsesc aspecte importante pe care acesta le-a relatat și susțineau nevinovăția inculpatului, însă instanța de fond nu le-a consemnat.
Recurenții au contestat si faptul că decizia pronunțată de instanța de apel s-a bazat pe depoziția martorului G, deși acesta nu a fost audiat niciodată in cauză, nici la urmărirea penală, nici la instanța de fond sau instanța de apel, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului la apărare și principiul contradictorialității și nemijlocirii administrării probelor in procesul penal.
Tot sub acest aspect s-a susținut că nu poate fi avută in vedere nici expertiza medico-legală, deoarece aceasta a avut la bază o constatare medico-legală, iar ambele au fost efectuate înainte de punerea in mișcare a acțiunii penale, așa încât părțile nu au avut posibilitatea să propună obiective proprii și să aibă experți consilieri, impunându-se deci efectuarea unei noi expertize medico-legale, probă respinsă nemotivat de instanța de apel.
In latură civilă, ambele recursuri au criticat hotărârile anterioare in sensul că daunele morale acordate părților civile sunt intr-un cuantum prea mare, inculpatul recurent arătând, in plus, că nu s-a ținut seama de posibilitățile sale de achitare și de faptul că are si el de întreținut un copil in vârstă de 3 ani.
Examinând hotărârile recurate, in raport de probele administrate in cauză, de criticile formulate in cele două recursuri, ce s-ar putea circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18, 2 și 10 C.P.P. curtea constată că recursurile formulate de inculpat si partea responsabilă civilmente sunt nefondate.
In ce privește critica invocată în ambele recursuri, în care se susține că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută deoarece nu ar fi fost efectuată de procuror potrivit art. 209 al.3 C.P.P. curtea o consideră neîntemeiată.
Astfel, din dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 25.09.2006, după analiza actelor premergătoare efectuate in cauză privind accidentul de muncă mortal al numitului G s-a dispus prin rezoluție, de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia începerea urmăririi penale față de învinuitul, urmând ca acesta să fie cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 38 al.1 si 2 din Legea 319/2006 si 178 al.1 si 2
După acest moment al începerii urmăririi penale, toate actele de procedură efectuate in cauză au fost efectuate de procuror, respectându-se astfel dispozițiile art. 209 al.3 C.P.P. care dau intr-adevăr in competența procurorului efectuarea urmăririi penale in mod obligatoriu, in cauzele privind infracțiunile împotriva protecției muncii.
De la data producerii accidentului și până la momentul începerii urmăririi penale de către procuror, în cauză s-au efectuat acte premergătoare de către organele de poliție ( procesul verbal de cercetare la fața locului din 11.08.2006, au fost luate două declarații olografe numitului ) și s- efectuat raportul medico-legal de necropsie nr. 466/M/15.08.2006 de către Serviciul de Medicină Legală Trebuie precizat că inculpatul a dat o declarație olografă si in fața procurorului la data de 18.08.2006( aflată la fila 8 dosar urmărire penală), iar Inspectoratul Teritorial d e Muncă Pad emarat cercetările înainte de începerea urmăririi penale, dar le-a finalizat după acest moment, procesul verbal de cercetare cuprinzând concluziile referitoare la cauzele producerii evenimentului din 11 august 2008 și la persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale in materie de protecția muncii, fiind finalizat la data de 29.09.2006 și avizat de Inspecția B la data de 14.10.2006.
După începerea urmăririi penale, procurorul a efectuat personal cercetări în prezenta cauză, luând declarații inculpatului și tuturor martorilor audiați si de organele de poliție în cursul cercetărilor premergătoare.
Așa fiind, curtea apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 209 al.3 C.P.P. că nu există nici o cauză de nulitate a urmăririi penale care să impună refacerea acesteia.
II. In ce privește motivul de recurs prin care se susține că probele pe care se bazează soluția de condamnare a inculpatului și de reținerea culpei sale exclusive sunt obținute nelegal si prin urmare nu există motive pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, curtea îl apreciază de asemenea, ca fiind nefondat.
In ce privește contradictorialitatea dintre declarațiile date de inculpat pe parcursul urmăririi penale și a judecății, acesta este un aspect ce nu poate fi imputat organelor judiciare.
In cursul urmăririi penale, inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistat de un apărător, precum si dreptul la tăcere, dar acesta a declarat expres să nu înțelege să uzeze de aceste drepturi, acceptând să dea declarațiile existente la dosar, din care rezultă cu certitudine că el este persoana ce a manevrat utilajul fără a avea autorizarea si pregătirea specială pentru a folosi acest utilaj. Faptul că în unele declarații a arătat că nu a observat să fi lovit pe victima G, iar în altele, inclusiv in cea dată in fața primei instanțe când a fost asistat de apărător ales, a menționat că a observat victima, însă nu a mai putut evita impactul utilajului cu aceasta, deși a frânat brusc, nu face decât ca instanțelor să le revină sarcina de a corobora aceste declarații cu celelalte probe administrate și să stabilească adevărul in urma acestui procedeu.
In motivele lor de recurs, inculpatul și partea responsabilă civilmente au contestat și depozițiile martorilor și, însă curtea constată că aceste declarații nu au avut un rol determinant în stabilirea împrejurărilor accidentului, aceștia neasistând la cele întâmplate, ambele persoane ajungând la fața locului când victima era deja în stare de inconștiență.
Aceste depoziții îl plasează insă pe inculpatul ca fiind singura persoană prezentă în afară de victimă în hala in care aceasta a fost găsită la pământ, iar utilajul se afla in imediata apropiere a celor doi. Or, acest aspect nu este contestat de nici unul dintre cei doi recurenți.
De altfel, și în cursul declarației date in fața instanței de apel, inculpatul arată împrejurarea că el este persoana care a manevrat utilajul de tip, chiar dacă susține că nu ar fi lovit cu acesta pe victimă, ci doar a văzut-o căzută la pământ.
Recurenții au mai contestat și faptul că în decizia pronunțată de tribunal s-a făcut referire și la depoziția unui martor - G, ce nu a fost audiat nemijlocit de instanțele de judecată, însă de asemenea, curtea constată că nici această declarație nu era esențială pentru soluționarea cauzei, în sensul stabilirii existenței accidentului de muncă și a vinovăției inculpatului, deoarece declarația dată de această persoană in fața inspectorului de la M P se referea doar la posibilul motiv al prezenței părții vătămate în hala respectivă, acesta neasistând la accident.
De asemenea, nici în ceea ce privește expertiza medico-legală efectuată în cauză, recurenții nu au relevat elemente de nelegalitate sau contradictorialitate care să impună efectuarea unei noi expertize.
Inculpatul a luat cunoștință de concluziile acestui raport de expertiză încă din cursul urmăririi penale, cel mai târziu cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu a avut nicio obiecțiune cu privire la conținutul acestuia pe parcursul judecării cauzei la prima instanță. În fața instanței de apel inculpatul și partea responsabilă civilmente au pus sub semnul întrebării competența medicului legist de a face aprecieri asupra circumstanțelor in care s-a produs accidentul, în condițiile in care organele de urmărire penală nu ar fi fixat un astfel de obiectiv și în realitate, in motivele scrise de apel, aceste părți au solicitat efectuarea unei expertize judiciare de specialitate care să stabilească dinamica si locul producerii accidentului, deci o expertiză în domeniul protecției muncii.
In concluzie, nu este vorba de nepronunțarea instanței de apel asupra vreunei cereri de efectuare unei noi expertize medico-legale, o astfel de cerere fiind făcută abia în fața instanței de recurs.
Or, în lipsa invocării unor elemente care să pună sub semnul întrebării constatările si concluziile raportului medico-legal întocmit, curtea apreciază că o nouă expertiză având aceleași obiective și care ar impune deshumarea victimei nu este utilă rezolvării cauzei.
In opinia curții, concluziile raportului medico-legal nr. 466 M/15.08.2006 sunt extrem de clare, ele relevă faptul că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat unui traumatism contuziv toraco - abdominal, soldat cu rupturi viscerale si hemoragii interne consecutive și cu multiple fracturi costale, posibil prin lovirea sa cu palele unui elevator. Or, violența acestor leziuni menționate si pe certificatul medical constatator al morții exclude versiunea pe care încearcă să o prezinte, în prezent, recurentul inculpat în sensul că victimei i s-ar fi făcut rău din motive necunoscute și independente de faptul că el a manevrat fără drept acel utilaj.
Totodată, în acord cu instanțele anterioare, curtea apreciază că, simplul fapt că victima s-a aflat în hala respectivă în momentul in care inculpatul manevrat utilajul, nu poate fi considerat ca fiind o culpă concurentă a producerii accidentului de muncă. C mult, împrejurarea că paznicii care asigurau serviciul de noapte erau nevoiți să aprindă lumina pentru perimetrul exterior din incinta halei respective, relevă tot o culpă de organizare a activității din partea SC SRL, care are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
Indiferent de motivul prezenței paznicului G in incinta halei, curtea nu poate face abstracție de faptul că inculpatul, care nu avea instruirea necesară, fiind muncitor necalificat, a avut acces la utilajul de tip, l-a pus in funcțiune si l-a condus in incinta halei respective, fără a avea acest drept, culpa aparținând in egală măsură si părții responsabile civilmente, deoarece nu a luat măsurile tehnice si organizatorice necesare pentru ca activitatea cu acest utilaj să aibă loc in condiții de securitate.
Așa fiind, curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, în latură penală, își găsește acoperire in probele administrate în cauză analizate si in cuprinsul prezentei decizii, inculpatul fiind persoana răspunzătoare de producerea accidentului de muncă din data de 11.08.2006 in urma căruia a rezultat decesul victimei
III. In ceea ce privește rezolvarea de către instanțele anterioare a laturii civile a cauzei, curtea consideră că nu sunt întemeiate criticile celor doi recurenți.
S-a contestat cuantumul daunelor morale acordate părților civile, susținându-se că acesta ar fi exagerat, însă o astfel de afirmație nu poate fi primită, în condițiile in care curtea constată că victima era în puterea vârstei, avea 46 de ani, era singurul din familie care obținea venituri, fiind tatăl a doi copii minori,elevi de liceu, dintre care unul de 16 ani cu probleme grave de sănătate, altul de 14 ani și care au fost lipsiți de sprijinul acestui părinte, într-un moment in care acest sprijin material si afectiv era foarte important.
In concluzie, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus, în baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate in cauză de inculpatul si de partea responsabilă civilmente SC Transport SRL.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul domiciliat în,-, județul P și partea responsabilă civilmente TRANSPORT, cu sediul în,-, județul P și punct de lucru în, str. P -, județul P, împoriva deciziei penale nr. 240 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 90 din 30. 05.2007 pronunțată de Judecatoria Sinaia, ca nefondate.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat astfel: 260 lei inculpatul, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile. Justiției în contul Baroului P și 60 lei partea responsabilă civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./23.02.2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel și
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
