Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
DOSAR NR-
DECIZIA NR.98
Ședința publică din data de 04 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței penale nr. 455 din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul disp.art. 2781alin.8 lit.b cod proc. penală a fost admisă plângerea formulată de petentul, domiciliat in S,-, jud.P, și în consecință:
A fost desființată ordonanța nr.135/P/2008 din 12.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a petentului - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 cod pen. și aplicarea amenzii administrative de 500 lei, dispunându-se trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru această infracțiune.
Totodată, a fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă pentru făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 cod pen.
S-a dispus ca, după redeschiderea urmăririi penale, procurorul să efectueze actele de urmărire penală, constând în audirea denunțătoarei, a martorilor, -, si -, în conformitate cu disp. art. 209 209 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent - personal și asistat de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministrului Public și intimatul -, prin apărător, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prezenta cale de atac vizează sentința penală nr.455 din 09.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost desființată ordonanța nr.135/P/2008 din 12.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a petentului - pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, dispunându-se trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru această infracțiune.
S-a constatat că urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art.209 alin.3 și art.217 alin.4 cod proc. penală, astfel că potrivit acestor dispoziții s-a dispus ca, după redeschiderea urmăririi penale, procurorul să efectueze actele de urmărire penală necesare soluționării plângerii petentului.
Se solicită de reprezentantul Ministerului Publica se constata că din analiza textului de lege sus-menționat nu rezultă că procurorul este obligat să efectueze toate actele de urmărire penale necesare într-un dosar, unele dintre acestea putându-se întocmi și de organele de cercetare penală, astfel că în cauză în mod legal procurorul a delegat efectuarea de acte de urmărire penale de către organul de cercetare.
Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.197 alin.2 și 3 cod proc. penală, ci art.197 alin.1 și 4 din același cod.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond, în urma rejudecării, pronunțarea unei hotărâri în sensul celor arătate.
Avocat, apărător ales al intimatului -, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Precizează că într-adevăr o parte din actele de urmărire penală se pot efectua și de organele de cercetare penală, însă raportat la infracțiunea presupus a fi săvârșită în cauză, situația învederată nu are aplicabilitate în speță.
În cauza de față, arată că se poate constata că toate actele de urmărire penală au fost efectuate de organele de cercetare penală și nu de procuror, prin urmare, așa cum s-a constatat în mod legal și de instanța de fond, actele efectuate sunt sancționate cu nulitatea absolută.
Nu se poate susține că sunt incidente prevederile unei nulități relative, deoarece actele întocmite au vizat aspecte de competență după materie și după calitatea persoanei, norme de lege imperative.
Mai arată că se va constata și că rezoluția atacată trebuia soluționată de procurorul șef, în condițiile în care există text de lege expres în acest sens, iar pe fondul cauzei s-a susținut atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de fond că fapta presupus a fi săvârșită nu există.
Față de cele precizate, solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 455 din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp.art. 2781alin.8 lit.b cod proc. penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul, domiciliat in S,-, jud.P, împotriva ordonanței nr.135/P/2008 din 12.06.2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală petentului și aplicarea amenzii administrative de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 cod penal.
A fost desființată ordonanța sus-menționată, dispunându-se trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru această infracțiune, urmând ca procurorul să efectueze actele de urmărire penală constând în audirea denunțătoarei, a martorilor, -, si -, în conformitate cu disp. art. 209 cod proc. penală.
Totodată, a fost menținută soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă pentru făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 cod pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, petentul - a formulat, în baza disp. art.2781cod proc. penală, plângere împotriva ordonanței nr.135/P/2008 din 12.06.2008 a Parchetului de pe langă Tribunalul Prahova, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cercetarea penală s-a efectuat cu încălcarea normelor de competență materială, astfel că toate actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile în care, în opinia sa, competența de efectuare a urmăririi penale în cazul infracțiunii de dare de mită prev.de art. 255 cod penal, imputată făptuitorului, revenea în mod obligatoriu procurorului, potrivit disp. art. 209 al.3. cod proc. penală.
A mai precizat petentul că procurorul nu a făcut altceva decât să delege organelor de poliție efectuarea tuturor actelor de cercetare, deși dispozițiile art. 217 al.4. cod proc. penală, îi dă dreptul de a delega efectuarea numai anumitor acte de către aceste organe, însa în nici un caz toate actele.
Totodată, a susținut că plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe a fost soluționată de prim-procurorul adjunct al unității de parchet în loc de prim- procurorul acestei unități, contrar dispozițiilor art. 275 și art. 2781cod proc. penală.
Referitor la fondul cauzei, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită despre care se susține că ar fi comis-o, prin oferirea sumei de bani expertului, în acest sens existând numai supoziții că în plicul pe care acesta l-ar fi primit s-ar fi aflat vreo sumă de bani.
În vederea solutionării plângerii, a fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 135/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Împotriva petentului - s-a formulat de numita un denunț penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la data de 18.02.2008, susținându-se că acesta i-a oferit expertului suma de 300 lei pe care acesta a refuzat-o, cu scopul vădit de a-l determina să întocmească o expertiză favorabilă acesteia în dosarul civil nr. 1344/2006 al Tribunalului Prahova.
A reținut tribunalul că în cazul infracțiunii de dare de mită, prev.de art. 255 cod proc. penală, competența de efectuare a urmării penale revine în mod obligatoriu procurorului ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă instanța care are competența materială să judece această infracțiune, astfel că în speță, potrivit art. 209 al.3. cod proc. penală, competența revenea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
S-a apreciat că în cazul în care urmărirea se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, toate actele de urmărire penală trebuie îndeplinite de către acesta, însă, de la această regulă sunt prevăzute și excepții, în sensul că procurorul poate delega prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele de poliție judiciară, potrivit disp.art.217 al.4 cod proc. penală.
Prin urmare, s-a stabilit că anumite acte pot fi efectuate și de alte organe, însă procurorul nu poate dispune efectuarea tuturor actelor în cazul în care acesta trebuie să efectueze în mod obligatoriu urmărirea penală.
Totodată, s-a reținut că, în cauză, după primirea denunțului, prin ordonanța din 19.02.2008 procurorul a delegat organele poliției judiciare să efectueze mai multe acte de cercetare penală, cum ar fi audierea numitei, a experților, și în calitate de martori, a numitei în calitate de martor și a făptuitorului -, deși nu începuse urmărirea penală față de petent cu privire la infracțiunea de dare de mită.
Astfel, s-a stabilit că nu se poate dispune administrarea probei cu martori decât în cadrul procesului penal, adică după începerea urmăririi penale, însă procurorul poate dispune ca organele poliției judiciare să efectueze și acte premergătoare potrivit disp.art. 217 și 219 cod proc. penală, în baza acestei delegari fiind audiate persoanele mai sus menționate de către organele poliției judiciare ( la data de 21.02.2008, la 3 martie 2008, la 4.03.2008 si, la 5.03.2008, la 17.04.2008 în calitate de martori, la 13.03.2008 - în calitate de făptuitor).
La data de 5.05.2008, prin rezoluție s-a început urmărirea penală împotriva făptuitorului - pentru infracțiunea de dare de mită prev.de art. 255 al.1 cod penal, reținându-se că există indicii temeinice din care rezultă că - a oferit cu titlu de mită o sumă de bani expertului, în prezența denunțătoarei și a martorei.
După începerea urmăririi penale procurorul a emis o altă ordonanță la data de 5.05.2008, prin care delega organele poliției judiciare să-l audieze pe - în calitate de învinuit, acesta având loc la 23.05.2008, care a susținut că nu a oferit nici o sumă de bani expertului în scopul de a-l influența în vreun fel, cu ocazia efectuării și întocmirii raportului de expertiză specialitatea construcții.
S-a constatat că după acest moment, procurorul nu a mai efectuat nici un act de urmărire penală, respectiv nu a ascultat martorii mai sus-menționați și nici învinuitul, deși urmărirea penală se efectua în mod obligatoriu de către acesta.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 209 al.3 și art. 217 al.4 cod proc. penală, întrucât procurorul după începerea urmăririi penale nu a efectuat nici un act de cercetare și fără a dispune efectuarea unora dintre acestea de către organele poliției judiciare.
Mai mult, procurorul a dispus efectuarea unor acte premergătoare, cele sus-menționate, înainte de a se începe urmărirea penală, situație în care, după începerea urmăririi penale, ori personal trebuia să reaudieze martorii și învinuitul, ori să dispună ca o parte din aceste acte să fie efectuate de către organele poliției judiciare.
A mai stabilit instanța de fond că în mod concret s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală, fără a se avea în vedere probele pe care ar fi trebui să le administreze după începerea urmăririi penale, în această fază fiind ascultat numai învinuitul -, însă de către organul de poliție și nu de către procuror.
În aceste împrejurări, s-a constatat că toate actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută, deoarece au fost efectuate de către un organ necompetent, situație în care s-a apreciat că se impune refacerea acestora de către organul competent, motive în raport de care a fost admisă plângerea petentului -, a fost desființată ordonanța nr. 135/P/2008 din 12.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru aceiași infracțiune, urmând ca acesta să efectueze toate actele de urmărire penală, respectiv audierea denunțătoarei, a martorilor mai sus menționați și a învinuitului, cu respectarea disp.art. 209 al.3 cod proc. penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că disp. art.209 alin.3 cod proc. penală nu trebuie înțelese în sensul că procurorul este obligat să efectueze toate actele de urmărire penală, existând posibilitatea ca și organele de cercetare penală să nu îndeplinească unele acte de cercetare, prin intermediul delegării de către procuror potrivit disp. art.217 alin.4 cod proc. penală.
S-a susținut că în cauză prin ordonanțele din 19.02.2008, 28.03.2008 și 5.05.2008 s-a delegat de către procuror organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală în cauza privindu-l pe -, astfel încât organele de cercetare penală au acționat în baza delegării de competență, administrând probele evidențiate în ordonanțele de delegare.
Ca atare, s-a susținut că prin interpretarea restrictivă a disp. art.209 alin.3 cod proc. penală, în sensul că efectuarea urmăririi penale de către procuror în mod obligatoriu ar viza practic întreaga probațiune, s-ar aduce astfel atingere posibilității delegării instituită în art.217 alin.4 cod proc. penală.
O altă critică privește tipul nulității constatate în cauză, susținându-se că nu erau incidente disp. art.197 alin.2 și 3 cod proc. penală privind nulitatea absolută, ci disp. art.197 alin.1 și 4 cod proc. penală, referitoare la nulitatea relativă.
Aceasta, deoarece aspectul reținut de instanța de fond este o consecință a nerespectării unor dispoziții privind desfășurarea urmăririi penale și nu strict o încălcare a normelor procedurale referitoare la competență, încălcări care nu au fost de altfel susținute de către petentul - în procedura prevăzută de art.278 cod proc. penală, prin plângerea adresată procurorului ierarhic superior.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept, conform art.3859 alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Aspectele reținute de prima instanță în legătură cu temeiurile ce au condus la soluția admiterii plângerii petentului sunt corecte, iar încălcările normelor procesuale penale în cauză au fost în mod judicios constatate ca aflându-se sub incidența disp. art.197 alin.1 și 2 cod proc. penală.
Astfel, incontestabil este că împotriva petentului făptuitor - a fost începută urmărirea penală prin rezoluția nr.135/P/2008 din 5.05.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 cod penal.
Competența de a efectua urmărirea penală în legătură cu această infracțiune revine procurorului potrivit art.209 alin.3 cod proc. penală.
Este adevărat că potrivit art.217 alin.4 cod proc. penală, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.
Însă, în interpretarea disp. art.217 alin.4 cod proc. penală nu se poate ajunge la concluzia că toate actele de urmărire penală ar putea fi efectuate de către organele poliției judiciare, prin intermediul delegării.
Or, în speță, prin intermediul delegării, procurorul a dispus ca toate probatoriile și deci toate actele de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare, sens în care a emis ordonanțele de delegare de la datele de 19.02.2008, 28.03.2008 și 5.05.2008, prin care a dispus ca audierea denunțătoarei, a făptuitorului, a experților și a martorilor să fie realizată de către un lucrător de poliție din cadrul Poliției orașului
Procurorul s-a limitat doar la a dispune începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului - prin rezoluția de la 5.05.2008 (fila 3 dosar urmărire penală), instituție care este în competența exclusivă a procurorului, neputând fi delegată, în timp ce toate celelalte acte de urmărire penală au fost efectuate de organele de cercetare ale poliției judiciare, în baza delegării primite.
Însă, din analiza art.217 alin.4 cod proc. penală se desprinde concluzia că instituția delegării poate opera doar în legătură cu anumite acte de urmărire penală și nu în legătură cu toate actele de urmărire penală, aspect care rezultă din însăși conținutul textului, fiind evident că dacă legiuitorul ar fi înțeles să nu limiteze numărul actelor de urmărire penală ce pot fi delegate, nu ar fi folosit termenul "anumite".
Prin urmare, dispozițiile textului sus-menționat urmează a primi interpretarea restrictivă dată de legiuitor în însăși conținutul textului, deoarece o interpretare extensivă ar conduce la aplicabilitatea instituției delegării cu privire la toate actele de cercetare penală și nu doar la o parte dintre acestea, așa cum a fost voința legiuitorului.
Așa fiind, Curtea constată că atâta vreme cât în speță nu a fost efectuat nici un act de cercetare penală de către procuror, într-o cauză în care urmărirea penală revine în competența de cercetare obligatorie a procurorului, încălcarea dispozițiilor legale nu poate fi apreciată decât ca producând efectele unei nulități absolute, potrivit art.197 alin.1 și 2 cod proc. penală și nu efectele unei nulități relative, în regimul prevăzut de art.197 alin.4 cod proc. penală, așa cum s-a invocat în motivele de recurs.
Astfel, potrivit art.197 alin.2 teza I cod proc. penală dispozițiile referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, care potrivit art.197 alin.3 cod proc. penală nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului și luată în considerare chiar și din oficiu.
De altfel, acest aspect a fost invocat de căre petentul - și prin plângerea formulată la procurorul ierarhic superior potrivit disp. art.278 cod proc. penală, așa cum rezultă din motivarea aflată la fila 1-verso din dosarul nr.781/II/2/2008, anexă la dosarul de urmărire penală nr.135/P/2008 și prin urmare critica referitoare la inaplicabilitatea acestor dispoziții, deoarece ele nu au fost invocate prin intermediul plângerii prev. de art.278 cod proc. penală, este de asemenea nefondată, cu atât mai mult cu cât încălcarea dispozițiilor prev. în art.197 alin.2 cod proc. penală poate avea loc în orice stadiu al cauzei și constatate chiar și din oficiu.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod legal că în cauză urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea disp. art.209 alin.3 cod proc. penală, cât și a disp. art.217 alin.4 cod proc. penală și că încălcarea acestor dispoziții este sancționată de lege cu nulitatea absolută, conform art.197 alin.2 teza I cod proc. penală, astfel încât criticile sunt nefondate, iar recursul urmează a fi respins conform art.38515 pct.1 lit.b cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr. 455 din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
a
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./12 februarie 2009
. fond --Jud. P
Jud. fond
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
